Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 492/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 492/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 1109/111/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Număr operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 492/2014-R
Ședința publică din 18 martie 2014
PREȘEDINTE: R. F. – judecător
JUDECĂTOR: P. C.
JUDECĂTOR: G. M.
GREFIER: P. L.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ "CFR MARFA" S.A. BUCUREȘTI cu sediul în sector 1, București, .. 38, cu sediul procedural ales la S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ "CFR MARFA" S.A. - SUCURSALA TRANSILVANIA CLUJ N. cu sediul în Cluj N., P-ța. A. I., nr. 17, județul Cluj, în contradictoriu cu intimații reclamanți: G. M. R., D. M., P. A., G. V., S. T., P. I., P. V. P., B. P., T. A., A. V., S. G., B. F., T. Ț. R., B. G., B. G., P. N., C. D. C. și S. T. toți cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocațial Porțan C. din Oradea, .. 11, ., împotriva sentinței civile nr. 580/31.10.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimații reclamanți P. I., A. V., T. Ț. R. și S. T. – toți personal și reprezentați de avocat Porțan C. I. în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 03.02.2014 eliberată de Baroul Bihor – Cabinet de avocat, care se prezintă și în reprezentarea intimaților reclamanți – lipsă, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că prezentul recurs este scutit de taxă timbru având în vedere natura litigiului dedus judecății, că la data de 12 martie 2014, prin registratura instanței, recurenta pârâtă a depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică întocmită în cauză, după care:
Reprezentantul intimaților reclamanți – avocat Porțan C. solicită respingerea obiecțiunilor la expertiză formulate de recurenta pârâtă. Arată că nu are alte probe sau cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimaților reclamanți – avocat Porțan C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată. În motivare arată că prima instanță a stabilit corect drepturilor angajaților, așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 580/31.10.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții D. M., P. A., G. V., S. T., P. I., P. V. P., T. A., S. G., B. F., T. Ț. R., B. G., P. N., C. D. C. toți cu dom. ales în Oradea, .. 11, . în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ”CFR MARFA „ S.A. BUCUREȘTI cu sediul în București, .. 38, sector 1, București, și în consecință:
S-a constatat că activitatea prestată de reclamantul D. M. în perioada: 01.04._04, se încadrează în condiții speciale de muncă.
A constatat că activitatea prestată de reclamantul P. A., în perioadele: 01.04._09, 08.08._09, 01.12._09, 01.01._10, 01.07._10,17.11._10, 21.12._11, se încadrează în condiții speciale de muncă.
S-a constatat că activitatea prestată de reclamanta G. R. în perioadele: 01.04._09, 01.08._09, 01.10._09, 22.12._10, 16.07._10, 31.10._11, se încadrează în condiții deosebite de muncă.
A constatat că activitatea prestată de reclamantul S. T. în perioadele: 01.04._09, 01.10._09, 13.12._10, se încadrează în condiții speciale de muncă.
S-a constatat că activitatea prestată de reclamantul P. I. în perioada 01.04._09, 15.09._09, 01.12._10, se încadrează în condiții speciale de muncă.
A constatat că activitatea prestată de reclamantul P. V. P. în perioadele: 01.04._09, 01.10._09, 01.01._10, se încadrează în condiții deosebite de muncă.
S-a constatat că activitatea prestată de reclamantul T. A. în perioadele: 01.04._09, 15.09._09, 01.01._10, se încadrează in condiții speciale de muncă.
A constatat că activitatea prestată de reclamanta S. G. în perioadele: 01.04._03 09.01._09, 01.10._09, 18.12._10, 01.08._10, 01.11._11, se încadrează în condiții speciale de muncă.
S-a constatat că activitatea prestată de reclamantul B. F. în perioadele: 01.04._06, 11.08._09, 08.08._09, 01.01._10, se încadrează în condiții deosebite de muncă.
A constatat că activitatea prestată de reclamantul T. Ț. R. în perioadele: 01.04._09, 01.10._10, 01.07._10, 15.10._11, se încadrează în condiții speciale de muncă.
S-a constatat că activitatea prestată de reclamantul B. G. în perioadele: 01.04._09, 11.08._09, 29.09._09, 11.12._10, 13.08._11, se încadrează în condiții speciale de muncă.
A constatat că activitatea prestată de reclamantul P. N. în perioadele: 01.04._09, 01.10._09, 19.11._10, 01.09._10, 01.11._11, se încadrează în condiții speciale de muncă.
S-a constatat că activitatea prestată de reclamantul C. D. C. în perioadele: 01.04._03, 05.06._09, 01.10._09, 01.12._10, se încadrează în condiții speciale de muncă.
A constatat că activitatea prestată de reclamantul S. T. în perioadele: 01.04._03, 01.04._09, 01.10._09, 01.11._10, 29.05._10, 01.09._10, 04.12._11, se încadrează în condiții speciale de muncă.
Restul pretențiilor au fost respinse.
Pârâtul a fost obligat să plătească cate 50 lei în favoarea fiecărui reclamant cu titlu de cheltuieli de judecata parțiale.
A fost respinsă acțiunea precizată formulata de reclamanții B. P., A. V. și B. G. în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ”CFR MARFA „ S.A. BUCUREȘTI; fără cheltuieli de judecată.
Toți reclamanții au fost obligați să plătească în contul Biroului Local de Expertize Judiciare A. pe seama expertului tehnic judiciar C. D. F. suma totală de 3000 lei cu titlu de diferența onorariu expert.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții D. M., P. A., G. V., S. T., P. I., P. V. P., T. A., S. G., B. F., T. Ț. R., B. G., P. N., C. D. C. și unitatea pârâtă (urmare a preluării unor unități) au existat raporturi de muncă, reclamanții prestând activitatea la unitatea pârâta în temeiul unor contracte individual de muncă, îndeplinind funcții în sistemul căilor ferate, iar ulterior, urmare reorganizării succesive de la Calea Ferată au fost preluați prin reorganizare de către unitatea pârâtă, începând cu data de 01.10.1998, așa cum rezulta din copiile carnetelor de muncă aflate la dosarul cauzei.
Prin acțiunea precizată dedusă judecații, reclamanții au solicitat acordarea beneficiului grupei I de muncă și a condițiilor speciale sau deosebite de muncă. Până la data de 01.04.2001 când a intrat în vigoare Legea nr.19/2000 reclamanții au fost beneficiari ai grupei I de muncă în procent de 100% potrivit mențiunilor din carnetele de muncă, conform Ordinului 125/1990 raportat la Ordinul 50/1990 anexa nr.1 poziția 123, respectiv grupa a II a, punctul 210 din anexa 2, unde sunt prevăzute" meseriile și funcțiile care concură la siguranța circulației din unitățile de exploatare a căilor ferate".
