Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 35/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 383/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 35/2013
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P.
Judecător A. C. S.
Judecător D. P.
Grefier I. P.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
recurenta C. L. împotriva sentinței civile nr. 1353 din 20.09.2012 a Tribunalului V., intimate fiind . și ..
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că: dosarul este la al doilea termen de judecată; prin serviciul registratură s-a depus la dosar un răspuns la întâmpinare de către recurenta C. L.; s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată că nu se impune, din punct de vedere procedural, comunicarea către intimate a răspunsului la întâmpinare formulat de către recurenta C. L., acesta urmând a constitui concluzii scrise.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V. sub nr._ /2011 din 7 februarie 2012 reclamanta C. L. a solicitat obligarea pârâtei . emiterea unei decizii prin care să fie repusă în dreptul de a opta pentru a deveni partener în cadrul magazinului Bârlad, magazin înființat în urma programului de restructurare a R. România. A mai solicitat reclamanta obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând sumele pe care le-ar fi putut câștiga dacă ar fi optat pentru a deveni partener R. si obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei cu titlu de daune morale pentru pierderea unui loc de muncă stabil în perioadă de criză economică, stresul produs de grija găsirii unui loc de muncă, lipsa de respect față de angajat, de nevoia unei noi perfecționări profesionale.
A arătat reclamanta că la data de 15.04.2011 a încetat contractul de muncă încheiat cu pârâta prin acordul părților, fiindu-i încălcat dreptul de a opta pentru a deveni partener în cadrul magazinului din Bârlad al pârâtei. Nu a fost informată despre această posibilitate nici de către R. București nici de către conducerea magazinului din Bârlad aș R.. A luat la cunoștință despre această posibilitate abia în luna august 2011 când a notificat pârâta pentru a-i comunica condițiile în care poate opta pentru a deveni partener R.. Nu a primit răspuns la notificările trimise.
A mentionat că societatea care este partener al R. aparține indirect liderului de sindicat O. Garincea D. și că nu a avut acces la informație, respectiv la posibilitatea de a se asocia și a deveni partener R.. În acest fel i-a fost încălcat dreptul la egalitate de șanse și de tratament, dreptul la informare și dreptul de a opta pentru a deveni partener R..
Pârâta a formulat întâmpinare la fond prin care a invocat excepțiile prematurității și a nulității acțiunii pentru lipsa semnăturii a temeiului în drept și a motivării pretențiilor.
Referitor la excepția prematurității s-a arătat că acțiunea vizează ca finalitate încheierea unui contract comercial, iar un astfel de litigiu presupune îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii a concilierii directe. Efectul neîndeplinirii acestei proceduri este respingerea cererii ca prematură. A mai arătat că cererea de chemare în judecată nu pare a fi semnată de către reclamantă și nu cuprinde temeiul în drept al cererii și motivarea pretențiilor fapt ce implică anularea cererii.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A arătat că reclamanta s-a aflat în concediu pentru creștere și îngrijire copil până pe data de 14.04.2011, când a solicitat reluarea activității pentru a putea conveni la încetarea contractului individual de muncă și încasa bonusul de_ lei. După ce a încasat bonusul oferit de către societate, a primit și indemnizație pentru creșterea copilului până în luna septembrie 2011 când expira perioada de concediu pentru creșterea copilului. Locul de muncă al reclamantei a fost desființat ca urmare a reorganizării activității societății, care a desființat magazinul din Bârlad. La sediul din Bârlad societatea nu mai desfășoară activitate de comerț.
Sediul magazinului a fost închiriat unei societăți comerciale - . al cărei asociat unic este O. R. E., care nu a fost angajat al R.. Societatea a fost înființată în luna martie 2011 fără a prejudicia drepturile reclamantei. R. nu poate impune unei societăți comerciale să o angajeze pe reclamantă după cum nici instanța nu poate să o oblige la încheierea unui raport juridic de natură comercială, în lipsa acordului de voință al părților. S-a mai arătat că nu există relații de parteneriat cu nici unul dintre foștii salariați disponibilizați.
Prin sent.civ. nr. 1353/20.09.2012 ,Tribunalul V. a respins excepția prematurității acțiunii, a respins excepția tardivității formulării cererii, a respins excepția nulității cererii.
A respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta C. L. în contradictoriu cu pârâta .>
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
In ceea ce privește excepția prematurității, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată. Raportat la obiectul cererii de chemare așa cum a fost precizat de către reclamantă, instanța a apreciat că litigiul nu este de natură comercială, ci este fondat pe relații de dreptul muncii. Astfel, reclamanta invocă neexecutarea unor obligații de decurg din relațiile de muncă existente anterior între părți și solicită daune ca urmare a pretinsei nerespectări a unor obligații ce decurg din aceste relații. Prin urmare, susținerea că era obligatorie procedura prealabilă a concilierii directe în litigiile comerciale sau a unei proceduri vizând prezentarea unei oferte comerciale – aspect ce excede oricărei proceduri prealabile prealabile în materie procedurală, este nefondată.
