Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 12/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 10982/99/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 12/2013
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. M.
Judecător C. B.
Judecător A. E. A.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei litigii de muncă- având ca obiect contestație decizie de concediere- privind recursul declarat de recurent . reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.2344 din 26.09.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat C. P..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic B. A. pentru recurentă, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, prin registratura instanței intimatul a depus întâmpinare, cu duplicat.
Președintele completului constată că este prima zi de înfățișare și dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Consilier juridic B. depune la dosar delegație de reprezentare și concluzii scrise.
Se comunică duplicatul întâmpinării reprezentantului recurentei care precizează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Instanța pune în discuție excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată prin întâmpinare.
Reprezentanta recurentei, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepției nulității recursului considerând că acesta este legal motivat.
Instanța respinge excepția nulității recursului pentru nemotivare, având în vedere că din considerentele cererii de recurs rezultă și încadrarea în drept a motivelor de recurs, astfel încât excepția este nefondată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Cons.jr.B. pentru societatea recurentă solicită admiterea recursului, casarea sentinței de fond și menținerea deciziei de concediere emisă de . respectarea procedurii de evaluare a salariatului C. P..
Susține că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că evaluarea salariatului intimat a fost făcută cu nerespectarea procedurii de evaluare prevăzut de art.119 din Contractul Colectiv de Muncă .
Arată că intimatul a fost evaluat la locul unde își desfășura activitatea pe o perioadă de opt ore de lucru . Comisia de evaluare a concluzionat că acesta a manifestat un total dezinteres în ceea ce privește însușirea sarcinilor de serviciu.
Consideră că sentința Tribunalului nedreptățește profund societatea recurentă în sensul că obligă unitatea să reintegreze un fost salariat care nu și-a manifestat interesul pentru păstrarea locului de muncă.
Pentru motivele de recurs expuse pe larg și concluziile scrise depuse la dosar solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2344 din 26.09.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a admis excepția nulității absolute a deciziei de concediere nr. 223 din 2.08.2011 emisă de intimată,
s-a admis contestația formulată de contestatorul C. P. în contradictoriu cu intimata ., s-a constatat nulitatea deciziei de concediere nr. 223 din 2.08.2011 emisă de intimată, a fost obligată aceasta din urmă să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 02.08.2011 și până la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
La data emiterii deciziei de concediere nr. 223/0208.2011 pentru necorespundere profesională în temeiul art. 61 lit.d din C muncii, contestatorul ocupa funcția de apretor la intimată ( Act adițional nr. 2/2008 – fila 104).
Pe fondul unor nemulțumiri reciproce (ale contestatorului – că nu s-a înregistrat un vechi accident de muncă al său, al intimatei – că activitatea contestatorului nu era corespunzătoare), a fost numită la data de 28.07.2011 prin decizia nr. 215 o comisie pentru evaluarea activității profesionale a lui C. P. (fila 9).
Anterior numirii comisiei, contestatorul fusese convocat în biroul ing.șef secția Finisaj-Țesături prin adresa nr. 4733/22.07.2011 în fața unei comisii de evaluare care „va analiza dovezile de îndeplinire necorespunzătoare a sarcinilor profesionale prin examinare orală.”
Evaluarea profesională a contestatorului s-a finalizat prin Referatul nr. 4860/ 28.07.2011 care face o trecere în revistă cronologică a situației profesionale a contestatorului în perioada 01.08.2008 – 28.07.2011.
Examinând modalitatea de evaluare profesională a contestatorului raportat la dispozițiile legale incidente, instanța reține neconformitatea acestei proceduri urmare a nesocotirii pașilor strict prevăzuți de contractul colectiv de muncă - art. 119.
Potrivit art. 63 alin.2 din C. muncii concedierea salariatului pentru necorespundere profesională ( motivul prevăzut de art. 61 lit.d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare, stabilit prin contractul colectiv de muncă aplicabil.
Contractul colectiv de muncă la nivelul unității intimate pentru anul 2011 prevedea la art. 119 numirea unei comisii pentru evaluarea salariatului pentru necorespundere profesională (alin.3) și convocarea salariatului (alin.4) – pași îndepliniți de intimată. La alin.5 și 7 al art. 119 din CCM se prevede imperativ că examinarea va avea ca obiect activitățile prevăzute în fișa postului a salariatului în cauză și se va desfășura timp de 8 ore, și că necorespunderea profesională poate fi susținută de comisie prin dovezi de îndeplinire necorespunzătoare a sarcinilor profesionale în perioada de la convocare până la data examinării. Rezultă două condiții precise: 1 – evaluare directă,concretă, efectivă a exercitării aptitudinilor profesionale, 2 – posibilitatea folosirii de dovezi doar din perioada scursă între data convocării și data examinării.
Evaluarea profesională a contestatorului în fața comisiei s-a desfășurat într-un birou administrativ, și nu în secția unde lucra efectiv contestatorul, s-au avut în vedere în mod teoretic performanțele contestatorului astfel cum rezultau din acte și nu în concret, direct în fața comisiei, au fost dezbătute incidente profesionale cu mult anterioare datei convocării. Pentru aceste motive, instanța constată caracterul nelegal al evaluării profesionale a contestatorului realizate în data de 28.07.2011.
Potrivit art. 76 din C. muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută, motiv pentru care instanța a admis contestația formulată împotriva deciziei de concediere nr. 223/02.08.2011 emisă de intimată și a constatat nulitatea acesteia.
