Contestaţie decizie de sancţionare. Hotărâre din 15-03-2013, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 13/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 458/2013
Ședința publică de la 15 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P.
Judecător A. C. S.
Judecător D. P.
Grefier E. G.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către M. V. împotriva sentinței civile nr. 2642 din 24.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimată fiind U. de M. și farmacie ""Gr. T.P."" Iași - prin rector V. A., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat V. M., pentru recurentul M. V. și avocat R. R. pentru intimata U. de M. și Farmacie ""Gr. T.P."" Iași.
Procedura este legal îndeplinită.S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen .
Interpelate, părțile precizează că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în recurs.
Avocat V. M., pentru recurent, solicită admiterea recursului cu modificarea sentinței și cu reaprecierea asupra faptelor. Recurentul, în calitate de cadru didactic în cadrul UMF Iași, a fost desemnat să susțină un curs iar la momentul planificării din orar a avut surpriza să găsească o altă persoană la catedră. Reacția lui a fost de nemulțumire, comportamentul lui și sentimentul de frustrare a fost motivat și de faptul că persoana care-l înlocuia nu avea pregătirea necesară. A solicitat persoanei respective să îl lase să-și susțină cursul, ceea ce s-a și întâmplat. S-a invocat încălcarea normelor prevăzute de art. 312 al. 1 din Legea 1/2011 potrivit căruia personalul didactic răspunde pentru încălcarea îndatoririlor ce îi revin, potrivit contractului de muncă. Consideră că potrivit contractului de muncă, reclamantul avea obligația de a susține cursul, activitate pe care o desfășoară dealtfel neplătită, acesta lucrând cu pasiune și nu a solicitat instituției plata orelor pe care le asigura. Dacă se pune problema lezării imaginii Universității, este mult peste ceea ce s-a întâmplat. Fără a fi încunoștiințat, a fost sancționat pentru faptul că a vrut să-și îndeplinească sarcinile.
Instanța a pus accent pe depozițiile martorilor dar care sunt depoziții interesate a unor persoane care se află în slujba instituției. Consideră că reclamantul a fost sancționat pentru o faptă ce nu poate primi calificarea de abatere câtă vreme ce aceasta era cauzată chiar de intimată. Instanța nu a analizat probele administrate și a confirmat excesul de putere pe care instituția l-a practicat față de acesta. Este notorie de altfel disputa dintre reclamant și instituție motivat de faptul că acesta sancționa studenții care voiau să absolve universitatea pe alte căi.
Reținerea unei abateri care în realitate nu există este o continuare a politicii hărțuitoare întreprinse de universitate prin reprezentanții săi, reprezentanți care sunt subiectul unor dosare de corupție
Pentru aceste motive, expuse pe larg și în cererea de recurs, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și anularea deciziei de sancționare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat R. R., pentru intimată, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței ca legală și temeinică. Afirmațiile apărătoarei recurentului sunt malițioase și încalcă orice norme procedurale. Instanța trebuie să se aplece asupra subiectului dedus judecății. Ceea ce s-a afirmat este contrazis de probele administrate la prima instanță.
S-a depus un singur înscris dar care nu are legătură cu cauza. În ce privește proba testimonială, martorul respectiv, în mod surprinzător, a susținut aspectele reținute de universitate în raport. Reclamantul, prin atitudinea pe care o are, chiar în fața comisiei de disciplină, recunoaște că a avut o atitudine reprobabilă la adresa celuilalt profesor și în fața studenților. Nu s-au criticat calificările sale profesionale. Ceea ce s-a sancționat a fost situația creată într-un mediu academic. Doi martori care au asistat la atitudinea contestatorului au confirmat că acesta are o atitudine de frondă la adresa conducerii universității. Contestatorul nu a negat comportamentul său ci a căutat mereu să inventeze scuze.
Solicită a se avea în vedere că sancțiunea aplicată este cea mai blândă dintre sancțiuni., s-a dovedit existența faptei și a vinovăției în desfășurarea unui contract de muncă.
Pentru aceste motive, expuse pe larg și în întâmpinare, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform facturii pe care o depune la dosar.
