Conflict de muncă. Decizia nr. 489/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 489/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 12744/99/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 489/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător S. P.
Judecător G. P.
Grefier E. G.
Pe rol pronunțarea în cauza având ca obiect litigiul de muncă privind recursurile declarate de recurentele . și . Distribuție SA Iași, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 2601 din 24 10 2012 a Tribunalului Iași, intimat fiind C. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică ,lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că instanța, la termenul de judecată din 18 03 2013 a constatat cauza în stare de judecată și a rămas în pronunțare, iar din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi.
În termenul de pronunțare, intimatul, prin apărător, a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Deliberând,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2601 din data de 24.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași au fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii și excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâte.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâtele . sediul în București, și . Distribuție SA cu sediul în Iași.
Au fost obligate pârâtele să acorde grupa I reclamantului pentru perioada 22.07._68 și 03.03._01.
Au fost obligate pârâtele să elibereze reclamantului o adeverință cu privire la desfășurarea activității în grupa I de muncă.
Au fost obligate pârâtele să achite reclamantului suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat redus.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamantul C. C. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. „E.” S.A și . Distribuție SA., solicitând obligarea acesteia la acordarea grupei I de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990, de la data de 22.07.1966 și până la data de 01.04.2001. De asemenea, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtelor la emiterea unei adeverințe cu mențiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătorești, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în perioada 22.07._70 a fost angajatul Întreprinderi de Rețele Electrice Iași ocupând postul de electrician în cadrul Secției Pram, ulterior fiind transferat pe postul de electrician exploatare stații de înaltă tensiune, din anul 1985 fiind avansat în funcția de maistru, pe care o deține și în prezent în cadrul . Distribuție SA.
A mai susținut reclamantul că munca pe care a desfășurat-o se încadrează în grupa I de muncă, dreptul la acordarea acestui beneficiu fiindu-i recunoscut de dispozițiile art. 3, art. 6, art. 7 din Ordinul nr. 50/1990. Astfel, reclamantul a arătat că în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu a fost supus unui complex de factori de risc de îmbolnăvire și accidentare, că activitatea prestată se desfășoară în prezența unor factori de risc chimic majori și a unei tensiuni permanente a curentului electric cuprinsă între 20.000 volți și 400.000 volți, că se depășește valoarea admisă a câmpului electric în stațiile unde își desfășoară activitatea.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei practică judiciară și rapoarte de expertize tehnice.
Pârâta S.C. „E.” S.A.” a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa motivat de faptul că în urma divizărilor și reorganizărilor nu deține calitatea de continuatoare ale fostei IRE, excepția inadmisibilității raportat la faptul că se solicită constatarea unei situații de fapt, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare pârâta a susținut că art.198 din Lg. 19/17.03.2000 a abrogat Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării precum și Ordinele 11/1990 și 125/1990 ce au completat și modificat ordinul de mai sus. Din punct de vedere juridic locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal ce au fost încadrate în grupa II de muncă nu se pot regăsi, în același timp, și în grupa I de muncă.
S-a mai arătat, în cuprinsul întâmpinării, faptul că, prin încadrarea în grupa I de muncă, s-ar încălca dispozițiile art. 5 din Ordinul 50/1990. Mai mult, conform art. 6 din Ordinul 50/1990, instanța și-ar depăși atribuțiile.
Reclamantul nu au făcut dovada faptului că au lucrat în condițiile prevăzute de Ordinul 50/1990, respectiv cel puțin 50% din programul de lucru.
S-a mai solicitat și respingerea capătului de cerere privind emiterea unei adeverințe față de dispozițiile Ordinului 590/2008 privitoare la procedura de întocmire și eliberarea a adeverințelor.
Pârâta S.C. E.ON M. Distribuție a depus întâmpinare prin care a solicitat ca pe cale de excepție să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual-pasivă, concluziile din finalul întâmpinării fiind în sensul că dosarul personal al reclamantului a fost identificat în arhiva S.C. E.ON M. Distribuție și s-a exprimat acordul față de solicitarea de a emite adeverința conform încadrării în grupa de muncă decisă de instanță.
Analizând prioritar excepția inadmisibilității cererii, instanța a apreciat că aceasta este nefondată în condițiile în care reclamantul nu și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, acesta solicitând recunoașterea dreptului său la încadrarea în grupa I de muncă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, invocate de acestea prin întâmpinări, instanța a reținut că sunt nefondate și le-a respins ca atare.
