Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 600/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 600/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 3977/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 600/2013
Ședința publică de la 24 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. M.
Judecător C. B.
Judecător S. P.
Grefier M. H.
Pe rol fiind judecarea cauzei litigii de muncă privind recursul declarat de reclamanții M. P. și P. M. P. împotriva sentinței civile nr.506/20.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind A. V., având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată și că prin registratura instanței intimatul a formulat întâmpinare, duplicatul comunicându-se recurentului ; prin cererea de recurs se solicită judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului constată că este prima zi de înfățișare și dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Constatând cauza în stare de judecată și, văzând că se solicită judecarea cauzei în lipsă, instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, reclamanții M. P. și P. M. P. au chemat în judecată pe pârâtul A. V., solicitând obligarea acestuia la restituirea sumei de 1539 lei, reprezentând drepturi salariale, încasate sub formă de sporuri, care exced prevederilor legale.
În motivarea acțiunii s-a susținut că, prin decizia Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Iași nr. 29/2010 s-a constatat faptul că, la nivelul Primăriei M. P., au fost încasate drepturi salariale sub formă de sporuri la salariul de bază, care exced prevederilor legale în vigoare, respectiv sporul de fidelitate și sporul de stres, calculat prin aplicarea unui procent de 5% la salariul de bază, și indemnizația de dispozitiv, stabilită și acordată în cuantum de 25% din salariul de bază. Mai mult decât atât, prin decizia amintită s-a dispus instituirea tuturor măsurilor legale în vederea recuperării prejudiciului creat, concomitent cu regularizarea tuturor obligațiilor față de bugetele publice.
În conformitate cu dispozițiile art. 169 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 64 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii și a neurmăririi de conducerea entității a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracțiune și se pedepsește cu Închisoare de la 6 luni la 3 ani." Pe cale de consecință, având în vedere argumentele expuse, a solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 3502 lei, reprezentând drepturi salariale, încasate sub forma de sporuri, care exced prevederilor legale.
Pârâtul A. V. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibila, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84/2012, conform cărora s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1, pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori, drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii. Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că aceste sporuri au fost acordate funcționarilor publici și personalului contractual al Primăriei în baza Acordului/Contractului Colectiv de muncă aprobat prin HCL 3/2007 a M. P., înregistrat la DMPS Iași. A susținut pârâtul că acțiunea este neîntemeiată și, dacă se au în vedere disp. art. 8 din Legea 130/1996, contractele colective de muncă putând fi negociate și pentru personalul instituțiilor bugetare, simpla invocare a nulității acestora nu produce efecte, acesta fiind rezultatul negocierii celor două părți. Cât privește indemnizația de dispozitiv, aceasta a fost acordată în temeiul disp. art. 13 din Legea 138/1999, art. 9 alin 4 OUG 63/2003, Ordinul 496/2003, Ordinul 275/2002, fiind stabilită prin HCL 132/2003 al M. P., act cu caracter normativ obligatoriu.
Prin sentința civilă nr. 506/20.02.2013, Tribunalul Iași a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârât. A respins acțiunea formulată de reclamantul M. P., prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul A. V..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 1.539 lei, reprezentând drepturi salariale, încasate sub formă de sporuri, care exced prevederilor legale. În condițiile în care nu s-a făcut dovada achitării de către pârât a sumelor solicitate prin prezenta acțiune, tribunalul a reținut că acțiunea are obiect, motiv pentru care a respins excepția rămânerii fără obiect a acțiunii.
În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate, prima instanța a reținut ca aceasta este nefondata in raport de disp.art.6 din CEDO si art.21 din Constituție.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, tribunalul a reținut că pârâtul A. V. este salariatul M. P.. Prin acțiunea introductivă, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1539 lei reprezentând contravaloarea drepturilor salariale încasate sub formă de sporuri.
Potrivit disp. art. 256 alin. 1 din Codul muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. În speță, s-a reținut de către prima instanță că pârâtul nu a contestat faptul că a încasat suma de 1539 lei reprezentând sporuri de fidelitate, loialitate, confidențialitate, stres și spor de dispozitiv, refuzând însă restituirea, întrucât apreciază că suma încasată i s-a cuvenit legal. Drepturile salariale a căror restituire se solicită prin prezenta acțiune au fost achitate pârâtului, salariat al reclamantului, în baza contractului colectiv de muncă înregistrat la Agenția Județeană de Prestații Sociale Iași sub nr. 900/23.02.2009, a Hotărârii Consiliului Local nr. 15/2009 și 132/2003.
Cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat restituirea indemnizației de dispozitiv de 25 %, tribunalul a apreciat că aceasta este lipsită de temei legal, în condițiile în care dreptul respectiv a fost acordat în baza Hotărârii Consiliului Local nr. 132/2003, act administrativ a cărui nelegalitate nu a fost constatată până în prezent.