Potrivit dispozițiilor cuprinse în pct. 7 din ordinul nr. 50/1990 pentru stabilirea locurilor de muncă, a activităților și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă, încadrarea în grupa I și a II-a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat în locurile de muncă incluse în aceste grupe. Însă de precizat că potrivit pct. 6 din același act normativ nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități. De asemenea, stabilirea perioadei de activitate desfășurate în locurile de muncă și a activităților ce se încadrează în grupa I și a II-a de muncă în vederea pensionării, se face pe baza înregistrărilor din carnetul de muncă sau pe baza scriptelor și actelor oficiale existente la angajator, care să ateste o situație lipsită de echivoc și care să privească întregul program de lucru al salariatului, reieșit din fișa postului și specificul meseriei și funcției în care a fost încadrat la angajare.
Încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite în sensul art.19 din Legea nr.19/2000 respectiv în condiții speciale, conform art.20(2) din aceeași lege s-a făcut începând cu data de 1 aprilie 2001 prin lege în virtutea competenței constituționale stabilite în favoarea legislativului de a edicta acte normative cu putere obligatorie, iar metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor și locurilor de muncă în condiții deosebite și speciale este prevăzută prin acte normative emise de puterea executivă în aplicarea legii, conform art.107 din Constituția României și art.19alin (2-4) art.20 alin (3) din Legea pensiilor nr.19/2000.
Instanța a reținut faptul că lucrul desfășurat de reclamanți este în aceleași condiții de muncă și cu aceeași factori de risc pentru care au beneficiat de grupa I și a II a de muncă în conformitate cu Ordinul nr.125/1990 și Ordinul nr. 50/1990, până la 01.04.2001, când a intrat în vigoare Legea nr.19/2000, care prin art.198 a abrogat Ordinul 50/1990.
Astfel, prin H.G. nr. 261/2001 și apoi H.G. nr.1025/2003 s-au reglementat criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, respectiv speciale.
Ambele acte normative impun parcurgerea cronologică a mai multor etape de verificări, depunerea unor documente și elaborarea unor avize de către organele special și expres constituite în scopul îndeplinirii acestei proceduri,așa cum rezulta din documentele depuse in probațiune: aviz privind încadrarea locurilor de munca in condiții deosebite nr.55/1/28.12.2001 si actul adițional de prelungire a avizului nr.55/1 si 55/2 din 28.12.2001, avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale nr.12 din 30.11.2004. (filele 27-36 la dosar)., H.G. nr.1025/2003 definește locurile de muncă în condiții speciale ca fiind acele locuri de muncă unde există factori de risc profesional, care, prin natura sarcinii de muncă și a condițiilor de realizare a acesteia, conduc în timp la reducerea prematură a capacității de muncă, îmbolnăviri profesionale și la comportamente riscante în activitate cu urmări grave asupra securității și sănătății angajaților.
În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de munca in condiții special, instanța a reținut că prin acest act normativ se precizează ca locurile de munca încadrate în condiții speciale, prevăzute la art. 1 alin. (1), sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor si criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1.025/2003 privind metodologia si criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de munca în condiții speciale, cu modificările si completările ulterioare. Din examinarea anexei nr. 2,la Legea nr.226/2006, poziția 18, s-a constatat ca unitatea angajatoare a reclamanților pentru perioada dedusa judecații se regăsește printre unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor si criteriilor de încadrare în condiții speciale.
Potrivit prevederilor art.1 alin (3) din Legea nr.226/2006: în situația in care, potrivit legii, unitățile prevăzute in anexa nr. 2 își schimba denumirea sau sediul ori se reorganizează, inclusiv prin preluarea in totalitate sau in parte a patrimoniului de câtre o alta societate, locurile de munca in care pana la data la care au intervenit aceste modificări s-au desfășurat activitățile prevăzute in anexa nr. 1 rămân in continuare încadrate in condiții speciale de munca, daca respectivele locuri de munca se regăsesc la noua societate.
Și art.173 din Codul muncii republicat garantează protecția drepturilor salariaților în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, drepturile și obligațiile cedentului fiind transferate integral cesionarului, acest articol fiind o transpunere în legislația națională a Directivei 2001/2003 a Consiliului Europei.
Potrivit datelor înregistrate în carnetele de munca, până la 01 aprilie 2001, activitatea desfășurata de recurenții reclamanți a fost încadrata în grupa I de muncă cu excepția reclamanților Petrasca V. P., B. F. și G. R. care au fost încadrați în grupa a II a de muncă.
Expertul tehnic judiciar C. D. F., desemnat în cauză, în baza documentele puse la dispoziție și a verificării carnetelor de munca ale reclamanților coroborate cu fișele de post ale fiecărui reclamant, a concluzionat următoarele: locurile de muncă ale reclamanților: Szimucs G., P. A., T. Ț. R., B. G., P. N. și P. V. care au beneficiat de grupa I de muncă, se puteau încadra în condițiile speciale de muncă, după data de 01.04.2001, similar cu personalul care contribuie direct la siguranța circulației: locurile de muncă ale reclamanților: D. M., S. T., P. I., T. A., C. D. C. și S. T., în perioada ianuarie 2005-februarie 2007 au beneficiat de condiții deosebite deși locurile de muncă se puteau încadra în condiții speciale de muncă; locurile de muncă ale reclamanților B. P. si B. G. după data de 01.04.2001 sunt încadrate în condiții speciale; locurile de munca ale reclamanților G. R. si P. V. P. care au beneficiat de grupa a II a de munca puteau fi încadrate în condiții deosebite de munca la fel ca si B. F..
De asemenea, instanța a mai reținut din raportul de expertiză tehnică coroborate cu fisele de atribuții, că îndeplinirea sarcinilor de muncă ale reclamanților: a determinat o suprasolicitare psihica si prin responsabilitatea sporita privind funcționarea instalațiilor cu foc continuu, realizarea sarcinilor de serviciu s-a desfășurat permanent in condiții dificile de microclimat, aceștia sun expuși riscurilor activității de exploatare cu serviciul in tura ,determinate de suprasolicitare psihică si stres profesional creat de responsabilitatea siguranței circulației si complexitatea sarcinilor de serviciu ,expunere la zgomot, schimbări frecvente de temperatura.