Analizand excepția tardivității, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată. Obiectul capătului de cerere vizând daune morale și despăgubiri se circumscrie prevederilor articolului 283 alineatul 1 litera c) din Legea 53/2003 Codul Muncii care stabilește un termen pentru introducerea acțiunii de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Și excepția nulității formulată implicit de către pârâtă este neîntemeiată.
Instanța de fond a constatat că "excepțiile" lipsei temeiului în drept respectiv a lipsei motivării pretențiilor, a căror admitere ar impune constatarea nulității cererii de chemare în judecată vizează temeiuri ale excepției nulității cererii de chemare în judecată. Prin urmare, instanța de fond a constatat că pârâta a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocând două motive de nulitate. Reclamanta a indicat temeiurile în fapt ale pretențiilor, (așa cum a înțeles aceasta să le invoce prin expunerea situației generatoare a cauzei litigioase), iar temeiul în drept al cererii – care, de altfel, nu leagă instanța - a fost indicat la modul general în cererea introductivă: contractul de muncă și încălcarea dreptului la informare.
Referitor la fondul cauzei, prima instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajată a pârâtei anterior datei de 16 decembrie 2009 ca Reprezentant magazine R.. De la data de 16 decembrie 2009 reclamantei i se suspendă contractul individual de muncă ca urmare a unui concediu de îngrijire a copilului până la doi ani. Din carnetul de muncă rezultă că la data de 24 septembrie 2009 s-a născut minorul C. Alexei, astfel încât reclamanta putea beneficia de concediu până la data de 24 septembrie 2011. În contextul unei reorganizări a activității pârâtei, concretizată prin diminuarea activității de comerț prin magazine proprii și disponibilizarea unor salariați cu acordarea unor sume compensatorii, la solicitarea reclamantei din 18.03.2011(fila 26) se reiau relațiile de muncă începând cu 15 aprilie pentru ca prin actul adițional din 18.03.2011(fila 27), s-a convenit la încetarea contractului individual de muncă prin acordul părților începând cu data de 15.04.2011. În aceste condiții reclamanta a încasat un bonus de_ lei net.
În urma restrângerii activității pârâtei, în sensul încetării activității de comerț și la punctul de lucru din Bârlad (filele 101-103) și a concedierii salariaților de la magazinul din Bârlad a fost încheiat contractul de închiriere 497 din 14.04.2011 a spațiului fostului magazin din Bârlad(filele 33-49) și un contract de agent cu .- D. Această societate comercială are ca asociat unic pe O. R.-E.(fila 32) și ca mandatar pe O. M.(fila 32), fostă salariată a R. și – după afirmația reclamantei – ambele în relație de familie cu fostul lider de sindicat.
Referitor la primul capăt de cerere rezultă că pârâta nu avea – ca urmare a reorganizării activității și concedierii fostelor magazine desființate – obligația de a propune foștilor salariați pe lîngă acordarea unor sume compensatorii parteneriate comerciale.
Ceea ce invocă reclamanta – faptul că nu a fost informată de către liderul de sindicat asupra unor oportunități ulterioare concedierii - ține de relația reclamantei cu organizația sindicală. Obligația de informare, așa cum este definită în articolul 17 din Legea 53/2003 Codul Muncii, se referă la informarea angajatului de către angajator cu privire la clauzele contractului individual de muncă anterior încheierii sau modificării acestuia și nu cu privire la aspecte ulterioare încetării acestuia. Din actele cauzei nu rezultă nici un fel de obligație a angajatorului ca, ulterior încetării contractului de muncă prin acordul părților și plata unor sume compensatorii consistente, să convină cu foștii salariați la încheierea unor relații comerciale.
Faptul că au fost încheiate relații comerciale cu o societate comercială a cărei asociat este în relație de familie cu un fost salariat care era și lider de sindicat este un efect al libertății relațiilor comerciale. Dreptul de a opta pentru a deveni partener în cadrul magazinului Bârlad, drept invocat de către reclamantă în cererea introductivă, nu este reglementat prin contractul individual de muncă.
Nu este de ignorat nici faptul că prin articolul 4 al actului adițional la contractul individual de muncă prin care s-a convenit încetarea contractului prin acordul părților (fila 4 din dosar) se menționează faptul că "salariatul nu va avea alte pretenții față de . afara celor stipulate în prezentul act adițional".