Declarând dezbaterile încheiate, instanța, în temeiul art. 150 C., rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 13 din 03.01.2012, contestatorul M. V. a chemat în judecată intimata U. de M. și Farmacie „G. T. P.” Iași ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Deciziei de sancționare nr._/25.11.2011 prin care a fost sancționat cu avertisment scris.
În motivarea contestației sale, contestatorul a precizat că prin Decizia nr._/25.11.2011 a fost sancționat cu "Avertisment scris", reținându-se de către unitatea angajatoare că ar fi fost vinovat de comportament neacademic în desfășurarea activității didactice întrucât a întrerupt desfășurarea activității didactice la unul dintre cursurile cuprinse în programul său și anume un curs de plată cu ora, la . predare în limba franceză, din data de 25.10.2011.
Arată contestatorul că nu a întrerupt cursul respectiv în modalitatea descrisă de Comisia de Disciplină, ci s-a prezentat, ca de obicei, la cursul său, pe care l-a desfășurat și anul anterior și pe care l-a început și în acest an - un curs destinat studenților străini care învață în limba franceză. In momentul în care a intrat pe ușă, a fost surprins să găsească la catedră o altă persoană, respectiv d-na I. M.. Consideră contestatorul că nu a avut o reacție exagerată, că s-a comportat civilizat și că a solicitat doar explicații privind prezența dumneaei la catedră. De asemenea, mai menționează că nu a fost anunțat în legătură cu această înlocuire de către Decanatul Facultății de M., acest fapt considerându-l un abuz. Consideră contestatorul că adevărata controversă cu UMF Iași s-a declanșat din cauză că, la data de 21.07.2011, a depus la Decanatul Facultății de M. o sesizare, prin care a arătat cum i-a prins fraudând examenele pe anumiți studenți străini, si anexând lucrările doveditoare, a demonstrat cum că o listă de 6 studenți străini au copiat.
Legal citată, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale, intimata a invocat excepția lipsei capacității de folosință și exercițiu și excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de Disciplină întrucât, prin cererea de chemare in judecată, contestatorul a conferit calitate procesuală pasivă Comisiei de disciplină a Facultății de Medicina Generala din cadrul Universității, for lucrativ numit prin decizie, pentru fiecare caz in parte, in conformitate cu normele speciale reglementate prin Legea educației naționale nr. 1/2011. De asemenea, menționează intimata că potrivit art. 114 al. 3, din Legea nr. 1/2011, doar instituțiile de învățământ superior au personalitate juridica, deci nu si organele din componenta acestora, doar U. are patrimoniu si este ținuta sa respecte principiul răspunderii publice (art. 124/Legea nr. 1/2011). Arată intimata că prin decizia nr. 1159/15.11.2011 s-a dispus constituirea comisiei de disciplina "in vederea discutării comportamentului neacademic al dlui. conf. univ.dr. V. M.", formata din 3 cadre didactice, cu grad de profesor universitar, liderul de sindicat si un secretar. Lucrările comisiei au fost stabilite pentru data de 22.11.2011, orele 15 la Decanatul facultății de Medicina. Art. 314 din Legea nr.1/2011 instituie cadrul de funcționare al comisiilor de disciplina in sistemul de invatamant: sancțiunea disciplinara se aplica numai după efectuarea cercetării faptei sesizate, audierea celui in cauza si verificarea susținerilor făcute de acesta in apărare. Pentru investigarea abaterilor disciplinare savarsite de personalul didactic se constituie comisii de analiza formate din 3-5 membri, cadre didactice care au funcția didactica cel puțin egala cu a celui care a săvârșit abaterea (toti cei 3 membri desemnați au gradul de profesor universitar, superior celui de conferențiar deținut de contestator) si un reprezentant al organizației sindicale.
Susține intimata că acțiunii promovate ii lipsește temeiul in drept si in concret, motivul pentru care se solicita anularea deciziei. Din cuprinsul acțiunii nu reiese ca aceasta vizează motive de nelegalitate, nu se arata ca s-ar fi încălcat procedurile aplicabile, ci mai curând se desprind motive de netemeinicie, contestatorul apreciind ca i s-a aplicat sancțiunea pe nedrept.
