Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1404/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1404/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 5143/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1404/2013
Ședința publică de la 11 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P.
Judecător A. C. S.
Judecător D. P.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei litigii de muncă privind recursul declarat de recurentul S. B. U. împotriva sentinței civile nr. 530 din 30.05.2013 pronunțată de Tribunalul V., intimată fiind ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal și avocat L. F. cu delegație la dosar pentru intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că este primul termen de judecată și că prin registratura instanței intimata a depus întâmpinare, duplicatul comunicându-se recurentului ; prin cererea de recurs se solicită judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului constată că este prima zi de înfățișare și dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța procedează la legitimarea recurentului care se identifică cu CI . nr._ eliberat de SPCLEP Iași la data de 26.06.2012.
Apărătorul intimatei depune la dosar un înscris reprezentând act adițional din data de 05.05.2008 și precizează că este semnat de recurent.
Interpelat fiind, recurentul confirmă că a semnat acel act adițional și are cunoștință de conținutul lui.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Având cuvântul, recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și depune la dosar concluzii scrise .
Avocat L., pentru societatea intimată,solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, pentru motivele invocate prin întâmpinare.
Susține că prin altă acțiune reclamantul a atacat clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de societate, dar pe parcursul judecății a renunțat la judecata acțiunii având ca obiect constatarea nulității absolute a unor clauze din contract. Precizează că, in consecința, acesta nu mai poate pretinde aplicabilitatea altui contract colectiv de muncă decât cel la nivel de societate. In privința capătului de cerere referitor la diurnă, apărătorul intimatei consideră că instanța de fond în mod corect a reținut că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozițiile HG nr.518/1995. Arată că norma juridică este una de recomandare și nu una imperativă, cum in mod greșit interpretează reclamantul. Mai arată că, în cazul societăților comerciale, drepturile salariale se negociază direct între salariat și angajator, fiind prevăzute in contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. Ori, salariatul a cunoscut clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de societate și a primit integral diurna negociată și prevăzută în acest contract. Precizează că diferența de diurnă solicitată nu a făcut obiectul negocierii. Apărătorul intimatei mai arată că acel contract colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 și-a încetat valabilitatea la 31.12.2010 și nu poate ultraactiva. Cuantumul diurnei fost modificat prin H.G.606/2006 și art. din Legea 118/2010 reducându-se suma de la 35 euro la jumătate.
În ceea ce privește orele lucrate pe timpul nopții, apărătorul intimatei precizează că astfel cum a recunoscut și reclamantul la instanța de fond, în schimbul de noapte se lucrează doar 6-7 ore . Programul de noapte a fost redus, iar reclamantul recurent nu a prestat ore în plus peste programul de lucru redus. Cu privire la restituirea sumei de 1543 lei reținută cu titlu de penalizări, avocat L. F. pentru intimată precizează că, așa cum rezultă din actul adițional, reclamantul și-a însușit clauzele, respectiv modalitatea de salarizare potrivit art.132 Codul muncii . Prin semnarea actului adițional, reclamantul și-a exprimat acordul ca salarizarea să se efectueze în funcție de realizarea indicatorilor cantitativi și calitativi și din această cauză salariul nu este același de la o lună la alta, penalizările fiind de fapt nerealizări de plan. Concluzionând, apărătorul intimatei solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței ce va fi trimisă la dosar de reprezentantul societății intimate.
Declarând dezbaterile închise, Curtea reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub nr._ din data de 20.12.2012, reclamantul S. B. U. a solicitat, în contradictoriu cu ., obligarea pârâtei la plata diferenței de diurna in cuantum de_.5 euro (incluzând toate delegările din tabelul anexat) reprezentând diferența dintre diurna cuvenita începând din 01.11.2009 pana la 05.12.2012 -_.5 euro si diurna încasată efectiv începând cu 20.12.2009 pana la 20.12.2012 in cuantum de 6324 euro, a 1120 de ore de noapte lucrate in perioada 20.12._12 și la restituirea sumei de 1543 lei reținute cu titlu de penalizări si alte rețineri pentru perioada februarie 2010-noiembrie 2012.