A reținut în acest sens prima instanță că prin Hotărârea Guvernului nr. 1342/2001 publicată în Monitorul Oficial nr. 47 din 23 ianuarie 2002 privind reorganizarea Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice E. S.A. s-a înființat Societatea Comercială Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „E. M.” S.A., filială a S.C. „E.” S.A. Prin același act normativ, S.C. F.D.F.E.E. E. M. S.A. a preluat toate drepturile și obligațiile S.C. „E.” S.A., preluând personalul aferent și arhivele de personal.
Prin urmare, în condițiile în care perioada solicitată de reclamant, este cuprinsă între 22.07._01, calitatea de angajator având-o conform evidenței din carnetul de muncă S.C. „E.” S.A, instanța a reținut că această pârâtă are calitate procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecății, astfel că este nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive.
A mai reținut prima instanță că prin Hotărârea Guvernului nr. 531/2004 pentru aprobarea Strategiei de privatizare a Societății Comerciale Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice E. M. S.A., societatea a fost privatizată în anul 2005, societatea schimbându-și denumirea în E.ON M. S.A. Aceasta a preluat în urma privatizării și personalul aferent, precum și toate drepturile și obligațiile E. M. S.A. și, totodată, arhivele de personal.
În anul 2007, S.C. E.ON. M. S.A. s-a divizat în S.C. E.ON M. Distribuție S.A. și S.C. E.ON M. Furnizare S.A., având loc și o redistribuire a personalului între cele două societăți și, odată cu aceasta, o predarea arhivelor de personal.
Eliberarea adeverințelor conform Ordinului nr. 590/2008 al Ministrului Muncii, se realizează de către angajatori sau deținătorii de arhive. Pârâta E.ON M. Distribuție S.A., prin întâmpinarea formulată, a recunoscut că este deținătorul legal de arhive, preluând întreaga arhivă de personal în urma privatizării S.C. E. S.A., arhiva menținută și în urma divizării S.C. E.ON M. S.A. în S.C. E.ON M. Furnizare S.A. și S.C. E. ON M. Distribuție S.A.
Potrivit prevederilor Ordinului 590/2008 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse pentru aprobarea Procedurii privind modul de eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a – II-a de muncă. „Cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverințelor prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora, după caz”.
Astfel, S.C. E.ON M. Distribuție S.A. este deținătoarea legală de arhivă, în sensul prevederilor Ordinului 590/2008, fiind persoana juridică ce poate fi obligată să elibereze adeverința de acordare a gradului I de muncă pentru salariații ce beneficiază de acest drept.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei . perioada 22.07._68 și 03.03._01, astfel cum rezultă din copia carnetului de muncă depuse la dosar, ocupând postul de electrician în cadrul Secției Pram, ulterior fiind transferat pe postul de electrician exploatare stații de înaltă tensiune, din anul 1985 fiind avansat în funcția de maistru, pe care o deține și în prezent în cadrul . Distribuție SA.
Prin acțiunea introductivă, acesta a solicitat obligarea pârâtelor la acordarea grupei întâi de muncă, de la data angajării și până la data de 01.04.2001.
Prin sentința civilă nr. 1717 din 30 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, definitivă și irevocabilă, angajaților S.C. „E.” S.A li s-a recunoscut grupa I de muncă pe perioada cât aceștia au lucrat în cadrul S.C. „E.” S.A.
De asemenea, prin decizia nr. 855/18.12.2009 a Curții de Apel Iași pronunțată în Dosarul nr._, decizie definitivă și irevocabilă, angajaților S.C. „E.” S.A, li s-a recunoscut grupa I de muncă pe perioada cât aceștia au lucrat în cadrul S.C. „E.” S.A., conform dispozitivului deciziei respective.
În acea cauză a fost efectuată o expertiză tehnică de specialitate ce a identificat mediul de lucru, condițiile în care și-au desfășurat activitatea reclamanții, riscurile la care au fost supuși, condițiile de microclimat nefavorabil, atât prin perceperea efectivă a instalațiilor electrice, a atribuțiilor de serviciu, a echipamentului din dotare, a felului muncii desfășurate de fiecare reclamant, cât și din observarea înscrisurilor privind condițiile grele de muncă și factorii de risc.
Din concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în dosarele_ și_ a rezultat că reclamanții pot fi încadrați în grupa I de muncă, anexa 1, poz.123 – electrician LC pentru personalul de exploatare, întreținere și reparații a instalațiilor electrice în funcțiune, cu foc continuu de muncă, conform prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 .
