Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 801/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 801/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 5779/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 801/2013
Ședința publică de la 31 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător S. P.
Judecător A. C. S.
Grefier E. G.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul formulat de recurenta S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători S.A. - Sucursala Iași, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 462 din 13 02 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind C. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al doilea termen de judecată;- prin întâmpinare s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 5779 din 04.06.2012, reclamantul C. V. a chemat în judecată pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A., pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată sa plătească retroactiv pentru anii 2007, 2008 și 2009 salariul suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației, conform prevederilor din Contractul Colectiv de munca pe anii 2007 – 2008 și 2009-2010.
Totodată, s-a mai solicitat obligarea paratei la plata primei ocazionate de Ziua Feroviarilor si a sărbătorilor de Paste și C. pe anul 2009, echivalente cu nivelul valorii clasei 1 de salarizare actualizata cu rata inflației precum si contravaloarea bonurilor de masa cuvenite pentru fiecare zi lucrata începând cu luna aprilie 2009, conform Contractului Colectiv de Muncă în vigoare în anul 2009, actualizată cu rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că din art. 7 din Contractul Colectiv de Muncă în vigoare, salariul cuprinde salariul de bază, adaosurile și premiile. Potrivit art. 38 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 722/24.01.2008 la nivel de ramură transporturi, termenul de salariu reprezintă retribuția muncii depuse de salariat în baza contractului de muncă și cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adausuri. Mai arată reclamantul că prin Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate nr._ și prin Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate nr._, pârâta s-a obligat ca pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, să plătească salariaților un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Tot prin aceleași contracte, pârâta s-a obligat la plata unui ajutor material cu ocazia sărbătorilor de Paști și C., reprezentând un salariu la nivelul clasei I de salarizare și la premierea salariaților cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare pentru Ziua Ceferiștilor. Părțile contractante au mai convenit ca salariații să beneficieze de un tichet de masă pentru fiecare zi lucrată, potrivit procedurilor de acordare și de calcul stabilite prin Legea nr. 142/1998.
Legal citată, la termenul de judecată din 09.01.2013, prin Serviciul de registratură, pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. București – Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata salariului suplimentar aferent anilor 2007, 2008 și 2009, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune. În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a susținut că este o societate cu capital de stat, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, iar bugetul de venituri și cheltuieli al societății se aprobă prin hotărâre de guvern, inițiată de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice și cel al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în conformitate cu prevederile art.5 lit. a din O.U.G. nr. 79/2008 coroborate cu art. 15 alin. l din O.U.G nr. 37/2008. Pentru anul 2009, societății nu i s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli. De asemenea, în proiectul de BVC pe anul 2009, transmis la Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, s-a prevăzut, la rubrica aferentă fondului de salarii, o sumă de 456.000 mii lei, în timp ce fondul de salarii realizat la sfârșitul anului 2009 a fost în valoare de 486.489 mii lei, rezultând o depășire de 30.488 mii lei, fapt ce a condus la neconstituirea fondului necesar acordării salariului suplimentar. Totodată, în execuția BVC în anul 2009 au fost înregistrate depășiri la cheltuielile materiale cu combustibilul și la cheltuielile cu energia electrică de tracțiune față de prevederile din BVC 2009, cheltuieli strict necesare pentru funcționarea transportului feroviar public de călători. Astfel, societatea a înregistrat în anul 2009 o pierdere în valoare de 210.377,85 mii lei și o pierdere cumulată din anii precedenți în valoare de 535.423,74 mii lei. în plus, chiar dacă societatea ar fi avut venituri, respectiv profit, pentru constituirea fondului necesar acordării salariilor suplimentare, salariații ar fi beneficiat de aceste drepturi, numai după verificarea îndeplinirii de către aceștia a condițiilor prevăzute în anexa nr. 6 la contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2009 și numai dacă ar fi lucrat un an calendaristic, conform prevederilor art. 32 alin. l. Pentru aceste motive, pârâta a solicitat respingerea cererii de acordare a salariului suplimentar pentru anul 2009.