Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 149/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 149/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 1817/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 149/2013
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. M.
Judecător C. B.
Judecător A. E. A.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă având ca obiect drepturi bănești privind recursurile declarate de recurenții U. S. "Didactica"V. și de C. L. V., Primarului M. V. împotriva sentinței civile nr.1497 din 24.10.2012 pronunțată de Tribunalul V., intimat fiind C. E." A. R.”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată și că intimatul nu a formulat întâmpinare; prin cererea de recurs se solicită judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului constată că este prima zi de înfățișare și dă citire raportului asupra recursurilor, potrivit căruia ambele sunt declarate în termen și motivate.
Constatând cauza în stare de judecată și având în vedere că prin cererile de recurs se solicită judecarea cauzei în lipsă, instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. cu nr._, U. S. “Didactica” V., în numele și pentru membrii de sindicat A. Doglan – C., M. G., A. E., A. Lorica, A. S., B. V., Bogos G., B. N. C., B. M., B. A., B. M., B. A., C. C., C. Z. G., Cosovanu M., Cucorianu C., C. L., C. A. C., D. O., M., D. L., F. M. M., G. D. M., Lazanu R., P. I., L. L., L. C., L. D., M. Serafica, M. A., M. M., M. I., N. M. C., N. C., N. M., P. E., P. L., P. N., P. D., Pracsiu T. D., S. C., S. M. M., Talpalaru S. A., V. D., Z. L., C. G. E., a chemat în judecată pârâții C. E. „A. R.”, Instituția Primarului mun. V. și C. L. V., solicitând obligarea unității școlare la recalcularea și plata diferențelor salariale neacordate, rezultate din aplicarea coeficientului de calcul al salariilor cu valoarea de 400,00 lei (valoare stabilită în Legea nr.221/2008), reprezentând diferențe dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, (art.7 alin.2, coroborat cu articolul 30 alin.5și art.12 alin.3) raportate la dispozițiile OG nr.15/2008, cu modificările stabilite prin Legea nr. 221/2008, Legii nr. 284/2010 și Legii nr. 285/2010 pentru perioada 23 septembrie 2010-12 mai 2011, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, și obligarea autorităților administrației publice locale la alocarea fondurilor necesare pentru plata sumelor rezultate.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că decizia Curții de Apel Iași din 29.03.2011 s-a pronunțat în favoarea aplicării coeficientului de calcul al salariilor cu valoarea de 400 lei, până la data de 22.09.2010, fiind evident că utilizarea acestui coeficient stabilit de Legea nr. 221/2008 se perpetuează și ulterior acestei date ca urmare a menținerii contextului legislativ identic pe toată durata anului 2010.
Astfel, începând cu data de 1.01.2010, până la data de 12.05.2012, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 330/2009 (articolele 7 alin. 2, art. 12, art. 30 alin. 5) și ale Legii nr. 285/2011 (art. 1), raportate la Legea 221/2008 care era in vigoare la data de 31 decembrie 2009, trebuie aplicat același coeficient de calcul al salariilor cu valoarea de 400 lei.
Pârâți C. L. al municipiului V. și P. municipiului V. au formulat întâmpinare și au invocat excepția lipsei calității procesuale active a Uniunii Sindicale “Didactica” V., excepția prematurității introducerii acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive Consiliului L. V. și a Primarului mun. V..
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1497 din 24.10.2012, Tribunalul V. respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei U. S. „Didactica” V..
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. V. și Instituția Primarului mun.V..
