Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 315/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 315/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 5112/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 315/2013
Ședința publică de la 22 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P.
Judecător A. C. S.
Judecător D. P.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către U. S. Libere din Invățământul Preuniversitar Iași - în numele și pentru membrii de sindicat C. G.-I., G. B., A. A., B. C. G., F. O., B. L., A. I. T., P. N., H. L., J. M., D. V., C. C., F. N., C. M., S. E., M. L., P. M., C. A., J. L., M. E., M. I., F. M. C., I. C., Mîrșoiu G., B. G., P. M., G. S., J. D., M. F., R. M. A., T. C., Z. A., C. M. I., M. G., P. V., N. L., A. E., C. L., Mușculeț L., P. N., A. D., M. V., A. V., C. E., F. M., M. D., M. M., S. G., B. O., Z. D., N. A., V. L., T. M., A. L., S. M., L. L., C. I., G. A.-M., U. D., L. C., C. C., M. V., P. A., Ș. L., V. V., G. M., S. T., I. I. S., C. I., A. D., O. B., A. L., A. P., A. C., R. M., J. G. și C. T. împotriva sentinței civile nr. 2320 din 25.09.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimați fiind L. de I. G. M. Iași și C. L. Iași, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen; s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului Iași, U. S. Libere din învățământul Preuniversitar Iași a solicitat in numele si pentru reclamanții C. G.-I., G. B., A. A., B. C. G., F. O., B. L., A. I. T., P. N., H. L., J. M., D. V., C. C., F. N., C. M., S. E., M. L., P. M., C. A., J. L., M. E., M. I., F. M. C., I. C., Mîrșoiu G., B. G., P. M., G. S., J. D., M. F., R. M. A., T. C., Z. A., C. M. I., M. G., P. V., N. L., A. E., C. L., Mușculeț L., P. N., A. D., M. V., A. V., C. E., F. M., M. D., M. M., S. G., B. O., Z. D., N. A., V. L., T. M., A. L., S. M., L. L., C. I., G. A.-M., U. D., L. C., C. C., M. V., P. A., Ș. L., V. V., G. M., S. T., I. I. S., C. I., A. D., O. B., A. L., A. P., A. C., R. M., J. G., C. T. in contradictoriu cu pârâții L. de I. G. M. Iași și C. L. Iași, la calculul si plata premiului anual aferent anului 2010, proporțional cu perioada efectiv lucrată, sume ce urmează a fi actualizate in funcție de rata de inflației la data efectiva a plății.
In motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții arată că, sunt membri de sindicat reprezentați în prezenta cauză, semnatari ai tabelului/imputernicirilor anexate acesteia, că sunt încadrați ca personal didactic de predare, didactic auxiliar și nedidactic la unitatea de învățământ pârâtă.
Reclamanții susțin că, in conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara erau indreptățiți să beneficieze de plata premiului anual aferent anului 2010.
In continuare, reclamanții citează prevederile alineatelor 1,2,3 si 4 ale textului menționat precizând că, deși acestea sunt clare, pârâții nu au achitat in anul 2011 premiul anual aferent anului 2010 cuvenit, chiar daca îndeplineau condițiile prevăzute de textul de lege.
Se mai susține că, indiferent de motivul pentru care parații nu au procedat la plata premiului anual aferent anului 2010, neacordarea dreptului este nu numai legală ci și neconstituțională, fiind încălcate si tratatele internaționale ratificate de România sau la care aceasta este parte.
In primul rând, se considera că neplata celui de-al 13-lea salariu aferent anului 2010 echivalează cu desconsiderarea principiului neretroactivității legii, consacrat de art.1 din vechiul Codul civil respectiv 6 alin.1 din noul cod civil și de art.15 alin.2 din Constituție. În condițiile in care dreptul in cauză, aferent anului 2010 a fost prevăzut de legislația in vigoare pe tot parcursul anului respectiv, fiind deci un drept câștigat, acesta nu poate fi desființat retroactiv, printr-un act normativ ulterior, in vigoare in anul 2011.
Aceștia apreciază că, a impune aplicarea normei unei situații juridice anterioare apariției acesteia, înseamnă a încălca flagrant principiul neretroactivității legii, din moment ce dreptul salariaților la plata premiului anual a operat pe deplin pe întreg anul 2010, fără posibilitatea angajatorului de a invoca un temei pentru neacordarea acestuia.