S-au avut în vedere și sarcinile din fișa postului și atribuțiile de serviciu deosebit de complexe realizate efectiv în instalații, condițiile impuse instalațiilor și competențele impuse reclamanților, condițiile de lucru la care au fost expuși, analiza comparativă cu activitatea și riscurile altor categorii profesionale care beneficiază de grupa I, respectiv II de muncă, normele riguroase de protecția muncii, funcționarea instalațiilor în regim de foc continuu, etc.
S-a mai reținut de către instanță și faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 258/20.09.2004 a reținut că Ordinului nr. 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. O astfel de interpretare se impune cu atât mai mult cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente. Din acest motiv, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
În consecință, având în vedere concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în dosarele susmenționate, prin care s-au identificat condițiile în care s-a desfășurat activitatea de către reclamanți, respectiv cea de electrician, în sensul că aceasta poate fi asimilată cu cea prevăzută în Ordinul nr. 50/1990, încadrat în grupa I de muncă, precum și hotărârile judecătorești, respectiv sentința civilă nr. 1717 din 30 octombrie 2009 pronunțat de Tribunalul Iași și decizia nr. 855/18.12.2009 a Curții de Apel Iași, prin care angajaților S.C. „E.” S.A li s-a recunoscut grupa I de muncă pe perioada cât aceștia au lucrat în cadrul S.C. „E.” S.A, aceștia desfășurându-si activitatea în situații identice cu cea a reclamantului, instanța a apreciat că acțiunea este întemeiată și a admis-o, obligând pârâtele să acorde grupa I reclamantului pentru perioada 22.07._68 și 03.03._01.
Totodată instanța a obligat pârâtele să elibereze reclamantului și o adeverință cu privire la desfășurarea activității în grupa I de muncă și să achite reclamantului suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat redus având în vedere complexitatea cauzei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâtele . S.C. E.ON M. Distribuție S.A. ambele recurente criticând modul în care a fost soluționată excepția lipsei calității lor procesual pasive, dar și soluția pe fondul cauzei.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041 Cod proc. civilă, recurenta . invocat netemeinicia și nelegalitatea sentinței primei instanțe atât cu privire la fondul cauzei cât și la modul de soluționare al excepției, arătând că potrivit Anexei nr. 9 la Contractul de privatizare s-a angajat să respecte drepturile și obligațiile salariaților în legătură cu contractele de muncă existente precum și cu legislația română în vigoare, privind condițiile de muncă,salariile, protecția muncii indemnizațiile și alte compensații.
A mai arătat recurenta că, în conformitate cu dispozițiile art. 46 din HG nr.1342/2001, personalul existent în cadrul acestei societăți a fost preluat prin transfer în interesul serviciului, de către noile entități, care s-au substituit în drepturile și obligațiile . care, la data preluării salariaților, au preluat și arhiva de personal existentă.
În atare condiții consideră că, potrivit dispozițiilor pct. 1, 4 și 5 din Anexa la Ordinul 590/2008, . are calitate procesuală pasivă în cauză.
Mai arată recurenta că în anul 2005, în temeiul OUG nr. 114 aprobată prin Legea 277, . și Furnizare a Energiei Electrice „E. M.” S.A. a fost preluată de către S.C. E.ON M. S.A., între clauzele contractului de privatizare fiind incluse și dispoziții privind personalul. Conform Anexei 9 la contractul de privatizare, S.C. E.ON M. S.A. deține toate documentele privind personalul care a desfășurat activități în cadrul ..E.E. „E. M.” S.A., precum și documentele privind personalul care a desfășurat activități în cadrul entităților subordonate acestei foste filiale a .>
Consideră recurenta că a dat dovadă de bună-credință și a transmis către E ON M. Distribuție SA. adresa 9900/_/17.11.2009, precum și către MMFES o adresă prin care solicita luarea unei decizii privind recunoașterea de către Casele de Pensii a adeverințelor eliberate de . care s-a acordat grupa I de muncă în baza deciziei 4190/2008 a Tribunalului D., la care s-a răspuns prin adresa nr. 3628DDP/2475/24.11.2009.
Totodată recurenta critică și greșita obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, susținând că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a fi obligată la plata acestora.
Aceleași critici se regăsesc și prin recursul declarat de către pârâta E ON M. Distribuție SA.,care a criticat în principal greșita obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată și în subsidiar aprecierea greșită a instanței de fond cu privire la calitatea sa procesuală pasivă în prezenta cauză.
