Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1035/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1035/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 7037/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1035/2013
Ședința publică de la 28 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - S. P.
Judecător - A. C. S.
Judecător - D. P.
Grefier - E. G.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de recurenta SNTFC - CFR Calatori S.A. - STFC Iași, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 713 din 13.03.2013 a Tribunalului Iași, intimată fiind N. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată;- nu s-a depus întâmpinare;- prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă.
Cauza fiind la primul termen de judecată, președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de fata,
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta N. T. a chemat în judecată pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A., pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată sa plătească retroactiv pentru anii 2007, 2008 și 2009 (până pe data de 24.04.2009) salariul suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației, conform prevederilor din Contractul Colectiv de munca pe anii 2007 – 2008 și 2009-2010.
Totodată, s-a mai solicitat obligarea paratei la plata primei ocazionate de Ziua Feroviarilor si a sărbătorilor de Paste și C. pe anul 2009, echivalente cu nivelul valorii clasei 1 de salarizare actualizata cu rata inflației precum si contravaloarea bonurilor de masa cuvenite pentru fiecare zi lucrata începând cu luna aprilie 2009, conform Contractului Colectiv de Muncă în vigoare în anul 2009, actualizată cu rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că din art. 7 din Contractul Colectiv de Muncă în vigoare, salariul cuprinde salariul de bază, adaosurile și premiile. Potrivit art. 38 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 722/24.01.2008 la nivel de ramură transporturi, termenul de salariu reprezintă retribuția muncii depuse de salariat în baza contractului de muncă și cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adausuri. Mai arată reclamanta că prin Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate nr._ și prin Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate nr._, pârâta s-a obligat ca pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, să plătească salariaților un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Tot prin aceleași contracte, pârâta s-a obligat la plata unui ajutor material cu ocazia sărbătorilor de Paști și C., reprezentând un salariu la nivelul clasei I de salarizare și la premierea salariaților cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare pentru Ziua Ceferiștilor. Părțile contractante au mai convenit ca salariații să beneficieze de un tichet de masă pentru fiecare zi lucrată, potrivit procedurilor de acordare și de calcul stabilite prin Legea nr. 142/1998.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. contractelor colective de muncă aplicabile perioadelor pentru care s-au solicitat drepturile bănești, disp. Legii nr. 142/1998 și ale Codului muncii.
În susținerea pretențiilor, reclamanta a depus în copie carnetul de muncă, act de identitate, contract de munca si acte adiționale la contract.
Legal citată, prin Serviciul de registratură, pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. București – Regionala de Transport Feroviar de Călători Iași a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la plata salariului suplimentar aferent anilor 2007-2008 și 2009. S-a arătat că din interpretarea coroborata a dispozițiilor art.32 alin.1 și 3 din CCM și anexa 6 la acesta rezultă că salariul suplimentar pentru munca ireproșabila se acorda fața de criteriile menționate în anexa 6 la contract, sub condiția ca societatea să fi avut în anii 2007-2008 și 2009 venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu. Or, aceasta condiție nu a putut fi îndeplinita fața de prevederile OUG 79/2001 și OUG 79/2008. În ceea ce privește anii 2007 și 2008, având în vedere indicele de creștere a câștigului salarial mediu brut și indicele productivității muncii, societatea s-a aflat în imposibilitate legala de constituire a fondului necesar plății salariului suplimentar. solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata salariului suplimentar aferent anului 2009, s-a arătat că pentru anul 2009, societății nu i s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli. De asemenea, în proiectul de BVC pe anul 2009, transmis la Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, s-a prevăzut, la rubrica aferentă fondului de salarii, o sumă de 456.000 mii lei, în timp ce fondul de salarii realizat la sfârșitul anului 2009 a fost în valoare de 486.489 mii lei, rezultând o depășire de 30.488 mii lei, fapt ce a condus la neconstituirea fondului necesar acordării salariului suplimentar. Totodată, în execuția BVC în anul 2009 au fost înregistrate depășiri la cheltuielile