Totodată, se mai invoca faptul ca, dreptul la acordarea premiului anual in condițiile art.25 alin.1-3 nu poate fi confundat cu faptul plății/data plății acestuia la termenul stabilit prin alin.4 al aceluiași articol. Faptul că plata dreptului a fost anulată in anul 2011 nu este de natură a înlătura dreptul in sine de a beneficia de premiul anual aferent anului 2010, întrucât până la data de 01.01.2011, dispozițiile art.25 din Legea nr.330/2009 au fost in vigoare, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice in vederea cărora au fost edictate.
Reclamanții mai motivează că, în condițiile în care activitatea aferentă anului 2010 s-a încheiat la data de 31.12.2010, dreptul de a beneficia de premiul anual aferent anului 2010 este deja câștigat, acesta recompensând activitatea in acest an, indiferent de momentul realizării plății.
De asemenea, se mai opinează că, pârâții au desconsiderat si prevederile art.20 alin.1 din Constituția României și în consecință, documentele internationale ratificate de Romania sau la care aceasta este parte. In acest sens, se solicita a se avea in vedere prevederile art.1 al Protocolului aditional nr.1 la Conventia pentru apararea Drepturilor Omului ai a Libertatilor Fundamentale care consacra dreptul persoanei fizice la respectarea bunurilor sale. In acelasi sens se arata ca s-a pronuntat in recurs in interesul legii Inalta Curte de Casatie si Justitie- Sectiile Unite prin Decizia nr.3/04.04.2011.
In plus, reclamantii sustin ca, situatia de fata este identica asa cum salariile personalului didactic calculate conform Legii nr.221/2008 au fost considerate „ bun” in sensul art.1 din Protocol pentru identitate de ratiune ar trebui ca si premiul anual aferent anului 2010 reglementat de art.25 din Legea nr.330/2009 este un „bun” in sensul art.1 din Protocolul aditional.
Punctul acestora de vedere este ca premiul anual aferent anului 2010 are natura juridica a unui drept de creanta, protejat de art.1 din Protocolul aditional, are o valoare ce poate fi considerata „bun” in sensul art.1 din Protocolul aditional fiind astfel protejat de textul acestuia, fapt ce conduce la recunoasterea calitatii de victima pentru persoanele lipsite, in tot sau in parte, de acest premiu.. Concretizarea dreptului in ceea ce inseamna perceperea valorii patrimoniale prin incasarea, in fapt, a premiului anual calculat potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.330/2009 se constituie, pentru reclamanti . cu privire la realizarea drepturilor referitoare la incasarea premiului anual, aparata de Protocol.
La data de 19.09.2012, reclamantii depun precizari cu privire la perioada de angajare in cadrul unitatii parate.
Legal citat paratul L. de I. „G. M.” Iași a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nelegala si netemeinica.
La data de 13.07 2012 paratul C. L. Iasi depune, prin Serviciul Registratura al Tribunalului Iasi, intampinare prin care invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive iar pe fondul cauzei solicita respingerea actiunii ca fiind neintemeiata.
Prin sentința civilă nr.2320 din 25.09.2012 Tribunalul Iași admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Iași și, în consecință:
Respinge acțiunea formulată de U. S. Libere din Invățământul Preuniversitar Iași, cu sediul in Iași, ., jud. Iași în numele și pentru reclamanții C. G.-I., G. B., A. A., B. C. G., F. O., B. L., A. I. T., P. N., H. L., J. M., D. V., C. C., F. N., C. M., S. E., M. L., P. M., C. A., J. L., M. E., M. I., F. M. C., I. C., Mîrșoiu G., B. G., P. M., G. S., J. D., M. F., R. M. A., T. C., Z. A., C. M. I., M. G., P. V., N. L., A. E., C. L., Mușculeț L., P. N., A. D., M. V., A. V., C. E., F. M., M. D., M. M., S. G., B. O., Z. D., N. A., V. L., T. M., A. L., S. M., L. L., C. I., G. A.-M., U. D., L. C., C. C., M. V., P. A., Ș. L., V. V., G. M., S. T., I. I. S., C. I., A. D., O. B., A. L., A. P., A. C., R. M., J. G., C. T., în contradictoriu cu pârâtul C. L. Iași, cu sediul în Iași, . și Sfânt, nr. 11, jud. Iași.