Admite în parte cererea formulată de reclamanta U. S. „Didactica” V., în numele și pentru membrii de sindicat A. Doglan –C., M. G., A. E., A. Lorica, A. S., B. V., Bogos G., B. N. C., B. M., B. A., B. M., B. A., C. C., C. Z. G., Cosovanu M., Cucorianu C., C. L., C. A. C., D. O., M., D. L., F. M. M., G. D. M., Lazanu R., P. I., L. L., L. C., L. D., M. Serafica, M. A., M. M., M. I., N. M. C., N. C., N. M., P. E., P. L., P. N., P. D., Pracsiu T. D., S. C., S. M. M., Talpalaru S. A., V. D., Z. L., C. G. E., în contradictoriu cu pârâții C. E. „A. R.”, Instituția Primarului mun. V. și C. L. V., și în consecință:
Obligă pârâtul C. E. „A. R.” V. la calculul și plata către membrii de sindicat A. Doglan –C., A. E., A. Lorica, A. S., B. V., Bogos G., B. M., B. M., C. C., C. Z. G., Cosovanu M., Cucorianu C., C. L., D. O. M., F. M. M.,, Lazanu R., L. L., L. C., M. Serafica, M. M., M. I., N. M. C., N. C., P. E., P. L., P. D., Talpalaru S. A., C. G. E., a drepturilor salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, rezultate din neaplicarea Legii 221/2008 și a Legii cadru nr.330/2009, pentru perioada 23 septembrie 2010- 12 mai 2011, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge acțiunea formulată de reclamantă în numele și pentru membrii de sindicat M. G., B. N. C., B. A., B. A., C. A. C., D. L., G. D. M., P. I., L. D., M. A. M., N. M., P. N.- F., Pracsiu T. D., S. C., S. M. M., V. D., Z. L..
Obligă pârâții C. L. V. și Instituția Primarului mun. V. să aloce fondurile necesare pentru plata sumelor rezultate în urma recalculării.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamantei U. S. “Didactica” V., se reține în conformitate cu dispozițiile art. 219 C. muncii că “la cererea membrilor lor, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceștia în cadrul conflictelor de muncă, în condițiile legii” ori, cum la filele 12-56 din dosar sunt depuse împuternicirile de reprezentare, această excepție urmează a fi respinsă. Cererea de alocare a fondurilor nu este formulată în nume propriu pentru a se putea reține lipsa de calitate a reclamantului sindicat, ci este formulată în numele membrilor de sindicat pentru plata drepturilor salariale.
Prezenta cerere nu este condiționată de parcurgerea vreunei proceduri prealabile iar pârâții nu au motivat excepția invocată pentru a se putea reține alte motive de prematuritate, astfel încât excepția prematurității va fi respinsă ca fiind neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliului L. al municipiului V. și a Instituției Primarului municipiului V., Tribunalul apreciază că în speță acești pârâți au calitate procesuală pasivă.
Potrivit art. 104 alin. 2 din Legea nr. 1/2011 " Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora" iar la alin. 5 ca " Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistență tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al M. București."
În speță, reclamanta a solicitat prin acțiunea introductiva obligarea pârâților Instituția Primarului municipiului V. și C. L. al municipiului V. la „alocarea" fondurilor necesare pentru plata sumelor rezultate.
Ori, în aceste condiții, având în vedere faptul că Instituția Primarului și C. L. sunt ordonatori de credite, le conferă calitatea de pârâți în prezenta acțiune și în consecință, instanța va respinge și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al municipiului V. și a Instituției Primarului municipiului V..
Membrii de sindicat reprezentați de către reclamantă au fost sau sunt salariații unității școlare (personal didactic).
În perioada 23.09._11, salarizarea membrilor de sindicat, reîncadrați a fost reglementată de Legea nr. 330/2009 și de Legea 285/2010.
Angajatorul este cel care, conform legii, procedează la stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă fiecărui salariat, în acest sens fiind emis un act administrativ, care poate fi contestat de persoana nemulțumită., potrivit dispozițiilor art. 34 din actul normativ sus indicat (1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite.
(2) Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile.
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.
Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit Legii nr. 330/2009 este de competența ordonatorilor de credite, așa cum prevede art. 34 alin. 1.
Tribunalul reține caracterul obligatoriu al acestei proceduri prealabile dat fiind faptul că instanța de judecată este chemată să analizeze rezultatul contestației formulate de angajat iar nu decizia de reîncadrare emisă în temeiul dispozițiilor legale.
Ori, în prezenta cauză, instanța constată că membrilor de sindicat li s-au emis decizii de reîncadrare care au fost aduse la cunoștință, dar pe care nu toți salariații membri de sindicat au înțeles să le conteste conform procedurii sus enunțate.
Astfel, salariații cadre didactice care au formulat contestații împotriva deciziilor de reîncadrare emise de angajator, pot obține diferențele salariale doar în cadrul procedural special al contestării refuzului soluționării contestațiilor de către angajator, în condițiile în care procedura prevăzută de art.34 din legea nr.330/2009- legea cadru- a fost respectată.