Reclamanții D. M. ,Pușcau A., S. T., P. I., T. A., S. G., T. Ț. R., B. G., P. N., C. D. C., S. T., prin exercitarea atribuțiilor au concurat la buna desfășurare a activității de transport feroviar ,existând similitudini cu cei care au contribuit direct la siguranța circulației.
La data de 01.01.2011 prin . Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prin art.196, dispozițiile Legii nr.226/2006 ale legii nr.19/2000 au fost abrogate. Legea nr.263/2010 a preluat aceleași clasificări ale locurilor de muncă în condiții speciale și ale unităților care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale prevăzute și în legislația anterioară, respectiv în Legea 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale,
Din probele administrate în dosar, respectiv copiile carnetelor de muncă și fișele de atribuții, instanța a apreciat că reclamanții mai jos menționați prin activitatea pe care au desfășurat-o și prin funcțiile îndeplinite concura la siguranța circulației pe calea ferată.
Coroborând probele administrate în cauză cu prevederile legale menționate, instanța a admis în parte acțiunea formulata de reclamanții D. M., P. A., G. V., S. T., P. I., P. V. P., T. A., S. G., B. F., T. Ț. R., B. G., P. N., C. D. C., după cum urmează:
Referitor la activitatea prestată de reclamantul D. M., instanța a reținut din analiza copiei carnetului de muncă aflat la dosarul cauzei la filele 95-109, că în perioadele :13.02._79, 10.07._81, 01.02._98 a fost încadrate in grupa I de munca conform Ordinului nr.50/1990 anexa I poz.123 in procent de 100%-perioade in care reclamantul a îndeplinit funcția de revizor tehnic vagoane ,ca perioada 01.10._01 cat a îndeplinit funcția de revizor tehnic vagoane a fost încadrata in grupa I de munca, fapt ce reiese din poziția 60 si 66 din carnetul de munca.
In perioada 01.04._04 - poz.67-81 din carnetul de muncă, reclamantul a prestat activitate la unitatea pârâta in funcția de revizor tehnic vagoane, in aceleași condiții,loc de munca si aceeași funcție ca si până la data de 01.04.2001 .
Prin probatoriul administrat în cauză, nu s-a făcut dovada că acesta ar fi desfășurat activitate la unitatea pârâta și ulterior datei de 08.06.2004.
Față de considerente mai sus menționate, instanța a constatat că activitatea prestată de reclamantul D. M., în perioada: 01.04._04, se încadrează în condiții speciale de muncă.
Referitor la activitatea prestată de reclamantul P. A., instanța a reținut din analiza copiei carnetului de munca aflat la dosarul cauzei la filele 292- 302 .ca perioada 12.03._98 si perioada 01.10._01 a fost încadrata in grupa I de munca conform Ordinului nr.50/1990 anexa I poz.123 in procent de 100%, reclamantul îndeplinind funcția de revizor tehnic vagoane II ,fapt ce reiese din poz.62 si 68 din carnetul de munca.
De asemenea, instanța a reținut că în perioadele 01.04._09, 08.08._09, 01.12._09, 01.01._10, 01.07._10, 17.11._10, 21.12._11 reclamantul a prestat activitate la unitatea pârâtă în funcția de șef tură vagoane și revizor tehnic vagoane, fapt ce rezultă din poz. 69-94, 95-96, 97-99, 100-102, 103-104, 105-106 din carnetul de muncă în aceleași condiții, loc de muncă și funcție ca si anterior datei de 01.04.2001, considerente pentru care instanța a constatat că activitatea prestată de reclamant în aceste perioade se încadrează în condiții speciale de muncă.
Instanța a respins pretențiile după data de 01.01.2011, întrucât nu s-a făcut dovada prin nici un mijloc de probă a existenței raporturilor juridice de muncă cu unitatea pârâtă ulterior acestei date.
În perioadele 03.07._09, 01.11._09, 21.12._10, 24.06._10, 10.11._10, 03.12._10, contractul individual de muncă al reclamantului fiind suspendat conform art.52 alin 1 lit. d și art.53 din Codul Muncii si O.U.G. nr.4/2010, fapt ce reiese din poz.104, 102, 99, 96, 94, 92 din carnetul de munca, motiv pentru care instanța a respins pretențiile acestuia pentru aceste perioade ca nefondate.
Referitor la activitatea prestată de reclamanta G. R., instanța a reținut din copia carnetului de muncă aflat la dosarul cauzei la filele 177-193, că în perioada 08.08._96 reclamanta a lucrat în loc de muncă prevăzut în grupa I conform anexei I, poz.123 din ordinul nr.50/1990 în procent de 100%, îndeplinind funcția de magaziner tranzit - Poz.62 din carnetul de munca .
In perioadele 01.10._98, 01.10._01 a prestat activitate la unitatea pârâta în funcția de casier CF., loc de munca încadrat în grupa a II a de muncă procent 100%, conform anexei II, poziția 210 din Ordinul nr.50/1990 –poz.63,69 din carnetul de muncă.
În perioadele 01.04._09, 01.08._09, 01.10._09, 22.12._10, 16.07._10, 31.10._11, reclamanta a prestat activitate la unitatea pârâtă în funcția de casier CF poz.70-86, 88, 90-91 din carnetul de muncă, activitate care a fost încadrată și anterior datei de 01.04.2001, în grupa a II a de muncă și întrucât nu au fost modificate, locul de muncă, funcția și condițiile de muncă, având în vedere și concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, considerente pentru care instanța a constatat că aceste perioade prestate de reclamantă se încadrează în condiții deosebite de muncă.
Prin decizia nr.3A_ din 06.06.2011-fila 194 la dosar, reclamantei i-a încetat contractul individual de muncă începând cu data de 08.07.2011, motiv pentru care instanța a constatat până la această dată condițiile deosebite de muncă.
În perioadele 17.07._09, 10.09._09, 11.12._09, 01.06._10, 16.09._10, contractul individual de muncă a reclamantei a fost suspendat conform art.52 alin 1 lit. d, fapt ce reiese din poz.87, 89 din carnetul de muncă, motiv pentru care instanța a respins pretențiile pentru aceste perioade ca nefondate.
Referitor la activitatea prestata de reclamantul S. T., instanța a reținut din copia carnetului de munca aflat la dosarul cauzei la filele 59-76 la dosar, că în perioadele 01.09._82, 12.12._98, 01.10._01 reclamantul a lucrat in loc de munca prevăzut in grupa I de munca ,conform Ordinului nr.50/1990 ,anexa 1 poziția 123 in procent de 100%,îndeplinind funcția de revizor tehnic vagoane.Poz.57 si 63 din carnetul de munca.