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului privind acordarea primei ocazionate de „Ziua Feroviarilor” pe anul 2009, precum și acordarea ajutorului material pentru P. și C. aferente anului 2009, pârâta a susținut că această premiere, respectiv ajutor material, deși sunt drepturi patrimoniale, nu sunt drepturi de natură salarială, ci drepturi stabilite prin clauzele contractului colectiv de muncă cu un regim juridic distinct. Consideră pârâta că premierea de Ziua Feroviarului nu reprezintă contraprestația unei munci depuse de salariat, ci o recompensă acordată în considerarea calității de ceferist, în timp ce ajutorul material pentru Paști și C. se acordă cu o ocazie prestabilită, în temeiul unei prevederi a contractului colectiv de muncă. Având în vedere că obiectul acțiunii nu constă în plata unor drepturi salariale ci în obligarea unității angajatoare la respectarea unei clauze din CCM, pârâta precizează că este un conflict de drepturi, care se prescrie în termen de 6 luni. Astfel, raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 07.06.2012, rezultă că dreptul material la acțiune privind acordarea premierei anuale pentru Ziua Feroviarului, ajutorului material de Paști și C. pentru anul 2009, este prescris.
În ceea ce privește contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2009 – 2010, acesta a intrat in vigoare la data de 04.06.2009, (data înregistrării la DMSSF), iar conform dispozițiilor art. 69 lit. b acordarea premierii pentru „Ziua Ceferistului” este prevăzută doar pentru anul 2010.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă, pârâta a menționat că potrivit art. 81 din CCM la nivel de unitate, pentru perioada 2009 – 2010, fiecare salariat va primi câte un tichet de masă pe zi, conform prevederilor legale, însă Legea nr. 142/1998, la art. 1, alin. 2 stipulează că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz ale bugetelor locale, pt. unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pt. celelalte categorii de angajatori. Învederează pârâta că pentru anul 2009 nu i s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli, însă prin proiectul BVC pe anul 2009, transmis la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii cu adresa nr. 30/A2/130/198/22.10.2009, s-a evidențiat suma de 7594,81 lei, ce a reprezentat contravaloarea tichetelor de masă doar pt. perioada ianuarie – martie 2009.
La termenul de judecată din data de 09.01.2013, având în vedere că reclamantul a precizat că de la data de 01.11.2009 s-a transferat la .., instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei pentru perioada ulterioare datei de 01.11.2009.
Prin sentința civilă nr.462 din 13.02.2013 Tribunalul Iași admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA pentru pretențiile ulterioare datei de 01.11.2009 și, în consecință, respinge cererile reclamantului pentru perioada 01.11.2009 – 31.12.2009, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, în ceea ce privește cererile reclamantului referitoare la obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar aferent anilor 2007 si 2008, la plata ajutorului material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C. pentru anul 2009 și la plata premiului anual acordat de „Ziua Feroviarilor” pentru anul 2009 și în consecință:
Respinge cererile referitoare la obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar aferent anilor 2007 și 2008, la plata ajutorului material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C. pentru anul 2009 și la plata premiului anual acordat de „Ziua Feroviarilor” pentru anul 2009, formulate de reclamantul C. V., domiciliat în ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA cu sediul în București, .. 38, sector 1, pe excepția prescripției dreptului la acțiune.
Obligă pârâta să achite reclamantului drepturile bănești reprezentând echivalentul salariului suplimentar aferent perioadei lucrate în anul 2009, respectiv 01.01._09, drepturi ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect obligarea pârâtei plata contravalorii bonurilor de masă neeliberate din luna aprilie 2009.