D. urmare, instanța va proceda la analizarea fondului cererii formulate de membrii de sindicat care au urmat procedura sus enunțată și au contestat deciziile de reîncadrare emise, respectiv A. Doglan –C., A. E., A. Lorica, A. S., B. V., Bogos G., B. M., B. M., C. C., C. Z. G., Cosovanu M., Cucorianu C., C. L., D. O. M., F. M. M., Lazanu R., L. L., L. C., M. Serafica, M. M., M. I., N. M. C., N. C., P. E., P. L., P. D., Talpalaru S. A., C. G. E.. Aceștia au calitatea de personal didactic în cadrul unității școlare pârâte, fiind salarizați potrivit prevederilor OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce s-au acordat în anul 2008 personalului din învățământ, în forma inițială, până la data de 01.10.2008, potrivit prevederilor OUG nr. 151/2008, de modificare a ordonanței mai sus arătate în perioada 01.10- 31.12.2008, dar și potrivit prevederilor OUG nr. 1/2009, nr. 31/2009 și 41/2009, prin care s-a modificat si completat OG nr. 15/2009, în perioada ianuarie - decembrie 2009.
Deși, la un moment dat, pe durata de aplicarea a OG nr. 15/2008, aprobându-se cu modificări această ordonanță, prin Legea nr. 221/27.10.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 730/28.10.2008, s-a majorat valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar, la 400,00 lei, pentru perioada 1.10._08, cuantum care, în plus, reprezintă și valoarea de referință pentru creșterile ulterioare intrării în vigoare a acestui act normativ, persoanelor în numele și pentru care s-a formulat prezenta acțiune nu le-au fost calculate și acordate drepturile salariale potrivit prevederilor Legii nr. 221/2008.
Prin Decizia 3 din 4 aprilie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, soluționând un recurs în interesul legii, că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Potrivit art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 lege cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, iar potrivit alin. 6 al aceluiași articol, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Cu toate acestea, în perioada indicată în petitul acțiunii, perioadă aferentă anului 2010, pârâta nu a aplicat coeficientul de 400 lei la calculul drepturilor salariale ale personalului didactic.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, instanța reține că, începând cu data de 01.01.2011 membrii de sindicat reprezentați de către reclamantă trebuiau să beneficieze de un salariu egal cu salariul aferent lunii octombrie 2010. Referitor la acest aspect, instanța reține faptul că reclamanții trebuiau să beneficieze în luna ianuarie 2011 de un salariu egal cu salariul de care ar fi trebuit să beneficieze în luna octombrie 2010, potrivit dispozițiilor legale (Legii nr. 221/2008), și nu egal cu salariul încasat efectiv în luna octombrie 2010.
Referitor la salariul aferent lunii octombrie 2010, instanța reține, conform considerentelor expuse mai sus, faptul că salarizarea personalului didactic până la data de 31.12.2010 a fost reglementată de O.G. nr. 15/2008, astfel încât, salariul membrilor de sindicat reprezentați de către reclamantă la nivelul lunii luna octombrie 2010 trebuia să fie calculat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008, lege care stabilea coeficientului de multiplicare valoarea de 400, 00 lei.
Un argument este dat și de practica judiciară constantă în materie. Prin deciziile civile nr. 316 din 29.03.2011, 329/01.04.2011 și nr.425/17.05.2011, pronunțate de Curtea de Apel Iași, s-a reținut irevocabil că drepturile salariale cuvenite personalului didactic și auxiliar din învățământ în conformitate cu Legea nr. 221/2008 trebuie calculate cu aplicarea coeficienților respectivi si pentru anul 2010. În consecință, prin această sentință civilă s-a reținut cu putere de lucru judecat faptul că personalul didactic și auxiliar era îndreptățit să încaseze în anul 2010 drepturile salariale calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008.
Referitor la perioada vizată de petitul acțiunii ulterioară datei de 31 decembrie 2010, Legea nr. 284/2010, art. 7 alin. 2 dispune: valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Legea nr. 285/2010, art. 1 alin. 1: începând cu data de 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Ori, efectul legii de majorare raportat la salariul care trebuia acordat cadrele didactice în luna octombrie 2011 ar fi eludat dacă nu ar fi aplicat coeficientul prevăzut de Legea 221/2008.