În susținere a arătat că a fost angajat al . din februarie 2008 in funcția de sef agenție la Agenția A. V. și că în perioada 01.11._12 a efectuat 7 delegări in tari UE (Italia, Germania, Spania la solicitarea angajatorului, delegări ce însumează 483 zile iar pentru aceste zile de delegare a fost plătit de către parata . cu suma de 13 euro/zi (6324 euro/483 zile) contrar prevederilor HG 518/1995 ce stabilesc un cuantum de 35 E/zi drept diurna de delegare.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, parata . stabilește un nivel al diurnelor sub minimul stabilit pentru instituțiile publice iar aceasta nu a întocmit un act adițional la contractul individual de munca prin care sa se stabilească prin negociere acest nivel al indemnizației de delegare motiv pentru care apreciază ca parata este obligata sa acorde o suma stabilita prin negociere al cărei cuantum stabilit de HG 518/1995 este de minim 35 E/zi iar cuantumul maxim deductibil fiscal este de 87.5 E conform Codului Fiscal - Legea nr. 571/2003 art. 21, punctul 3, litera b. A mai arătat că în perioada desfășurării CIM din februarie 2008 pana in prezent a efectuat schimb de noapte de 6 ore in intervalul 22-04, 7 ore in intervalul 20-03 si 6 ore in intervalul 20-02 in funcție de programul de lucru stabilit la începutul fiecărei luni iar aceste ore considerate de noapte nu au fost plătite de angajatorul-parat intrucat pe statele de plata numărul orelor de noapte lipsește deși Agenția V. de luni pana duminica are program de noapte (îmbarcarea-plecarea calatorilor pe extern la ora 23 si ora 02). Cu privire la restituirea reținerilor cu titlu de "penalizări" si "alte rețineri" a arătat că nu a fost cercetat disciplinar si nici nu au fost emise decizii de sancționare pentru aceste rețineri si nu poate fi impus motivul criteriilor cantitative la acordarea salariului negociat, deoarece parata acorda in anumite luni si bonusuri si penalizări iar bonusurile de acorda strict pentru depășirea planului impus, penalizările se acorda pentru nerealizarea planului sau alte abateri iar cum alte abateri nu sunt, contestă faptul ca in aceeași luna se poate realiza planul si in aceeași măsura nu se realizează așa cum reiese din statele de plata.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile: Art. 16. alin 1. si 2. si art 17. din HG 518/1995, Art. 21,punctul 3,lit b) din legea 571/2003, Art. 45. lit b) si art 171. alin l)din C.C.M.U.N pe anii 2007/2010, Art. 268. alin 1. lit c), Art 171, Art 169, alin 1, Art 126 lit. b) din Codul Muncii.
Pârâta ., legal citată, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport cu dispozițiile art.268 alin. l lit. e) din Codul muncii și art.6 din Noul Cod Civil, pentru capătul de cerere referitor la diferența de diurnă arătând că izvorul drepturilor îl reprezintă dispozițiilor HG nr.518/1995 și art. 45 lit."b" din CCMNN pentru anii 2007-2010 iar potrivit art. 268 alin. l lit. e) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. A susținut că instanța nu poate să aplice clauzele CCM la nivel național care fac trimitere la diurna aplicabilă instituțiilor publice, deoarece, nu s-a invocat nulitatea clauzelor CCM la nivel de unitate și pe cale de consecință să devină aplicabile dispozițiile contractului superior, la nivel național.
Pe fondul cauzei, a învederat că susținerile reclamantului referitoare la aplicabilitatea în speță a H.G. nr.518/1995, pentru care s-ar impune acordarea unei diferențe de diurnă nu subzistă deoarece pentru perioada de delegare reclamantul a fost plătit conform contractului individual de muncă, act încheiat cu respectarea CCM la nivel de unitate iar reclamantul a beneficiat pentru perioada de detașare în străinătate atât de diurnă (cât și de salariul aferent), conform Regulamentului de acordare a diurnelor pentru personalul detașat în străinătate, a Contractului Colectiv de muncă la nivel de societate înregistrat sub nr. 1890/05.05.2008 și a actului adițional la CCM nr. 1890/05.05.2008.
Cu privire la ore lucrate pe timpul nopții, a susținut că angajatorul are organizată munca în 3 schimburi, astfel încât să se asigure funcționarea normală a activității în schimbul de noapte lucrându-se doar 7 ore sau 6 ore în funcție de intervalul orar (20-03 sau 22-04) astfel că obligația legală a fost îndeplinită și reclamantul nu poate pretinde plata vreunui spor la salariu deoarece a primit integral salariul de bază.
Cu privire la restituirea sumei de 1.543 lei reținută cu titlu de
penalizări, a arătat că reclamantul nu a contestat actul adițional la contractul de muncă prin care au fost stabiliți indicatorii calitativi și cantitativi, și-a însușit clauzele lui, și-a însușit stimulentele acordate, recunoscând în această manieră că și-a îndeplinit criteriile calitative și cantitative, iar tot așa, înseamnă că a cunoscut și că nu a realizat în anumite luni, standardul impus de angajator. Solicită respingerea acțiunii ca prescrisă (pentru capătul de cerere privind diurna) și ca nefondată pentru restul acțiunii.
În cauză, au fost administrate, la fond, probele cu înscrisuri și interogatorii.
În ceea ce privește excepțiile invocate, prin încheierea de ședință din data de 23.05.2013, acestea au fost respinse ca fiind neîntemeiate.
Prin sent.civ.nr. 530 din 30.05.2013 Tribunalul V. a respins acțiunea formulată de reclamantul S. B. U., domiciliat în mun. V., .. 138, ., județul V., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în mun. Sibiu, ., județul Sibiu, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este angajatul pârâtei în baza contractului individual de muncă încheiat în data de 06.08.2008 în funcția de agent turism, cod_, conform C.. Pe parcursul derulării contractului individual de muncă acesta a efectuat mai multe delegări în interesul serviciului, în diferite țări din Europa. Conform CIM, lit. J, pct. 6 în situația în care salariatul era trimis în delegare, beneficia, printre altele de diurnă, care s-a stabilit a fi negociabilă, în limitele legale.
