Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2067/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2067/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 1573/120/2013
ROMÂNIA
C. DE A. PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 2067
Ședința publică din data 10 septembrie 2013
Președinte - V. S.
Judecători - E. M.
- C. Ș.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5 și C. de A. Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 4, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 675 din 21 martie 2013 pronunțată de T. Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții Ș. F., S. A., P. V., C. C., M. A., C. L. -toți cu domiciliul procedural ales la sediul Judecătoriei P. din orașul P., ., județul Dâmbovița, cu pârâtul T. Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea București, nr. 3, județul Dâmbovița.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 septembrie 2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când, în urma deliberării, a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la T. Dâmbovița sub nr._, reclamanții Ș. F., S. A., P. V., C. C., M. A., C. L., au chemat în judecată pârâții M. Justiției, T. Dâmbovița, C. de A. Ploiești, Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza titlurilor executorii, neachitate până în prezent, începând cu data de 01.07.2004 și până la data plății efective.
Motivându-se cererea, s-a arătat că prin decizia civilă nr. 477/10.03.2009 pronunțată de C. de A. Ploiești în dosarul nr._, pentru reclamanții Ș. F., S. A., P. V., C. C., M. A. și C. L., pârâții au fost obligați să le plătească drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 %, calculat la salariul de bază, începând cu data de 01.07.2004 și în continuare până la încetarea dreptului.
S-a arătat că, în mod succesiv s-a suspendat orice executare silită și plata sumelor de bani ce erau datorate, au fost eșalonate, astfel plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar.
Au mai arătat că actualizarea sumelor de bani prevăzută în dispozitivul hotărârii, poate fi cumulată cu dobânda legală moratorie în sprijinul admisibilității acestui cumul putând fiind invocate dispozițiile OG nr. 5/2001, care prevăd expres posibilitatea actualizării creanței, dobânzilor, majorărilor sau penalităților datorate la data plății efective.
S-au mai invocat și prevederile art. 1535 din Noul Cod Civil, care stabilesc că în situația în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, în cuantumul prevăzut de părți, sau în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a face dovada vreunui prejudiciu, iar prin Ordonanța nr. 13/24.08.2011 privind dobânda legală, remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, este prevăzut faptul că părțile sunt libere să stabilească rata dobânzii pentru restituirea unui împrumut cât și pentru întârzierea la plată.
S-au mai invocat și prevederile Directivei nr. 211/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16.02.2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacții comerciale, care-și propun a stabili prin legislația statelor membre, mecanisme suficient de persuasive pentru ca autoritățile publice să execute în termen cât mai scurt obligația de plată a prețului bunurilor sau prestațiilor.
În drept, au fost invocate OG nr. 5/2001, OG 13/2011, art. 1535 NCC, Directiva 2011/7/UE, Decizia nr. 304/04.02.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cât și minuta Comisiei de unificare a practicii judiciare din 10.03.2010.
S-au anexat hotărârile judecătorești despre care s-a făcut mențiune în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Prin întâmpinare, pârâtul M. Justiției a solicitat -respingerea acțiunii, arătând că nu se mai justifică și dobânda legală întrucât s-a operat actualizarea în funcție de rata inflației, ajungându-se la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără temei legal; -a invocat și prescripția dreptului la acțiune, arătând că în măsura în care vor fi constatate ca întemeiate pretențiile reclamanților, acestea nu pot fi acordate decât pentru o perioadă de 3 ani anterioară introducerii prezentei acțiuni; -că este vorba de pretenții distincte pentru care termenul de prescripție se raportează la data introducerii acțiunii în instanță, iar întreruperea cursului prescripției prin recunoaștere invocată de reclamanți, trebuie să fie neîndoielnică, să rezulte din împrejurări neechivoce și să se refere la pretențiile afirmate, în speță dobânda legală.
Și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, arătând că rolul său este de a elabora politici bugetare, proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, Ministerul Finanțelor Publice fiind un simplu terț care nu are atribuții privind angajarea/salarizarea reclamanților sau acordarea pensiei, neavând raporturi de muncă încheiate cu aceștia.