Prin sesizarea nr. 1679/31.10.2011 s-a adus la cunoștința Biroului Senat faptul ca dl. conf. univ. dr. V. M. a săvârșit o fapta care trebuie analizata: "a întrerupt desfășurarea activității didactice la . predare in limba franceza, adresând cuvinte ofensatoare d-nei I. M. care a fost desemnata pentru a presta in regim de plata cu ora activitatea didactica. Totodată, in data de 26.10.2011, fiind chemat la Biroul Consiliu împreuna cu d-na I. pentru a fi discutate problemele apărute in disciplina, dl. conf. V. M. nu s-a prezentat. In nenumărate rânduri dl. conf. M. a fost chemat la Decanat pentru a soluționa probleme multiple ale studenților ca urmare a încălcării Regulamentului de activitate didactica, respectiv comunicarea notelor si completarea lor in cataloagele de examen"".
Se mai menționează de către intimată că a fost realizata convocarea scrisa a contestatorului, cu respectarea termenului si că, la data de 22.11.2011, acesta s-a prezentat in fata comisiei întrunite legal. I s-au adus la cunoștința motivele întrunirii, convocării sale. S-a subliniat faptul ca dl. M. a provocat in data de 25.10.2011, in fata studenților o discuție neprincipiala, neacademica, prin care ii cerea fără vreun drept, explicații d-nei I., precum si faptul ca angajarea d-nei I. s-a realizat ca atribut al Universității, de a angaja personal pe o perioada determinata, in sistem de plata cu ora, in urma cererii sale, aprobata de către conducere si a necesitații Facultății de a avea acoperite orele. In urma verificării dosarului profesional al acesteia, i s-a permis desfășurarea activității didactice, pentru anul universitar 2011-2012, la . studenți cu predare in limba franceza - aceasta fiind absolventa a unui liceu in limba franceza si deținând un atestat de cunoaștere a limbii franceze. In urma cu doi ani, d-na I. a mai lucrat in aceasta maniera pentru Universitate. Mai precizează intimata că această angajare nu a atras modificarea contractului individual de munca al contestatorului și nici o modificare de salariu, ci doar o schimbare in orarul activității sale, prin împărțirea grupelor.
Apreciind că faptele contestatorului reprezintă o nerespectare a Regulamentului de Ordine Interioară, a Regulamentului de activitate didactica, a Cartei universitare, a Codului de Etica si Deontologie Universitara si a Legii educației nationale, intimata consideră că sancțiunea a fost dispusă in mod temeinic. În dovedirea apărărilor sale, intimata a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei o . acte: adresa nr. 1670/31.10.2011, procesul – verbal încheiat în 22.11.2011, Decizia nr. 1159/15.11.2011, Decizia nr._/25.11.2011, Procesul – verbal din 26.10.2011, acte de absolvire și specializare, referatul nr._/23.11.2011, convocarea nr._/21.11.2011, corespondența contestatorului cu intimata.
La termenul din 19.09.2012, contestatorul a depus la dosar note scrise, prin care a dezvoltat apărările sale, arătând că decizia de sancționare nu i-a fost comunicată personal, ci a luat la cunoștință de aceasta din documentația ce i-a fost înmânată de către intimată la un termen de judecată. Consideră contestatorul că a avut o atitudine normală, că nu a întrerupt nici un curs, ci pur și simplu nu își îndeplinea atribuțiile de cadru didactic. A solicitat totodată proba cu înscrisuri, verificarea de scripte și proba testimonială.
La termenul de judecată din 19.09.2012, procuratorul contestatorului a precizat că înțelege să formuleze contestația în contradictoriu cu U. de M. și Farmacie „G. T. P.” Iași, astfel că instanța a constatat ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de Disciplină.
Prin sentința civilă nr.2642 din 24.10.2012 Tribunalul Iași respinge contestația formulată de contestatorul M. V. în contradictoriu cu U. de M. și Farmacie „G. T. P.”
Analizând actele și probele dosarului, instanța reține următoarele:
Contestatorul M. V. este angajatul intimatei U. de M. și Farmacie „G. T. P.” Iași în funcția de conferențiar universitar la disciplina Psihologie și Științele Comportamentului, Departamentul M. Preventivă și Interdisciplinară, din cadrul Facultății de M..