Reclamantul solicită diferențele diurnă prin raportare la dispozițiile H.G. 518/1995, apreciind că ar fi avu dreptul la o diurnă calculată prin raportate la acest act normativ iar nu prin raportare la Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate astfel cum i-a fost acordată. H.G. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, se aplică angajaților ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice, precum și altor instituții publice.
Acest act normativ se aplică așadar unei categorii restrânse de personal și pentru îndeplinirea unor activități limitativ prevăzute de actul normativ, respectiv: a) vizite oficiale, tratative (negocieri), consultări, încheieri de convenții, acorduri și alte asemenea înțelegeri; b) participări la târguri și expoziții; prospectarea pieței; acțiuni de cooperare economică și tehnico-științifică; contractări și alte acțiuni care decurg din executarea contractelor de comerț exterior; c) documentare, schimb de experiență; d) cursuri și stagii de practică și specializare sau perfecționare, inclusiv participarea elevilor, studenților și cadrelor didactice însoțitoare la olimpiade și concursuri în domeniul învățământului; e) participări la congrese, conferințe, simpozioane, seminarii, colocvii sau alte reuniuni, care prezintă interes pentru activitatea specifică a unității, precum și la manifestări științifice, culturale, artistice, sportive și altele asemenea; f) primiri de titluri, grade profesionale, distincții sau premii conferite pentru realizări științifice, culturale, artistice sau sportive; g) desfășurarea unei activități științifice, culturale, artistice sau sportive, temporare, fără dobândirea calității de salariat a partenerului extern, precum și pentru ținerea de cursuri în calitate de profesor vizitator; h) control și îndrumare la misiuni diplomatice, oficii consulare și alte asemenea reprezentanțe în străinătate; i) executări de lucrări de construcții, reparații și amenajări la imobilele misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și ale celorlalte forme de reprezentare în străinătate, precum și ducerea și aducerea pe roți a mijloacelor auto aparținând acestor reprezentanțe; j) asigurarea protecției demnitarilor români pe timpul cât aceștia se deplasează în străinătate de către personalul specializat din cadrul Serviciului de Protecție și Pază sau din alte unități din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, dacă în sistemele respective este prevăzută o asemenea activitate; k) exerciții, aplicații, ateliere de lucru, controale la unitățile militare participante la misiuni de menținere a păcii, cursuri la școli și academii militare; l) crearea și consolidarea democrației, a prosperității, cooperării și stabilității în Europa de Sud-Est, ca etapă preliminară a integrării statelor regiunii în structurile euroatlantice.
Ori, a constatat Tribunalul, reclamantul a fost încadrat pe funcția de agent turism, funcție ce potrivit CIM și fișei postului nu implică astfel de activități.
În continuare, reclamantul invocă dispozițiile art. 45, lit. b din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil în perioada 2007 – 2010, potrivit cărora Salariații unitatilor trimiși in delegație in tara sau in străinătate, vor beneficia de următoarele drepturi: diurna de deplasare al cârei cuantum se stabilește prin negociere la nivel de ramura, grupuri de unitati sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplica la instituțiile publice. Textul CCM invocat lasă la latitudinea structurilor inferioare stabilirea cuantumului diurnei în cazul salariaților trimiși în delegație în străinătate. Nu se indică în concret care act normativ ar trebui avut în vedere de către structurile inferioare, cu caracter de recomandare fiind făcută trimiterea la actele normative ce se aplică la instituțiile publice.
Dacă s-ar fi avut în vedere actul normativ indicat de reclamant, acesta s-ar fi regăsit prevăzut în mod expres în cuprinsul textului și nu s-ar fi ales această formulare generală care nu poate genera aplicabilitatea HG 518/1995. Și aceasta pentru că, după cum s-a reținut, actul normativ se aplică doar în situația întrunirii cumulative în persoana solicitantului a următoarelor două condiții: să fie subiect calificat(prin raportare la locul de muncă) și să îndeplinească una sau mai multe din activitățile limitativ prevăzute de art. 1 din actul normativ. De asemenea, a mai apreciat prima instanța, actul normativ nu este aplicabil tuturor instituțiilor publice ci doar celor ai căror angajați desfășoară activități limitativ prevăzute în HG nr. 518/1995. În cazul de față, prin CCM la nivel de unitate, prelungit prin acte adiționale, aplicabil perioadei solicitate, s-a stabilit prin art. 40 ca în cazul salariaților trimiși în delegație în străinătate diurna în valută să se facă potrivit anexei la contractul de muncă, anexă în care se prevede o diurnă/lună iar nu o diurnă/zi, diferită cantitativ față de cea stabilită prin HG nr. 518/1995. Nu poate fi primită susținerea reclamantului potrivit căreia nu a avut loc o negociere directă a acestor drepturi câtă vreme CCM la nivel de unitate a fost semnat de organizația sindicală legal constituită la nivel de unitate, iar negocierea nu poate fi decât una colectivă(a sindicatului legal constituit în numele salariaților).