Față de considerentele ce preced, va admite în parte cererea formulată și va obliga pârâtul C. E. „A. R.” V. la calculul și plata către membrii de sindicat A. Doglan –C., A. E., A. Lorica, A. S., B. V., Bogos G., B. M., B. M., C. C., C. Z. G., Cosovanu M., Cucorianu C., C. L., D. O. M., F. M. M., Lazanu R., L. L., L. C., M. Serafica, M. M., M. I., N. M. C., N. C., P. E., P. L., P. D., Talpalaru S. A., C. G. E., a drepturilor salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, rezultate din neaplicarea Legii 221/2008 și a Legii cadru nr.330/2009, pentru perioada 23 septembrie 2010- 12 mai 2011, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În ceea ce-i privește pe membrii de sindicat-cadre didactice care nu au înțeles să conteste deciziile care le-au fost emise pentru stabilirea salariilor, conform procedurii prevăzută la art. 34 din legea cadru, instanța reține că în condițiile în care aceste acte administrative de stabilire a drepturilor salariale emise de angajator, în care se menționează și salariul de bază, nu au fost contestate, ele își produc efectele, în sensul că drepturile salariale ale fiecărui membru de sindicat sunt cele stabilite prin actul administrativ emis de angajator, dar necontestat potrivit legii, instanța de judecată neputând stabili alte drepturi salariale, la a căror plată integrală să fie obligat angajatorul.
Mai mult, trebuie reținut și faptul că pronunțarea unei soluții în sensul admiterii cererii formulate de reclamant ar conduce la situația anormală ca un angajat să fie încadrat atât în temeiul deciziei emise de angajator cât și prin hotărârea instanței de judecată.
Începând cu data de 01.01.2011, salarizarea membrilor de sindicat a fost reglementată de Legea nr. 285/2010, care, în art. 7, prevede același mod de stabilire a salariilor de către angajator, prin act administrativ, precum și aceeași procedură de contestare de către salariatul nemulțumit, 1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare și a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite.
(2) Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile.
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.
Ori, având în vedere și acest act normativ, instanța constată că membrii de sindicat, nemulțumiți de modul de stabilire a salariilor de bază individuale, nu au contestat, la angajator, actele emise de acesta prin care li s-au stabilit aceste salarii.
Pentru aceste considerente, urmează să respingă acțiunea formulată în numele și pentru membrii de sindicat M. G., B. N. C., B. A., B. A., C. A. C., D. L., G. D. M., P. I., L. D.,M. A. M., N. M., P. N.- F., Pracsiu T. D., S. C., S. M. M., V. D., Z. L., conform celor reținute mai sus.
De asemenea, va obliga pârâții C. L. V. și Instituția Primarului mun. V. să aloce fondurile necesare pentru plata sumelor rezultate în urma recalculării.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. L. V. și P. mun. V., precum și U. S. „Didactica” V..
În motivarea recursului declarat de pârâții C. L. V. și P. mun. V., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, se susține că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea legii în ceea ce privește obligarea recurenților pârâți la alocarea fondurilor necesare pentru plata sumelor rezultate.
Consideră recurenții, în primul rând, redând dispozițiile art. 104 alin. 2 și 5 și art. 105 din Legea nr. 1/2011, precum și dispozițiile art. 20 alin. 1, art. 21 și art. 63 din Legea nr. 215/200, că nu au calitate procesuală pasivă, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 10/19.09.2911 În al doilea rând, consideră recurenții, U. S. Didactica V. nu are calitatea procesuală activă să le solicite alocarea fondurilor necesare, conform art. 106 din Legea nr. 1/2011.
Mai arată recurenții că reclamanta nu a indicat și dovedit că nu au respectat condițiile legale privind repartizarea sumelor primite de la bugetul de stat prin Direcția Județeană a Finanțelor Publice V., către unitățile de învățământ din municipiul V.. Pe de altă parte drepturile salariale solicitate nu erau actuale, certe, lichide și exigibile pentru a putea fi alocate către unitatea de învățământ și nici nu au fost solicitate de către persoana juridică abilitată conform art. 106 din Legea nr. 1/2011, acțiunea fiind, deopotrivă, prematur introdusă.
