Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 225/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 225/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 2865/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 225/2013
Ședința publică de la 11 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Judecător G. P.
Judecător N. C. M.
Grefier E. G.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de Alianța S. „G. A.” Iași - în numele și pentru membrii de sindicat:- C. G. C., C. C., C. E., C. N. V., D. M., D. N. L., D. A., F. A., G. E. D., G. M. E. F., G. L., G. I. M., M. Lucreția, N. V., N. N., P. D. H., P. G., S. V., T. T., T. C. T., M. E., A. I., B. I. L., B. S., M. E., O. D., Z. G., Z. C., Z. A. G., împotriva sentinței civile nr. 3298 din 10 12 2012 a Tribunalului Iași, intimat fiind L. T. V. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că:- dosarul este la primul
termen de judecată;- intimatul L. T. V. A. Iași, prin reprezentant, a depus la dosar întâmpinare, duplicatul fiind comunicat recurentei;- părțile au solicitat judecata în lipsă.
Cauza fiind la primul termen de judecată, președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 3298 din 10.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași a fost respinsă acțiunea formulată de Alianta Sindicala Gh. A. Iași, în numele și pentru reclamanții C. G. C., C. C., C. E., C. N. V., D. M., D. N. L., D. A., F. A., G. E. D., G. M. E. F., G. L., G. I. M., M. Lucreția, N. V., N. N., P. D. H., P. G., S. V., T. T., T. C. T., M. E., A. I., B. I. L., B. S., M. E., O. D., Z. G., Z. C., Z. A. G. în contradictoriu cu pârâtul L. T. V. A. Iași.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată de Alianța S. „Gh. A.” Iași, în numele și pentru reclamanții C. G. C., C. C., C. E., C. N. V., D. M., D. N. L., D. A., F. A., G. E. D., G. M. E. F., G. L., G. I. M., M. Lucreția, N. V., N. N., P. D. H., P. G., S. V., T. T., T. C. T., M. E., A. I., B. I. L., B. S., M. E., O. D., Z. G., Z. C., Z. A. G., s-a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul L. T. V. A. Iași să se dispună obligarea acestuia la plata premiului anual aferent anului 2010 prevăzut de art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009.
Au motivat reclamanții că premiul anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de „al 13-lea salariu” a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul 2010, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv.
Că în determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp trebuie să se țină seama nu numai de prioritatea pe care o are legea nouă față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale, care impune să nu fie desființate sau modificate, drepturile care, în momentul intrării în vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de voință sau în raporturi încheiate valabil după legea existentă în momentul încheierii lor.
Au mai susținut reclamanții că norma neretroactivității, înscrisă în art. 1 din Codul civil, se referă la toate raporturile născute sub legea veche care nu și-au epuizat toate efectele și că deși aplicarea imediată a legii noi constituie într-adevăr principiul,nu trebuie ignorat faptul că supraviețuirea legii vechi reprezintă excepția și fără a admite că legea nouă poate fi interpretată în sensul de a guverna și asupra trecutului, principiul aplicării imediate presupune . noilor dispoziții pentru toate situațiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi.
Au mai invocat reclamanții că dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010, era deja câștigat, chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011, iar legile sus menționate ce au abrogat posibilitatea acordării lui intrând în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea lui.
Reclamanții au invocat și dispozițiile art. 15 alin. 2 și 20 din Constituția României și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului susținând că instanțele sunt obligate să aplice dreptul Uniunii, așa cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu aplicarea dispozițiilor legislative naționale, sau a deciziilor Curții Constituționale care sunt contrare dreptului uniunii.
Prin întâmpinarea formulată de pârât s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În baza probatoriului administrat instanța a reținut că reclamanții, membri ai Alianței Sindicale „Gh. A.” Iași, sunt salariații Liceului T. V. A. Iași, iar prin acțiune aceștia au solicitat acordarea premiului anual aferent anului 2010 potrivit art. 25 din Legea nr.330/2009, legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care statuează că pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Alineatul 4 al aceluiași articol mai prevede că plata premiului anual se va face pentru întreg personalul salarizat potrivit legii, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
A reținut prima instanță că în conformitate cu dispozițiile acestei legi Legii nr. 330/2009, premiul anual aferent anului 2010 trebuia plătit începând cu luna ianuarie 2011, evident, cu excepțiile prevăzute la art. 25 alin. 3 din această lege.
Instanța a reținut însă că Legea nr. 330/2009 a fost abrogată expres prin art. 39 din Legea nr. 284/28.12.2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 877 din 28.12.2010.