Prin Decizia nr._/25.11.2011, contestatorul a fost sancționat disciplinar cu avertisment scris, reținându-se ca abatere disciplinară faptul că în data de 25.10.2011 a avut un comportament neacademic, a întrerupt desfășurarea activității didactice la . predare în limba franceză, adresând cuvinte ofensatoare unui alt cadru didactic (I. M.), ce a fost desemnat pentru a presta în regim de plată cu ora activitatea didactică.
Conform procesului-verbal încheiat în data de 22.11.2011 cu ocazia efectuării cercetării disciplinare, comisia de disciplină a considerat că amploarea măsurilor sancționatorii trebuie să fie minimă, avându-se în vedere faptul că, în cadrul cercetării, contestatorul și-a recunoscut parțial vina și și-a cerut scuze de la Decanul Facultății de M., propunându-se în final sancționarea contestatorului cu „avertisment scris”.
Recunoașterea parțială de către contestator a faptelor imputate este consemnată și în art. 4 din Decizia nr._/25.11.2011.
Potrivit disp. art. 312, alin. 1 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, personalul didactic și de cercetare, personalul didactic și de cercetare auxiliar, precum și cel de conducere, de îndrumare și de control din învățământul superior răspunde disciplinar pentru încălcarea îndatoririlor ce îi revin potrivit contractului individual de muncă, precum și pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învățământului și prestigiului unității/instituției. De asemenea, potrivit art. 19 din Codul de Etică și Deontologie Profesională Universitară, U. de M. și Farmacie „G. T. P.” Iași promovează existența unei comunități academice și rezidențiale în cadrul căreia este respectată demnitatea fiecăruia, într-un climat liber de orice manifestare și formă de hărțuire, exploatare, umilire, dispreț, șantaj, amenințare sau intimidare.
În speță, conform faptelor reținute în decizia de sancționare și conform declarației martorelor I. M. și A. D., în data de 25.10.2011, contestatorul a intrat în sala în care se desfășura cursul de psihologie medicală la . predare în limba franceză, anul I și a întrerupt acest curs predat de d-na I. M., adresându-i acesteia cuvinte jignitoare, referitoare la competența sa profesională și aderarea la clanuri mafiote.
Instanța constată că o astfel de atitudine nu este deontologică, cu atât mai mult cu cât a fost manifestată în fața studenților, fiind de natură să dăuneze climatului academic și prestigiului instituției de învățământ angajatoare.
Chiar dacă, în principiu, nemulțumirile contestatorului vizau aspecte profesionale, ce necesitau o reală dezbatere între salariat și angajator (faptul că a fost înlocuit de la predarea cursului de psihologie medicală fără să fie informat în acest sens), modalitatea de rezolvare a acestui diferend nu a fost în limitele impuse de dispozițiile legale și de prevederile Codului de Etică și Deontologie Profesională Universitară.
Mai mult, instanța constată că în data de 26.11.2011, când contestatorul a fost invitat la decanat și când ar fi avut posibilitatea de a-și expune nemulțumirile legate de modalitatea de înlocuire a sa de la predarea cursului de psihologie medicală, sau față de modalitatea de selecție a cadrului didactic cu care a fost înlocuit, contestatorul nu s-a prezentat, preferând ca în data de 31.11.2011 să abordeze același comportament în sala de curs, în fața studenților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul M. V. considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurentul că instanța nu a analizat probele administrate si a confirmat într-un mod criticabil excesul de putere pe care U. de M. si Farmacie îl practica fata de el. Solicită instanței să constate că vinovat de nașterea incidentului este intimata în calitate de angajator, că încălcarea normelor academice s-a produs de către aceasta.
Mai motivează recurentul că prin reținerea abaterii angajatorul nu indică în decizie temeiul legal în baza căruia adoptă măsura.
Susține recurentul că nu poate fi pusă în sarcina sa săvârșirea unei abateri în condițiile în care era desemnat în susținerea cursului din data de 25 10 2011, nefiindu-i adusă la cunoștință în vreun mod împrejurarea că U., ar fi luat măsura înlocuirii sale din activitatea pe care o desfășurase pana la acel moment. Că nu el a fost cel care a generat incidentul petrecut la 25.10.2011 o recunoaște chiar angajatorul si retine si instanța atunci când indică faptul că înlocuirea sa s-a făcut fără o informare prealabila în acest sens și fără să existe nici măcar o justificare legitima în aceasta înlocuire.