În motivarea recursului declarat de U. S. „Didactica” V., în numele și pentru membrii de sindicat, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, se susține că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Față de admiterea în parte a acțiunii, doar pentru unii membri de sindicat, și respingerea pentru angajații care nu au contestat deciziile primite, se arată, menționându-se și dispozițiile art. 38 Codul muncii, că acțiunea este „perfect susținută”, obiectul său fiind plata unor drepturi salariale, nu anularea deciziilor. Mai mult, în condițiile în care deciziile de reîncadrare au fost emise cu data de 1.01.2011, pentru perioada septembrie-decembrie 2010 nu există bază legală pentru respingerea acțiunii.
Reluând susținerile din cererea de chemare în judecată referitoare la valoarea coeficientului de 400 lei stabilit prin Legea nr. 221/2008 și la actele normative privind salarizarea începând cu data de 1.01.2010, până la data de 12.05.2012, recurenții solicită îndreptarea erorii făcute de prima instanță, în sensul admiterii recursului, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Nu s-au formulat întâmpinări și nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea de Apel constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 267 lit. d Codul muncii, pot fi părți în conflictele de muncă, în afara angajatorilor, salariaților, patronatelor și sindicatelor, și „alte persoane juridice și fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă”.
Recurenții pârâți C. L. și P. mun. V. nu au raporturi de muncă cu recurenții reclamanți și nici nu au fost obligați de prima instanță la stabilirea cuantumului și plata salariilor personalului didactic din învățământ, ci la alocarea fondurilor necesare plății sumelor reprezentând drepturile salariale, la a căror plată a fost obligat angajatorul.
Potrivit legii speciale, respectiv dispozițiilor art. 104 alin. 2 lit. a din Legea nr. 1/2011, finanțarea de bază, care se asigură prin bugetele locale, din bugetul de stat (din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat), cuprinde, printre altele, cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora.
Art. 104 alin. 5 din Legea nr. 1/2011 prevede că finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat, așa cum este Legea nr. 293/2011 pentru anul 2012, se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al M. București.
Or, din aceste prevederi legale invocate de recurenții pârâți, rezultă că salariile personalului din învățământ, care fac parte din finanțarea de bază, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale, care este aprobat de consiliul local la propunerea primarului - ordonator principal de credite, în prezenta cauză prin bugetul local al mun. V., unitatea administrativ-teritorială de care aparține instituția de învățământ pârâtă.
Dispozițiile art. 105 din Legea nr. 1/2011, deopotrivă invocate de recurenți, privesc finanțarea complementară, deci cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ preuniversitar de stat.
Finanțarea complementară cuprinde următoarele categorii de cheltuieli: investiții, reparații capitale, consolidări; subvenții pentru internate și cantine; cheltuieli pentru evaluarea periodică națională a elevilor; cheltuieli cu bursele elevilor; cheltuieli pentru transportul elevilor, conform prevederilor art. 84 alin. (1); cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii; cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie periodică a salariaților din învățământul preuniversitar, cu excepția celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit; cheltuieli pentru concursuri școlare și activități educative extrașcolare organizate în cadrul sistemului de învățământ; cheltuieli pentru asigurarea securității și sănătății în muncă, pentru personalul angajat, preșcolari și elevi; gestionarea situațiilor de urgență; cheltuieli pentru participarea în proiecte europene de cooperare în domeniul educației și formării profesionale.
Așadar, finanțarea complementară, care nu face obiectul prezentei cauze întrucât nu include salariile personalului din învățământ, este cea care se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar. Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină, reprezentate în justiție de primar, așa cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. 1, art. 21 și art. 62 din Legea nr. 215/2000 menționate de recurenții pârâți.