În perioada 01.01._07 poz.80 si 86 din carnetul de muncă, reclamantul a fost beneficiarul de condiții deosebite de muncă conform H.G.nr.261/2001 art.4 și Legea nr.19/2000 art.19.
În perioadele 01.04._09, 01.10._09, 13.12._10 (data încetării contractului individual de munca in temeiul art.65 alin 1 din Legea nr.53/2003)- Poz.64-90, 92-93, 94-95 din carnetul de muncă, reclamantul a prestat activitate la unitatea pârâtă în funcția de revizor tehnic vagoane, în aceleași condiții, loc de muncă și funcție, care concura direct la siguranța circulației, ca și anterior datei de 01.04.2001, considerente pentru care instanța a constatat că aceste perioade se încadrează în condiții speciale de muncă și perioada 01.01._07, ca fiind în prestată în condiții speciale.
În perioadele 26.08._09 și 13.11._09, reclamantul a avut contractul individual de muncă suspendat în temeiul art.52 alin 1 si 53 din Codul Muncii - poz.91 și 93 din carnetul de muncă iar în perioada 22.03._11- poz.96-98 din carnetul de muncă a avut calitatea de șomer, motive pentru care instanța a respins pretențiile pentru aceste perioade ca nefondate.
Referitor la activitatea prestata de reclamantul P. I., instanța a reținut din copia carnetului de muncă aflat la dosarul cauzei la filele 216-233, că în perioadele: 15.02._80, 25.06._91 a prestat activitate în grupa a II a de muncă conform Ordinului nr.125/1990, din anexa 2 poz.26 din carnetul de muncă; în perioada 01.04._98 și în perioada 01.10._01 a lucrat in grupa I de munca, îndeplinind funcția de revizor tehnic vagoane III, conform Ordinului nr.50/1990 anexa I poziția 123 în procent de 100%,- poziția 60 si 67 din carnetul de muncă.
În perioada 01.01._07- poz.83 si 89 din carnetul de muncă, reclamantul a fost beneficiarul de condiții deosebite de muncă conform H.G. .nr.261/2001 art.4 și Legea nr.19/2000 art.19.
În perioadele 01.04._09, 15.09._09, 01.12._10 - data încetării raporturilor de muncă - poz.98 din carnetul de muncă, reclamantul a prestat activitate la unitatea pârâtă în funcția de revizor tehnic vagoane III, în aceleași condiții și funcție ca și anterior datei de 01.04.2001, poz.68-94, 95-96, 97, nefiind modificate condițiile de muncă, loc de muncă și funcția, considerente pentru care instanța a constatat că aceste perioade se încadrează în condiții speciale de muncă și a constatat și perioada 01.01._07 ca fiind prestată în condiții speciale.
În perioadele 10.08._09 –poz.94 din carnetul de munca, 02.11._09- poz. 96 din carnetul de munca, reclamantul a avut carnetul de munca suspendat in temeiul art.52 alin 1,OUG nr.28/2009 si 53 din Codul Muncii iar in perioada 08.03._11- poz.99-101 din carnetul de munca, reclamantul a avut calitatea de șomer, motive pentru care instanța a respins pretențiile pentru aceste perioade ca nefondate.
Referitor la activitatea prestata de reclamantul P. V. P., instanța a reținut din copia carnetului de muncă aflat la dosarul cauzei la filele 234-244, că în perioadele 01.07._76, 25.10._98, 01.10._01, acesta a lucrat în locul de muncă prevăzut în grupa a II a de muncă în procent de 100%, îndeplinind funcția de lăcătuș montator agreg. și transport, conform anexei II, poz.210 din ordinul nr.50/1990 –poziția 65 și 71 din carnetul de muncă.
În perioadele: 01.04._09, 01.10._09, 01.01._10 (data încetării raporturilor de muncă în temeiul art.65 alin 1 din Legea nr.53/2003 poz.98 din carnetul de muncă), reclamantul a prestat activitate la unitatea pârâtă ca lăcătuș montator agreg. en. și transp. poz.72-98 din carnetul de muncă, activitate care a fost încadrata și anterior în grupa a II a de muncă conform Ordinului nr. 50/1990 punctul 210 din anexa 2, si întrucât nu au fost modificate condițiile de muncă și funcția și ținând seama de concluziile raportului de expertiză tehnica efectuat în cauză, instanța a constatat că aceste perioade se încadrează în condiții deosebite de muncă.
În perioada 26.08._09-poz.94 din carnetul de muncă și perioada 02.12._10, reclamantul a avut contractul individual de muncă suspendat în temeiul art.52 alin 1 lit. d, art.53 din codul muncii iar din 11.03.2010 a avut calitatea de șomer - poz.99, motiv pentru care instanța a respins pretențiile reclamantului pentru aceste perioade ca nefondate.
Referitor la activitatea prestată de reclamantul T. A., instanța a reținut din copia carnetului de muncă, aflat la dosarul cauzei la filele 197-215, în perioadele: 16.09._98, 01.10._01, acesta a lucrat în loc de muncă încadrat în grupa I de muncă, îndeplinind funcția de revizor tehnic vagoane III, conform ordinului nr.50/1990 anexa I poziția 123 în procent de 100%.poz.59 și 66 din carnetul de muncă.
În perioada 01.01._07- poz.82 și 88- din carnetul de muncă, reclamantul a beneficiat de condiții deosebite de muncă conform HG. nr.261/2001 art.4 și Legea nr.19/2000 art.19.
În perioadele 01.04._09, 15.09._09, 01.01._10 (data încetării raporturilor de munca poz.97), reclamantul a prestat activitate la unitatea pârâtă în funcția de revizor tehnic vagoane I, în aceleași condiții și funcție ca și anterior datei de 01.04.2001, nefiind modificate condițiile de muncă și funcția, considerente pentru care instanța a constatat că aceste perioade se încadrează în condiții speciale de muncă și a constatat și perioada 01.01._07, ca fiind în prestată în condiții speciale.
În perioadele 10.08._09 și 02.12._10 reclamantul a avut contractul individual de muncă suspendat în temeiul art.52 alin 1 lit. d, art.53 din codul muncii iar din 22.03.2010 a avut calitatea de șomer poz.99, motiv pentru care instanța a respins pretențiile reclamantului pentru aceste perioade ca nefondate.
