Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1512/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1512/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 5598/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1512/2013
Ședința publică de la 18 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. S.
Judecător D. P.
Judecător S. P.
Grefier E. G.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători”SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași, împotriva sentinței civile nr. 2199 din 12.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind S. P. de Drum „Speranța” P. în numele și pentru I. I. și SNTFC CFR Călători SA București.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată; intimatul S. P. de Drum „Speranța” P. în numele și pentru I. I., prin avocat A. D. B., a depus la dosar prin registratura instanței, împuternicire avocațială, concluzii scrise și dovada cheltuielilor de judecată; prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă.
Cauza fiind la primul termen de judecată, președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța,verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi sub nr. _ ca urmare a disjungerii din dosarul nr._/99/2012 S. P. de Drum S. P. in numele si pentru membrul de sindicat I. I. a solicitat in contradictoriu cu paratele S. Naționala de Transport Feroviar de Calatori "CFR CALATORI" SA ( SNTFC CFR Calatori SA ) si Sucursala de Transport Feroviar de Calatori Iași obligarea paratelor să calculeze si să plătească reclamantului diferențele dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin.3 lit. a din CCM. Unic la Nivel de Ramura Transporturi (salariul minim) pe anii 2008-2011 si drepturile salariale efectiv plătite începând cu data de 01.07.2009 până la 31.12.2012. sume ce vor fi actualizate cu rata inflației si menționarea salariului si a sporurilor ce vor rezulta în urma recalculării în carnetele de muncă, drepturi salariale la care au dreptul salariații Societății Naționale de Transport Feroviar de Calatori "CFR CALATORI" SA (SNTFC CFR Calatori SA ) membrii de sindicat ai Sindicatului P. De drum Speranța P..
In motivare s-au arătat următoarele:
Parata avea obligația ca începând cu data de 01.07.2009 sa pună valoarea salariului minim brut pe clasa 1 de salarizare din Anexa nr.1 la CCM la nivel de Societate Naționala de Transport Feroviar de Calatori "CFR CALATORI" SA (SNTFC CFR Calatori SA ) la 700 RON așa cum era prevăzut de art.41(3) din CCM Unic la nivel de Ramura Transporturi si care in conformitate cu prevederile art.3(1) din același CCM clauzele prezentului Contract Colectiv de munca la Ramura Transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați in unitățile de transporturi si activități conexe din tara, indiferent de structura capitalului acestora".
In anexa nr.5 a aceluiași CCM Unic la nivel de Ramura Transporturi, figurează si SNTFC CFR Calatori SA ca unitate la care se aplica acest CCM. Menționează ca perioadele in care salariul minim brut (clasa 1 de salarizare) au fost inferioare celui prevăzut in CCM Unic la nivel de Ramura Transporturi (700 RON) sunt următoarele:
-01.07._10 salariul din CCM la nivel de SNTFC „CFR Călători" SA la clasa 1 a fost de 570 RON si acesta a fost aplicat pe grila de salarizare din Anexa nr.1 la care s-au aplicat toate sporurile si celelalte adaosuri salariale aferente ;
-01.05._11 salariul din CCM la nivel de SNTFC „CFR Călători" SA ia clasa 1 a fost de 600 RON și acesta a fost aplicat pe grila de salarizare din Anexa nr.1 la care s-au aplicat toate sporurile si celelalte adaosuri salariale aferente.
Reclamanții sunt angajați ai societății pârâte așa cum rezultă din actele adiționale la CIM-uri.
Potrivit CCM. Unic la Nivel de Ramura Transporturi (salariul minim), valabil în anii 2008-2010 art.4.-(2) valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu cu mai mult de 12 luni, respectiv încă un an calendaristic pentru activitatea desfășurată a fost prevăzut un salariu de bază minim brut de 700 lei, iar pârâtele nu au acordat si nu au plătit reclamanților drepturile salariale în conformitate cu clauzele contractuale mai sus enumerate.