materiale cu combustibilul și la cheltuielile cu energia electrică de tracțiune față de prevederile din BVC 2009, cheltuieli strict necesare pentru funcționarea transportului feroviar public de călători. Astfel, societatea a înregistrat în anul 2009 o pierdere în valoare de 210.377,85 mii lei și o pierdere cumulată din anii precedenți în valoare de 535.423,74 mii lei. în plus, chiar dacă societatea ar fi avut venituri, respectiv profit, pentru constituirea fondului necesar acordării salariilor suplimentare, salariații ar fi beneficiat de aceste drepturi, numai după verificarea îndeplinirii de către aceștia a condițiilor prevăzute în anexa nr. 6 la contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2009 și numai dacă ar fi lucrat un an calendaristic, conform prevederilor art. 32 alin. l. Pentru aceste motive, pârâta a solicitat respingerea cererii de acordare a salariului suplimentar pentru anul 2009.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei privind acordarea primei ocazionate de „Ziua Feroviarilor” pe anul 2009, precum și acordarea ajutorului material pentru P. și C. aferente anului 2009, pârâta a susținut că această premiere, respectiv ajutor material, deși sunt drepturi patrimoniale, nu sunt drepturi de natură salarială, ci drepturi stabilite prin clauzele contractului colectiv de muncă cu un regim juridic distinct. Consideră pârâta că premierea de Ziua Feroviarului nu reprezintă contraprestația unei munci depuse de salariat, ci o recompensă acordată în considerarea calității de ceferist, în timp ce ajutorul material pentru Paști și C. se acordă cu o ocazie prestabilită, în temeiul unei prevederi a contractului colectiv de muncă. Având în vedere că obiectul acțiunii nu constă în plata unor drepturi salariale ci în obligarea unității angajatoare la respectarea unei clauze din CCM, pârâta precizează că este un conflict de drepturi, care se prescrie în termen de 6 luni. Astfel, raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 07.06.2012, rezultă că dreptul material la acțiune privind acordarea premierei anuale pentru Ziua Feroviarului, ajutorului material de Paști și C. pentru anul 2009, este prescris.
În ceea ce privește contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2009 – 2010, acesta a intrat in vigoare la data de 04.06.2009, (data înregistrării la DMSSF), iar conform dispozițiilor art. 69 lit. b acordarea premierii pentru „Ziua Ceferistului” este prevăzută doar pentru anul 2010.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă, pârâta a menționat că potrivit art. 81 din CCM la nivel de unitate, pentru perioada 2009 – 2010, fiecare salariat va primi câte un tichet de masă pe zi, conform prevederilor legale, însă Legea nr. 142/1998, la art. 1, alin. 2 stipulează că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz ale bugetelor locale, pt. unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pt. celelalte categorii de angajatori. Învederează pârâta că pentru anul 2009 nu i s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli, însă prin proiectul BVC pe anul 2009, transmis la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii cu adresa nr. 30/A2/130/198/22.10.2009, s-a evidențiat suma de 7594,81 lei, ce a reprezentat contravaloarea tichetelor de masă doar pt. perioada ianuarie – martie 2009.
Pentru toate aceste motive, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
În dovedirea apărărilor sale, pârâta a depus Decizia nr. 600/29.10.2009 și extrase din contracte colective de muncă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civila nr. 713/13.03.2013,Tribunalul Iasi a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, în ceea ce privește cererile reclamantei referitoare la obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar aferent anilor 2007 și 2008, la plata ajutorului material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C. pentru anul 2009 și la plata premiului anual acordat de „Ziua Feroviarilor” pentru anul 2009, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și în consecință:
A respins cererile referitoare la obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar aferent anilor 2007 și 2008, la plata ajutorului material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C. pentru anul 2009 și la plata premiului anual acordat de „Ziua Feroviarilor” pentru anul 2009, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, formulate de reclamanta N. T. în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” S.A. ca fiind prescris dreptul la acțiune.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta N. T. în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” S.A
A obligat pârâta să achite reclamantei suma corespunzătoare salariului suplimentar aferent anului 2009,calculata proporțional până la data de 24.04.2009, suma ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins ca nefondată cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect plata contravalorii bonurilor de masă neeliberate din luna aprilie 2009.