Referitor la activitatea prestată de reclamanta S. G., instanța a reținut din copia carnetului de muncă aflat la dosarul cauzei la filele 273-288, că în perioadele 10.12._98 și 01.10._01, poz.44 și 52 din carnetul de muncă, aceasta a prestat activitate la unitatea pârâtă în funcția conductor tren II, funcție care se încadrează în grupa I de muncă, conform anexei I pct.123 din Ordinul nr.50/1990
În perioadele 01.04._03, 09.01._09, 01.10._09, 18.12._10, 01.08._10, 01.11._11 (data încetării raporturilor de muncă așa cum reiese din adeverința nr.390 /2010- fila 288 la dosar)- poz. 53-65, 69-81 din carnetul de muncă, reclamanta a prestat activitate ca și magaziner comercial conductor tren II în aceleași condiții și funcție ca și anterior datei de 01.04.2001, nefiind modificate condițiile de muncă, loc de muncă și funcția, considerente pentru care instanța a constatat că aceste perioade se încadrează în condiții speciale de muncă.
În perioada 09.09._05, reclamanta a avut calitatea de șomer-poz.66-68 din carnetul de muncă, în perioadele 26.08._09, 07.12._09, 14.06._10, 20.09._10 - poz.77,79 din carnetul de muncă, reclamanta a avut contractul individual de muncă suspendat conform art.52 alin 1 lit. d din Codul Muncii, motive pentru care instanța a respins pretențiile reclamantei pentru aceste perioade ca nefondate.
Referitor la activitatea prestată de reclamantul B. F., instanța a reținut din copia carnetului de muncă aflat la dosarul cauzei la filele 148-157 în dosar că în perioadele: 30.03._85, 30-01._98, 01.10._01 - poz.60 și 66 din carnetul de muncă, acesta a lucrat în loc de muncă încadrat în grupa a II a de muncă in procent de 100%, în baza Ordinului nr.50/1990, anexa 2 poz.210 .
În perioadele: 01.04._06, 11.08._09, 08.08._09, 01.01._10 (data încetării raporturilor de muncă în temeiul art.65 alin 1 din Legea nr.53/2003), reclamantul a prestat activitate la unitatea pârâtă în calitate de lăcătuș montator agreg. en. și transp. - poz.72-98 din carnetul de muncă, activitate care a fost încadrata și anterior în grupa a II a de muncă conform Ordinului nr. 50/1990 punctul 210 din anexa 2, și întrucât nu au fost modificate condițiile de muncă și funcția și ținând seama de concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, considerente fata de care instanța a constatat că aceste perioade se încadrează în condiții deosebite de muncă.
În perioada 13.11._07 –poz.85-89 din carnetul de muncă, reclamantul a avut calitatea de cursant salarizat, în perioadele 03.07._09 și 02.12._10 – poz. 94 si 96 din carnetul de muncă reclamantul a avut contractul individual de muncă suspendat conform art.52 alin 1 lit. d, art.53 din Codul Muncii, iar în perioada 22.03._11 a avut calitatea de șomer poz.99-101 din carnetul de muncă, motive pentru care instanța a respins pretențiile reclamantului pentru aceste perioade ca nefondate.
Referitor la activitatea prestată de reclamantul T. Ț. R., instanța a reținut din copia carnetului de muncă aflat la dosarul cauzei la filele 130-147, că în perioadele 02.03._83, 01.06._84, 08.01._98, 01.10._99, reclamantul a lucrat în loc de muncă încadrat în grupa I de muncă conform ordinului nr.50/199o în procent de 100%, conform anexei I, poziția 123 și 51, 14, 49 în funcția de revizor tehnic vagoane II poz.56 și 59 din carnetul de muncă.
În perioada 01.09._01 reclamantul a lucrat în funcții care se încadrează în grupa I de muncă conform anexei I poz.123 din Ordinul nr.50/1990, îndeplinind funcția de operator vagoane -poz.65 din carnetul de muncă.
În perioadele: 01.04._09, 01.10._10, 01.07._10, 15.10._11, reclamantul a prestat activitate ca și șef tură vagoane, operator vagoane în aceleași condiții și funcție ca și anterior datei de 01.04.2001, nefiind modificate condițiile de muncă, loc de muncă și funcția, considerente pentru care instanța a constatat că aceste perioade se încadrează în condiții speciale de muncă.
În perioadele 03.07._09, 17.06._10, 17.09._10, reclamantul a avut suspendat contractul individual de muncă în temeiul art.52 alin 1 lit. d și art.53 din Codul Muncii - poz. 87 si 90 din carnetul de muncă, motiv pentru care instanța a respins pretențiile reclamantului, pentru aceste perioade.
Întrucât reclamantul nu a făcut prin nici un mijloc de probă dovada existentei raporturilor de muncă, după data de 01.01.2011, instanța a respins pretențiile acestuia după aceasta data ca nefondate .
Referitor la activitatea prestată de reclamantul B. G., instanța a reținut din analiza copiei carnetului de muncă aflat la dosarul cauzei la filele 245-262 că în perioadele:15.05._96 și 01.06._98, 01.10._01, - poz.62 si 67 din carnetul de muncă, a lucrat în loc de muncă prevăzut în grupa I de muncă, conform Anexei I poz.123 din Ordinul nr.50/1990.
În perioadele 01.04._09, 11.08._09, 29.09._09, 11.12._10, 13.08._11, reclamantul a prestat activitate la unitatea pârâtă în funcția de șef manevră vagoane în aceleași condiții și funcție ca și anterior datei de 01.04.2001, nefiind modificate condițiile de muncă, locul de muncă și funcția, considerente pentru care instanța a constatat că aceste perioade se încadrează în condiții speciale de muncă - poz.76-90 din carnetul de muncă.
În perioadele 01.08._09, 01.09._09, 20.11._09, 17.06._10, reclamantul a avut suspendat contractul individual de muncă în temeiul art.52 alin 1 lit. d din Codul Muncii poz. 87 si 90 din carnetul de muncă, motiv pentru care instanța a respins pretențiile pentru aceste perioade - poz.86 și 87 din carnetul de muncă.
Întrucât reclamantul nu a făcut prin nici un mijloc de probă, dovada existentei raporturilor de muncă, după data de 01.01.201, instanța a respins pretențiile acestuia, după aceasta data ca nefondate .
Cu privire la activitatea prestată de reclamantul P. N., instanța a reținut din copia carnetului de muncă aflat la dosarul cauzei la filele 77-94 la dosar, că în perioadele: 01.09._98, 01.10._01 poz.67 și 74 din carnetul de muncă, a lucrat în locul de muncă prevăzut de grupa I de muncă, în procent de 100% în baza Ordinului nr.50/1990, anexa I, poz.123, îndeplinind funcția de șef tură vagoane.