Deși prevederile Contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii si au caracter minimal pentru nivelurile inferioare conform Deciziei Curții Constituționale nr.380/30 septembrie 2004; Deciziei Curții Constituționale nr.511/15 iunie 2006-Deciziei Curții Constituționale nr.294/22 martie 2007; Deciziei Curții Constituționale nr.458/22 aprilie 2008 etc. si deși Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de Unitate nu poate prevede drepturi cu caracter inferior celor reglementate de Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de R., totuși salariul de bază minim brut de 700 lei prevăzut în CCM. Unic la Nivel de Ramura Transporturi (salariul minim), valabil în anii 2008-2011 nu a fost prevăzut si în CCM la nivel de Societate Naționala de Transport Feroviar de Calatori "CFR CALATORI" SA (SNTFC CFR Calatori SA ) si în situația de fată pentru clauza neacordării salariul de bază minim brut de 700 lei pe clasa 1 de salarizare si corespunzător pe grila de salarizare, această clauză nerespectată în CCM la nivel de Societate Naționala de Transport Feroviar de Calatori "CFR CALATORI" SA (SNTFC CFR Calatori SA ) deși era prevăzută în CCM. Unic la Nivel de Ramura Transporturi (salariul minim) trebuie ipso-iure înlocuită cu clauza neconformă respectiv cu salariul de bază minim brut de 700 lei pe clasa 1 de salarizare si corespunzător pe grila de salarizare.
Drepturile solicitate sunt drepturi de natură salarială, așa cum prevede art. 154 din codul muncii valabil în acea perioadă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.283 al.1 lit.c codul muncii valabil în acea perioadă, potrivit cărora pentru cererile având ca obiect plata drepturilor salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariați termenul de prescripție este 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pârâtele nu au plătit drepturile salariale solicitate, încălcând prevederile art.40 alin.2 lit c valabil în acea perioadă, precum și în cel prezent, din codul muncii potrivit cărora ,, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil si contractul individual de muncă", precum si prevederile art.236 alin 4 din codul muncii valabil în acea perioadă potrivit cărora „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților”
In acest fel a produs reclamantului un prejudiciu material constatând în contravaloarea diferențelor de drepturi salariale calculate în raport de salariu de bază minim brut de 700 lei, prejudiciu pe care angajatorul este dator să îl acopere în temeiul art.269 din Codul muncii valabil în acea perioadă, potrivit cărora ,, angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul". Având în vedere că prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite, reclamantul a suferit un prejudiciu constând pe de o parte în contravaloarea drepturilor salariale, iar pe de altă parte în devalorizarea monedei naționale, solicita instanței să oblige pârâtele si la actualizarea sumei cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plătii efective, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală.
Parata SNTFC „ CFR CĂLĂTORI " SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași, a depus întâmpinare prin care solicita respingerea acțiunii . In motivare s-au arătat următoarele:
Invocă prescripția dreptului material la acțiune privitor la acordarea drepturilor bănești solicitate pentru perioada 01.07._09 motivat de următoarele:
Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată drepturile bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate (incluzând salariul de bază, indemnizații sporuri, adaosuri alte sume acordate în temeiul raporturilor de muncă) și drepturile cuvenite fiecărui reclamant prin determinarea acestora pornind de la un salariu minim de 700 lei, prevăzut de dispozițiile art. 41 din CCM la Nivel de ramură Transporturi valabil pentru 2008-2010, pentru perioada iulie 2009 si până în 31.12.2012. Or, in conformitate cu prevederile art. 286 lit.c) din Codul Muncii "Cererile in vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de mancă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
Acțiunea a fost formulată la data de 06.12.2012, reclamantul pretinzând acordarea drepturilor bănești pentru perioada iulie 2009 și până în 31.12.2011. Având în vedere faptul că drepturile solicitate sunt drepturi cu caracter patrimonial, față de prevederile art. 2501 alin. (1) coroborate cu prevederile art.2517 si 2552 din Codul civil, rezultă faptul că pentru perioada 01.07.2009 pana la 05.12.2009, dreptul material la acțiune privitor la acordarea drepturilor bănești solicitate pentru această perioada s-a prescris la data de 05.12.2012.