Sub aspectul calității procesuale pasive a recurenților pârâți C. L. și P. mun. V., nu este incidentă decizia în interesul legii nr. 10 din 19.09.2011 invocată de recurenți. Prin această decizie, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 3307 alin. 4 Cod proc. civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege”.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă a Uniunii Sindicale „Didactica” V., prin raportare la dispozițiile ar. 106 din Legea nr. 1/2011, conform cărora finanțarea de bază și finanțarea complementară se realizează pe baza contractului de management încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității/primarul de sector în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ, respectiv cu președintele consiliului județean/primarul de sector, în cazul școlilor speciale, Curtea reține că, în prezenta cauză, având ca obiect obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale și obligarea recurenților pârâți la alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, calitatea procesuală activă aparține salariaților, respectiv intimaților reclamanți, reprezentați de U. S. „Didactica” V., nu directorului unității de învățământ, în baza contractului de management încheiat cu primarul localității, cum se susține de către recurenți.
De asemenea, respectarea condițiile legale privind repartizarea sumelor primite de la bugetul de stat prin Direcția Județeană a Finanțelor Publice V., către unitățile de învățământ din municipiul V., pe de o parte, iar, pe de altă parte, împrejurarea că drepturile salariale „nu erau actuale, certe, lichide și exigibile” pentru a putea fi alocate către unitatea de învățământ și nici nu au fost solicitate de către persoana juridică abilitată conform art. 106 din Legea nr. 1/2011, nu determină „prematuritatea” acțiunii, aceasta raportându-se la dreptul invocat de recurenții reclamanți, care era născut și actual la data formulării cererii de chemare în judecată. Prin urmare recursul declarat de pârâți este nefondat.
Față de recursul declarat de U. S. “Didactica” V., în numele și pentru reclamanții M. G., B. N. C., B. A., B. A., C. A. C., D. L., G. D. M., P. I., L. D., M. A. M., N. M., P. N.- F., Pracsiu T. D., S. C., S. M. M., V. D., Z. L., a căror acțiune a fost respinsă, se reține că, în perioada 23.09._11, pentru care se solicită plata diferențelor de drepturi salariale, aceștia au fost salariații intimatului pârât C. E. „A. R.”.
Începând cu data de 1.01.2010, salarizarea recurenților reclamanți a fost reglementată de Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Unul din principiile care au stat la baza sistemului de salarizare reglementat de Legea nr. 330/2009, a fost cel al supremației legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii, așa cum prevede art. 3 lit. b din acest act normativ. Angajatorul este cel care, conform legii, procedează la încadrarea salariaților și stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă fiecărui salariat, în acest sens fiind emis un act administrativ, care poate fi contestat de persoana nemulțumită.
Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit Legii nr. 330/2010 este de competența ordonatorilor de credite, așa cum prevede art. 34 alin. 1. Conform art. 34 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
Curtea reține, ca și prima instanță, caracterul obligatoriu al acestei proceduri prealabile în cazul în care salariatul nemulțumit dorește să conteste la instanța de judecată stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit Legii nr. 330/2009.
Conform prevederilor art. 34 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.
Începând cu data de 1.01.2011, salarizarea recurenților reclamanți a fost reglementată de Legea nr. 285/2010, care, în art. 7, prevede același mod de stabilire a salariilor de către angajator, prin act administrativ, precum și aceeași procedură de contestare de către salariatul nemulțumit.
Așadar, instanța de judecată examinează nemulțumirile personalului plătit din fonduri publice în cadrul reglementat de art. 34 din Legea nr. 330/2009 și art. 7 din Legea nr. 285/2010, dacă angajatorul a procedat la încadrarea salariaților și stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă fiecărui salariat, prin emiterea deciziilor administrative care să poată fi contestate de salariați.
Or, în prezenta cauză, unitatea de învățământ, în calitate de angajator căruia îi revine sarcina probei, nu a depus deciziile de reîncadrare a recurenților salariați, pentru anul 2010. În aceste condiții, prima instanță avea obligația de a examina legalitatea încadrării recurenților și stabilirii salariilor acestora pentru perioada 23.09._10.
În acest sens, se reține că, potrivit disp. art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 330/2009, un alt principiu care a stat la baza sistemului de salarizare reglementat de această lege l-a constituit „luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare”.
Potrivit disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, aplicarea prevederilor prezentei legi urma să se realizeze etapizat în perioada 2010-2015, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază pentru personalul militar și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prevăzute în anexele la prezenta lege, stabilite anual prin legi speciale, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.