Respinge acțiunea formulată de U. S. Libere din Invățământul Preuniversitar Iași, cu sediul in Iași, ., jud. Iași în numele și pentru reclamanții C. G.-I., G. B., A. A., B. C. G., F. O., B. L., A. I. T., P. N., H. L., J. M., D. V., C. C., F. N., C. M., S. E., M. L., P. M., C. A., J. L., M. E., M. I., F. M. C., I. C., Mîrșoiu G., B. G., P. M., G. S., J. D., M. F., R. M. A., T. C., Z. A., C. M. I., M. G., P. V., N. L., A. E., C. L., Mușculeț L., P. N., A. D., M. V., A. V., C. E., F. M., M. D., M. M., S. G., B. O., Z. D., N. A., V. L., T. M., A. L., S. M., L. L., C. I., G. A.-M., U. D., L. C., C. C., M. V., P. A., Ș. L., V. V., G. M., S. T., I. I. S., C. I., A. D., O. B., A. L., A. P., A. C., R. M., J. G., C. T., în contradictoriu cu pârâtul L. de I. G. M., cu sediul în Iași, .. 9, jud. Iași.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Iași, instanța constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
La nivelul anului 2010, dispozițiile art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995 coroborate cu cele ale art. 16 din HG 2192/2004 privind normele de aplicare a legii învățământului stabileau că unitățile de învățământ preuniversitar de stat functionează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Din analiza prevederilor legal enuntate se contureaza cu claritate ideea ca finanțarea cheltuielilor salariale se asigura de catre bugetul de stat prin intermediul bugetelor consiliilor locale.
Aceeași interpretare rezultă și din actuala reglementare, oferită de dispozițiile art. 104 alin. (1) din Legea nr.1/2011 a educației naționale care prevăd că “Finanțarea de bazã asigurã desfãșurarea în condiții normale a procesului de învãțãmânt la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale” iar alin. (2) statuează că “Finanțarea de bazã se asigurã din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adãugatã și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru urmãtoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora”.
Așadar, raportat la obiectul cererii de chemare in judecată, respectiv de obligare a Consiliului L. Iași la calculul și plata premiului anual aferent anului 2010, rezultă că acesta nu are legitimitate procesuală pasivă, în sarcina sa fiind doar obligația de asigurare a tranzitului sumelor ce constituie drepturi salariale și contribuții aferente acestora de la bugetul de stat către angajatori, prin intermediul propriului buget.
Pe fond, examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamanții C. G.-I., G. B., A. A., B. C. G., F. O., B. L., A. I. T., P. N., H. L., J. M., D. V., C. C., F. N., C. M., S. E., M. L., P. M., C. A., J. L., M. E., M. I., F. M. C., I. C., Mîrșoiu G., B. G., P. M., G. S., J. D., M. F., R. M. A., T. C., Z. A., C. M. I., M. G., P. V., N. L., A. E., C. L., Mușculeț L., P. N., A. D., M. V., A. V., C. E., F. M., M. D., M. M., S. G., B. O., Z. D., N. A., V. L., T. M., A. L., S. M., L. L., C. I., G. A.-M., U. D., L. C., C. C., M. V., P. A., Ș. L., V. V., G. M., S. T., I. I. S., C. I., A. D., O. B., A. L., A. P., A. C., R. M., J. G., C. T. sunt membri ai Uniunii S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, reprezentați legal de aceasta in temeiul dispozițiilor art.28 din Legea nr. 62/2011 și in baza împuternicirii nr. 1321/20.03.2012, fiind încadrați ca personal didactic de predare, didactic auxiliar si nedidactic la unitatea de învățământ pârâtă.
Prin cererea de chemare in judecată aceștia au solicitat acordarea premiului anual aferent anului 2010 potrivit art. 25 din Legea nr.330/2009, legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care statuează că pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că plata premiului anual se va face pentru întreg personalul salarizat potrivit legii, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Deci, conform Legii nr. 330/2009, premiul anual aferent anului 2010 trebuia plătit începând cu luna ianuarie 2011, evident, cu excepțiile prevăzute la art. 25 alin. 3 din această lege, referitoare la personalul care în cursul anului a desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori a săvârșit abateri pentru care a fost sancționat disciplinar și care a fost suspendat sau înlăturat din funcție pentru fapte imputabile.