Asupra excepțiilor, ce se impun a fi soluționate cu prioritate față de dispozițiile art.137 C.pr.civ, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. NAȚIONAȘĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A., instanța constată că aceasta este întemeiată, urmând să o admită, având în vedere că, pârâta, prin Decizia nr. 600/89/29.10.2009, a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de 01.11.2009, acesta urmând să-și desfășoare activitatea, după această dată, la .. Întrucat după dat de 01.11.2009, pârâta a pierdut calitatea de angajator al reclamantului, fața de dispozițiile art.282 C.muncii, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA pentru pretențiile ulterioare datei de 01.11.2009.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă în capetele de cerere privind plata ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Paști 2009, de C. 2009 și a primei pentru Ziua Feroviarilor corespunzătoare anului 2009, instanța constată că aceasta este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contratului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. Dispoziția cuprinsă în art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, altele decât clauzele referitoare la drepturile salariale. În speță, potrivit art. 69 alin. 1, lit a) și b) din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2007 – 2008 și 2009 - 2010 salariații beneficiază cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. de un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, iar pentru Ziua Ceferiștilor se acordă o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare. Față de prevederile contractului colectiv de muncă, instanța reține că salariații beneficiază cu ocazia sărbătorilor de Paști și C. de un ajutor material, iar cu ocazia Zilei Ceferiștilor de o premiere, premiere care nu este un drept salarial, ci un ajutor material acordat salariaților. Ca urmare, cererea reclamantului privind plata ajutorului material de Paști, C. și Ziua Ceferiștilor este o cerere întemeiată pe neexecutarea unei clauze a contratului colectiv de muncă, termenul de prescripție fiind de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune. Având în vedere data sesizării instanței, 05.06.2012, instanța constată că excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va respinge aceste pretenții, ca fiind prescrise.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă în capătul de cerere privind plata salariului suplimentar aferent anilor 2007, 2008 și 2009, instanța constată că aceasta este întemeiată pentru pretențiile corespunzătoare anilor 2007 și 2008 Astfel, potrivit dispozițiilor contractului colectiv de muncă, salariul suplimentar se acordă pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia. Din dispoziția citata, rezultă că nasterea dreptului substanțial și, corelativ, a dreptului la acțiune este condiționata convențional de sfârșitul anului calendaristic pentru care se solicita plata. Totodata se reține că drepturile bănești revendicate în prezenta acțiune sunt stipulate cu titlu de drepturi salariale, aferente muncii desfășurate în cursul unui an calendaristic. Este adevărat că pretențiile reclamantului rezidă din neexecutarea Contractului Colectiv de Muncă, însă cum drepturile solicitate sunt de natură salariala, termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art.268 alin.1 lit.c C. Muncii și nu cel prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii care are ca sfera de aplicabilitate exclusiv alte drepturi decât cele de natură salarială. Astfel, având în vedere că data înregistrării acțiunii este 05.06.2012, iar creanțele pentru anii 2007 și 2008 au devenit exigibile în ianuarie 2008 și, respectiv ianuarie 2009, instanța constată că aceste pretenții au fost solicitate cu depășirea termenului general de prescripție de 3 ani și urmează să admită excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă în capătul de cerere privind plata salariului suplimentar aferent anilor 2007 și 2008.
În consecință, se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, în ceea ce privește cererile reclamantului referitoare la obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar aferent anilor 2007 si 2008, la plata ajutorului material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C. pentru anul 2009 și la plata premiului anual acordat de „Ziua Feroviarilor” pentru anul 2009 și în consecință, se vor respinge cererile referitoare la obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar aferent anilor 2007 și 2008, la plata ajutorului material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C. pentru anul 2009 și la plata premiului anual acordat de „Ziua Feroviarilor” pentru anul 2009, formulate de reclamantul C. V., în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA pe excepția prescripției dreptului la acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamantul C. V. a fost salariatul pârâtei S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A până la data de 30.10.2009, inclusiv.