A motivat recurenta că în mod greșit prima instanță a reținut că ar avea calitate procesuală pasivă în primul capăt de cerere ce viza recunoașterea și acordarea grupei Ia de muncă ,deși nu are calitatea de angajator, întrucât se solicită acordarea grupei de muncă pentru o perioadă anterioară înființării sale, pentru această perioadă recurenta nefiind nici deținătoarea arhivei de personal, această calitate aparținând doar .>
A mai susținut pârâta recurentă E ON M. Distribuție SA. că și-a recunoscut calitatea procesuală pasivă doar în capătul de cerere ce viza eliberarea adeverinței solicitate de către reclamant, astfel că prima instanță trebuia să admită excepția lipsei calității sale procesuale pasive în primul capăt de cerere.
În recurs reclamantul intimat C. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ambelor recursuri și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe.
Recurenta a depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată următoarele:
Recurenta pârâtă . cărei denumire a suferit mai multe schimbări, a avut, în perioada pentru care s-a solicitat acordarea grupei de muncă, calitatea de angajator al recurentului reclamant, astfel cum rezultă din carnetul de muncă depus în copie la dosar.
Împrejurarea că, prin HG nr. 1342/2001 și, ulterior, prin OUG nr. 114/ 2005 privind unele măsuri pentru derularea și finalizarea privatizării societăților comerciale filiale de distribuție și furnizare a energiei electrice "E. M." - S.A. și "E. Oltenia" - S.A., societatea recurentă s-a reorganizat prin divizare, nu are relevanță sub aspectul persoanei obligate la acordarea grupei de muncă, în condițiile în care angajatorul avea obligația încadrării activității salariaților săi în grupele de muncă. Prin urmare, în mod corect, raportat la cererea introductivă având ca obiect acordarea grupei de muncă, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentă.
Față de același obiect, având în vedere și că angajatorul avea obligația încadrării activității salariaților săi în grupele de muncă, nu prezintă relevanță nici faptul că documentele privind personalul care a desfășurat activități în cadrul entităților subordonate acestei foste filiale a . se mai află în posesia recurentei.
De asemenea, adresele la care se face referire în cererea de recurs nu au legătură cu prezenta cauză, ci se referă la alte cauze prin care se solicită acordarea grupei I de muncă, cauze deja soluționate prin hotărâri irevocabile.
În ceea ce privește obligarea recurentei la eliberarea adeverinței conform Ordinului 590/2008, Curtea reține că, potrivit acestui act normativ care aprobă Procedura privind modul de eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a -II- a de muncă, cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverințelor prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a 11-a de muncă se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora, după caz. Adeverințele se întocmesc și se eliberează numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive, care sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe are le întocmesc și le eliberează.
Așadar, pentru a avea calitate procesuală pasivă în cererea având ca obiect eliberarea adeverinței tip potrivit Ordinului nr. 590/2008, recurenta trebuie să fie angajatorul recurentului reclamant sau deținătorul de arhivă, deci să se afle în posesia documentelor pe baza cărora se întocmește adeverința.
Recurenta S.C. E. SA București nu se află în posesia acestor documente, deci nu are calitate procesuală pasivă în cererea având ca obiect eliberarea adeverinței tip potrivit Ordinului nr. 590/2008. Dosarele de personal, din perioada pentru care s-a dispus eliberarea adeverinței de către prima instanță, au fost preluate de E ON M. Distribuție SA, care a fost ultimul angajator, așa cum rezultă din copia carnetului de muncă și a arătat chiar reclamantul în cererea de chemare în judecată,această din urmă recurentă, E ON M. Distribuție SA, având calitate procesuală pasivă în capătul de cerere privind obligarea la emiterea unei adeverințe.
În ceea ce privește acordarea grupei I de muncă pentru întreaga perioadă, solicitată de recurentul reclamant, Curtea reține că sunt întemeiate criticile formulate de către recurenta . pct. 1 și 2 din Ordinul nr. 50/1990, abrogat prin Legea nr. 19/2000, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2 .
Pct. 3 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, subingineri, ingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Potrivit pct. 6 din același ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Activitatea desfășurată de reclamantul intimat C. C.. în perioada 22.07._11, care a ocupat postul de electrician, din data de 22.07.1966 și până la data de 01.05.1970 la secția PRAM, iar din data de 01.11.1985 a fost transferat la un alt loc de muncă, respectiv ca electrician exploatare stații de înaltă tensiune, ulterior și până în prezent ocupând funcția de maistru, nu se încadrează în locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990.