Legea nr. 330/2009 a fost abrogată expres prin art. 39 din Legea nr. 284/28.12.2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 877 din 28.12.2010, ce a intrat în vigoare la 01.01.2010 (dată la care s-ar fi născut dreptul reclamanților de a solicita și, respectiv, de a primi premiul anual aferent anului 2010).
Un principiu fundamental al dreptului, statuat prin art. 6, teza 1 din Codul civil, constă în aceea că legea civilă este aplicabilă doar cât timp se află în vigoare, astfel că, fiind expres abrogată de către o lege nouă, după data de 31.12.2009, Legea nr. 330/2009 nu își mai produce efectele.
Prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010, s-a adus o altă reglementare cu privire la premiul anual aferent anului 2010, manifestarea de voință a legiuitorului fiind diferită față de cea din legea anterioară. Astfel, art. 8 din Legea nr.285/2010 prevede că „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Ori, potrivit disp. art. 1 din Legea nr.285/2010 începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie2010, s-a majorat cu 15% și, de asemenea, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, s-a majorat cu 15%, iar potrivit disp. art. 10 din Legea nr. 285/2010, începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4), art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, s-au majorat cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Cu alte cuvinte, interpretând exclusiv gramatical termenii folosiți de legiuitor în art. 8 din Legea nr. 285/2010, se ajunge la concluzia că acesta, a inclus în cuantumul creșterilor salariale prevăzute începând cu 01.01.2010 și cuantumul sumei unice acordată cu titlu de premiu anual pentru perioada anului 2010.
În speță, instanța constată că, în concret, prin reglementarea adusă de Legea nr. 285/2010, a avut loc o compensare între premiul anual și cresterile salariale acordate începand cu 01 ianuarie 2011.
Rezultă că, respectarea drepturilor fundamentale nu a fost doar formală, iluzorie, ci concretă și efectivă, astfel cum a decis Curtea Europeană în numeroase hotărâri.
De altfel, în jurisprudența Curții Constituționale s-a stabilit, de principiu, cu prilejul soluționării unor excepții de neconstituționalitate, că, dacă printr-o dispoziție legală în vigoare se stabilește plata unor sporuri iar condițiile pentru acordarea acestora au fost îndeplinite, autoritățile nu pot în mod deliberat să amâne plata lor, atâta vreme cât dispozițiile legale sunt în vigoare.
De asemenea, din multitudinea soluțiilor Curții Europene (Cauza Lelas contra Croației, Cauza Vilho Eskelinen contra Finlandei, Cauza Bahceyaka contra Turciei, Cauza Kechko contra Ucrainei) rezultă ca dreptul la anumite beneficii bănești cuvenite unui salariat, nu este un drept de sine stătător, consacrat și apărat ca atare de Convenție, ci a fost asimilat în anumite condiții unui drept de proprietate si analizat din perspectiva art. 1 al primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, ca dreptul salarial să fie considerat un .„bun", el trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de Convenție și consacrate de jurisprudența C.E.D.O., situație față de care, Curtea se raportează și verifică constant legislația internă, care constituie acele drepturi, știut fiind că, Convenția nu garantează persoanelor dreptul de a obține pe viitor un anumit bun în lipsa unei baze legale a pretenției reclamantului, Curtea neputând crea un drept nou în favoarea acestuia.
Cu alte cuvinte, Convenția protejează dreptul la salariu, dar nu poate garanta pe viitor întinderea acestuia, cu atât mai mult în lipsa unei reglementări legale interne care să susțină și să reglementeze acel drept.
In consecință, instanța retine că dreptul de a primi venituri salariale poate face obiectul de protecție al art. l din primul Protocol la C.E.D.O., dacă are o fundamentare în legislația internă.
Astfel, instanța constată că, dreptul la acordarea distinctă a premiului anual aferent anului 2010 a avut, până la data de 31.12.2010, o fundamentare în legislația internă, respectiv art. 25 din Legea nr. 330/2009, însă, după data de 31.12.2010, actul normativ intern de reglementare a acestui drept, respectiv Legea nr. 330/2009, nu a mai fost in vigoare, acordarea premiului anual pentru anul 2010 fiind reglementată de Legea nr. 285/2010 în sensul includerii acestui premiu în creșterile salariale acordate începand cu 01 ianuarie 2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, prin reprezentanți legali, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta că prima instanță a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului L., excepție ce se impunea a fi respinsă, acesta putând sta în proces în calitate de pârât, nu doar pentru o opozabilitate formală, ci pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare plății salariilor, întrucât este entitatea căreia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțată din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget. Face trimitere la dispozițiile articolului 104 alin. 1 din Legea 1/2011.