Potrivit disp. art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, iar potrivit alin. 6 al aceluiași articol, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
În plus, dispozițiile Legii 330/2009 au fost complinite cu cele ale O.U.G. nr. 1/2010. Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, „reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009”. Însă, prin decizia nr. 124/2010 a Curții Constituționale, deși a fost respinsă ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009, s-a reținut faptul că prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 sunt afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin decizia nr. 842/2009 și prin decizia nr. 989/2009.
Mai mult, art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, prevede că „în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.
Așadar, O.U.G. nr. 1/2010 se referă expres la drepturile salariale ,,stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009”. În aplicarea corectă a legii, recurenții urmau să beneficieze, începând cu luna ianuarie 2010 și până la data de 31.12.2010, de un salariu egal cu salariul pe care ar fi trebuit să îl primească în luna decembrie 2009, potrivit dispozițiilor legale, așa cum au fost interpretate prin decizia în interesul legii nr. 3/2011 a ÎCCJ, conform căreia dispozițiile OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 01.10.2008 și până la data de 31.12.2009.
În ceea ce privește reîncadrarea recurenților și modul de stabilire a salariilor de bază începând cu data de 1.01.2011, se constată că recurenții nu au contestat, la instanța de judecată, actele emise de angajator, comunicate acestora, prin care li s-au stabilit drepturile salariale.
În condițiile în care aceste acte administrative de stabilire a drepturilor salariale, emise de angajator, nu au fost contestate și, eventual, anulate de către instanța de judecată competentă, ele își produc efectele, în sensul că drepturile salariale ale fiecărui salariat sunt cele stabilite prin actul administrativ emis de angajator. Întrucât acest act nu a fost contestat potrivit legii, instanța de judecată nu poate proceda la o altă reîncadrare și calculare a drepturilor salariale, cu consecința acordării diferențelor de drepturi salariale solicitate de recurenți.
În consecință, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul declarat de U. S. „Didactica” V., în numele și pentru membrii de sindicat reclamanți M. G., B. N. C., B. A., B. A., C. A. C., D. L., G. D. M., P. I., L. D., M. A. M., N. M., P. N.- F., Pracsiu T. D., S. C., S. M. M., V. D., Z. L., și se va modifica în parte sentința, în sensul că unitatea școlară va fi obligată să plătească reclamanților drepturile salariale neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 și a Legii cadru nr. 330/2009, pentru perioada 23.09.2010 – 31.12.2010, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. Se va respinge cererea privind plata drepturilor salariale neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 coroborat cu Legea nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010, pentru perioada 1.01.2011 – 12.05.011, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, și se vor menține dispozițiile care nu contravin prezentei decizii. Se va respinge recursul declarat de pârâții C. L. V. și P. mun. V. împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de U. S. " Didactica" V., în numele și pentru membrii de sindicat M. G., B. N. C., B. A., B. A., C. A. C., D. L., G. D. M., P. I., L. D., M. A. M., N. M., P. N.- F., Pracsiu T. D., S. C., S. M. M., V. D., Z. L., împotriva sentinței civile nr. 1497 din 24.10.2012 pronunțate de Tribunalul V., sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâtul C. E. „A. R.” V. să calculeze și să plătească membrilor de sindicat M. G., B. N. C., B. A., B. A., C. A. C., D. L., G. D. M., P. I., L. D.,M. A. M., N. M., P. N.- F., Pracsiu T. D., S. C., S. M. M., V. D., Z. L. drepturile salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, rezultate din neaplicarea Legii 221/2008 și a Legii cadru nr. 330/2009, pentru perioada 23.09._10, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge cererea formulată de U. S. " Didactica" V., în numele și pentru membrii de sindicat M. G., B. N. C., B. A., B. A., C. A. C., D. L., G. D. M., P. I., L. D., M. A. M., N. M., P. N.- F., Pracsiu T. D., S. C., S. M. M., V. D., Z. L., privind calculul și plata diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 coroborat cu Legea nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010, pentru perioada 1.01._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de pârâții P. municipiului V. și C. L. al municipiului V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2013.
Președinte, N. C. M. | Judecător, C. B. | Judecător, A. E. A. |
Grefier, M. H. |
Red/tehnored. B.C.
2 ex -08.02.2013
Tribunalul V. - I. E. R.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 714/2013. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