Cel de al doilea capăt de cerere are ca obiect plata diferențelor salariale rezultate ca urmare a prestării activității în perioade definite de Codul Muncii ca fiind ore de noapte. Potrivit dispozițiilor art. 125 din Codul muncii: (1) Munca prestată între orele 22,00 - 6,00 este considerată muncă de noapte. Art. 126 Salariații de noapte beneficiază: a) fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază; b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru. Pârâta a recunoscut faptul pretins de reclamant, respectiv că în cadrul societății, dat fiind specificul acesteia, se lucrează în trei schimburi, pentru munca desfășurată pe parcursul nopții programul fiind redus fie cu o oră, fie cu două ore. Acest lucru este arătat chiar de reclamant prin cererea de chemare în judecată, acesta afirmând că „ am efectuat schimb de noapte 6 ore, în intervalul 22.00 – 04.00, 7 ore în intervalul 20.00 – 03.00 și 6 ore în intervalul 20.00 – 02.00. Textul de lege lasă la latitudinea angajatorului modalitatea în care înțelege să acorde salariatului beneficiul orelor lucrate noapte, stabilind alternativ că salariatul beneficiază fie de un program redus, fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopții. Cum în cauză, chiar reclamantul arată că în cadrul organizației s-a ales modalitatea unui program de lucru redus, nu se mai poate reține în sarcina angajatorului și achitarea sporului pentru munca prestată pe timpul nopții. De altfel, acest lucru rezultă și din fișele colective de prezență depuse la dosarul cauzei în care se constată că reclamantul figura în anumite zile cu 6 ore lucrate, în altele cu 7 și în altele cu 8 ore.
Cel de al treilea capăt de cerere are ca obiect restituirea sumelor reținute cu titlu de penalizări și alte rețineri. Contractul individual de muncă și actele adiționale sunt obligatorii pentru părțile semnatare, având putere de lege între părțile contractante. Prin actul adițional la CIM, părțile au stabilit indicatori calitativi și cantitativi în funcție de care urma să fie retribuit reclamantul. Reclamantul nu a contestat însușirea actului adițional prin care i se impune un plan de vânzări. Acești indicatori nu se confundă cu abaterile disciplinare, așa cum susține reclamantul, doar prin simplul fapt că pârâta a menționat pe fluturașii de salariu titulatura „ penalizări”. De asemenea, angajatorul avea obligația respectării cuantumului salariului astfel cum a fost negociat de cele două părți. Penalizările și reținerile ce apar pe fluturașii de salariu nu au diminuat salariul de bază al reclamantului, acesta necontestând acest aspect. În contra susținerilor reclamantului, potrivit cărora nu a fost niciodată cercetat pentru săvârșirea de abateri disciplinare, pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă că acesta a fost cercetat în mai multe rânduri pentru săvârșirea de abateri disciplinare, emițându-se în acest sens decizii de sancționare, cu avertisment, cu reducerea salariului cu 5% timp de o lună, decizii ce nu au fost contestate de reclamant(filele 49 – 64 volumul II). Atât timp cât reclamantul a semnat actul adițional la CIM, a mai constatat Tribunalul, răspunsurile la interogatoriu prin care arată că nu cunoștea planul de lucru si modalitatea în care se reflecta nerealizarea planului, nu pot fi reținute, semnarea reprezentând însușirea tuturor clauzelor cuprinse în acesta și acceptarea tuturor consecințelor de ordin pecuniar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. B. U., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, si susținând ca hotărârea este lipsita de temei legal si a fost pronunțata cu aplicarea greșita a legii, drept pentru care se impune modificarea in tot a acesteia.
A arătat recurentul ca prin acțiunea introductiva a solicitat obligarea societatii la plata sumei de_,5 euro reprezentând diferența de diurna pentru delegările efectuate in folosul paratei in perioada 01.11._12, plata sumei de 4850 lei reprezentând 1120 de ore de noapte lucrate in perioada 20.12._12 la care se adaugă 1212 lei cv 25% sporul de noapte si plata sumei de 1543 lei reprezentând rețineri cu titlu de penalizări si alte rețineri.