In concluzie. solicita instantei să admită excepția prescrierii dreptului material la acțiune privitor la acordarea drepturilor bănești solicitate pentru perioada 01.07.2009 până la 05.12.2009 și să respingă acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei s-au aratat urmatoarele: In fapt, reclamantul solicită diferența dintre drepturile salariale calculate în raport cu salariul de bază minim brut de 700 lei conform art. 41, alin.(3) lit.a din Contractul colectiv munca unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale plătite efectiv pe perioada 01.07._12
Art. 41 alin.(3) lit. a) din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 prevede: "salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Contrar celor susținute de reclamant apreciaza că actul colectiv încheiat la nivel de ramură transporturi și-a produs efecte până la data de 31.12.2010 chiar dacă în art 4 din contract se prevede că dacă niciuna din părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni, respectiv cu încă un an calendaristic Astfel conform art.33 din Legea 130/1996/ aplicabilă în perioada de până la 12.05.2011 contractul colectiv de muncă încetează la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat dacă părțile nu convin prelungirea aplicării acestuia. Pentru ca actul să-și fi produs efectele și după 31.12.2010 trebuia ca părțile contractante să fi convenit prelungirea aplicării acestuia prin încheierea unui act adițional nefiind posibilă o prelungire tacită . Mai mult potrivit art. 143 din Lg. Nr. 62/2011 contractele colective de muncă și actele adiționale la acestea se încheie în formă scrisă și se înregistrează prin grija părților, respectiv contractele colective de muncă încheiate la nivelul grupurilor de unități și a sectoarelor de activitate, la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Textul articolului 238 din Codul muncii a avut un caracter de protecție a salariaților, stabilind limitele negocierii colective, însă nu a impus sub nici o formă preluarea în integrum în contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a clauzelor CCM stabilite la nivel superior, dispozițiile art.236 al in.3 (nerepublicat) lasă libertatea părților pentru negocierea clauzelor, iar în situația în care există contract la nivel de unitate, nu se poate vorbi de aplicarea contractului încheiat la nivel de ramură. Astfel, se constată că nu se pot combina unele dispoziții din cele două contracte colective de muncă, dispoziții care îi sunt mai favorabile reclamanților, doar pentru ca aceștia să-și vadă dreptul realizat.
Arătă că anexele nr. 1 la CCM la nivel de unitate care stabilesc cuantumul salariului brut (încheiate la nivelul C.F.R. Călători S.A și modificate corespunzător prin acte adiționale, anexe însușite de S. al cărui membri sunt și reclamanții, s-au aplicat astfel:
-până la data de 01.03.2008 clasa 1 de salarizare a fost stabilită la valoarea de 407 lei brut;
-pe perioada 01.03._08, părțile semnatare au convenit modificarea salariului la 500 lei brut prin actul adițional nr._/26.03.2008;
-pe perioada 01.07._09, prin actul adițional nr._/26.03.2008 părțile semnatare au convenit la modificarea salariului de bază corespunzător clasei 1 de salarizare la 540 lei;
-pe perioada 01.03._09, prin actul adițional nr. 437/30.01.2009 părțile semnatare au convenit la modificarea salariului de bază corespunzător clasei 1 de salarizare la 570 lei ;
-pe perioada 04.06._11, conform actului adițional nr. 1708/21.04.2010 anexa nr.1 la CCM 2009-2010 s-a modificat din nou de către părți, salariul de bază brut fiind stabilit la 600 lei.
-pe perioada 24.03._12 CCM înregistrat cu nr.43/24.03.2011 nu s-a modificat de către părțile semnatare, salariul de bază brut fiind stabilit tot la 600 lei.
-în perioada 20.03._14 CCM înregistrat cu nr.109/20.03.2012 salariul de bază a rămas tot în valoare de 600 lei, părțile semnatare fiind de acord cu această sumă;
A prezentat succesiunea actelor de mai sus pentru ca, instanța de judecată să observe faptul ca, până la apariția acestui litigiu, reclamanții membri de sindicat au fost participanți la negocierile produse și nu au solicitat preluarea prevederilor art. 41 alin (3) lit.a din CCM la Nivel de Ramura Transporturi.
In conformitate cu prevederile art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, republicată: "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate pe toata durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract colectiv de muncă ori_a unor clauze ale acestuia".
Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2007-2008, încheiat la nivelul C.F.R. Călători S.A. și înregistrat la M.M.S.S.F.-D.M.S.S.F.M.B. sub nr. 1625 din 29.03.2007, s-a aplicat pentru perioada 28.02.2009. Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2009-2010, încheiat la nivelul C.F.R. Călători S.A. și înregistrat la M.M.S.S.F.-D.M.P.S. sub nr. 2572/04.06.2009, s-a aplicat pentru perioada 04.06.2009 până la 31.01.2011.