A mai reținut în acest sens prima instanță că un principiu fundamental al dreptului, statuat prin art. 6, teza 1 din Codul civil, constă în aceea că legea civilă este aplicabilă doar cât timp se află în vigoare, astfel că, fiind expres abrogată de către o lege nouă, după data de 31.12.2009, Legea nr. 330/2009 nu își mai produce efectele.
Prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010, s-a adus o altă reglementare cu privire la premiul anual aferent anului 2010, manifestarea de voință a legiuitorului fiind diferită față de cea din legea anterioară.
Astfel, art. 8 din Legea nr.285/2010 prevede că „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Ori, potrivit disp. art. 1 din Legea nr.285/2010 începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie2010, s-a majorat cu 15% . De asemenea, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, s-a majorat cu 15%, iar potrivit disp. art. 10 din Legea nr. 285/2010, începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4), art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, s-au majorat cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
A reținut astfel instanța de fond că interpretând exclusiv gramatical termenii folosiți de legiuitor în art. 8 din Legea nr. 285/2010, se ajunge la concluzia că acesta, a inclus în cuantumul creșterilor salariale prevăzute începând cu 01.01.2010 și cuantumul sumei unice acordată cu titlu de premiu anual pentru perioada anului 2010.
Instanța a constatat că, prin reglementarea adusă de Legea nr. 285/2010, a avut loc o compensare între premiul anual și creșterile salariale acordate începând cu 01 ianuarie 2011, astfel că nu se poate reține că respectarea drepturilor fundamentale a fost doar formală, iluzorie, ci concretă și efectivă, astfel cum a decis Curtea Europeană în numeroase hotărâri.
Cu privire la jurisprudența Curții Europene instanța a reținut că așa cum rezultă din spețe precum Cauza Lelas contra Croației, Cauza Vilho Eskelinen contra Finlandei, Cauza Bahceyaka contra Turciei, Cauza Kechko contra Ucrainei, rezultă că dreptul la anumite beneficii bănești cuvenite unui salariat, nu este un drept de sine stătător, consacrat și apărat ca atare de Convenție, ci a fost asimilat în anumite condiții unui drept de proprietate și analizat din perspectiva art. 1 al primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, ca dreptul salarial să fie considerat un .„bun", el trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de Convenție și consacrate de jurisprudența C.E.D.O., situație față de care, Curtea se raportează și verifică constant legislația internă, care constituie acele drepturi, știut fiind că în asemenea situații Convenția nu garantează persoanelor dreptul de a obține pe viitor un anumit bun în lipsa unei baze legale a pretenției reclamantului, Curtea neputând crea un drept nou în favoarea acestuia.
Cu alte cuvinte, Convenția protejează dreptul la salariu, dar nu poate garanta pe viitor întinderea acestuia, cu atât mai mult în lipsa unei reglementări legale interne care să susțină și să reglementeze acel drept.
In consecință, instanța a reținut că dreptul de a primi anumite venituri salariale poate face obiectul de protecție al art. l din primul Protocol la C.E.D.O., doar dacă are o fundamentare în legislația internă.
Astfel, instanța de fond a constatat că, dreptul la acordarea distinctă a premiului anual aferent anului 2010 a avut, până la data de 31.12.2010, o fundamentare în legislația internă, respectiv art. 25 din Legea nr. 330/2009, însă, după data de 31.12.2010, actul normativ intern de reglementare a acestui drept, respectiv Legea nr. 330/2009, nu a mai fost in vigoare, acordarea premiului anual pentru anul 2010 fiind reglementată de Legea nr. 285/2010 în sensul includerii acestui premiu în creșterile salariale acordate începând cu 01 ianuarie 2011.
Față de toate aceste considerente și raportat la dispozițiile legale invocate, instanța a respins acțiunea formulată de Alianța S. „Gh. A.” Iași, în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat menționați prin acțiune, în contradictoriu cu pârâta L. T. „V. A.”Iași.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Alianța S. „Gh. A.” Iași, în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat menționați prin acțiune, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat recurenta că soluția dată de către prima instanță este rezultatul unei aprecieri greșite a textului de lege care a condus la pronunțarea unei hotărâri netemeinice .
Recurenta a reiterat în susținerea acestui motiv de recurs alegațiile formulate cu privire la teoria aplicării legilor în timp și la principiul neretroactivității legii civile, consacrate în dispozițiile art.1 din Codul civil, care prevăd că raporturile născute sub legea veche care nu și-au epuizat toate efectele continuă să le producă și sub noua lege.
Consideră recurenta că în determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp trebuie să se țină seama nu numai de principiul priorității noii legi dar și de cel al siguranței raporturilor sociale,care impune ca drepturile ce erau deja concretizate în acte de voință valabil încheiate să nu fie desființate sau modificate prin . noii legi.