A mai arătat recurentul ca este angajatul societății parate din februarie 2008 pana in prezent, ocazie cu care a efectuat delegări la agențiile paratei din străinătate astfel: agenția Heilbronn in perioada 01.11.2009-5.01.2010 (66 zile) pentru care a fost plătit cu suma de 917euro -13 euro/zi, agenția Milano in perioada 06.04._10 (25 zile) pentru care a fost plătit cu suma de 308 euro -12 euro/zi, agenția Bologna in perioada 01.05._10(41 zile) pentru care a fost plătit cu suma de 556 euro mai exact cu 13.5 euro/zi, agenția Valencia in perioada 24.07._10 (79 zile) pentru care a fost plătit cu suma de 805 euro -10 euro/zi, agenția Genova in perioada 01.04._11 (69 zile) pentru care a fost plătit cu suma de 744 euro -11 euro/zi, agenția Heilbronn in perioada 01.11._12 (66 zile) pentru care a fost plătit cu suma de 1140 euro -17 euro/zi, agenția Foggia in perioada 01.03._12 (71 zile) pentru care a fost plătit cu suma de 1220 euro -17 euro/zi si agenția Stuttgart in perioada 01.10._12 (66 zile) pentru care a fost plătit cu suma de 639 euro, adică mai puțin de 10 euro/zi. Arata recurentul ca delegările au însumat 483 de zile si a fost plătit de parata cu suma de 6329 euro ,o medie de 13 euro/zi.
Prin sentința recurata instanța de fond a respins in mod greșit, in totalitate, pretențiile sale.
Prin Contractul colectiv la nivel de unitate nu se pot stabili drepturi la un nivel inferior celor stabilite in contractele colective la nivel superior respectiv CCMUNN 2007-2010 si CCM la nivel de ramura-turism 2009-2011. Chiar parata a inserat in Contractul colectiv de munca al societății la art. 7, ca făcând parte de drept din contract, drepturile prevăzute in contractele superioare.
Prin adresa nr P580/3572/21.03.2013 de la Ministerul Muncii se confirma de către reprezentantul Inspecției Muncii din cadrul Ministerului Muncii faptul ca valoarea minima a diurnei care se acorda pentru fiecare stat membru al UE este HG 518/1995.
Instanța de fond nu a ținut cont de adresa P580/3572/21.03.2013 in care este stipulat ca "actul normativ care face referire la valoarea minima a diurnei care se acorda pentru fiecare stat membru este HG 518/1995.
Mai susține recurentul ca art. 21, alin 3, lit. b din Codul Fiscal da posibilitatea societăților comerciale de a-si deduce fiscal suma cheltuielilor cu indemnizația de delegare acordata salariaților in limita a 2.5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice (HG 518/1995 -35 EURO). Concluzia care se desprinde din dispozițiile invocate este ca in contractul colectiv la nivel de unitate nu se pot stabili drepturi inferioare celor prevăzute in contractele colective superioare, care menționează in mod evident ca minimul diurnei este stabilit in actele normative ce se aplica instituțiilor publice(HG 518/95).
Având in vedere ca nu s-a făcut negocierea directa in angajator si salariat, comportamentul angajatorului si desfășurarea delegărilor astfel cum au fost prezentate in fata instanței de fond, este îndreptățit sa solicite diferența de diurna pana la maxima deductibil fiscal de 87,5 euro/zi.
Mai arata recurentul ca instanțele din tara au acordat castig de cauza salariaților si foștilor salariați, si ca se impune aceeași soluție in baza principiilor nediscriminării si egalitatii în drepturi. Tribunalul V. in mod eronat nu a considerat utila proba cu expertiza contabila deși la o cauza asemănătoare ( dos.nr._ ) a încuviințat-o, si, examinând fondul pretenției, a apreciat in mod greșit ca acțiunea promovata este neîntemeiata.
Referitor la HG 518/1995, arata recurentul, enumerând dispozițiile C.muncii (art.11, 38, 39 al.1 lit. n, 44 al.2, 238) si ale CCM la nivel național, ca abordarea primei instanțe de a considera ca acest act normativ nu este aplicabil spetei, exclude in mod nejustificat in prezenta cauza aplicarea Codului Muncii, a regimului juridic al contractelor colective de munca la nivel național, la nivel de ramura si la nivel de unitate ajungându-se pana la efectele Legii nr. 62 / 2011 cu modificările si completările ulterioare.
A mai susținut recurentul ca nu a renunțat la prevederile legale care îl protejează, iar orice clauza intervenita intre el si angajator, orice alta înțelegere contractuala ( fie ca e vorba de un contract individual de munca sau contract colectiv de munca ) nu afectează, potrivit legii, drepturile in materia salarizării corespunzătoare.
Mai arata recurentul ca la data de 21.02.2011 înalta Curte de Justiție si Casație a pronunțat decizia nr. 1 care a soluționat recursul promovat in interesul legii de către Procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea De Justiție si Casație, decizie care, chiar daca a fost respinsa ca inadmisibila, interesează cauza din perspectiva punctului de vedere al inițiatorului acestei proceduri, care a apreciat ca trebuie analizata compatibilitatea clauzelor contractului individual de muncă sau ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate cu dispozițiile legale în materie și cu prevederile contractelor colective de muncă încheiate la nivel superior.
Chiar si in situația in care ar fi trebuit sa fie plătit cu diurna conform CCM la nivel de unitate, susține reclamantul recurent, tot nu a încasat sumele cu titlu de diurna la valoarea celor specificate in anexele CCM la nivel de unitate.