În perioadele 01.04._09, 01.10._09, 19.11._10, 01.09._10, 01.11._11, poz.87-106 din carnetul de muncă, reclamantul a prestat activitate la unitatea pârâtă în funcția de șef tură vagoane în aceleași condiții, loc de muncă și funcție ca și anterior datei de 01.04.2001, nefiind modificate condițiile de muncă, locul de muncă și funcția, considerente pentru care instanța a constatat că aceste perioade se încadrează în condiții speciale de muncă.
În perioadele 26.08._09, 21.10._09 –poz.98 și 100 din carnetul de muncă, reclamantul a avut suspendat contractul individual de muncă în temeiul art.52 alin 1 lit. d și art.53 din Codul Muncii, motiv pentru care instanța a respins pretențiile reclamantului pentru aceste perioade.
Întrucât reclamantul nu a făcut prin nici un mijloc de probă, dovada existentei raporturilor de muncă, după data de 01.01.2011, instanța a respins pretențiile acestuia după această data ca nefondate.
Cu privire la activitatea prestată de reclamantul C. D. C., instanța a reținut din copia carnetului de muncă aflat la dosarul cauzei la filele 44-58, că în perioadele: 02.09._93, 10.05._98, 01.10._01 –poz.37 și 45 din carnetul de muncă, reclamantul a lucrat în locul de muncă prevăzut de grupa I de muncă, în procent de 100% în baza Ordinului nr.50/1990, anexa I, poz.123, îndeplinind funcția de revizor tehnic vagoane.
În perioadele 01.04._03 (data încetării raporturilor de muncă conform art.65 din Codul Muncii, 05.06._09, 01.10._09, 01.12._10 (data încetării raporturilor de muncă în temeiul art. 55 lit. b din Codul Muncii) - poz.46-56, 62-74, din carnetul de muncă, reclamantul a prestat activitate la unitatea pârâtă în funcția de revizor tehnic vagoane III, în aceleași condiții, loc de muncă și funcție ca și anterior datei de 01.04.2001, nefiind modificate condițiile de muncă, locul de muncă și funcția, considerente pentru care instanța a constatat că aceste perioade se încadrează în condiții speciale de muncă.
În perioadele 16.09._04, 17.09._05 –poz.57-61 din carnetul de muncă, reclamantul a avut calitatea de șomer și a fost beneficiar de venit complementar conform OUG nr.8/2003, iar în perioadele 26.08._09, 21.10._09 reclamantul a avut suspendat contractul individual de muncă în temeiul art.52 alin 1 lit. d și art.53 din Codul Muncii, iar din 18.05.2010 a fost angajatul .. în funcția de conducător auto și nu a unității pârâte, motive pentru care instanța a respins pretențiile pentru aceste perioade.
Cu privire la activitatea prestată de reclamantul S. T., instanța a reținut din copia carnetului de muncă aflat la dosarul cauzei la filele 32-42, că în perioadele: 03.09._83, 15.03._98, 01.10._01 - poz.55 și 62 din carnetul de muncă, acesta a lucrat în grupa I de muncă, conform Ordinului 50/1990, anexa I poz.123.
În perioadele: 01.04._03, 01.04._09, 01.10._09, 01.11._10, 29.05._10, 01.09._10, 04.12._11, poz.56-103, reclamantul a prestat activitate la unitatea pârâtă în funcțiile de lăcătuș montator agreg. en. și transport. Revizor tehnic vagoane III, în aceleași condiții, loc de muncă și funcție ca și anterior datei de 01.04.2001, nefiind modificate condițiile de muncă, locul de muncă și funcția, considerente pentru care instanța a constatat că aceste perioade se încadrează în condiții speciale de muncă.
În perioadele 25.05._10, 24.08._10, 02.12._10, 26.08._09, 02.11._09, 07.07._04 – poz. 71-75, 90, 92, 95, 97, 102 din carnetul de muncă, reclamantul a avut calitatea de cursant cu suspendarea contractului individual de muncă și a avut suspendat contractul individual de muncă în temeiul art.52 alin 1 lit. d și art.53 din Codul Muncii, motive pentru care instanța a respins pretențiile pentru aceste perioade ca nefondate.
Întrucât reclamantul nu a făcut prin nici un mijloc de probă dovada existenței raporturilor de muncă, după data de 01.01.2011, instanța a respins pretențiile după această data ca nefondate.
Din analiza copiei carnetului de muncă a reclamantului B. P. aflat la filele 116-129 dosar, instanța a reținut că în perioada 15.07.1991—01.10.1998, acesta a lucrat în funcții care se încadrează în grupa I de muncă conform pct.31 și anexa 2 la ord. nr.1638/1990 al MMPS ce constituie completare la Ordinul 125/1990 –poz.67 din carnetul de muncă, în perioada 01.10._99 a avut calitatea de șomer –beneficiar de prevederile Legii nr.1/1991 aspect ce rezultă din poz.68-69 din carnetul de muncă, în perioada 10.08._02 a prestat activitate la . și nu la unitatea pârâta -poz.70-76 din carnetul de muncă, în perioada 21.05._03, 22.12._04, 01.09._09, 31.07._09, 06.11._10 activitatea prestată de reclamant în funcția de mecanic ajutor locomotivă –automotor și mecanic locomotivă s-a încadrat în condiții de muncă speciale - poz.102 din carnetul de muncă.
În perioadele 03.07._09, 12.10._09, 01.10._10, contractul individual de muncă a reclamantului a fost suspendat în temeiul art.52 alin 1 lit. d, art.53 din Codul Muncii și O.U.G nr.4/2010 –șomaj tehnic poz.96-97, 99 din carnetul de muncă.
Față de aceste considerente și raportat la obiectul dedus judecății, concluziile raportului de expertiză tehnică, instanța a respins pretențiile reclamantului ca fiind nefondate.
Din analiza copiei carnetului de muncă a reclamantului A. V. aflat la dosarul cauzei la filele 25-32 la dosar, instanța a reținut că acesta în perioada 01.03._98, a fost salariatul Depoului de Locomotive CFR Oradea, în perioada 01.10._01, a fost salariatul S.N.T.F.M. Sucursala Cluj Depoul Exploatare Marfă Oradea, în perioada 01.12._01 a fost salariatul S.C.E.T.A. „CFR TRANSAUTO S.A. Agenția Trafic Combinat Cluj, în perioada 01.12._09 a fost salariatul S.C. „CFR-IRLU” S.A. Secția Oradea, îndeplinind funcția de electrician montare instalații electrice, aspecte ce rezultă din pozițiile 14-57, 58 -66, 67-68, 69-86 din carnetul de muncă, și nu salariatul unității pârâte .