Cu privire la drepturile primite în baza contractului colectiv de muncă, tribunalul a constatat că, deși conform art. 27 din Legea nr. 130/1996, privind contractele colective de muncă (în varianta în vigoare la momentul înregistrării actului), Ministerul Muncii și Protecției Sociale, reprezentat în teritoriu de direcțiile generale teritoriale de muncă și protecție socială, avea îndatorirea de a verifica dacă acestea conțin clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art. 8 din Lege, care, la rândul lor fac trimitere în alin.1 la respectarea prevederilor legale, Direcția de Muncă și Protecție Socială Iași a înregistrat contractul la nr. 900/64/23.02.2009 recunoscându-i în acest mod legalitatea.
În condițiile în care contractul colectiv de muncă și-a produs efectele în toată perioada de valabilitate, fără ca angajatorul direct ori vreo altă autoritate publică să solicite constatarea nulității absolute, pe motiv că ar încălca prevederile art. 157 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, ori pe cele ale art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, în sensul că au stabilit în favoarea pârâților - angajați ai unei instituții publice - drepturi salariale suplimentare celor prevăzute de actele normative care reglementează salarizarea categoriei de bugetari din care aceștia fac parte, tribunalul a reținut că în mod corect au fost plătite pârâtului drepturile salariale prevăzute de aceste contracte.
Mai mult, prin art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84 din 14 iunie 2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1( prin contracte sau acorduri colective de muncă înregistrate la Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale, hotărâri ale consiliilor locale și județene, cum este cazul și în speța de față) pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie, ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
În condițiile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres prin Legea nr. 84/2012 exonerarea de plata sumelor încasate cu titlu de sporuri acordate prin contractul colectiv de munca sau hotărâri ale consiliilor locale sau județene, tribunalul a reținut că nu mai există cadrul legal în temeiul căruia să se poată dispune restituirea sumelor pretinse prin acțiune și, în consecință, acțiunea este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții M. P. și P. mun. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se susține că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile legale în materie și raportul juridic dedus judecății, considerând că restituirea sumelor, justificată pe schimbarea modalității de interpretare a actelor normative în vigoare la data încheierii lor, ar fi o soluție injustă.
Reluând cele arătate prin acțiunea introductivă, recurenții arată că, prin decizia Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Iași nr. 29/2010 s-a dispus instituirea tuturor măsurilor legale în vederea recuperării prejudiciului creat, concomitent cu regularizarea tuturor obligațiilor față de bugetele publice, iar potrivit dispozițiilor art. 169 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii și a neurmăririi de conducerea entității a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracțiune și se pedepsește cu Închisoare de la 6 luni la 3 ani."
Pe cale de consecință, se solicită admiterea recursului și a acțiunii.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Intimatul A. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul declarat de reclamanții M. P. și P. mun. P. este nefondat.
Astfel, prima instanță nu și-a întemeiat motivarea pe ,,schimbarea modalității de interpretare a actelor normative în vigoare la data încheierii lor”, ci a reținut, în esență, că drepturile salariale calificate de reclamanți ca ,,necuvenite” au fost acordate pârâtului în baza unor acte juridice (Hotărârile Consiliului Local nr. 132/2003 și nr. 15/2009, Contractul colectiv de muncă înregistrat la Agenția Județeană de Prestații Sociale Iași sub nr. 900/23.02.2009) care nu au fost constatate nelegale/nule urmare a controlului de legalitate ce se efectua de autoritățile competente (în speță, Consiliul Județean, respectiv Direcția de Muncă și Protecție Socială Iași).
Ori, în condițiile în care contractul colectiv de muncă și hotărârile autorității administrativ-teritoriale și-au produs efectele în toată perioada de valabilitate, fără ca angajatorul direct ori vreo altă autoritate publică să le conteste pe motiv că ar încălca prevederile art. 157 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, ori pe cele ale art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, în sensul că au stabilit în favoarea angajaților unei instituții publice drepturi salariale suplimentare celor prevăzute de actele normative care reglementează salarizarea categoriei de bugetari din care fac parte, tribunalul a reținut că în mod corect au fost plătite pârâtului drepturile salariale prevăzute de aceste acte juridice.
În plus, așa cum a reținut și prima instanță, prin art. 2 alin. 1 din Legea 84/2012, publicată în MO 401/15.06.2012, s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 (respectiv prin contracte sau acorduri colective de muncă înregistrate la Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente, hotărâri ale consiliilor locale și județene - cum este cazul și în speța de față) pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Această lege, adoptată de Parlamentul României, reprezintă o cauză legală de ,,impunitate”, astfel încât, după . nici nu se mai impune verificarea de către instanță a caracterului de plată necuvenită a veniturilor de natură salarială reținute ca prejudiciu prin deciziile Curții de Conturi.
În atare condiții, devin inaplicabile și dispozițiile art. 64 din Legea nr. 94/1992 invocate de recurenți.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele invocate, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., Curtea va respinge recursul declarat de reclamanții M. P. și P. mun. P. și va menține sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții M. P. și P. M. P. împotriva sentinței civile nr.506 din 20.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2013.
Președinte, N. C. M. | Judecător, C. B. | Judecător, S. P. |
Grefier, M. H. |
Red/Tehnored. P.S.; 2 ex.- 20.05.2013
Tribunalul Iași - C. C. E.
| ← Cereri. Sentința nr. 3/2013. Curtea de Apel IAŞI | Conflict de muncă. Decizia nr. 1278/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
