Obligaţia de a face. Decizia nr. 1114/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1114/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 3916/99/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1114/2013
Ședința publică de la 06 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. S.
Judecător D. P.
Judecător S. P.
Grefier E. G.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă - drepturi bănești - privind recursul declarat de P. . legal, împotriva sentinței civile nr. 682 din 11.03 2013 a Tribunalului Iași, intimat fiind N. P..
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată;- nu s-a depus întâmpinare;- prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă.
Cauza fiind la primul termen de judecată, președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia aceste este declarat în termen și motivat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la nr._ reclamantul N. P. a chemat în judecată pe pârâtul P. comunei Șcheia solicitând anularea Dispoziției nr. 1243/24.11.2011 prin care i s-a imputat suma de 3415 lei reprezentând sporul de dispoziție pentru perioada 2007 – 2009 și obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziție prin care să i se acorde sporul de dispozitiv de 25 % din salariul de bază, începând cu 01.01.2010 și până la data încetării raporturilor de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată următoarele:
Prin dispoziția atacată, primarul comunei Șcheia i-a imputat suma de 3415 lei fără nici un temei legal, suma fiind primită ca spor de dispozitiv în baza pct. 1 din Decizia 52/2010 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi Iași, și în temeiul Ordinului MAI nr. 275/2002 și 496/2003.
Înalta Curte de casație și Justiție a stabilit irevocabil ca art. 13 raportat la art. 47 din legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25 % din salariul de bază prevăzut de art. 13 din acest act normativ se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în MAI și în instituțiile publice din subordinea Ministerului, instituție din care face parte și angajatorul, Primăria comunei Șcheia, județul Iași.
În acordarea sporului de dispozitiv de 25 % din salariul de bază, începând cu 01.01.2010 și cuprinderea lui în salariul de bază, invocă prevederile legii 330/2009 care prevede principii de bază ale sistemului de salarizare reglementate de lege, principii prevăzute la art. 3, prevederile art. 7 alin. 1 și 2 din legea 330/1999 conform căruia trecerea sistemului de salarizare la unul nou se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări iar potrivit art. 30, alin. 5 din legea 330/2009, personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Pârâtul a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii. Raportat la disp. art. 2 alin. 1 din legea 84/2012, pârâtul a invocat excepția lipsei de interes cu privire la primul capăt de cerere.
Pe fondul cauzei, pârâtul a făcut următoarele susțineri:
Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din cadrul Ministerului de Interne, modificat prin Ordinul ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003, în forma sa inițială se referă la salarizarea personalului militar și civil din cadrul Ministerului de Interne, iar în ceea ce privește modificarea survenită prin Ordinul nr. 496/2003 la art. II, pct. 9.2, aceasta face referire doar la prefecturi, nu și la consiliile locale.
În urma controlului efectuat de camera de Conturi a județului Iași, s-a emis decizia camerei de Conturi nr. 32/24.01.2010 și procesul-verbal de constatare nr. 5512/12.11.2010 al camerei de Conturi a județului Iași prin care se constată că plata drepturilor pe anii 2009-2010, cât și anterior acestora, în cadrul termenului legal de prescripție, s-au efectuat fără justificare legală și a dispus recuperarea acestor sume.
Totodată, prin decizia nr. 37/14.12.2009 a Înaltei Curți de casație și Justiție s-a reținut că dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 se interpretează în sensul că „indemnizația de dispozitiv lunar în cuantum de 25 % din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și instituțiilor publice din subordinea Ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea Consiliilor Locale și a Prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte transfer sau detașare, din cadrul fostului MI.
Susține pârâtul că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 256 alin. 1 din Codul muncii republicat și că reclamantul nu face dovada că a fost în situația menționată în decizia 37/2009.
Pentru a putea fi introduse în salariul de bază, sporul trebuia să fie acordat, în decembrie 2009, prin legi și hotărâri ale guvernului, condiție ce nu este îndeplinită în cauză, sporul de dispozitiv fiind acordat reclamantului în decembrie 2009, în baza hotărârii Consiliului Local Șcheia nr. 19/2007.