S-a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată și neîntemeiată.
T. Dâmbovița a pronunțat sentința civilă nr. 675 din 21 martie 2013 prin care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, invocată de acesta prin întâmpinare și a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive față de acest pârât.
A admis excepția prescripției acțiunii, invocată de pârâtul M. Justiției pentru perioada 01.07.2004 – 13.02.2010 și a respins acțiunea ca prescrisă pentru această perioadă.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții în contradictoriu cu pârâții M. Justiției, T. Dâmbovița, C. de A. Ploiești și Ministerul Finanțelor Publice și a obligat pârâții la plata dobânzii legale pentru sumele datorate în baza titlurilor executorii decizia civilă nr. 477/10.03.2009, pronunțată de C. de A. Ploiești în dosarul nr._ de la data scadentă fiecărei sume, dar nu mai devreme de 13.02.2010 și până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, s-a constatat că aceasta este întemeiată, întrucât conform art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 (act normativ ce se aplică întrucât prescripția a început să curgă înainte de . NCC) „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii”, astfel că dreptul la acțiune privind dobânda legală care este un accesoriu al creanței principale, se naște odată cu dreptul la acțiune privind creanța principală.
Pe lângă principiul prescripției dreptului la acțiune privind un drept accesoriu odată cu prescripția dreptului la acțiune privind un drept principal, legea mai consacră și un alt principiu care guvernează efectele prescripției extinctive și anume cel în virtutea căruia se stinge printr-o prescripție distinctă dreptul la acțiune privind fiecare prestație în cazul obligațiilor cu executare succesivă (art. 12 din Decretul nr. 167/1958).
În legătură cu acest ultim principiu, jurisprudența s-a pronunțat în sensul că dobânzile de întârziere fiind prestații succesive în sensul art. 12 din decret, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită (Decizia nr. 1366/1081 a Secției Civile a fostului Tribunal Suprem).
În speță, dreptul la acțiune privind dobânda legală a început să curgă de la aceeași dată cu dreptul la acțiune privind creanța principală, respectiv 01.07.2007, fiind prescris pentru perioada anterioară datei de 13.02.2010 (data introducerii cererii de chemare în judecată fiind 13.02.2013).
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, a fost admisă întrucât această instituție nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții, având, în conformitate cu Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, atribuții de elaborare a politicilor bugetare și a proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat cererea ca fiind întemeiată, pentru argumentele ce se vor arăta în continuare:
Prin hotărâri judecătorești devenite irevocabile, pârâții au fost obligați la plata către reclamanți a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 %, iar ultima eșalonare a avut loc prin Legea nr. 230/05.12.2011 astfel: în anul 2012 s-a prevăzut acordarea a 5 % din valoarea titlului executoriu, în 2013 – 10 % din valoarea titlului executoriu, în 2014 și 2015 – 25 % din valoarea titlului executoriu, iar în anul 2016 - 35 % din valoarea titlului executoriu.
Sumele de bani prevăzute în titlurile executorii au fost actualizate prin dispozitivul hotărârii, însă acesta nu constituie un motiv pentru care reclamanții să nu poată solicita obligarea și la plata dobânzii legale, cumulul fiind permis de lege
Potrivit dispozițiilor art. 1082 din vechiul Cod civil, debitorul este obligat la plata de daune interese pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar conform art. 1084 din vechiul Cod civil, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor, provoacă creditorului un prejudiciu care egal cu dobânda legală.
Prin urmare, în acord și cu prevederile art. 1088 din vechiul Cod civil, reclamanții sunt îndreptățiți la daune interese sunt forma dobânzii legale în cuantumul prevăzut de Ordonanța nr. 13 din 24.08.2001, fără punerea în întârziere a debitorului, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României.
În același sens, sunt și prevederile art. 1535 din NCC, care stabilesc că se pot solicita de către creditori daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor cât și celorlalte subiecte de drept civil.