Mai susține recurenta că în acest sens trebuiau să fie interpretate de către instanța de fond dispozițiile art.25 din Legea nr. 330/ 2009, care prevedeau dreptul reclamanților de a încasa premiul anual aferent anului 2010, drept care era câștigat, chiar dacă plata acestuia era amânată până în luna ianuarie 2011, întrucât Legea nr. 284/28.12.2010,care l-a abrogat, a fost publicată în M.O. nr.877 din 28.12.2010 și a intrat în vigoare la data de 31.12.2010 deci, după epuizarea perioadei prevăzute pentru acordarea acelui drept.
Recurenta reia apoi și susținerile privind faptul că reclamanților li s-a acordat un drept, premiul anual, printr-o lege, iar plata lui a fost anihilată printr-o altă lege,deși dreptul la acordarea premiului anual nu se confundă cu faptul plății acestuia la termenul stabilit ,iar împrejurarea că dispozițiile art.25 din Legea 330/2009 au fost apoi abrogate prin Legea nr. 284/2010,nu este de natură a înlătura dreptul la plata acelui premiu aferent anului 2010, întrucât până la data abrogării 01.01.2011 dispozițiile menționate au fost în vigoare,astfel că trebuiau să-și producă efectele pentru care au fost edictate.
Recurenta apreciază că doar o atare interpretare ar fi fost conformă cu dispozițiile art.15 alin.2 și cele ale art. 20 din Constituția României, judecătorul național având obligația să înlăture aplicarea unei reglementări naționale care contravine dreptului Uniunii Europene.
Recurenta invoca în acest sens încălcarea dispozițiilor art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora „ Orice persoană are dreptul la proprietate,atât singură,cât și în asociație cu alții. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa”.
Prin urmare, recurenții invocă un bun în accepțiunea art. 1 din primul Protocol Adițional la CEDO, respectiv o valoare patrimonială, un drept câștigat, recunoscut și executat de stat în temeiul Legii nr. 330/2009, o speranță legitimă că dreptul lor la plata premiului anual aferent anului 2010, care este un drept salarial, va fi recunoscut.
Art. 25 din Legea nr. 330/2009, până la data abrogării, născuse în patrimoniul lor o creanță suficient de bine stabilită, nu un drept eventual, iar art. 8 din Legea nr. 285/2010 nu susține concluzia că s-a schimbat modalitatea de acordare a premiului anual, deoarece majorarea de 15% prevăzută de art. 1 din lege nu se poate considera realizată prin includerea în procentul de 15% a sumelor de bani rezultate din suprimarea unui alt drept salarial.
Cauza Kechko contra Ucrainei nu reprezintă un precedent, dat fiind cadrul juridic diferit, în sensul că ipoteza în care drepturile pretinse nu erau prevăzute de lege nu se regăsește în prezenta cauză.
Recurenta contestă și realitatea susținerilor pârâtei care au fost reținute și de către prima instanță, potrivit cărora premiul anual ar fi fost inclus în creșterile salariale din anul 2011, susținând că această sumă nu se regăsește în creșterile acordate .
În concluzie recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței primei instanțe în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 ind.1 cod pr. civ. și cele ale art.242,alin2 cod pr.civ.
În recurs nu s-au mai administrat alte probe ,iar pârâtul L. T. V. A. din Iași a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului instanței de fond prin prisma criticilor formulate dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Salarizarea recurenților reclamanți, personal plătit din fonduri publice, a fost reglementată în anul 2010 de Legea nr. 330/2009, care prevedea, la art. 25 alin. 1, că, pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Alineatul 4 al aceluiași articol prevedea că plata premiului anual se va face pentru întreg personalul salarizat potrivit legii, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Așadar, premiul anual reglementat de Legea nr. 330/2009 se acorda în anul următor celui pentru care se face premierea.
Astfel, premiul anual pentru activitatea desfășurată în anul calendaristic 2010 urma să se acorde începând cu luna ianuarie 2011.
Legea nr. 330/2009 a fost abrogată prin Legea nr. 284/2010, iar noua lege cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice nu mai prevede acest beneficiu al premiului anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Prin urmare, începând cu luna ianuarie 2012, în aplicarea principiului constituțional prevăzut de art. 15 alin. 2 și a dispozițiilor art. 6 cod civil invocate de recurenți, nu se mai acordă și plătește premiul anual pentru activitatea desfășurată în anul calendaristic 2011.