La data incidentului nu a făcut decât sa asigure îndeplinirea obligațiilor de serviciu, în exercitarea cărora se afla si asupra căror obligații nu fusese încunostiintat că ar fi încetat. Prin urmare acțiunile sale nu au fost nici pe departe de natura să lezeze climatul academic și cu atât mai puțin al prestigiului instituției de învățământ angajatoare.
Consideră recurentul că o lezare a prestigiului instituției o săvârșește chiar angajatorul atunci când decide ca un curs de maxima specialitate susținut de un cadru didactic conferențiar universitar si de competență impusa de obiectul cursului sa fie susținut de o alta persoana, cu grad profesoral inferior si fără specialitatea respectivă.
Își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct.9 si art. 304 ind. 1 C.pr.civ.
Intimata U. de M. și Farmacie „G. T. P.” Iași formulează întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatului și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Decizia supusă controlului judecătoresc, nr._/25.11.2011, dezvăluie faptul că abaterea disciplinară reținută în sarcina recurentului contestator constă în aceea că „ în data de 25.10.2011 a avut un comportament neacademic, a întrerupt desfășurarea activității didactice la . predare în limba franceză, adresând cuvinte ofensatoare unui alt cadru didactic (I. M.), ce a fost desemnat pentru a presta în regim de plată cu ora activitatea didactică”
În art.2 al deciziei sunt menționate de către angajator reglementările legale ce a apreciat că au fost nesocotite de către contestator prin faptele mai sus descrise, ceea ce face ca susținerile acestuia privind neindicarea temeiului legal să fie vădit nefondate. Aceasta cu atât mai mult cu cât în faza primului ciclu procesual nu a formulat o astfel de apărare față de decizia contestată.
Curtea observă că faptele imputate recurentului prin decizia sancționatorie vizează strict comportamentul acestuia față de un alt cadru didactic în timpul desfășurării activității didactice de către acesta din urmă. Problema litigioasă nu o constituie normarea cadrelor didactice în special a recurentului și a doamnei I. M. pe structura anului universitar 2011 – 2012 și nici competențele profesionale ale acesteia sau legalitatea susținerii cursului la disciplina Psihologie și Științele Comportamentului.
În aceste circumstanțe, toate criticile aduse sentinței sub aspectul necercetării probelor deslușirea problemelor anterior menționate cu care instanța nu a fost sesizată sunt neavenite.
Prin motivele de recurs recurentul nu a negat faptele ce i se impută prin decizie, opunând ca și apărare împrejurarea că singurul vinovat de conflictul desfășurat pe data de 25.10.2011 este angajatorul prin modul în care a gestionat normarea la disciplina Psihologie și Științele Comportamentului, aspect ce ține și de colaborarea cu cadrul didactic I. M..
Ca atare, în mod judicios prima instanță a reținut că atitudinea manifestată de recurent în data de 25.10.2011, constând în aceea că a intrat în sala în care se desfășura cursul de psihologie medicală la . predare în limba franceză, anul I și a întrerupt acest curs predat de d-na I. M., adresându-i acesteia cuvinte jignitoare, referitoare la competența sa profesională și aderarea la clanuri mafiote, nu este deontologică, cu atât mai mult cu cât a fost manifestată în fața studenților, fiind de natură să dăuneze climatului academic și prestigiului instituției de învățământ angajatoare.
Pentru aceste considerente Curtea constată că Tribunalul Iași a pronunțat o sentință legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art.312 C.pr.civ va respinge recursul și va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul M. V. împotriva sentinței civile nr. 2642 din 24.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurentul contestator M. V. să plătească intimatei U. de M. și Farmacie Gr. T. P. Iași suma de 2000 lei onorar de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi, 15.03. 2013.
Președinte, S. P. | Judecător, A. C. S. | Judecător, D. P. |
Grefier, E. G. |
Red./Tehnored./P.D.
2 ex./15.04.2013
Tribunal Iași – M. M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 827/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