Față de dispozițiile imperative ale Codului Muncii, rezultă că cererea reclamanților ar fi fost întemeiată, dacă aceștia solicită salarizarea prevăzută în Anexa nr. 1 la Contractele Colective de Muncă încheiate la nivelul C.F.R. Călători pe anii 2007-2008 si 2009-2010 pe durata valabilității acestora, ori, față de momentul introducerii acțiunii, respectiv 06.12.2012, au expirat atât Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008, cât și Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010 și 2010-2011.
Raportat la dispozițiile art. 247 din Codul muncii obligația legală de a aplica dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior incuba doar in cazul în care la nivel de angajator nu exista încheiat contract colectiv de muncă. De asemenea, dispozițiile art. 37 din Codul Muncii, dispun faptul că „drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă".
Pe cale de consecință, salariul fiind un drept de natură consensuală și supus negocierii, atâta timp cât pentru perioada 01.01._09, au existat încheiate la nivel de unitate contracte colective de muncă, unde în Anexa nr. 1 s-a stabilit de către părțile semnatare nivelul clasei 1 de salarizare, consideră că obligarea subscrisei la înlocuirea acesteia cu valoarea prevăzută de art. 41 alin. (3) lit. a) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 este netemeinică si nelegală.
Mai mult decât atât, reclamantul, prin sindicatul din care face parte, semnatar al contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, motiv pentru care, prin introducerea prezentei acțiuni se invocă propria culpa, ceea ce nu poate constitui temeiul pentru protecția unor drepturi, în măsura în care aceasta nu a fost diligent în a le conserva și proteja prin mijloacele aflate la dispoziția sa la momentul negocierii și încheierii contractului colectiv de muncă.
Precizeaza faptul că, în Anexa nr. 1 la CCM încheiat la nivelul C.F.R. Călători SA pentru anii 2007-2008, clasa 1 de salarizare a fost stabilită astfel: pâna la 01.03.2008, la valoarea de 407 lei brut, iar prin actul adițional nr. 1753 din 26.03.2008, părțile semnatare au convenit modificarea nivelului clasei 1 de salarizare astfel: 500 de lei brut pentru perioada 01.03._08, respectiv 540 de lei brut pentru perioada 31.01.2009.
Pentru perioada 01.03._09, la nivelul C.F.R. nu a existat încheiat contract colectiv de muncă, aplicându-se astfel, raportat la dispozițiile art. 247 din Codul Muncii, prevederile contractului colectiv de muncă îincheiat la nivelul imediat superior, respectiv prevederile Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pentru anii 2006-2008, valabil de la data înregistrării respectiv 28.12.2006 pana la 31 ianuarie 2011. Astfel, conform actului adițional la Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar înregistrat la M.M.F.F.S.-D.D.S.R.P. cu nr. 370 din 20.06.2008, clasa 1 de salarizare a fost la nivelul de 570 de lei, cu aplicare de la 01.07.2008. Astfel conform actului adițional la Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar înregistrat la M.M.F.F.S.-D.D.S.R.P. cu nr. 370 din 20.06.2008, clasa 1 de salarizare a fost la nivelul de 570 de lei, cu aplicare de la 01.07.2008.
Pentru perioada 04.06._11, la nivelul C.F.R. Călători S.A. s-a încheiat Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010, înregistrat la M.M.F.P.S.-D.M.P.S. sub nr. 2572/04.06.2009. în conformitate cu Anexa nr. 1 la contract, nivelul clasei 1 de salarizare a fost stabilit la valoarea de 570 de lei brut, iar prin actul adițional înregistrat sub nr. 1708 din 21.04.2010, Anexa nr. 1 s-a modificat, iar nivelul clasei 1 de salarizare a fost stabilit la 600 de lei brut.
Precizeaza că, pentru fiecare modificare a salariului de bază, reclamantul a semnat acte adiționale la contractele individuale de muncă în urma negocieriilor între administrație si reprezentanții salariatilor privind modificarea salariului de bază minim brut la SNTFC "CFR Calători"SA. In concluzie, față de prevederile art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, republicată, solicitarea cu privire la aplicarea art. 41 alin. (3) lit. a) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, este neîntemeiată.