F. de aceste considerente, reclamantul neavând calitatea de angajat al societății pârâte, instanța a respins pretențiile acestuia, ca fiind formulate față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Referitor la activitatea prestata de reclamantul B. G., instanța a reținut din analiza copiei carnetului de muncă aflat la dosarul cauzei la filele 160-177 dosar, că în perioada 05.09._01 a lucrat în grupa I de muncă poziția 79 din carnetul de muncă și în perioadele 19.02._09, 24.07._09, 06.11._10, 15.07._10, 19.10._10 a îndeplinit funcția de mecanic ajutor locomotivă –poziția 104 din carnetul de muncă și a lucrat în condiții speciale de muncă societatea regăsindu-se la poz. 18 din anexa 2 la Legea nr.226/2006, iar în perioada 01.11._03 a avut calitatea de șomer poz.80-81 din carnetul de muncă, în perioada 18.03._07 a fost angajatul . PRODUCTS S.R.L.poz.82-90 din carnetul de muncă și nu a unității pârâte; în perioadele 03.07._09, 12.10._09, 01.07._10, 01.10._10 a avut contractul individual de muncă suspendat în temeiul art.52 alin 1 lit. d și art.53, OUG nr.4/2010 din Codul Muncii –poz. 96, 97, 99, 100 din carnetul de muncă.
În consecință, față starea de fapt, având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, perioada dedusa judecații, instanța a respins pretențiile reclamantului ca nefondate.
De asemenea, instanța a reținut cu privire la capătul de cerere privind obligarea unității pârâte de a obține avizele necesare încadrării în condiții speciale/deosebite că: aceasta începând cu 2001, deci în urmă cu aproximativ 10 ani, a declanșat procedura de încadrare a locurilor sale de muncă deosebite/speciale prin depunerea dosarului și obținerea avizului special și prelungirea prin act adițional, prevăzut de lege de la Inspecția Muncii, Ministerul Muncii Solidarității și Familiei, Agenția de Sănătate Publica Cluj, filele 27-37 la dosar, îndeplinindu-și obligația prevăzută de actele normative mai sus menționate, motiv pentru care s-a respins acest capăt de cerere.
Instanța a mai reținut că prevederile art.7 alin 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, au fost abrogate prin O.U.G. nr. 148/2008 iar potrivit prevederilor art.279 alin. 3 și 4 din Codul Muncii, ITM și angajatorii care păstrează și completează carnetele de muncă le vor elibera titularilor în mod eșalonat, până la data de 30 iunie 2011.
Față de cele ce preced, având în vedere că dispozițiile legale referitoare la completarea carnetelor de muncă au fost abrogate, iar carnetele de muncă ale reclamanților, în materialitatea lor, au fost predate acestora, instanța a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la completarea carnetelor de muncă ale reclamanților, cu mențiunile solicitate prin precizarea de acțiune.
Referitor la cheltuielile de judecată avansate de reclamanții D. M., P. A., G. V., S. T., P. I., P. V. P., T. A., S. G., B. F., T. Ț. R., B. G., P. N., C. D. C., acestea au constat în onorariu expert și onorariu avocațial. Instanța a constatat că pretențiile acestor reclamanți au fost admise doar în parte, fiind incidente astfel prevederile art.276 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte cheltuielile legate de plata onorariului avocațial le apreciază ca disproporționat de mari în raport cu munca îndeplinită de avocat și complexitatea cauzei, motiv pentru care s-a impus reducerea cuantumului acestora, în condițiile art. 274 al. 3 Cod procedură civilă. Față de cele arătate și reținând culpa procesuală a pârâtului pentru o parte a pretențiilor reclamanților, în temeiul art.274 și 276 Cod procedură civilă l-a obligat pe acesta la plata a cate 50 lei în favoarea fiecărui reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
În ceea ce privește cererea reclamanților B. P., A. V. și B. G. de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta a fost apreciată ca nefondată, pretențiile acestora fiind respinse în întregime, nu se poate reține culpa procesuală a pârâtei.
De asemenea, având în vedere că nu s-a făcut dovada plății de către reclamanți a diferenței onorariu expert și ținând seama că s-a achitat de către aceștia doar suma de 1200 lei așa cum reiese din decontul justificativ anexa la raportul de expertiză tehnica precum și chitanța CEC aflată la dosarul cauzei fila 305, instanța a obligat în temeiul art.202 alin.2 Cod procedură civilă, toți reclamanții să plătească în contul Biroului Local de Expertize Judiciare A. pe seama expertului tehnic judiciar C. D. F. suma totală de 3000 lei cu titlu de diferența onorariu expert.
Asistenții judiciari – participând la constituirea completului de judecată în condițiile art. 55 alin 1 din Legea nr. 304 /2004 cu vot consultativ - au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă "CFR Marfă" S.A. București - Sucursala Transilvania Cluj N. solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 8, 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, recurenta arată că hotărârea instanței de fond este criticabilă în primul rând pentru nerespectare principiului contradictorialității, prin omisiunea comunicării raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța însușindu-și în totalitate punctul de vedere al expertului, deși respectarea principiului contradictorialității presupune și dreptul părții de a prezenta observații în cauză, sens în care invocă jurisprudența CEDO vizând art. 6 din Convenție cu privire la egalitatea de arme între părți .
De asemenea arată că hotărârea este criticabilă și din punctul de vedere al interpretării actului dedus judecății deoarece încadrarea muncii prestate de către reclamanții din cererea introductivă în grupa I de muncă s-a făcut potrivit clasificărilor din Ordinele Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 50/1990 și nr. 125/1990, ordine care o dată cu . Legii nr. 19/2000 au fost abrogate.
Menționează că Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale stabilește în mod expres categoriile de personal aparținând CFR. Marfă, încadrate în condiții speciale la punctul 7 respectiv: „activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automator mecanic ajutor și mecanic instructor”, ori funcțiile de revizor tehnic vagoane, operator manevră, casier, ocupate de către reclamanți nu se regăsesc în această listă.
Arată că în perioada ianuarie 2005 – februarie 2007 în baza art. 19 alin.5 din Legea nr. 19/2000, Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Cluj, a avizat încadrarea în condiții deosebite a locurilor de muncă de la revizia Oradea astfel că reclamanții D. M., S. T., P. I., T. A., B. F., C. D. C. și S. T. care aveau funcția de revizor tehnic vagoane au beneficiat de condiții deosebite de muncă, astfel cum rezultă din avizele I.T.M. Cluj nr. 54/2001 și 55/2004 cu valabilitate de 3 ani.