Acordarea acestui spor a fost prevăzută ca o posibilitate a ordonatorului de credite, condiționată de existența fondurilor necesare, deci de un buget aprobat în acest sens.
Ba mai mult, sporul de dispozitiv acordat reclamantului nu a fost prevăzut de dispoziții legale, ci de hotărârea nr. 19/2007 a Consiliului Local Șcheia.
Prin sentința civilă nr.682 din 11.03.2013 Tribunalul Iași respinge excepția lipsei de interes.
Admite în parte acțiunea formulata de reclamantul N. P., domiciliat în . in contradictoriu cu pârâtul P. comunei Șcheia, jud. Iași .
Anulează Dispoziția nr. 1243/24.11.2011 emisă de pârât.
Respinge cererea privind obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții prin care să i se acorde sporul de dispozitiv .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform contractului individual de muncă nr. 280/2007, reclamantul M. P. este angajatul Primăriei Șcheia în funcția de referent cultural.
Prin Hotărârea nr. 19/27.07.2007 a Consiliului Local al comunei Șcheia s-a aprobat acordarea indemnizației lunare de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de bază, pentru funcționarii publici și personalul contractul din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Șcheia, începând cu data de 01.07.2007.
Curtea de Conturi, în decizia nr. 52/2010, a reținut că au fost acordate și plătite, către angajații instituției sporuri la salariul de bază care exced prevederilor legale aplicabile instituției, în sensul că au fost acordate și plătite angajaților instituției drepturi salariale sub forma de indemnizație de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de bază în condițiile în care nu există dovada încadrării angajaților care au beneficiat de acest spor în categoriile de personal prevăzute de actele normative în vigoare prin care se instituie legalitatea acordării acestor drepturi salariale.
Având în vedere procesul-verbal nr. 5512/2010, Decizia nr. 52/2010 a Curții de Conturi, P. comunei Șcheia a emis Dispoziția nr. 1243/24.11.2011 prin care a imputat contestatorului N. P. suma totală de 3415 lei, reprezentând indemnizația de dispozitiv, calculată conform pct. 1 din Decizia nr. 52/2010.
Se menționează în dispoziția 1243/24.11.2011 că suma prevăzută la art. 1 va fi reținută din salariul lunar net de C. Financiar – contabil din cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei Șcheia.
Având în vedere aceste dispoziții referitoare la drepturile salariale ale reclamantului, cât și data adoptării Legii 84/2012, instanța reține că excepția lipsei de interes în ceea ce privește contestația dispoziției pârâtului din 24.11.2011 este neîntemeiată, urmând a o respinge.
Potrivit disp. art. 169 alin. 1 Codul muncii, nici o reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. În consecință, pentru a opera rețineri din salariu, este necesar ca datoria salariatului să fie constatată printr-o hotărâre judecătorească.
Raportat la aceste dispoziții legale, instanța reține că nu s-a făcut dovada că la data emiterii dispoziției contestate exista vreo hotărâre judecătorească irevocabilă referitoare la vreun prejudiciu cauzat angajatorului de către salariat. În consecință, instanța constată că Dispoziția nr. 1243/24.11.2011 este nelegală, fiind întemeiată cererea reclamantului de anulare a acesteia.
Cât privește cererea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la emiterea în favoarea sa a unei noi dispoziții prin care să i se acorde sporul de dispozitiv de 25 %, începând cu 01.01.2010 și până la data încetării raporturilor de muncă, instanța reține că este neîntemeiată.
Astfel, prin Legea-cadru nr. 330/2009 a fost reglementată salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Conform disp. art.30 alin. 1 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
Reîncadrarea personalului se face, potrivit art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009, iar soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite. În speță, reclamantul nu a precizat dacă i s-a comunicat decizia sa de reîncadrare începând cu 01.01.2010 și dacă a contestat această decizie la organele și în termenele prevăzute de art. 34 din Legea nr. 330/2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. comunei Scheia, prin reprezentant legal, considerând-o nelegală și netemeinică.
