Conflict de muncă. Decizia nr. 607/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 607/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 718/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 607/2013
Ședința publică de la 24 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. M.
Judecător C. B.
Judecător S. P.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei litigii de muncă privind recursul declarat de recurentul P. C. Codăești împotriva sentinței civile nr.197/28.02.2013 pronunțată de Tribunalul V., intimată fiind M. M., având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. O. M. pentru intimată, lipsă fiind reprezentantul legal al recurentului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, după care;
Președintele completului constată că este prima zi de înfățișare și dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Avocat C. depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare a intimatei,.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Având cuvântul, apărătorul intimatei pune concluzii de respingere a recursului ca neîntemeiat și menținere a sentinței de fond ca legală și temeinică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată .
Depune la dosar concluzii scrise însoțite de chitanță reprezentând onorariu avocat.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub nr._ /04.02.2013, reclamanta M. M. a chemat în judecată pe pârâtul P. comunei Codăești, solicitând obligarea acestuia la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport ale cadrelor didactice navetiste, pentru perioada septembrie 2012 – ianuarie 2013.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că este cadru didactic al Grupului Școlar Codăești și a făcut naveta între localitatea de reședința și locul de muncă (respectiv Ghergheleu-Codăești) cu mijloacele de transport în comun, începând cu anul școlar 2012-2013.
A mai susținut că, pentru a i se deconta contravaloarea transportului, a formulat lunar cereri adresate Primarului comunei Codăești, la care a anexat și biletele de transport, dar nu a primit nici un răspuns.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 128/1997, ale Legii 1/2011 (Legea educației naționale) și instrucțiunile privind decontarea navetei cadrelor didactice..
A anexat situația biletelor de călătorie pe mijloacele de transport în comun aferente perioadei solicitate și cererile adresate Instituției Primarului comunei Codăești.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, argumentând că Instituția Primarului nu are buget propriu.
A mai susținut că Grupul Școlar Codăești este unitate cu personalitate juridică, având astfel buget propriu și trebuia să prevadă în acesta, din sumele repartizate de Consiliul Local Codăești, și sumele necesare pentru deplasarea cadrelor didactice în conformitate cu Instrucțiunile nr. 2/2011 ale MECTS.
Prin sentința civilă nr. 197/28.02.2013, Tribunalul V. a dispus:
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. comunei Codăești. A admis acțiunea formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâtul P. comunei Codăești și, în consecință: A obligat pârâtul să achite reclamantei contravaloarea cheltuielilor de transport efectuate în perioada septembrie 2012 – ianuarie 2013, la care se va adăuga dobânda legală aferentă. A obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prezenta cauză are ca obiect obligarea pârâtului la alocarea fondurilor necesare achitării contravalorii cheltuielilor de transport suportate de către reclamant.
Legea nr. 1/2011 a educației naționale reglementează, în Capitolul VIII, finanțarea și baza materială a învățământului preuniversitar, stabilind instituțiile care sunt obligate să asigure fondurile necesare funcționării sistemului de învățământ preuniversitar.
Cheltuielile de transport fac parte din cele supuse finanțării complementare.
Astfel, la art. 105 se prevede că ,,Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ preuniversitar de stat. (2) Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar și din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate anual prin legea bugetului de stat cu această destinație”. Art. 106 prevede: ,,Finanțarea de bază și finanțarea complementară se realizează pe baza contractului de management încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității/primarul de sector în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ, respectiv cu președintele consiliului județean/primarul de sector, în cazul școlilor speciale”.
Textul de lege face referire la primar, în mod corect, deoarece acesta este ordonatorul principal de credite, cel care întocmește bugetul local al unității administrativ teritoriale, pe care îl supune spre aprobare consiliului local – potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (4) din Legea 215/2001 ,,În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) lit. c), primarul:
a) exercită funcția de ordonator principal de credite;
b) întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local”.
Pentru aceste considerente excepția lipsei calității procesuale pasive a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar este reglementată, în principal, de prevederile Legii nr. 1/2011 și ale Instrucțiunilor nr. 2/2011 ale MECTS.
Prin Legea nr. 1/2011 și prin Instrucțiunile nr. 2/2011 ale MECTS privind decontarea navetei cadrelor didactice s-au stabilit modalitățile în care personalul didactic beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport. Astfel, în art. 1 din Instrucțiunile nr. 2 din 17.02.2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice, s-a stabilit: „Personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv. Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale, astfel:
a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală; b) solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, pentru cei care își asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ.”