Pentru a se pronunta astfel,asupra excepțiilor, ce se impun a fi soluționate cu prioritate față de dispozițiile art.137 C.pr.civ, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă în capetele de cerere privind plata ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Paști 2009, de C. 2009 și a primei pentru Ziua Feroviarilor corespunzătoare anului 2009, instanța a constatat că aceasta este întemeiată si a admis-o..
Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contratului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. Dispoziția cuprinsă în art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, altele decât clauzele referitoare la drepturile salariale. În speță, potrivit art. 69 alin. 1, lit a) și b) din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2007 – 2008 și 2009 - 2010 salariații beneficiază cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. de un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, iar pentru Ziua Ceferiștilor se acordă o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare. Față de prevederile contractului colectiv de muncă, instanța a reținut că salariații beneficiază cu ocazia sărbătorilor de Paști și C. de un ajutor material, iar cu ocazia Zilei Ceferiștilor de o premiere, premiere care nu este un drept salarial, ci un ajutor material acordat salariaților. Ca urmare, cererea reclamantei privind plata ajutorului material de Paști, C. și Ziua Ceferiștilor (Feroviarului) este o cerere întemeiată pe neexecutarea unei clauze a contratului colectiv de muncă, termenul de prescripție fiind de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune. Având în vedere data sesizării instanței, 18.07.2012, instanța constată că excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiată, motiv pentru care a admis-o și a respins aceste pretenții, ca fiind prescrise.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă în capătul de cerere privind plata salariului suplimentar aferent anilor 2007, 2008 și 2009, instanța a constatat că aceasta este întemeiată pentru pretențiile corespunzătoare anilor 2007 și 2008 Astfel, potrivit dispozițiilor contractului colectiv de muncă, salariul suplimentar se acordă pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia. Din dispoziția citata, rezultă că nașterea dreptului substanțial și, corelativ, a dreptului la acțiune este condiționata convențional de sfârșitul anului calendaristic pentru care se solicita plata. Totodata se reține că drepturile bănești revendicate în prezenta acțiune sunt stipulate cu titlu de drepturi salariale, aferente muncii desfășurate în cursul unui an calendaristic. Este adevărat că pretențiile reclamantei rezidă din neexecutarea Contractului Colectiv de Muncă, însă cum drepturile solicitate sunt de natură salariala, termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art.268 alin.1 lit.c C. Muncii și nu cel prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii care are ca sfera de aplicabilitate exclusiv alte drepturi decât cele de natură salarială. Astfel, având în vedere că data înregistrării acțiunii este 18.07.2012, iar creanțele pentru anii 2007 și 2008 au devenit exigibile în ianuarie 2008 și, respectiv ianuarie 2009, instanța a constatat că aceste pretenții au fost solicitate cu depășirea termenului general de prescripție de 3 ani și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă în capătul de cerere privind plata salariului suplimentar aferent anilor 2007 și 2008. Nu se poate argumenta, că, fața de modul de redactare a art.32 din CCM reclamanta era in drept să solicite oricând în cursul anului 2008, respectiv 2009 plata salariului suplimentar pe anii 2007, respectiv 2008, întrucât potrivit Decretului 167/1958, aplicabil drepturilor în speța. Astfel, potrivit art.7 alin.2 din Decretul 167/1958 „ în obligațiile care urmează sa se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe sa curgă de la data nașterii raportului de drept”. Or, data nașterii raportului de drept, în speța a îndreptățirii salariaților la plata salariului suplimentar este sfârșitul anului calendaristic („după expirarea acestuia, conform textului convențional”) astfel că dreptul poate fi solicitat începând cu luna ianuarie a anului următor. Având în vedere modalitatea de calcul al termenului de prescripție expuse anterior, fața de data nașterii dreptului la acțiune pentru salariul suplimentar aferent anului 2009 și data introducerii acțiunii 18.07.2012 s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune vizând aceasta pretenție.
În consecință, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, în ceea ce privește cererile de obligarea a pârâtei la plata salariului suplimentar aferent anilor 2007 și 2008, la plata ajutorului material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C. pentru anul 2009 și la plata premiului anual acordat de „Ziua Feroviarilor” pentru anul 2009, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, pe excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamanta N. T. fost salariata pârâtei S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A până la data de 02.07.2010.