Cu privire la solicitarea reclamantului privind actualizarea cu indicele de inflație a arătat că, contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități și cel la nivel de unitate în baza cărora își întemeiază reclamanții pretențiile, părțile nu au prevăzut în cuprinsul acestora obligația de a plăti dobânzi. Dispoziția legală, respectiv art. 166 din Codul Muncii nu prevede expres obligația de a plăti dobănzi ci pentru întârzierea nejustificată a plății salariului angajatorul poate fi obligat la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Totodată solicitarea de menționare a acestor drepturi în carnetul de muncă este neîntemeiată, deoarece Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă a fost abrogat în 2011 de art.281 alin.(3) Codul muncii republicat iar evidenta, conform art.16. 34. 40 alin.(2) lit f din Codul muncii se înregistrează în Registrul general de evidentă a salariaților.
Prin sentința civilă nr.2199 din 12.06.2013 Tribunalul Iași admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtele S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A. și S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași, pentru perioada 01.07.2009 – 31.10.2009 și, în consecință:
Respinge cererea privind obligarea pârâtelor la plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a din CCM Unic la nivel de R. Transporturi, actualizate cu indicele de inflație, pentru perioada 01.07.2009 – 31.10.2009, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Admite in parte acțiunea formulată de S. P. de Drum Speranța P., cu sediul în P., ., în numele și pentru reclamantul I. I., în contradictoriu cu pârâtele S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A., cu sediul in București, .. 38, sector 1 și S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași, cu sediul în Iași, ., jud. Iași.
Obligă pârâtele să achite reclamantului drepturile bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a) din CCM Unic la nivel de R. Transporturi și cele efectiv încasate, pentru perioada 01.11.2009 –31.12.2010, in funcție de perioada in care reclamantul a avut efectiv calitatea de angajat al paratelor, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge cererea privind obligarea pârâtelor la plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a din CCM Unic la nivel de R. Transporturi, actualizate cu indicele de inflație, pentru perioada 01.01.2011 – 31.12.2012 precum și cererea privind obligarea pârâtelor la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține:
Prin cererea de chemare in judeca reclamantul a solicitat obligarea paratelor la plata drepturile bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate (incluzând salariul de bază, indemnizații sporuri, adaosuri alte sume acordate în temeiul raporturilor de muncă) și drepturile cuvenite prin determinarea acestora pornind de la un salariu minim de 700 lei, prevăzut de dispozițiile art. 41 din CCM la Nivel de ramură Transporturi valabil pentru 2008-2010, pentru perioada iulie 2009 si până în 31.12.2012.
Potrivit art. art. 268 lit.c) din Codul Muncii "Cererile in vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de mancă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
In condițiile in care acțiunea a fost formulată la data de 29.11.2012, reclamantul pretinzând acordarea drepturilor bănești pentru perioada iulie 2009 și până în 31.12.2011, instanța de fond retine ca dreptul la acțiune este prescris pentru perioada 01.07._09 si in consecința a admis excepția de prescripție si a respins cererea vizând perioada 01.07._09 ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Pe fond, prima instanța a reținut:
Reclamantul a fost angajatul pârâtelor în perioada pentru care se solicită drepturile salariale ce fac obiectul prezentei cauze, așa cum rezultă din actul adițional la contractul de munca depus în copie la dosar.
Art. 41 alin. 3 lit. a) din CCM Unic la Nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010 a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta."
Articolul 3 alin.3 din CCM Unic la Nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010 prevede că în cazul în care părțile au încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau grup de unități înaintea semnării, înregistrării și publicării prezentului Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adapta la prevederile sale, acolo unde prevederile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau ale cărui clauze nu se regăsesc incluse."
Pârâtele nu au dovedit faptul că au aplicat aceste prevederi contractuale în unitate, dimpotrivă argumentează că între salariul de bază minim brut negociat la nivel de unitate și cel negociat la nivel ramură transporturi CFR Marfă SA, a acordat sume mai mari de 700 lei. Pârâtele nu au respectat obligațiile contractuale, deși prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii și au caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Potrivit disp. art. 4 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de R. Transporturi pe anii 2008 – 2010, „prezentul contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi se aplică cu începere de la 01 ianuarie 2006 până la 31 decembrie 2010 inclusiv, cu posibilitatea revizuirii anuale, la nivel de unitate acesta producând efecte pe an calendaristic”.