În art. 2 din Instrucțiunile privind decontarea navetei cadrelor didactice se prevede că una din atribuțiile Consiliului de administrație al unității de învățământ este aceea de a propune lunar, spre aprobare consiliului local, drepturile bănești aferente personalului didactic care solicită cheltuieli de deplasare.
Având în vedere toate aceste prevederi legale, prima instanță a reținut că personalul didactic care nu dispune de locuință în localitatea în care își desfășoară activitatea, are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă, cheltuieli decontate de către autoritățile administrației locale în urma solicitărilor adresate acestora.
S-a mai reținut de către prima instanță că, în speță, s-a făcut dovada faptului că reclamanta nu dispune de locuință în localitatea unde își desfășoară activitatea și a faptului că aceasta a efectuat cheltuieli pe mijloacele de transport în comun în vederea deplasării la și de la locul de muncă. Tribunalul a constatat că, pentru lunile septembrie 2012 – ianuarie 2013, reclamanta a făcut dovada solicitării către administrația publică locală a cheltuielilor de transport suportate, drept pentru care a admis pretențiile acesteia privind decontarea acestor cheltuieli și, în consecință, a obligat pârâtul P. comunei Codăești la achitarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun la și de la locul de muncă aferente perioadei sus-menționate, la care se va adăuga dobânda legală aferentă.
Raportat la soluția pronunțată și reținând culpa procesuală a pârâtului, prima instanță a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 100 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. C. Codăești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se susține că soluția pronunțată de prima instanță se bazează pe o interpretare forțată a legii, ignorându-se existența unei cerințe esențiale pentru admiterea acțiunii, respectiv faptul că nu este suficient faptul ca acel cadru didactic să nu dețină o locuință în localitatea de desfășurare a activității, ci este necesar ca acestuia să nu i se poată oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul.
Susține recurentul că, din economia textului legal rezultă că, doar în ipoteza în care ar exista și o cerere de acordare a unei locuințe de serviciu soluționată negativ, i se cuvine cadrului didactic dreptul de a solicita contravaloarea sumelor de bani cheltuite cu naveta, acest aspect fiind ignorat de prima instanță. Ori, arată recurentul, nu există înregistrată la nivelul Primăriei comunei Codăești nici o cerere prin care vreun cadru didactic să solicite să i se ofere o locuință de serviciu, motiv pentru care nu se justifică cererea de decontare a cheltuielilor efectuate cu transportul.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 ind. 1 Cod proc. civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare; prin concluziile scrise, a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul declarat de pârâtul P. C. Codăești este nefondat.
Astfel, potrivit textului legal în discuție, respectiv art. 1 din Instrucțiunile nr. 2 din 17.02.2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice: „Personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință…”
Ca urmare, dispozițiile legale nu impun cadrelor didactice condiția de a solicita – anterior depunerii cererii de decontare a cheltuielilor de transport – acordarea unei locuințe de serviciu, ci, dimpotrivă, impun oferirea unei locuințe de serviciu de către autoritățile administrației locale care, în caz contrar, sunt obligate să aprobe și să deconteze cheltuielile de transport solicitate lunar de către consiliul de administrație al școlii, însoțite de dovezile efectuării lor de către cadrele didactice.
Proba faptului pozitiv al oferirii unei locuințe de serviciu revenea recurentului, care nu a făcut asemenea dovezi în cauză.
În consecință, inexistența unei cereri a cadrului didactic prin care să solicite oferirea unei locuințe de serviciu, atât timp cât nu reprezintă o condiție impusă de prevederile legale în materie, nu poate constitui motiv justificat al refuzului de decontare a cheltuielilor efectuate cu transportul.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de recurs invocat, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., Curtea de Apel va respinge recursul declarat de pârâtul P. C. Codăești și va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
În baza disp. art. 316, cu referire la art. 298 și 274 Cod proc.civ., recurentul va fi obligat să plătească intimatei M. M. suma de 100 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P. C. Codăești împotriva sentinței civile nr.197 din 28.02.2013 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei M. M. suma de 100 lei cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24.04.2013.
Președinte, N. C. M. | Judecător, C. B. | Judecător, S. P. |
Grefier, M. H. |
Red/Tehnored. P.S. ;
2 ex – 20.05.2013
Tribunalul V. - A. C.
| ← Conflict de muncă. Decizia nr. 489/2013. Curtea de Apel IAŞI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 862/2013.... → |
|---|