Nu există nici un impediment pentru a nu se putea pretinde dobânda legală pe calea unei acțiuni separate și de a se cumula actualizarea cu indicele de inflație cu dobânda legală, în acest sens fiind și minuta întâlnirii dintre membrii comisiei pentru unificarea practicii judiciare din 24.11.2010, care a statuat că actualizarea cu indicele de inflație este justificată de aducerea la zi a sumei datorate în raport de creșterea prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a banilor, iar plata dobânzii legale se acordă pentru acoperirea beneficiului nerealizat, respectiv pentru faptul că suma de bani cuvenită nu a putut fi folosită în perioada pentru care se acordă dobânda.
Pentru cele ce preced, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respinge acțiunea pentru perioada anterioară datei de 13.02.2010, respectiv 01.07.2004 – 13.02.2010, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MFP și a respins acțiunea față de acest pârât, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtele la plata către reclamanți, a dobânzii legale aferente sumelor datorate, în baza titlurilor executorii obținute, începând cu data de 13.02.2010 și până la data plății efective.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen legal pârâții M. Justiției și C. de A. Ploiești, invocând motive de nelegalitate în sensul disp. art.304 pct.9 Cod pr.civilă, după cum urmează:
1. M. Justiției susține în esență că în speță sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, și, în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei.
În ceea ce privește aplicabilitatea noului Cod civil, problema dobânzii compensatorii s-ar pune doar de la . (octombrie 2011).
În același timp, potrivit art. 1489 alin. 1 din noul cod civil „Dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege".
De asemenea, la art. 1535 se prevede că „(1)în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit".
Potrivit art. 1088 din Codul civil „La obligațiile care au ca obiect o sumă de bani oarecare, daunele - interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept".
De asemenea, daunele se acordă atunci când se află întrunite elementele răspunderii civile, ceea ce în speță nu poate fi reținut.
Se susține în continuare că, în speța dedusă judecății, obligarea și la plata dobânzii legale, nu se impune „având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutare obligației de plată)", astfel cum rezultă din Minuta Comisiei de unificare a practicii judiciare în materie civilă, dreptul familiei și conflicte de muncă și asigurări sociale, din 10.03.2010.
Pe de altă parte, în cauză sunt incidente prevederile art. 1082 din Codul civil, potrivit cărora „debitorul este osândit de ce cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea credință din parte-i, afară numai dacă nu vă justifica că neexecutarea provine din cauză străină, care nu-i poate fi imputată".
Prin Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr.304/04.02.2009 se statuează în mod expres că doar în materie comercială (astfel cum era reglementată la data pronunțării acestei soluții) este permis cumulul daunelor interese compensatorii și daune moratorii astfel, „a respins ca nefondat apelul pârâtului cu motivarea în esență că în comercial prin excepție de la dreptul comun, se pot cere și acorda cumulativ daune interese compensatorii și daune interese moratorii....". per a contrario, în raporturile de drept civil, dreptul muncii, nu este permis cumulul.
În ceea ce privește titlurile executorii, neachitate până în prezent, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 18/2010, prin OUG nr. 45/2010 și prin Legea nr. 230/2011.
În fine, recurentul solicită să se înlăture aplicarea dispozițiilor OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, prin care s-a asigurat transpunerea dispozițiilor cuprinse în Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, ., nr.48 din data de 23 februarie 2011, deoarece obiectul și domeniul de aplicare al actelor normative sus-menționate îl reprezintă efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale, iar nu plata unor sume prevăzute în titluri executorii.
Pentru motivele invocate se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și pe fond respingerea în tot a acțiunii.
2. În recursul său, pârâta C. de A. Ploiești susține în esență că instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că în prezenta cauză sunt aplicabile disp.OUG nr.71/_ privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar și cele cuprinse în Legea nr.230/2011 pentru aprobarea OUG nr.71/2009.
În acest sens, recurenta susține că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011 urmează a se realiza după o procedură de executare în mod expres prevăzută în actul normativ respectiv.
În acest context, arată recurenta, reclamanții au obținut deja repararea prejudiciului prin acordarea de daune-interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, astfel încât prin acordarea dobânzii legale s-ar ajunge la o dubla reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără justă cauză.