Potrivit disp. art. 241 alin. 1 lit. a și b Codul muncii (forma în vigoare în anul 2009), clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel, respectiv pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Potrivit disp. art. 243 alin . 1 Codul muncii (forma în vigoare în anul 2009), executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Instanța reține că la M.M.F.P.S. – D.M.P.S București a fost înregistrat sub nr. 1625/29.03.2007 contractul colectiv de munca încheiat între S. Naționala de Transport Feroviar de Călători și salariați, contract care a fost prelungit pe anii 2009-2010, cu modificarea anumitor dispoziții contractuale înregistrarea realizându-se sub nr. 2572/04.06.2009. Potrivit disp. art. 32 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2009 – 2010, „pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”, iar potrivit disp. art. 33 alin. 1, „criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din Anexa nr. 6”. În anexa nr. 6 sunt prevăzute cazurile în care salariații nu beneficiază de salariul suplimentar. De asemenea, în alin. 3 al art. 32 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2009 – 2010 se prevede că „din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar”.
Având în vedere disp. art. 241 și 243 Codul muncii (forma în vigoare în anul 2009), precum și prevederile art. 32 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 – 2010, instanța a reținut că reclamanta era îndreptățit să beneficieze în anul 2009 de un salariul suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Potrivit dispozițiilor art. 272 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, instanța a reținut că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada achitării către reclamanta a salariului suplimentar aferent anului 2009, prevăzut de art. 32 alin. 1 din contractul colectiv de muncă pe anii 2009 – 2010. Totodată, instanța a mai reținut și faptul că pârâta nu a făcut nici dovada faptului că reclamanta s-ar regăsi în situațiile prevăzute în anexa 6 la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 – 2010, situații care exclud acordarea salariului suplimentar.
Pârâta s-a apărat, invocând cu privire la neachitarea drepturilor salariale faptul că art.32 alin.3 din CCM stabilește că „din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat”.
Fața de apărările formulate, instanța a reținut că la art. 33 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate se prevăd criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar cu trimitere la anexa 6, respectiv singura condiționare la acordarea acestui drept este conduita salariatului, care nu trebuie sa aibă sancțiuni disciplinare in perioada aferenta acordării acestuia și o conduita ireproșabila. Așadar, negocierea acestui drept este clara, acordarea lui nefiind condiționata de eventuale imposibilități financiare invocate de parata apărute in decursul derulării raporturilor de munca. Încercarea pârâtei de a justifica neacordarea acestui drept printr-un motiv considerat obiectiv de aceasta, respectiv acela ca nu a mai înregistrat profit ci pierderi si astfel nu poate constitui fondul de salariu, nu exonerează intimata de la răspunderea executării obligațiilor contractuale inserate la art. 32 si 33 din C.C.M.-ul la nivel de unitate, nu poate schimba voința părților la negociere inducând o acordare condiționată a acestui drept de realizarea profitului. Daca ar fi fost aceasta voință angajatorului la negociere, atunci constituirea fondurilor necesar acordării salariului suplimentar nu ar fi fost realizata din totalul veniturilor realizate – așa cum s-a stipulat, ci din profitul realizat.
De altfel, instanța a reținut că simpla invocare a dificultăților financiare nu poate valora pentru debitor o cauza legala de exonerare de la plata obligațiilor asumate contractual.
În consecință, instanța a obligat pârâta să achite reclamantei suma corespunzătoare salariului suplimentar aferent anului 2009,calculata proporțional până la data de 24.04.2009 (fața de limitele învestirii instanței) suma ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata contravalorii tichetelor de masă neeliberate din luna aprilie 2009, instanța a constatat că acesta este nefondat. Astfel, prin Contractul Colectiv de Muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009 – 2010, art. 81, s-a prevăzut faptul că salariații beneficiază de tichete de masă în condițiile legislației în vigoare.
Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
De asemenea, potrivit disp. art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Prin urmare, instanța a reținut că aceste beneficii prevăzute de Legea nr. 142/1998 nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă. De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 14/2008.
Astfel, atât timp cât legea condiționează acordarea tichetelor de masă de prevederea în buget a unor sume cu această destinație, iar în speță nu s-a făcut dovada existenței acestor sume, instanța a reținut că este neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă.