Nici situația prezentată de către reclamantă nu are susținere faptică. Magazinul din Bârlad nu a fost înființat ca urmare a reorganizării. Așa cum s-a arătat anterior, magazinul din Bârlad al R. a fost desființat ca urmare a reorganizării activității, pârâta desfășurând la Bârlad doar activități de telecomunicații, nu și de comerț(fila 101), iar noul magazin nu mai aparține R., ci unei alte societăți comerciale.
Și capătul de cerere subsecvent – daune ca urmare a încălcării dreptului de a opta – a fost respins ca neîntemeiat ca efect al respingerii capătului de cerere principal.
A fost respins ca neîntemeiat și capătul de cerere vizând plata daunelor morale. Nu a fost făcută dovada unei încălcări a obligațiilor contractuale ale pârâtei care să producă un prejudiciu moral reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. L., considerând-o nelegala si netemeinica.
A susținut recurenta ca prima instanța a soluționat cauza fără o analiza atenta a obiectului cererii si a actelor depuse la dosar „ nefăcând aplicarea art.167-169 C.pc.”, in sensul ca deși s-a solicitat administrarea de probe, potrivit listei depuse la dosarul de fond, cu indicarea tezelor probatorii, tribunalul nu s-a pronunțat asupra lor, astfel ca „nu a cunoscut ce probe au fost admise/respinse precum si motivele”.
Mai susține recurenta ca prima instanța „nu a făcut nici o referire la răspunsurile primite la notificările adresate R.”.
Mai arata reclamanta recurenta ca deși a menționat ca „perioada care face obiectul acțiunii este 28.03._11” iar ședința prin care s-a oferit posibilitatea parteneriatului dintre salariații disponibilizați si R. s-a ținut la 28.03.2011, data la care s-a născut si dreptul sau la informare, eronat instanța de fond a reținut ca acesta se referea la o perioada ulterioara încetării CIM.
Mai susține recurenta ca dreptul de a opta pentru un parteneriat cu R. se „subscrie dreptului la informare si obligației angajatorului de a diminua efectele concedierii”.
Nerespectarea dreptului la informare este imputabila atât angajatorului cat si organizației sindicale care nu au adus sau au adus in mod preferențial la cunoștința salariaților oportunitățile ce se ofereau in plus, pe lângă bonusul bănesc acordat.
Mai arata recurenta ca in mod greșit prima instanța raportează toate drepturile după data încetării contractului individual de munca si considera eronat ca nu i s-a produs nici un prejudiciu, minimizând „efectele pierderii locului de munca”si faptul ca daca ar fi putut, „ar fi optat pentru parteneriat sau închiriere”.
Este adevărat ca ar fi căzut si in sarcina liderului de sindicat obligația de a informa despre discuțiile din ședința din 28.03.2011, dar aceasta nu absolvă angajatorul de propria obligație.
Solicita in final reclamanta recurenta admiterea recursului si casarea hotărârii.
Intimata . depus întâmpinare .
Recurenta a depus răspuns, cu titlu de concluzii scrise.
În recurs nu s-au administrat probe.
Analizând actele si lucrările dosarului in limitele date de criticile invocate, probatoriul de la fond si dispozițiile legale aplicabile, Curtea de Apel constata ca recursul este nefondat.
Așa cum corect a reținut si instanța de fond, reclamanta recurenta C. L. a fost salariata . funcția de reprezentant magazine R..
De la data de 16 decembrie 2009 i-a fost suspendat contractul individual de muncă ca urmare a unui concediu de creștere si îngrijire a copilului până la doi ani.
La solicitarea reclamantei din data de 18.03.2011, au fost reluate raporturile de muncă începând cu 15 aprilie 2011 pentru ca mai apoi, prin actul adițional din 18.03.2011, sa înceteze contractul individual de muncă prin acordul părților, începând cu data de 15.04.2011, ocazie cu care reclamanta recurenta a încasat o compensație băneasca de_ lei net.
Prin acțiunea introductiva reclamanta a solicitat „repunerea în dreptul de a opta pentru a deveni partener în cadrul magazinului Bârlad, magazin înființat în urma programului de restructurare a R.”, obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând sumele pe care le-ar fi putut câștiga dacă ar fi optat pentru a deveni partener R. (capăt de cerere accesoriu primului) si obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei cu titlu de daune morale pentru pierderea locului de muncă.
Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de munca cu privire la încheierea, executarea, suspendarea, modificarea si încetarea contractelor individuale/colective de munca precum si raporturile juridice dintre partenerii sociali, respectiv patronate si sindicate.
Ca atare, orice cerere formulata pe aceasta cale trebuie sa se circumscrie si sa-si găsească fundamentul juridic in clauzele contractului individual sau colectiv de munca.