Este adevărat că, la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, s-a ținut seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), însă, prin ele însele, condițiile efective de muncă invocate de reclamant nu determină încadrarea activității acestuia în grupa I de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990 anexa 1.
Nici aprecierea expertului, preluată integral de prima instanță, asupra noxelor și factorilor de risc la care a fost expus reclamantul nu atrage încadrarea activității desfășurate de aceasta în grupa I sau grupa II de muncă conform Ordinului nr. 50/1990 anexa 1 și 2.
În ceea ce privește concluziile raportului de expertiză, Curtea reține faptul că acestea nu pot constitui temei pentru încadrarea în grupa a I a de muncă, după cum nici practica judiciară nu poate constitui temei legal pentru pronunțarea unei soluții, în lipsa unui probatoriu direct și nemijlocit și a unor dispoziții legale exprese .
Astfel, Curtea are în vedere faptul că expertiza depusă la dosar este extrajudiciară și nu vizează în mod concret condițiile în care și-a desfășurat activitatea reclamantul ,ci cu totul alte persoane,fiind făcută într-un alt dosar astfel că nu putea fi interpretată ca probă în dosar,întrucât viza cu totul alte persoane.
Pe de altă parte, intervalul mare de timp care a trecut de la momentul apariției Ordinului nr. 50/1990, respectiv de la momentul abrogării acestui ordin (01.04.2001), în aceste condiții, determinările de noxe și a factorilor de risc din momentul desfășurării efective a activității reclamantului nu pot fi reconstituite pe baza expertizei tehnice.
Curtea apreciază faptul că sunt dificil de stabilit condițiile de muncă, respectiv caracteristicile mediului de muncă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea, după trecerea unui interval de timp mai mare de 10 ani, pe baza unei documentații de producție și a unei descrieri teoretice generale a proceselor de fabricație și cu atât mai puțin pe baza unei expertize ce vizează alte persoane.
În aceste condiții, atât timp cât dispozițiile legale prevăd o procedură de nominalizare a persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), Curtea reține că este neîntemeiată cererea reclamantului privind acordarea grupei I de muncă astfel că soluția primei instanțe este netemeinică.
Reținând ca neîntemeiat acest capăt de cerere, instanța constată că este neîntemeiată și cererea privind eliberarea unei adeverințe care să ateste activitatea desfășurată în locurile de muncă încadrate în grupă superioară de muncă.
De altfel, pentru perioada de activitate desfășurată între 22.07.1966 și 31.12.1989, încadrarea în grupele I și II de muncă nici nu este condiționată de existenta buletinelor de determinare a noxelor, așa cum se prevede în Ordinul nr. 50/1990 pct. 14 astfel că soluția primei instanțe se impune a fi schimbată în tot, în sensul respingerii acțiunii formulate.
Curtea reține că un loc de muncă sau o activitate se încadrează în grupa I de muncă dacă se regăsește în anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990 sau dacă, în condițiile pct. 3 din ordin, salariatul lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexa 1, reclamantul neregăsindu-se în nici una dintre aceste situații.
În ceea ce privește decizia nr. 258/20.09.2004 a ICCJ, conform căreia aplicarea Ordinului nr. 50/1990 nu se poate restrânge numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, Curtea reține că această hotărâre nu constituie temei pentru încadrarea activității desfășurate de reclamant în grupa I de muncă,după cum nici practica judiciară anterioară invocată de către reclamant nu poate constituie temei juridic în pronunțarea unei soluții.
Mai mult decât atât, Curtea mai reține și faptul că, de la soluția invocată de către reclamant s-a produs un reviriment în jurisprudența Curții de Apel Iași, care a reținut că tratamentul egal și nediferențiat, la care face referire reclamantul dar și ICCJ, privește pe cei care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat și nu pe cei care au activat în condiții dificile și care ar fi putut justifica, „prin asimilare” cum susține reclamantul, încadrarea în grupa I de muncă, deși activitatea desfășurată de el nu este prevăzută în anexa 1 la Ordinul nr. 50/1990.
Prin urmare Curtea constată, că în mod corect a reținut prima instanță, față de obiectul cererii de chemare în judecată, lipsa calității procesuale pasive a . Distribuție SA în cererea privind acordarea grupei de muncă.
Curtea va constata însă netemeinicia cererii de eliberare a adeverinței care să ateste grupa de muncă, atât timp cât reclamantului nu i-a fost recunoscut dreptul la acordarea grupei de muncă în contradictoriu cu S.C. „E.” S.A.