Pe cale de consecință, prima instanță a admis excepția nulității deciziei de concediere raportat la art. 63 alin.2 și art. 78 din C. Muncii, devenind inoportună examinarea excepției de nulitate pentru neindicarea termenului de preaviz .
În temeiul disp. art. 78 din Codul muncii se impune repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere nr. 223/0208.2011 prin obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului pe postul ocupat anterior emiterii deciziei precum și la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, calculată de la data de 02.08.2011 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțate în prezenta cauză – raportat la faptul că nu s-a solicitat reintegrarea de către contestator pe postul deținut anterior concedierii.
Prima instanță a admis în temeiul art.274 alin.1 Cod procedură civilă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat dovedit a fi suportat în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs .-o ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a reținut că aceasta nu ar fi respectat prevederile Contractului Colectiv de Muncă în ceea ce privește evaluarea profesională a contestatorului C. P. prin referatul nr. 4860 din 28.07.2011.
Se critică, de asemenea, aprecierea instanței referitoare la încălcarea de către unitate a disp. art. 119 alin. 5 și 7 din Contractul Colectiv de Muncă întrucât evaluarea profesională a salariatului – reclamant C. P. s-a desfășurat în secția în care lucra efectiv și s-au avut în vedere de către comisia constituită prin decizia nr. 215/28.07.2011, în mod teoretic și practic, performanțele acestuia la locul de muncă, astfel cum rezultau din activitatea efectivă a salariatului.
Activitatea reclamantului a fost supravegheată de șefa sa directă, iar comisia constituită prin decizia nr. 215/28.07.2011, din care a făcut parte și aceasta a procedat la evaluarea activității profesionale a intimatului în conformitate cu procedura stabilită de art. 119 alin. 2-10 din Contractul Colectiv de Muncă și art. 67 alin. 2 din Codul muncii, fiind convocat în vederea evaluării la data de 22.07.2011.
Conducerea societății analizând concluziile comisiei de evaluare, constatând că salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat, a emis decizia de concediere nr. 223/02.08.2011 pentru motive care țin de persoana salariatului.
În consecință, apreciind că a respectat procedura prevăzută de art. 119 din Contractul Colectiv de Muncă și de art. 63 alin. 2 Codul Muncii, unitatea a solicitat admiterea recursului.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Intimatul C. P. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma aspectelor invocate de recurentă în conformitate cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Din conținutul deciziei de concediere nr. 223 din 2.08.2011, rezultă că măsura concedierii intimatului - contestator C. P. a fost luată în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. d din Codul Muncii pentru necorespundere profesională.
Potrivit art. 63 alin. 2 din Codul Muncii, concedierea salariatului pentru motivul prevăzut de art. 61 lit. d „în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat” poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel național, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unitate, precum și prin regulamentul intern.
Necorespunderea profesională reprezintă o împrejurare de natură obiectivă sau subiectivă, care conduce ori este aptă să conducă la obținerea unor performanțe profesionale mai scăzute decât cele pe care, în mod rezonabil, angajatorul este îndrituit a le aștepta de la salariat și presupune recunoașterea regulilor specifice unei funcții, meserii sau profesii. De aceea, angajatorul trebuie să probeze fapte obiective sau repetate, de natură să evidențieze astfel de carențe profesionale.
Raportat la disp. art. 119 alin. 5 și 7 din Contractul Colectiv de Muncă, examinarea va avea ca obiect activitățile prevăzute în fișa postului și se va desfășura timp de 8 ore, necorespunderea profesională putând fi susținută de comisie prin dovezi de îndeplinire necorespunzătoare a sarcinilor profesionale, în perioada de la convocarea până la data examinării. Raportat la aceste dispoziții din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru anul 2011, rezultă că modalitatea de evaluare a contestatorului trebuia să respecte două condiții, și anume: evaluarea directă, concretă și efectivă a exercitării aptitudinilor profesionale și posibilitatea folosirii de dovezi, doar din perioada scursă între data convocării și data evaluării.
Având în vedere prevederile Contractului Colectiv de Muncă și ale art. 63 alin. 2 din Codul Muncii, în mod judicios a statuat prima instanță că, evaluarea profesională a intimatului în fața comisiei, desfășurându-se într-un birou administrativ și nu în secția unde acesta lucra efectiv, s-au avut în vedere numai teoretic performanțele contestatorului, astfel cum rezultau din acte, ele nefiind rezultatul percepției directe a aptitudinilor și performanțelor profesionale mai scăzute, decât cele solicitate și a eventualelor carențe profesionale ce îi sunt reproșate.
Astfel, deși se susține că, procedura prevăzută de art. 119 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil la nivel de unitate a fost respectată întru totul, față de aspectele expuse, nu se poate reține valabil, la baza deciziei de desfacere a contractului de muncă din motive de necorespundere profesională, neînsușirea sarcinilor și responsabilităților specifice funcției apretor, deținută de contestatorul – intimat.
În consecință, în mod corect s-a apreciat de instanța de fond, că decizia de desfacere a contractului de muncă din motive profesionale a fost emisă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege, fiind lovită de nulitate absolută, conform art. 76 Codul Muncii.
Față de aceste considerente, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul și va menține decizia Tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta . reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.2344 din 26.09.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 09.01. 2013.
Președinte, N. C. M. | Judecător, C. B. | Judecător, A. E. A. |
Grefier, M. H. |
Red. A.A.E.
Tehnored. H.M./2 ex- 28.01.2013
Tribunalul Iași – C. G.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 1879/2013. Curtea de Apel IAŞI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 358/2013.... → |
|---|