Pe fondul cauzei, recurenta că în cursul anului 2010, reclamanții au fost salarizați conform Legii 330/2009, iar in perioada 03.07._10, salariile personalului bugetar au fost reduse cu 25%, măsura fiind dispusa prin art. 1 din legea 118/2010. In conformitate cu prevederile art. 1 din Legea 285/2010: (1) Incepand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor funcției de baza/salariilor funcției de baza/indemnizatiilor de incadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.". Din prevederile art. 8 din legea 285/2010, se reține ca sumele de bani destinate plații premiului anual aferent anului 2010, ar fi fost avute în vedere în stabilirea majorărilor salariale ce s-au acordat in anul 2011 personalului din sectorul bugetar. Aaceasta împrejurare nu este de natura a susține concluzia că soluția cuprinsă în textul de lege menționat a condus doar la schimbarea modalității de acordare a premiului anual respectiv, includerea acestuia in majorarea de 15% prevăzuta de art. 1 din aceeași lege, dupa cum susține instanța, deoarece aceasta majorare salariala nu se poate considera realizata prin includerea in procentul de 15% a sumelor de bani rezultate din suprimarea altui drept salarial.
Pe de alta parte nu se poate susține ca recuperarea unei parti din salariul diminuat prin Legea 118/2010, reprezintă o majorare a salariului, dupa cum nu se poate susține ca veniturile salariale ale reclamanților, urmare a adoptării Legii 285/2010, au fost majorate cu procentul de 15% din moment ce o parte din acest procent o reprezintă contravaloarea premiului anual pentru anul 2010, a cărui plata a fost înlaturată prin art. 8 din legea 285/2010, desi dreptul în materialitatea sa nu fusese desființat.
Mai motivează recurenta că în expunerea de motive a Legii 118/2010, secțiunea a II-a punctul 3 se arată ca la baza măsurii de diminuare a drepturilor salariale se afla art. 53 din Constituția României. Revenirea la drepturile cuvenite reclamanților anterior intrării în vigoare a Legii 118/2010, chiar daca a fost parțiala, era obligatorie ca o condiție esențiala în aplicarea unor diminuări salariale, care, în conformitate cu dispozițiile constituționale indicate, trebuie sa aibă caracter temporar.
Susținerile potrivit cărora plata premiului anual aferent activității desfășurate în anul 2010 de reclamanți, au fost incluse in majorările de 15% din luna ianuarie 2011, sunt pe de o parte nedovedite, parata nu a făcut dovada acestei compensări invocate de instanța de fond, pe de altă parte, este evident că aceste majorări au fost acordate cu alt titlu, o revenire parțiala la veniturile cuvenite reclamanților anterior intrării in vigoare a Legii 118/2010.
Mai motivează recurenta că reclamanții sunt în situația în care li s-a acordat un drept printr-o lege, iar plata dreptului a fost anihilata printr-o alta lege, deși dreptul la acordarea premiului anual nu se confundă cu faptul plații acestuia la termenul stabilit prin art. 25 alin 4 din legea 330/2009, iar imprejurarea ca dispozițiile art. 25 au fost abrogate prin Legea 285/2010, nu este de natura a ănlatura dreptul la plata premiului aferent anului 2010.A considera altfel, ar însemna ca un drept prevăzut de un act normativ sa devină doar o obligație lipsita de conținut.
Intimatul C. L. Iași a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefundat..
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurenți potrivit art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, pe care recurenta își fundamentează pretențiile, prevăd că pentru activitatea desfășurată, personalul plătit din fonduri publice beneficiază de un premiu anual, ce va trebui calculat, după împlinirea perioadei de referință (începând cu luna ianuarie a anului următor), prin media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea. Ca atare,premiul anual pentru activitatea desfășurată în anul calendaristic 2010 urma să se acorde începând cu luna ianuarie 2011.
Textul de mai sus a fost, însă, abrogat începând cu data de 1 ianuarie 2011 prin Legea 284 din 2010, publicata în M.Of. în data de 28 decembrie 2010, iar în ceea ce privește al. 4 al acestui articol, efectele aplicării lui au fost, modificate prin prevederile art. 8 din Legea 285 din 2010, ce prevede salarizarea personalului bugetar in anul 2011, lege care a fost publicată în M.Of. la aceeași dată de 28 decembrie 2010.