Față de aceste considerente și raportat la dispozițiile legale invocate, instanța a respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect obligarea pârâtei plata contravalorii bonurilor de masă neeliberate din luna aprilie 2009.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta SNTFC – CFR Călători SA – STFC Iași, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta că este o societate de stat aflată sub autoritatea MTI, bugetul de venituri și cheltuieli al societății se aprobă prin hotărâre de guvern, inițiată de MTI cu avizul MFP și cel al MMFPS, în conformitate cu prevederile art.5 lit.a din OUG 79/2008, coroborate cu art.15 alin.1 din OUG 37/2008. Pe anul 2009 nu i s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli așa cum a fost solicitat, înregistrând la sfârșitul anului o depășire a fondului de salarii. Tot în anul 2009 au fost înregistrate depășiri la cheltuielile materiale cu combustibilul și la cheltuielile cu energia electrică de tracțiune față de cheltuielile bugetare din 2009. Ceea ce înseamnă că societatea a înregistrat pierderi în 2009.
Nu s-a depus întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta N. T. a fost salariata recurentei-pârâte în perioada pentru care a solicitat acordarea drepturilor conform petitului acțiunii.
Drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și a contractelor individuale de muncă.
În speță, obiectul cererii de chemare în judecată, în discuție, îl constituie obligarea pârâtei la plata unui salariu suplimentar pentru anul 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației, astfel cum se prevede în art. 32 alin.1 din contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate: ,,Pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”.
Curtea de Apel constată că prima instanță a apreciat judicios prevederile art. 241 și art. 243 Codul muncii, ( în vigoare în perioada de referință) dând eficiență întinderii efectelor și caracterului obligatoriu al executării clauzei contractuale stipulate în art. 32 din contractul colectiv de muncă.
Din interpretarea sistematică și logică a acestei clauze contractuale, nu rezultă că nașterea dreptului la plata salariului suplimentar ar fi afectată de condițiile evocate de către recurentă, anume realizarea veniturilor pentru constituirea fondului necesar.
Dimpotrivă, redactarea textului fiind clară și lipsită de echivoc, aceste critici ale recurentei se vădesc a fi nefondate.
Totodată, așa cum corect a reținut prima instanța, și conform art. 148 din Legea dialogului social nr. 62/2011, în vigoare in prezent, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta
Susținerea recurentei în sensul că fondul de salarii al companiei a fost limitat și că, din acest motiv, se află în imposibilitatea de a acorda drepturile bănești solicitate, va fi înlăturată cu motivarea că fondul de salarii este stabilit de către angajator, care a semnat contractul colectiv de muncă și care și-a asumat obligațiile prevăzute în cuprinsul acestuia, inclusiv obligația de a acorda salariul suplimentar.
Tocmai condiționarea pe care o invocă în cuprinsul motivelor de recurs, cu privire la bugetul de venituri și cheltuieli este de natură a evidenția culpa recurentei, întrucât aceasta putea anticipa necesitățile pe care le va avea în raport de toate drepturile salariale care au fost negociate, astfel încât fie să își îndeplinească obligațiile asumate față de angajați, fie să renegocieze clauzele contractelor colective de muncă.
Pentru aceleași argumente, nici invocarea lipsei veniturilor suficiente pentru acordarea drepturilor ce fac obiectul prezentei cauze nu poate fi primita, cu atât mai mult cu cat nu s-a făcut aceasta dovada pentru perioada in litigiu.
În consecință, raportat tuturor considerentelor expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Curtea de Apel va respinge recursul și va menține ca legală și temeinică sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de SNTFC – CFR Călători SA – STFC Iași împotriva sentinței civile nr. 713 din 13.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică ,azi, 28 .06.2013.
pentru Președinte, S. P., aflat în C.O.,semnează vicepreședintele instanței | Judecător, A. C. S. | pentru Judecător, D. P., aflat în C.O., semnează vicepreședintele instanței |
pentru Grefier, E. G. aflat în C.O., semenază prim grefier, |
Red./Tehnored./S.A.
2 ex./22.07.2013
Tribunal Iași - F. E. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 714/2013. Curtea... → |
|---|