În ceea ce privește premiul anual pentru activitatea desfășurată în anul calendaristic 2010, perioadă în care a fost în vigoare Legea nr. 330/2009, și care urma să se acorde începând cu luna ianuarie 2011, deci ulterior abrogării Legii nr. 330/2009, se constată că Legea nr. 285/_, care reglementează salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, cuprinde dispoziții speciale, cuprinse în art. 8, conform cărora „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Referitor la aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin raportare la dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, se reține că stabilirea caracterului neconstituțional al unei dispoziții legale constituie atributul exclusiv al Curții Constituționale. Judecătorul național nu poate stabili neconstituționalitatea unei dispoziții legale și nici nu are atributul de a cenzura deciziile Curții Constituționale, prin care s-a examinat constituționalitatea art. 8 din Legea nr. 285/2010, așa cum este decizia nr. 115/2010 a Curții Constituționale, definitivă și general obligatorie, prin care s-a arătat că „ nu se poate reține nici încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii.”
Însă, față de prevederile art. 20 din Constituție, instanța națională poate să constate inaplicabilitatea unei norme juridice adoptate de legiuitorul intern, în măsura în care, prin aplicarea normei interne, s-ar atinge un drept fundamental consacrat printr-un tratat internațional la care România este parte. Altfel spus, judecătorul național este cel care stabilește dacă, într-un caz concret, aplicarea legii interne produce efecte contrare tratatului internațional, raportat la circumstanțele de fapt ale cauzei.
Prin urmare, se va examina dacă aplicarea art. 8 din Legea nr. 265/2010, care a însemnat, în concret, că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu s-au mai acordat recurenților începând cu luna ianuarie 2011, aceste sume fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale care s-au acordat în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor Legii nr. 285/2010, a condus la încălcarea dreptului fundamental de proprietate al acestora, drept consacrat de art. 1 din Primul Protocol la CEDO,dar și de art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Potrivit art. 1 din Primul Protocol la CEDO, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor”.
Pentru a se stabili dacă neacordarea sumelor corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010, sume avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale care s-au acordat în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor Legii nr. 285/2010, produce efecte contrare art. 1 din Primul Protocol la CEDO, este necesar, în primul rând, să se constate că este un „bun”, deci face obiectul protecției instituite de acest text, suma acordată cu titlu de premiu anual, care este un drept salarial suplimentar, cum s-a stabilit prin decizia nr. 1615/2011 a Curții Constituționale.
Sensul noțiunii de „bun” va fi desprins numai din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța națională nefiind abilitată ca, în conformitate cu propria interpretare, să lărgească sau să restrângă sfera „bunurilor” care fac obiectul protecției instituite prin art. 1 din Primul Protocol la CEDO.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că noțiunea de „bun” nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, ci are în vedere și alte valori patrimoniale, inclusiv drepturi de creanță cum sunt sumele de bani cuvenite cu titlu de drepturi salariale, cu condiția ca aceste sume de bani să fie suficient de determinate și fundamentate din punct de vedere legal în dreptul intern, așa cum este în prezenta cauză.
Totodată, prin decizia nr. 115/2012, Curtea Constituțională a reținut că “obligația de plată a unor sume de bani reglementată prin lege se constituie într-un drept de creanță al angajatului asupra angajatorului.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, de pildă în Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, că ține de marja de apreciere a statului acordarea beneficiilor plătite din fonduri publice angajaților săi. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, adoptând în acest sens modificările legislative corespunzătoare. Însă, în cazul în care o dispoziție legală în vigoare prevede acordarea unor asemenea beneficii, iar condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, autoritățile statului nu pot refuza în mod deliberat plata acestora pe perioada cât prevederile legale sunt în vigoare”.
De asemenea, Curtea Constituțională a constatat că legiuitorul, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege.
Așadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscut de acesta din urmă, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
De altfel, nici art. 25 alin. (4) teza finală din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevedea acordarea acestui premiu “începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul”, nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plată, astfel că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil, pe de o parte, între interesele angajaților în cauză, și, pe de altă parte, interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul actualei crizei economice.
Mai mult, Curtea Constituțională a constatat că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor măsuri financiare în domeniul bugetar, creșterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011.
Prin urmare, având în vedere considerentele deciziei nr. 115/2012 a Curții Constituționale, nu se poate reține încălcarea prevederilor convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată. Premiul anual pe anul 2010 constituie un “bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, respectiv o creanță certă, lichidă și exigibilă pe care angajatul o are asupra angajatorului public, însă dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 prevăd doar modalitatea prin care statul urmează să-și execute întru totul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în nici un fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, Curtea va respinge recursul și va menține sentința fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Alianța S. „Gh. A.” Iași, în numele și pentru membrii de sindicat indicați prin acțiune, împotriva sentinței civile nr. 3298 din 10.XII.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi, 11 .02. 2013.
Președinte, C. B. | Judecător, G. P. | Judecător, N. C. M. |
Grefier, E. G. |
Red./Tehnored./P.G.
2 ex./28.02.2013
Tribunal Iași – T. P.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