Instanța a mai reținut că pentru perioada 01.11.2009– 31.12.2010, salariul de bază minim brut lunar, corespunzător clasei 1 de salarizare, a fost stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate la un nivel mai mic decât cel stabilit prin contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010.
Potrivit disp. art. 241 alin. 1 lit. c Codul muncii (forma în vigoare până la data de 29.04.2011) clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, iar potrivit disp. art. 238 alin. 1 din același act normativ, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. De asemenea, potrivit disp. art. 243 alin. 1, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta. Dispoziții similare se regăseau și în art. 8 alin. 2, art. 11 alin. 1 lit. c și art. 30 din Legea nr. 130/1996.
Pe cale de consecință, față de toate dispozițiile legale invocate, indiferent de momentul de referință, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior.
De altfel, și în art. 41 alin. 3 lit. b din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010 se stipulează că „părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate, vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 40 pct. 3 lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minim brute pentru fiecare categorie de salariați, vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 40, pct. 1 din prezentul contract colectiv de muncă”.
Or, în speță, prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de angajator s-a stabilit un salariu de bază brut lunar aferent clasei 1 de salarizare la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior respectiv prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură transporturi.
În consecință, instanța de fond a reținut că în speță sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. 3 lit. a și art. 42 alin. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010,că în mod greșit drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 01.11._10 au fost stabilite în funcție de salariul minim brut de 600 lei prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate și nu în funcție de salariul minim brut de 700 lei prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior (ramură transporturi).
În ceea ce privește susținerile pârâtei referitoare la faptul că obligația de a aplica prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură există doar în situația în care la nivel de unitate nu ar fi încheiat un contract colectiv de muncă, instanța de fond a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, neexistând nici o dispoziție legală sau contractuală în acest sens. De asemenea, dispozițiile contractuale menționate nu condiționează acordarea drepturilor solicitate de preluarea lor în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate fiind, din modul de redactare, imperative pentru angajator. De altfel, în art. 3 alin. 1 și 3 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010 s-a prevăzut că toate „clauzele prezentului contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora”, iar „în cazul în care părțile au încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau grup de unități înaintea semnării, înregistrării și publicării prezentului contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adapta la prevederile sale, acolo unde prevederile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau a cărui clauze nu se regăsesc incluse”.
În ceea ce privește disp. art.268 lit. d Codul muncii invocate de către pârâtă, potrivit cărora cererea nu putea fi formulată decât pe durata existenței contractului, instanța de fond a reținut că acestea nu prezintă relevanță în cauză, aceste prevederi legale aplicându-se doar în situația în care s-ar fi solicitat constatarea nulității contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Referitor la actualizarea cu indicele de inflație, Tribunalul a reținut că actualizarea diferențelor de drepturi salariale cuvenite reclamantului cu rata inflației reprezintă o despăgubire pentru devalorizarea monedei naționale, indicele de inflație reprezentând un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare. Prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și până la data plății efective a sumei datorate, actualizarea constituind o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor.
Pentru aceste motive instanța a dispus obligarea pârâtelor să achite reclamantului drepturile bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a) din CCM Unic la nivel de R. Transporturi și cele efectiv încasate, pentru perioada 01.11.2009 –31.12.2010, in funcție de perioada in care reclamantul a avut efectiv calitatea de angajat al paratelor, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
In ceea ce privește solicitarea de obligare a paratelor la plata diferențelor salariale pentru perioada 01.01._12 instanța de fond a reținut ca potrivit adresei nr.141/10.03.2011 a Ministerului Muncii Familiei si Protecției Sociale Contractul Colectiv de munca la nivel de Ramura Transporturi pentru anii 2008-2010 a fost denunțat de Confederația Naționala a Patronatului R. si in consecința contractul a expirat la data de 31.12.2010.
In condițiile in care Contractul Colectiv de munca la nivel de Ramura Transporturi a expirat ca urmare a denunțării in termen de către o parte contractanta, acest contract nu mai poate fi invocata ca temei al acordării diferențelor salariale pentru perioada 01.01._12 si in consecința s-au respins pretențiile aferente acestei perioade.