Consideră că în atare situație concluziile expertului desemnat în cauză potrivit căruia locurile de muncă se puteau încadra în condiții speciale, concluzii însușite și de către instanță sunt netemeinice potrivit principiului de drept Ubi lex non distiguit nex nos distinguere debemus.
Intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Expertiza a fost comunicată recurentei la termenul din 04 februarie 2014, prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză recurenta invocând faptul că expertul nu a specificat dispozițiile legale în baza cărora se putea face această încadrare în grupa I, arătând că grupele de muncă au fost acordate conform Ordinului nr. 50/1990 și 125/1990 până la abrogare prin . Legii nr. 19/2000, expertiza fiind irelevantă.
Analizând sentința atacată văzând și actele dosarului prin prisma motivelor invocate de recurentă cât și din oficiu instanța de recurs reține următoarele:
Criticile aduse sentinței sunt nefondate.
Obiectul acțiunii formulate și precizate de reclamanți vizează constatarea faptului că activitatea desfășurată de aceștia, ulterior anului 1990, se încadrează în grupa I de muncă.
Corect a apreciat instanța de fond ca întemeiate în parte pretențiile reclamanților D. M., P. A., G. V., S. T., P. I., P. V. P., T. A., S. G., B. F., T. Ț. R., B. G., P. N. și C. D. C., constatând în raport de probele administrate, carnete de muncă și expertiză tehnică efectuată în cauză, că activitatea desfășurată de aceștia ulterior datei de 01.04.2001 în cadrul societății pârâte se încadrează fie în condiții speciale fie în condiții deosebite de muncă în raport de funcțiile avute și dispozițiile Legii nr. 19/2000. Anterior datei de 01.04.2001 când a intrat în vigoare această lege, reclamanții au beneficiat de încadrarea corectă în grupa I de muncă, iar în recurs i-a fost comunicată recurentei expertiza, obiecțiunile acesteia vizând aspecte de aplicare a legii fiind irelevante.
Ori în condițiile în care în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică prin care s-a analizat activitatea și condițiile de muncă ale fiecărui reclamant în cadrul societății recurente și această lucrare nu a fost contestată în condițiile prevăzute de art. 212 alin.2 Cod procedură civilă, nefiind solicitată o contraexpertiză în cauză, criticile recurentei sunt nefondate.
Nu se poate reține că nu există temei legal pentru constatarea condițiilor speciale sau deosebite de muncă în condițiile în care activitatea desfășurată de reclamanți în perioada 1990 – 01.04.2001 a fost încadrată chiar de recurentă în grupa I sau a II-a de muncă potrivit prevederilor Ordinului M.M.P.S. nr. 50/1990 iar Legea nr. 19/2000 a prevăzut la art. 19 încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, respectiv la art. 20 încadrarea în condiții speciale de muncă începând cu data de 01 aprilie 2001 data intrării în vigoare a acestei legi.
Prin urmare, judicios a reținut instanța de fond că lucrul desfășurat de reclamanți este în aceleași condiții și cu aceeași factori de risc pentru care au beneficiat de grupa I sau a II-a de muncă în conformitate cu Ordinul nr. 125/1990 și Ordinul nr. 50/1990 până la data de 01.04.2001 când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000 care prin art. 198 a abrogat Ordinul nr. 50/1990, iar HG. nr. 261/2000 și HG. nr. 1025/2003 a reglementat criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, respectiv speciale, ambele acte normative impunând parcurgerea mai multor etape de verificări.
Așadar în condițiile în care din expertiza efectuată în cauză a rezultat că activitatea reclamanților s-a desfășurat în aceleași condiții și factori de risc, la fel ca în perioada în care activitatea acestora era încadrată în grupa I sau a II-a de muncă Tribunalul a dat o interpretare corectă raportului de expertiză efectuat în cauză de expert C. D. F., concluzionând corect că activitatea reclamanților nominalizați de instanță poate fi încadrată în condiții speciale sau deosebite în raport de funcția și locul de muncă, criticile recurentei în sensul că expertul sau instanța nu a invocat temeiul legal, ori că nu există temei legal, fiind neîntemeiate, chiar recurenta recunoscând că a acordat codiții speciale sau deosebite și ulterior anului 2001, prin Legea nr. 226/2006 fiind de asemenea precizate locurile de muncă încadrate în condiții speciale sau deosebite, evident cu respectarea dispozițiilor acestei legi, recurenta pârâtă regăsindu-se printre unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor de încadrare în condiții speciale.
Prin urmare raportat la probele administrate în dosar, respectiv carnetele de muncă și fișele de atribuții, corect a apreciat instanța de fond că reclamanții prin activitatea pe care au desfășurat-o și prin funcțiile îndeplinite, concură la siguranța circulației pe calea ferată, activitate care a fost încadrată corect în condiții speciale sau deosebite, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, necontestat de recurentă conform art. 212 alin.2 după comunicare.
Este de menționat că principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă sau în condiții deosebite sau speciale nu este regăsirea în liste sau nominalizarea de către conducerea unităților, ci încadrarea se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor ce lucrează în acest climat nefavorabil de risc, concluzie ce se regăsește și în normele de aplicare ale actelor normative invocate, Ordinul nr. 50/1990, HG. nr. 1223/1990 sau Legea nr. 19/2000, critica recurentei vizând lipsa temeiului legii fiind neîntemeiată.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța de recurs în temeiul art. 312 al.1 raportat la art. 304 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul pârâtei, menținând în totalitate sentința atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ "CFR MARFA" S.A. BUCUREȘTI cu sediul în sector 1, București, .. 38, cu sediul procedural ales la S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ "CFR MARFA" S.A. - SUCURSALA TRANSILVANIA CLUJ N. cu sediul în Cluj N., P-ța. A. I., nr. 17, județul Cluj, în contradictoriu cu intimații reclamanți: G. M. R., D. M., P. A., G. V., S. T., P. I., P. V. P., B. P., T. A., A. V., S. G., B. F., T. Ț. R., B. G., B. G., P. N., C. D. C. și S. T. toți cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocațial Porțan C. din Oradea, .. 11, ., împotriva sentinței civile nr. 580 din 31.10.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R. F. P. C. G. M. P. L.
ed. dec. G. M./14.04.2014
Jud. fond. S. C.
Dact.P.L./14.04.2014
Ex.2
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 310/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