Arata recurentul ca si in ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, instanța de fond nu a analizat cu suficienta atenție obiectul acestuia si înscrisurile depuse, in final adoptându-se o soluție netemeinica si nelegala. Arata recurentul ca din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, grafice de lucru si foi de prezenta, rezulta ca in cursul zilei a lucrat 6 ore (8-14 sau 14-20) iar noaptea 6 sau chiar 7 ore ( 22-04, 20-03, 20-02 ).Deci, numărul orelor lucrate noaptea a fost egal sau mai mare decât cel lucrat in timpul zilei. In concluzie nu poate fi vorba de reducere a timpului de lucru fata de cel lucrat in timpul zilei. Durata normala a timpului de lucru pe timpul zilei fiind de 6 ore, in mare parte nu s-a respectat nici reducerea timpului de lucru pe timpul nopții, nici acordarea sporului de 25% din salariul de baza.
In ce privește cel de-al treilea capăt de cerere, susține recurentul ca prima instanța in mod eronat a reținut ca parata a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezulta ca a fost cercetat in mai multe rânduri pentru săvârșirea de abateri disciplinare. Aceste înscrisuri împreuna cu contestațiile aferente au fost depuse la dosar de către el, in dovedirea faptului ca a fost penalizat abuziv si a contestat unele decizii de penalizare. Nu a susținut pe durata procesului ca nu a fost niciodată cercetat pentru săvârșirea de abateri disciplinare ,acest fapt fiind greșit interpretat de către prima instanța.
In mod eronat a reținut prima instanța si faptul ca a semnat actul adițional la CIM deși acesta nici nu exista la dosar . Daca ar fi existat, parata trebuia sa-1 depună la dosar pentru ca instanța sa se poată pronunța pe acest act. Chiar daca ar fi fost semnate actele adiționale ale CCM, realizarea acestui plan impus de parata nu a depins doar de el, ci si de comportamentul celorlalți angajați. Referitor la faptul ca exista in aceeași luna si bonusuri si penalizări arata ca in mod eronat a reținut prima instanța ca "acești indicatori nu se confunda cu abaterile disciplinare ,doar prin simplul fapt ca parata a menționat pe fluturașii de salariu titulatura "penalizări ". Bonusul se acorda strict pentru depășirea planului impus. Penalizările se acorda pentru nerealizarea planului si alte criterii calitative. Nu putea avea bonus . realizarea planului si penalizări in aceeași luna.
In drept, s-au invocat disp.art.304 pct.7-9 si 304 ind.1 C.proc.civ.
Intimata . întâmpinare, solicitând respingerea recursului si menținerea hotărârii fondului, ca fiind legala si temeinica.
S-au depus, in copie, încheierea Tribunalului V. din data de 04.04.2013 pronunțata in dosarul nr._ si actul adițional la CIM, datat 05.05.2008.
Recurentul S. B. U. a depus concluzii scrise.
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de criticile formulate, probele cauzei si dispozițiile legale incidente, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Astfel, referitor la diferența de diurna solicitata de reclamant pentru perioada 01.11._12, se apreciază ca soluția fondului este legala si temeinica.
Într-adevăr, prin art. 45 din CCMUNN pe anii 2007-2010, text legal indicat de reclamant prin acțiunea introductiva, se prevedea că ,,Salariații unităților trimiși în delegație în țară sau străinătate vor beneficia de următoarele drepturi: a) decontarea cheltuielilor de transport, de asigurare și a costului cazării, potrivit condițiilor stabilite prin contractele colective de muncă la celelalte niveluri; b) diurna de deplasare, al cărei cuantum se stabilește prin negociere la nivel de ramură, grupuri de unități sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplică la instituțiile publice”.
Nivelul minim al diurnei aplicabil instituțiilor publice nu este cel stabilit prin HG 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, așa cum corect a reținut si Tribunalul, ci cel al HG 1860/2006 privind drepturile si obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului, act normativ care nu distinge între deplasările în țară sau străinătate.