In ceea ce privește cererea de obligare a paratelor la efectuarea mențiunilor in carnetele de munca,prima instanța a reținut ca potrivit art. 281 alin. 3 C.m republicat a fost abrogat Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca, evidenta ținându-se in prezent potrivit art. 34 C.m. in Registrul general de evidenta a salariaților. In condițiile in care in prezent angajatorul nu mai are obligația legala a completării carnetelor de munca, care de altfel au si trebuit predate angajaților, instanța de fond a respinge cererea de obligare la completarea carnetelor de munca.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. Națională de Transport Feroviar de Călători ""CFR Călători"" SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că prima instanță a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 41 al. 3 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de R. Transporturi aplicabil pentru anii 2008-2010, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi din data de 01.01.2008 este de 700 lei, iar pentru perioada martie - decembrie 2010, reclamantului i s-au calculat drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată, avându-se în vedere un salariu de 600 lei începând cu data de 04.06.2009 și până la 31.01.2011, conform Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate aplicabil în anii 2009-2010, modificat prin actul adițional nr. 1708/21.04.2010. Prin urmare, s-a concluzionat că salariul minim brut de bază stipulat în CCM Ia nivel de ramură transporturi valabil pe 2008-2010 era mai mare decât cel stipulat în CCM la nivel de unitate în anii 2009-2010.
Mai susține recurenta că, deși potrivit art. 11 al. l lit. c din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, act normativ abrogat prin legea nr. 62/2011, dar aplicabil în cauză potrivit principiului „tempus regit actum", clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din ramura pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă, însă, cu toate acestea, dispozițiile legale enunțate trebuie interpretate și aplicate și prin raportare și în acord cu prevederile art. 268 al. 1 lit. d din Codul muncii și cu cele ale art. 73 lit. b din Legea nr. 168/1999 potrivit cărora „cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate pe toată existența contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia" și, respectiv „constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă poate fi cerută de părți pe întreaga perioadă în care contractul respectiv este în ființă."
În aceste condiții, consideră recurenta, a aplica direct prevederile CCM încheiate la nivel de ramură transporturi în condițiile în care reclamantul nu a solicitat să se constate nulitatea clauzelor contractelor de muncă de rang inferior, în perioada de valabilitate a acestora ar echivala cu o eludare a dispozițiilor referitoare la prescripție cuprinse în Codul muncii.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 247 din Codul muncii, articol abrogat prin Legea 40/2011, doar în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există încheiat contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Așadar, dispozițiile CCM valabil pe anii 2008-2010 unic la nivel de ramură transporturi nu se aplică reclamantului, întrucât acestuia i s-au aplicat prevederile CCM încheiat la nivel de unitate pe anii 2009-2010, acestea fiind obligatorii pentru părți.
În consecință, recurenta apreciază că în mod greșit a fost obligată să aplice direct dispozițiile art. 41 al. 3 lit. a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 la stabilirea și calcularea drepturilor bănești cuvenite reclamantului pentru munca prestată, în condițiile în care, în aceeași perioadă de timp, exista contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, iar reclamantul nu a contestat contractul colectiv de muncă și actele adiționale.
În consecință, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul declarat de S. Națională de Transport Feroviar de Călători ""CFR Călători"" SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași este nefondat.
În ceea ce privește salariul de bază minim brut în funcție de care să se calculeze drepturile salariale, Curtea reține că, în esență, recurenta a susținut că este aplicabil contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, întrucât reprezintă rezultatul negocierii între partenerii sociali, și nu contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe care reclamanta își fundamentează pretențiile admise de către instanță.
Curtea de Apel constată că prima instanță a apreciat judicios prevederile art. 241 și art. 243 Codul muncii, coroborat cu art. 11 alin. 1 lit. c din Legea 136/1996 (dispoziții în vigoare în perioada de referință), dând eficiență întinderii efectelor și caracterului obligatoriu al executării clauzelor contractuale negociate din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură. Ca atare, nu se aduce atingere prevederilor art. 37 din Codul muncii, contractul la nivel de ramură reprezentând rezultatul exercitării autonomiei de voință a partenerilor sociali între care se încheie, conform dispozițiilor art. 236 alin. 4 din Codul muncii (în vigoare în perioada de referință).
În speță, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010, ale cărui efecte au fost invocate de intimata-reclamanta, a fost încheiat între reprezentanții patronilor din activitățile de transporturi și conexe și reprezentanții salariaților din activitățile de transporturi și conexe.