Potrivit disp. art. 241 alin. 1 lit. a și b Codul muncii (forma în vigoare în anul 2009), clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel, respectiv pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Potrivit disp. art. 243 alin . 1 Codul muncii (forma în vigoare în anul 2009), executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Instanța reține că la M.M.F.P.S. – D.M.P.S București a fost înregistrat sub nr. 1625/29.03.2007 contractul colectiv de munca încheiat între S. Naționala de Transport Feroviar de Călători și salariați, contract care a fost prelungit pe anii 2009-2010, cu modificarea anumitor dispoziții contractuale înregistrarea realizându-se sub nr. 2572/04.06.2009. Potrivit disp. art. 32 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2009 – 2010, „pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”, iar potrivit disp. art. 33 alin. 1, „criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din Anexa nr. 6”. În anexa nr. 6 sunt prevăzute cazurile în care salariații nu beneficiază de salariul suplimentar. De asemenea, în alin. 3 al art. 32 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2009 – 2010 se prevede că „din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar”.
Având în vedere disp. art. 241 și 243 Codul muncii (forma în vigoare în anul 2009), precum și prevederile art. 32 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 – 2010, dar și ale art. 30 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 – 2008, prelungit prin act adițional, instanța reține că reclamantul era îndreptățit să beneficieze în anul 2009 de un salariul suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Potrivit dispozițiilor art. 272 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, instanța reține că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada achitării către reclamant a salariului suplimentar aferent anului 2009, prevăzut de art. 32 alin. 1 din contractul colectiv de muncă pe anii 2009 – 2010. Totodată, instanța mai reține și faptul că pârâta nu a făcut nici dovada faptului că reclamantul s-ar regăsi în situațiile prevăzute în anexa 6 la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 – 2010, situații care exclud acordarea salariului suplimentar.
Pârâta s-a apărat, invocând cu privire la neachitarea drepturilor salariale faptul că art.32 alin.3 din CCM stabilește că „din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat”.
Fața de apărările formulate, instanța reține că la art. 33 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate se prevăd criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar cu trimitere la anexa 6, respectiv singura condiționare la acordarea acestui drept este conduita salariatului, care nu trebuie sa aiba sanctiuni disciplinare in perioada aferenta acordarii acestuia și o conduita ireproșabila. Asadar, negocierea acestui drept este clara, acordarea lui nefiind condiționata de eventuale imposibilitati financiare invocate de parata aparute in decursul derularii raporturilor de munca. Încercarea pârâtelor de a justifica neacordarea acestui drept printr-un motiv considerat obiectiv de aceasta, respectiv acela ca nu a mai înregistrat profit ci pierderi si astfel nu poate constitui fondul de salariu, nu exonerează intimata de la răspunderea executării obligațiilor contractuale inserate la art. 32 si 33 din C.C.M.-ul la nivel de unitate, nu poate schimba voința părților la negociere inducând o acordare conditionata a acestui drept de realizarea profitului. Daca ar fi fost aceasta vointa angajatorului la negociere, atunci constituirea fondurilor necesar acordarii salariului suplimentar nu ar fi fost realizata din totalul veniturilor realizate – asa cum s-a stipulat, ci din profitul realizat.
De altfel, instanța reține că simpla invocare a dificultăților financiare nu poate valora pentru debitor o cauza legala de exonerare de la plata obligațiilor asumate contractual
În consecință, raportat la cele indicate mai sus precum și la faptul că raportul de muncă dintre reclamant și pârâtă au încetat începând cu 01.11.2009, instanța constată că este întemeiată în parte cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata salariului suplimentar aferent perioadei 01.01.2009 – 30.10.2009, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata contravalorii tichetelor de masă neeliberate din luna aprilie 2009, instanța constată că acesta este nefondat. Astfel, prin Contractul Colectiv de Muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009 – 2010, art. 81, s-a prevăzut faptul că salariații beneficiază de tichete de masă în condițiile legislației în vigoare.
Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
De asemenea, potrivit disp. art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Prin urmare, instanța reține că aceste beneficii prevăzute de Legea nr. 142/1998 nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă. De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 14/2008.