În cazul HG 518/2005, se prevede expres că se aplică personalului trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, reprezentând:
a) vizite oficiale, tratative (negocieri), consultări, încheieri de convenții, acorduri și alte asemenea înțelegeri; b) participări la târguri și expoziții; prospectarea pieței; acțiuni de cooperare economică și tehnico-științifică; contractări și alte acțiuni care decurg din executarea contractelor de comerț exterior; c) documentare, schimb de experiență; d) cursuri și stagii de practică și specializare sau perfecționare, inclusiv participarea elevilor, studenților și cadrelor didactice însoțitoare la olimpiade și concursuri în domeniul învățământului; e) participări la congrese, conferințe, simpozioane, seminarii, colocvii sau alte reuniuni, care prezintă interes pentru activitatea specifică a unității, precum și la manifestări științifice, culturale, artistice, sportive și altele asemenea; f) primiri de titluri, grade profesionale, distincții sau premii conferite pentru realizări științifice, culturale, artistice sau sportive; g) desfășurarea unei activități științifice, culturale, artistice sau sportive, temporare, fără dobândirea calității de salariat a partenerului extern, precum și pentru ținerea de cursuri în calitate de profesor vizitator; h) control și îndrumare la misiuni diplomatice, oficii consulare și alte asemenea reprezentanțe în străinătate; i) executări de lucrări de construcții, reparații și amenajări la imobilele misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și ale celorlalte forme de reprezentare în străinătate, precum și ducerea și aducerea pe roți a mijloacelor auto aparținând acestor reprezentanțe; j) asigurarea protecției demnitarilor români pe timpul cât aceștia se deplasează în străinătate de către personalul specializat din cadrul Serviciului de Protecție și Pază sau din alte unități din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, dacă în sistemele respective este prevăzută o asemenea activitate; k) exerciții, aplicații, ateliere de lucru, controale la unitățile militare participante la misiuni de menținere a păcii, cursuri la școli și academii militare; l) crearea și consolidarea democrației, a prosperității, cooperării și stabilității în Europa de Sud-Est, ca etapă preliminară a integrării statelor regiunii în structurile euroatlantice.
Potrivit art. 16 alin.1 din acest act normativ, prevederile prezentei hotărâri se aplică și personalului din regiile autonome și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, care se deplasează temporar în străinătate pentru aducerea la îndeplinire a acțiunilor menționate la art. 1.
Art. 45 lit. b din CCM unic la nivel național pe anii 2007-2010 nu are în vedere, la stabilirea unui minim al diurnei, acest act normativ, aplicabil doar personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, așa cum sunt definite în art. 1, ci actul normativ menționat mai sus (HG 1860/2006), aplicabil la instituțiile publice, care prevede în art.9 persoana aflată în delegare sau detașare într-o localitate situată la o distanță mai mare de 5 km de localitatea în care își are locul permanent de muncă primește o indemnizație zilnică de delegare sau de detașare de 13 lei, indiferent de funcția pe care o îndeplinește și de autoritatea sau instituția publică în care își desfășoară activitatea. Acesta este deci nivelul minim al diurnei aplicabil instituțiilor publice, sub care nu se poate coborî, așa cum prevede art. 45 din CCMUNN pe anii 2007-2010.
Este adevărat că prin art. 17 alin.1 din HG nr. 518/1995 se recomandă agenților economici, alții decât cei prevăzuți la art. 16 alin. (1), precum și fundațiilor, asociațiilor și altor asemenea, să aplice în mod corespunzător prevederile prezentei hotărâri.
Această dispoziție are caracter de recomandare și nu poate fi interpretată ca fiind obligatorie pentru toți agenții economici ; ca atare, în această situație, aplicabile sunt prevederile art. 45 din CCMUNN pe anii 2007-2010 potrivit cărora cuantumul diurnei de deplasare se stabilește prin negociere la nivel de ramură, grupuri de unități sau unitate. nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplică la instituțiile publice.
Curtea mai retine ca in speța scopul delegării reclamantului a fost acela de a comercializa bilete de calatorie persoanelor fizice sau juridice care doreau sa calatoreasca cu A., ceea ce nu are nici o legătura cu acțiunile la care se referea art.1 din HG 518/1995.
Cat privește perioada ulterioara anului 2010, Curtea constata ca, pentru argumentele sus menționate nu poate fi aplicabila HG 518/1995 si, totodată, având in vedere faptul ca la data de 31.12.2010 CCMUNN si-a încetat valabilitatea si nu poate ultraactiva, nici acesta nu poate constitui temei legal pentru plata diferențelor de diurna solicitate .
Mai retine Curtea ca, așa cum corect a constatat si Tribunalul, la nivelul intimatei . principiului potrivit căruia in cazul societatilor comerciale cu răspundere limitata drepturile se stabilesc prin negociere - s-a încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2008-2011 ( cu actele adiționale aferente) care stabilește, în art. 40 lit. c, că diurna în valută pentru deplasarea în străinătate este prevăzută în anexa la contract; această anexă prevede, pentru un agent de turism, o diurnă de delegare/detașare în Germania, Italia Spania intre 400 si 500 EURO/lună, cu mult peste indemnizația zilnică de delegare de 13 lei, stabilită prin actul normativ aplicabil la instituțiile publice.
Pe de alta parte, si in contractul individual de munca s-a prevăzut ca in ipoteza in care salariatul este trimis in delegare sau detașare, beneficiază de dreptul la transport, cazare si diurna negociabila in limitele legale. Ori, susținerea reclamantului potrivit căreia nu a avut loc o negociere directă a acestor drepturi, nu este fondata, câtă vreme angajatorul a procedat la negocieri colective iar CCM la nivel de unitate, cu anexe si acte adiționale, a fost semnat de organizația sindicală constituită la nivel de unitate.
Ca atare, Curtea, văzând si poziția de renunțare a reclamantului recurent la judecata cererii de constatare a nulității absolute a CCM la nivel de unitate, constata ca in mod corect angajatorul a calculat diurna conform Regulamentului adoptat ca Anexa la CCM la nivel de unitate pe perioada in discuție, așa cum corect a apreciat si prima instanța.