Potrivit art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 130/1996, act normativ în vigoare la data încheierii Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010, părțile au obligația să precizeze, în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate, unitățile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate; în cazul contractelor colective de muncă încheiate la nivelul ramurilor de activitate, unitățile componente ale acestora se stabilesc si se precizează de către părțile care negociază contractul colectiv de muncă, cu respectarea prevederilor prezentei legi.
În aplicarea acestor dispoziții legale, reprezentanții patronilor din activitățile de transporturi și conexe și reprezentanții salariaților din activitățile de transporturi și conexe au prevăzut, în art. 123 pct. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi pe care l-au încheiat, că acesta produce efecte „în toate unitățile nominalizate în anexa 5”.
Examinând anexa nr. 5 la contract, se constată că SNTFC CFR CĂLĂTORI SA, este nominalizată printre unitățile beneficiare ale clauzelor contractuale, deci Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010 produce efecte pentru toți salariații recurentei, potrivit art. 123 pct. 1 din contract și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, în vigoare în perioada 2009-2010.
În ceea ce privește concursul între efectele contractelor colective de muncă încheiate la diferite niveluri, se reține, de principiu, că aplicarea contractelor colective de muncă încheiate la niveluri inferioare (contractele colective de muncă la nivel de grup de unități și la nivel de unitate), nu înlătură aplicarea contractului colectiv de muncă încheiat la un nivel superior (contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi), așa cum consideră recurenta, dacă aceste contracte colective conțin clauze ce stabilesc drepturi la niveluri diferite.
Astfel, potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Intimatul-reclamant și-a întemeiat acțiunea pe clauza cuprinsă în art. 41 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 - 2010, care își produce efectele pentru toți salariații încadrați la recurentă, deoarece prevede drepturi la un nivel superior celor prevăzute prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Astfel, art. 41 alin. 1 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010 stabilește coeficienții minimi de ierarhizare, de la 1 la 2, pe categorii de salariați, respectiv muncitori, personal administrativ încadrat pe funcții, personal de specialitate încadrat pe funcții și personal încadrat pe funcții.
Potrivit art. 41 alin. 2, coeficienții minimi de ierarhizare de la alin. (1) se aplică la salariul de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stabilit prin art. 41 alin. (3) lit. a).
Potrivit art. 41 alin. 3 lit. a, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Art. 41 alin. 3 lit. b prevede că părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41 pct. (3) lit. a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41 pct. (1).
Așadar, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, părțile aveau obligația să stabilească salariile de bază minime brute, pentru fiecare categorie de salariați, prin aplicarea coeficienților minimi de ierarhizare de la art. 41 alin. 1 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 - 2010, cel puțin la salariul de bază minim brut la nivel de transporturi stabilit prin art. 41 alin. 3 lit. a din același contract.
Evident că părțile implicate în negocierea contractelor colective de muncă încheiate la nivel inferior puteau stabili un salariu de bază minim brut mai mare de 700 lei, însă, față de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 130/1996, nu puteau stabili un salariu de bază minim brut mai mic de 700 lei, așa cum a procedat recurenta, la care să se aplice coeficienții minimi de ierarhizare de la art. 41 alin. 1 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010.
În aceste condiții, intimatul-reclamant putea solicita aplicarea directă a prevederilor art. 41 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010, deci acțiunea formulată, având ca obiect plata diferențelor de drepturi salariale, pentru perioada în care acest contract și-a produs efectele, este întemeiată.
Ca urmare, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., constatând că nu sunt incidente motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul declarat de S. Națională de Transport Feroviar de Călători ""CFR Călători"" SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași și va menține sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
Referitor la cheltuielile de judecata efectuate de intimat, Curtea le va acorda, in baza art.274 al 1, 3 C.proc.civ., diminuând onorariul de avocat de la 300 lei la 100 lei, motivat de împrejurarea ca in recurs singura prestație a apărătorului intimatului a fost depunerea de concluzii scrise(2 pagini).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători”SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași împotriva sentinței civile nr. 2199 din data de 12.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 100 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 .10. 2013.
Președinte, A. C. S. | Judecător, D. P. | Judecător, S. P. |
Grefier, E. G. |
Red./Tehnored./P.S.
2 ex./04.11.2013
Tribunalul Iași – M. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1906/2013. Curtea de Apel IAŞI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