Astfel, atât timp cât legea condiționează acordarea tichetelor de masă de prevederea în buget a unor sume cu această destinație, iar în speță nu s-a făcut dovada existenței acestor sume, instanța reține că este neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SNTF „CFR Călători” SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași, considerând-o nelegala si netemeinica.
Motivează recurenta că este o societate cu capital de stat, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, iar în conformitate cu art.5 li.a din OUG 79/2008 coroborat cu art.15(1) din OUG 37/2008 nu i s-a aprobat pentru anul 2009constituirea fondului necesar pentru acordarea salariului suplimentar, deoarece fundamentarea fondului s-a făcut pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut și care nu putea fi mai mare decât indicele productivității muncii.
Invocă și dispozițiile art.12 din Legea 130/1996 și art.236 alin.4 din Codul muncii.
În drept, criticile formulate se circumscriu disp.art.304 pct.9 C.proc.civ.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului si menținerea sentinței fondului.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de criticile formulate, probatoriul cauzei si dispozițiile legale incidente, Curtea de Apel constata ca recursul este nefondat.
Reclamantul intimat a fost salariatul recurentei-pârâte în perioada pentru care a solicitat acordarea drepturilor conform petitului acțiunii.
Drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și a contractelor individuale de muncă.
În speță, obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum acesta este circumscris limitelor investirii in recurs, îl constituie obligarea pârâtei la plata unui salariu suplimentar pentru anul 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației, astfel cum se prevede în art. 32 alin.1 din contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate: ,,Pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv” si, totodată, in dispozițiile art. 30 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități pe anii 2006 – 2008, prelungit prin act adițional,
Curtea de Apel constată că prima instanță a apreciat judicios prevederile art. 241 și art. 243 Codul muncii ca si pe cele ale art. 40 alin. 2 litera c din Codul muncii, art. 229 alin. 4 din Codul muncii, dând eficiență întinderii efectelor și caracterului obligatoriu al executării clauzei contractuale .
Din interpretarea sistematică și logică a acestor clauze contractuale, nu rezultă că nașterea dreptului la plata salariului suplimentar ar fi afectată de condițiile evocate de către recurentă, anume realizarea veniturilor pentru constituirea fondului necesar ori neaprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pentru perioada in discuție.
Dimpotrivă, redactarea textului fiind clară și lipsită de echivoc, aceste critici ale recurentei se vădesc a fi nefondate.
Argumentația recurentei face abstracție de prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, în vigoare la data încheierii contractului, potrivit cu care „Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior”, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturi minimale.
Totodată, conform art. 148 din Legea dialogului social nr. 62/2011, în vigoare in prezent, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Susținerea recurentei în sensul că fondul de salarii al companiei a fost limitat și că, din acest motiv, s-a aflat în imposibilitatea de a acorda drepturile bănești solicitate, va fi înlăturată cu motivarea că fondul de salarii este stabilit de către angajator, cel care a semnat contractul colectiv de muncă și care și-a asumat obligațiile prevăzute în cuprinsul acestuia, inclusiv obligația de a acorda salariul suplimentar.
Tocmai condiționarea pe care o invocă în cuprinsul motivelor de recurs, cu privire la bugetul de venituri și cheltuieli este de natură a evidenția culpa recurentei, întrucât aceasta putea anticipa necesitățile pe care le va avea în raport de toate drepturile salariale care au fost negociate, astfel încât fie să își îndeplinească obligațiile asumate față de angajați, fie să renegocieze clauzele contractelor colective de muncă.
Pentru toate considerentele expuse, Curtea de Apel, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține sentința atacată ca legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de către pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A. – STFC Iași, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 462/ 13. 02. 2013 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 05 2013.
Președinte, D. P. | Judecător, S. P. | Judecător, A. C. S. |
Grefier, E. G. |
Red./Tehmord./P.D.
2 ex./19.07.2013
Tribunal Iași – F. El. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 912/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