Astfel, conform art. 8, „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Recurenții susțin în esență că plata premiului anual pe 2010 a fost înlăturată prin art.8 din Legea 285 din 2010 însă cuantumul acestuia nu se regăsește în salariul de bază din 2011alături de majorarea salarială de 15 % recunoscută prin art.1 din aceeași lege.
Curtea notează că dispozițiile art. 8 din Legea 285 din 2010 suprimă evident, în sectorul bugetar, plata premiului anual aferent anului 2010 și care ar fi trebuit să se acorde în luna ianuarie 2011.
În sfera publică, salariile, ca atare si salariul suplimentar, sunt stabilite în baza legii (în acest sens se menționează și în art. 157 alin. (2) din Codul muncii), ca act al legiuitorului originar sau delegat.
Curtea europeană a statuat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt acordate persoanelor din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii prin modificări corespunzătoare ale legislației (Kechko contra Ucrainei 8.11.2005). Este evident faptul că și modalitatea de acordare a acestor beneficii este tot la latitudinea statului.
Este de observat în acest sens și decizia nr. 115/2012 a Curții Constituționale în care s-a reținut că legiuitorul, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Așadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscut de acesta din urmă, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
De altfel, nici art. 25 alin. (4) teza finală din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevedea acordarea acestui premiu “începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul”, nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plată, astfel că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil, pe de o parte, între interesele angajaților în cauză, și, pe de altă parte, interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul actualei crizei economice.
Mai mult, Curtea Constituțională a constatat că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor măsuri financiare în domeniul bugetar, creșterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011.
Împrejurarea că din analiza metodologiei de calcul a salariilor pe anul 2011, așa cum este dezvăluită de Legea 285/2010, premiul anual din 2010 împreună cu creșterea salarială de 15% nu se regăsesc în fapt și în cuantumul salariilor de bază este un aspect ce ține exclusiv de modul de legiferare a drepturilor salariale a personalului bugetar, stabilirea dreptului și a modalității de plată fiind, așa cum s-a subliniat anterior în competența exclusivă a puterii legiuitoare. Recunoașterea și acordarea acestor drepturi de către instanța judecătorească peste conținutul dispozițiilor Legii 285/2010, nu poate reprezenta altceva decât o depășire a limitelor puterii judecătorești, stabilite prin art. 124 și art. 126 din Constituția României.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive Curtea reține că prin cererea de chemare în judecată, recurenții-reclamanți, prin reprezentant, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții pârâtul L. de I. G. M., și C. L. Iași, obligarea ambilor pârâți la calculul și plata premiului anual aferent anului 2010.
Față de acest obiect al acțiunii, prima instanță a reținut corect, admițând excepția invocată prin întâmpinare, că intimatul pârât C. L. Iași nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Astfel, calitatea procesuală pasivă presupune identitate între pârât, pe de o parte, și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății, titularul obligației, pe de altă parte. În condițiile în care recurenții sunt salariații intimatului-pârât L. de I. G. M., singurul titular al obligației de calcul și plată a drepturilor salariale este angajatorul recurenților, nu intimatul pârât C. local Iași.
Sub acest aspect, al titularului obligației de calcul și plată a unor drepturi salariale, nu sunt incidente dispozițiile legale invocate de recurenți, respectiv prevederile art. 104 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, art. 13 din OUG nr. 32/2001 și ale art. 16 din HG nr. 2192/2004, din care rezultă că salariile personalului din învățământ se asigură prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale, în prezenta cauză prin bugetul local al Municipiului Iași, unitatea administrativ-teritorială de care aparține instituția de învățământ pârâtă.
Pentru aceste considerente, Curtea găsind nefondat recursul, în temeiul dispozițiilor art.312 C.pr.civ îl va respinge și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, prin reprezentanți legali, în numele și pentru membrii de sindicat reclamanți, împotriva sentinței civile nr. 2320 din 25.09.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22.02.2013.
Președinte, S. P. | Judecător, A. C. S. | Judecător, D. P. |
Grefier, I. P. |
Red./Tehnored.P.D.
2 ex. –11.03.2013
Tribunalul Iași – M. M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