Astfel, calitatea procesuală în cererea privind acordarea grupei I de muncă aparține . angajator al reclamantului, societate care există în continuare și are personalitate juridică.
Există o distincție între obligația de elibera, în baza documentelor cu valoare practică preluate de la fostul angajator, o adeverință prin care se atestă faptul că, în anumite perioade, salariatul și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă și obligația de a încadra efectiv locurile de muncă ale fostului salariat ai . grupa I de muncă.
Având în vedere că, așa cum a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor pct. 6 din Ordinul 50/1990, nominalizarea salariaților care își desfășoară activitatea grupe speciale de muncă se face de angajator împreună cu sindicatele din unități, calitatea procesuală pasivă în cererea de obligare la încadrarea în grupa I de muncă aparține angajatorilor reclamantului din perioada menționată.
Emiterea unei adeverințe prin care se atestă că, anterior datei de 01.04.2001, salariatul și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă este o operațiune subsecventă acordării grupei I de muncă.
Din acest motiv nu interesează durata angajării reclamantului la .., ci doar împrejurarea că această societate a preluat, urmare a tuturor reorganizărilor, drepturile și obligațiile angajatorilor anteriori ai reclamantului, continuă să ființeze și are personalitate juridică, deci poate sta în judecată în calitate de pârâtă.
În aceste condiții, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a . Distribuție SA în cererea privind obligarea la încadrarea în grupa I de muncă.
Potrivit prevederilor Ordinului 590/2008 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse pentru aprobarea procedurii privind modul de eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a – II-a de muncă. „Cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverințelor prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora, după caz”.
Adeverințele se întocmesc și se eliberează, conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din procedura respectivă, pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive.
Așa cum rezultă din textele legale, calitatea procesuală în acțiunile având ca obiect eliberarea adeverințelor în baza Ordinului 590/2008 aparține ori angajatorului, ori deținătorului arhivelor.
În speță, este adevărat că arhiva de personal a fost preluată integral de S.C. E.ON M. Distribuție S.A., ceea ce ar conduce la ideea că această societate ar fi titularul obligației în calitate de deținător al arhivei.
Însă, având în vedere că reclamantul nu are recunoscută grupa de muncă printr-un act aflat în arhivele societății, ci că acesta a solicitat prin prezenta acțiune și obligarea la încadrarea în grupa I de muncă, cererea acestuia de eliberare a adeverinței care să ateste grupa de muncă, atât timp cât reclamantului nu i-a fost recunoscut dreptul la acordarea grupei de muncă în contradictoriu cu S.C. „E.” S.A., este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.
În consecință, în limitele considerentelor expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod proc. civilă, se vor admite ambele recursuri declarate de . . Distribuție SA și se va modifica în parte sentința, în sensul că, se va reține lipsa calității procesuale pasive a pârâtei . cererea având ca obiect eliberarea adeverinței tip, se va respinge această cerere pe excepția lipsei calității procesuale pasive în contradictoriu cu această pârâtă recurentă. Totodată se va respinge ca nefondată cererea de obligare a pârâtei de . acordarea grupei Ia de muncă.
În privința recursului declarat de pârâta recurentă . Distribuție SA se va respinge pe excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte capătul de cerere privind acordarea grupei Ia de muncă și ca nefondat capătul de cerere privind obligarea acesteia la eliberarea adeverinței solicitate.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele . și . Distribuție SA, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 2601 din 24.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă, capătul de cerere privind obligarea la acordarea grupei I de muncă, formulată de reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâta . Distribuție SA.
Respinge, pentru lipsă de calitate procesual pasivă, capătul de cerere referitor la obligarea la eliberarea adeverinței privind grupa de muncă, formulat de reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâta ..
Respinge, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea la acordarea grupei I de muncă, formulat de reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâta ..
Respinge, ca nefondat, capătul de cerere referitor la obligarea la eliberarea adeverinței privind grupa de muncă, formulat de reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâta
. Distribuție SA.
Menține dispoziția sentinței recurate referitoare la respingerea excepției inadmisibilității acțiunii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică ,azi, 22 .03. 2013.
Președinte, D. P. | Judecător, S. P. | Judecător, G. P. |
Grefier, E. G. |
Red./tehnored./P.G.
2 ex./13.05.2013
Tribunal Iași – C. G.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1114/2013. Curtea de Apel IAŞI | Conflict de muncă. Decizia nr. 607/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