Referitor la susținerea recurentului potrivit căreia nu ar fi fost avuta in vedere adresa P580/3572/21.03.2013 a Min. Muncii, aceasta adresa este un act administrativ cu caracter de recomandare ce poate sau nu sa fie avut in vedere, aprecierea concludenței probatoriilor dintr-o cauza fiind atributul exclusiv al instanțelor de judecata.
Totodată, nici susținerea recurentului ca „instanțele din tara au acordat castig de cauza salariaților si foștilor salariați” si ca se impune aceeași soluție in baza principiilor nediscriminării si egalitatii în drepturi nu poate fi primita.
Așa cum rezulta din practica judiciara depusa la dosarul de fond, in interpretarea dispozițiilor legale si convenționale in materia diurnei, curțile de apel au pronunțat majoritar soluții irevocabile de respingere a acțiunilor salariaților . diferențelor de diurna ( Curțile de Apel Cluj, C., B., A. I., G., Iași, Timișoara, Târgu M.). Opinia contrara a fost impartasita, conform practicii depuse, doar de către Curțile de Apel Ploiești si Constanta.
Si in ce privește soluționarea capătului de cerere prin care s-a solicita restituirea sumelor reținute cu titlu de penalizări, recursul este nefondat.
Prin actul adițional la CIM depus astăzi in fata instanței de recurs, datat 05.05.2008, si pe care reclamantul recurent a recunoscut ca l-a semnat, act ce nu a fost contestat, partile au convenit ca salarizarea sa se facă in funcție de realizarea indicatorilor calitativi (realizarea integrala si la timp a sarcinilor curente, ținuta, comportament) si cantitativi (cifra de afaceri si profitul), cu diminuarea salariului cu procente intre 5 si 25%.
Ca atare, fiind vorba despre o modalitate de salarizare însușita de reclamant, atât sub aspectul stimulentelor cat si al penalizărilor si nu de rețineri din salariu, nu se poate vorbi despre o incalcare a dispozițiilor C. muncii ori ale CCM in materia drepturilor salariale, in mod corect reținând prima instanța si acest aspect.
Faptul ca in aceeași luna nu pot coexista bonusurile cu penalizările, Curtea apreciază ca aceasta susținere este nefondata, atât timp cat este fara echivoc ca putem vorbi, pentru aceeași perioada, de îndeplinirea unor indicatori cantitativi, concomitent cu neîndeplinirea unora calitativi, sau invers.
Referitor la plata diferențelor salariale rezultate ca urmare a prestării activității pe timp de noapte, Curtea de Apel constata ca si sub acest aspect sentința recurata este legala si temeinica.
Așa cum societatea a recunoscut, munca se desfasoara la nivelul acesteia in trei schimburi, in schimbul de noapte lucrându-se 6 sau 7 ore, in funcție de intervalul orar.
Potrivit dispozițiilor art. 125 din Codul muncii: munca prestată între orele 22,00 - 6,00 este considerată muncă de noapte, iar potrivit art. 126 „Salariații de noapte beneficiază: a) fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază; b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.”
Ori, in cauza, așa cum a constatat si prima instanța, chiar reclamantul a arătat prin cererea de chemare în judecată că a efectuat schimb de noapte 6 ore, în intervalul 22.00 – 04.00, 7 ore în intervalul 20.00 – 03.00 și 6 ore în intervalul 20.00 – 02.00.
Cum textul de lege lasă la latitudinea angajatorului modalitatea în care se acorda salariatului beneficiul orelor lucrate noaptea, stabilind alternativ programul redus sau spor pentru munca prestată în timpul nopții, iar reclamantul confirma ca în cadrul societații s-a ales modalitatea unui program de lucru redus, corect a apreciat Tribunalul ca nu se mai poate reține în sarcina paratei intimate și achitarea sporului pentru munca prestată pe timpul nopții.
În consecință, raportat celor expuse, văzând ca nu sunt incidente motive de casare ori modificare a hotărârii de fond, în conformitate cu prevederile art. 312 alin.1 Cod proc.civ., Curtea de Apel va respinge recursul și va menține sentința recurata.
Curtea va acorda intimatei . judecata din recurs, cu mențiunea aplicării disp.art.274 al.3 C.proc.civ., apreciind ca in raport de faptul ca dosarul s-a soluționat la primul termen de judecata, iar intimata, prin aparator a formulat întâmpinare si a depus la dosar doar un înscris nou, suma de 1500 lei cu acest titlu apare ca rezonabila.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul S. B. U. împotriva sentinței civile nr. 530 din 30.05.2013 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei 1500 lei onorar avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.10. 2013.
Președinte, S. P. | Judecător, A. C. S. | Judecător, D. P. |
Grefier, M. H. |
Red/ Tehnored./P.S.
2 ex – 04.11.2013
Tribunalul V. –A. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 862/2013.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 847/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