Reluând cele arătate prin întâmpinare, recurentul susține că sentința primei instanțe este lipsită de temei, fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Recurentul arată că instanța nu a avut în vedere disp. art. 256, alin. 1 din Codul muncii, potrivit cărora salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. De asemenea, prin Legea nr. 138/1999 a fost instituită indemnizația de dispozitiv ca un spor salarial specific personalului militar și salariaților civili din instituțiile publice ale apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale. Aceste dispoziții conțin o enumerare limitativă și sunt aplicabile exclusiv personalului militar și civil din instituțiile sus-arătate, funcționarii publici și personalul contractual din cadrul autorităților publice locale neîncadrându-se în vreo una dintre ipotezele juridice prezentate. Recurentul face trimiterea la Ordinul MI nr.275/2002 și la decizia nr.37/14.12.2009 a ÎCCJ dată în interesul legii, arătând că interpretarea dată de instanța supremă este obligatorie pentru instanțe în ceea ce privește indemnizația de dispozitiv.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul declarat de P. comunei Scheia este nefondat.
Drepturile salariale calificate de recurent ca ,,necuvenite” au fost acordate intimatei în baza Hotărârii Consiliului Local nr. 19/27.07.2007) care nu a fost constatată nelegală/nulă urmare a controlului de legalitate ce se efectua de autoritățile competente (în speță, Consiliul Județean, respectiv Direcția de Muncă și Protecție Socială Iași).
Or, în condițiile în care hotărârea autorității administrativ-teritoriale și-a produs efectele în toată perioada de valabilitate, fără ca angajatorul direct ori vreo altă autoritate publică să le conteste pe motiv că ar încălca prevederile art. 157 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, în sensul că au stabilit în favoarea angajaților unei instituții publice drepturi salariale suplimentare celor prevăzute de actele normative care reglementează salarizarea categoriei de bugetari din care fac parte, tribunalul a reținut că în mod corect au fost plătite pârâtei drepturile salariale prevăzute de aceste acte juridice.
Curtea are în vedere și disp.art.169, alin.2 din Codul muncii reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Or în aceste circumstanțe Dispoziția nr.243 din 24.11.2011, prin care recurentul a dispus recuperarea sumei de 3415 lei, ce constituie debit, prin rețineri din cuantumul drepturilor salariale ale contestatoarei, se vădește a fi nelegală.
În plus, așa cum a reținut și prima instanță, prin art. 2 alin. 1 din Legea 84/2012, publicată în MO 401/15.06.2012, s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 (respectiv prin contracte sau acorduri colective de muncă înregistrate la Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente, hotărâri ale consiliilor locale și județene - cum este cazul și în speța de față) pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Această lege, adoptată de Parlamentul României, reprezintă o cauză legală de ,,impunitate”, astfel încât, după . nici nu se mai impune verificarea de către instanță a caracterului de plată necuvenită a veniturilor de natură salarială reținute ca prejudiciu prin deciziile Curții de Conturi, cu trimitere la decizia nr.37/14.12.2009 a ÎCCJ dată în interesul legii, arătând că interpretarea dată de instanța supremă este obligatorie pentru instanțe în ceea ce privește indemnizația de dispozitiv.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele invocate, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., Curtea de Apel va respinge recursul declarat de pârâtul P. comunei Scheia și va menține sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de P. comunei. Șcheia, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 682/ 11. 03. 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi, 06 .09. 2013.
Președinte, A. C. S. | Judecător, D. P. | Judecător, S. P. |
Grefier, E. G. |
Red./Tehnored./P.D.
2 ex./24.09.2013
Tribunal Iași – T. P.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 845/2013. Curtea de Apel IAŞI | Conflict de muncă. Decizia nr. 489/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