In speța, așa cum a reținut si prima instanța, nu exista nici o clauza cuprinsa in CIM al reclamantei recurente sau in CCM potrivit căreia, la o eventuala disponibilizare, indiferent de modalitatea in care are loc aceasta, cu atât mai mult cu cat in cauza încetarea raporturilor de munca s-a produs prin acord, existând si o compensație băneasca substanțiala, angajatorul sa fie obligat a asigura salariatei un drept de opțiune pentru a deveni partener al R. SA.
„Dreptul de opțiune pentru încheierea unui parteneriat”, așa cum îl denumește reclamanta, nu isi are deci izvorul in contractul individual ori colectiv de munca si, in consecința, nu poate exista nici vreo obligație corelativa a angajatorului ca, după concediere, sa propună o asemenea opțiune salariaților disponibilizați.
De altfel, întâlnirea salariaților compartimentului magazin Bârlad, din data de 28.03.2011, pe care reclamanta recurenta o invoca, nu s-a realizat la inițiativa angajatorului, neexistând vreo convocare oficiala, ci a fost o consultare la inițiativa angajaților.
Ori, in aceste condiții, așa cum corect a reținut si tribunalul, atât timp cat reclamanta avea la data de 28.03.2011 contractul de munca suspendat, nu se poate vorbi despre vreo culpa a paratei, faptul că nu a fost informată de către liderul de sindicat asupra unor oportunități ulterioare concedierii ținand doar de relația reclamantei cu organizația sindicală.
Totodată, Curtea retine ca prin actul adițional la contractul individual de muncă prin care s-a convenit încetarea contractului prin acordul părților (fila 4 dosar fond ) s-a arata expres faptul că "salariatul nu va avea alte pretenții față de . afara celor stipulate în prezentul act adițional".
In aceste condiții, nu poate fi considerat in speța ca exista vreo vina a angajatorului prin neasigurarea unui drept de opțiune pentru a deveni partener, cu atât mai mult cu cat obligația de informare invocata de reclamanta recurenta, si prevăzuta de art.17 din C.muncii vizează exclusiv clauzele contractului individual de munca si se refera la perioada anterioara încheierii sau modificării contractului individual de munca .
Răspunsurile la notificările adresate R. nu pot constitui, așa cum eronat afirma recurenta, in fundament juridic al acțiunii si nu pot complini sau completa drepturile si obligatiile dintr-un raport de munca, acestea regăsindu-se fara echivoc doar in CIM/CCM.
Angajatorul si-a îndeplinit obligația de a diminua efectele concedierii, acesta fiind si motivul pentru care salariata a primit o suma de aproape o jumătate de miliard de lei vechi la nivelul anului 2011.
Referitor la probele solicitate prin nota depusa la fila 75 dosar fond, nu poate fi primita susținerea reclamantei potrivit căreia tribunalul nu s-a pronunțat asupra lor, cu atât mai mult cu cat reclamanta, in finalul acestei note a arătat ca lasa la aprecierea instanței administrarea acestora.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, fiind la latitudinea parților de a adopta sau nu o anumita conduita procesuala.
Daca reclamanta se considera nelămurita cu privire la administrarea probelor, putea fi prezenta in instanța, personal ori prin mandatar si sa ia cunoștința nemijlocit de modul in care aceasta administrare are loc.
De altfel, reclamanta a depus la dosar orice înscrisuri a considerat utile, totodată i-ai fost acordate termene pentru aparare si i-au fost comunicate înscrisurile depuse de partea adversa .Totodată, a fost admisa si proba cu interogatoriul paratei, răspunsurile aflându-se la filele 95 si 105-107 dosar fond.
Cat privește capătul de cerere vizând plata daunelor morale, si sub acest aspect sentința este legala si temeinica.
Nu se poate considera ca, atât timp cat un salariat optează pentru încetarea raporturilor de munca prin acordul parților, si nu exista dovada vreunui viciu de consimtamant, fostul angajator este in culpa pentru pierderea locului de munca. Totodată, așa cum corect a reținut si prima instanța, nu exista in speța vreo dovada a unei încălcări a obligațiilor contractuale din partea pârâtei, care să producă un prejudiciu moral reclamantei recurente.
F. de toate cele retinute, nefiind fondate criticile formulate de recurenta C. L., in baza art.312 al.1 C.proc.civ, se va respinge recursul si se va menține sentința recurata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta C. L. împotriva sentinței civile nr. 1353/20.09.2012 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11 ianuarie 2013.
Președinte, S. P. | Judecător, A. C. S. | Judecător, D. P. |
Grefier, I. P. |
Red./Tehnored./P.S.
2 ex. – 24.01.2013
Tribunalul V.– I. E. R.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1065/2013.... | Conflict de muncă. Hotărâre din 27-09-2013, Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