Mai mult decât atât, este de remarcat faptul că în prezenta cauză creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență, legiuitorul stabilind termene suspensive de executare prin reglementarea unor proceduri speciale de executare conform art.1 din OUG 71/2009, OUG 45/2010 și Legii 230/2011.
Nu în ultimul rând, instanța de fond nu a avut în vedere disp. art. 14 al.2 din Legea 500/2003 privind finanțele publice, care stabilește în mod clar că nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată de acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială. În cuprinsul aceleiași Legi nr.500/2002 privind finanțele publice, cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată, iar potrivit art. 47 creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol. Astfel, angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
În fine, susține recurenta că aceasta este o instituție bugetară, fondurile salariale fiind stabilite de legiuitor prin legea bugetelor de stat, fapt pentru care obligarea la reactualizarea sumelor bănești cuvenite reclamanților ar reprezenta stabilirea în sarcina acesteia a unor obligații imposibile. Astfel nu există surse de finanțare în afara celor alocate de lege.
Pentru motivele invocate se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
Întrucât criticile invocate în ambele recursuri vizează în esență aceleași aspecte privind condițiile acordării dobânzii legale pentru sumele cuprinse în titluri executorii față de disp. OUG nr.71/2009, acestea vor fi analizate împreună și se va răspunde printr-un considerent comun, după cum urmează:
Recursurile vor fi respinse în baza disp. art. 312(1) Cod pr.civilă pentru argumentele prezentate mai jos:
În speță, instanța fondului a fost investită de reclamanți –grefieri în activitate și grefieri pensionari, cu soluționarea acțiunii având ca obiect obligarea în solidar a pârâților la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de aceștia în baza titlurilor executorii neachitate până în momentul sesizării instanței.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile OG nr.5/2001, OG 13/2011, art. 1535 noul Cod civil, invocându-se totodată și legislația Comunitară.
Demersul judiciar al reclamanților a fost primit de instanță reținându-se în considerarea disp. art. 1082 și 1088 din vechiul Cod civil, dispoziții preluate și de noul Cod civil prin art. 1535, că în cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani –cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală în condițiile în care lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor creditorului îi provoacă acestuia un prejudiciu egal cu dobânda legală.
Argumentarea soluției pronunțate este corectă.
Obiectul acțiunii formulate, așa cum s-a arătat mai sus, l-a constituit obligarea în solidar a pârâților la plata daunelor-interese moratorii, respectiv dobânzi legale reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina acestora prin titlul executoriu invocat.
Prin decizia nr.477/10 martie 2009 pronunțată de C. de A. Ploiești –titlul executoriu prezentat de reclamanți, au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflație fără dobânda legală însă, solicitarea acestora dobânzi pe cale separată nu este împiedicată de vreo dispoziție legală atâta timp cât obligația legală subzistă, pârâții întârziind în plata acestor drepturi stabilite deja în favoarea reclamanților de o autoritate judecătorească.
Invocarea de către pârâți, reiterată de altfel și în motivele de recurs a dispozițiilor OUG nr.71/2009 în sensul că singura modalitate de daune moratorii cuvenite reclamanților ar fi actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial nu poate fi primită și a fost corect înlăturată de instanța fondului.
Prin adoptarea Legii nr.113/2010 de aprobare a OUG nr.71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016 este evident că s-a ajuns la o situație prejudiciabilă pentru reclamanți, întrucât hotărârile judecătorești irevocabile vor fi puse în executare după mai mult de 7 ani, ceea de depășește cu mult exigențele de rezonabilitate pe care le reclamă garanțiile instituite prin art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional.
Susținerea recurenților în sensul înlăturării aplicării în cauză a dispozițiilor OG nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești nu poate fi primită întrucât acest act normativ stabilește nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, iar aceste dobânzi, accesorii ale creanțelor reclamanților se cuvin acestora ca daună moratorie, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanței la inflație.
Soluția se impune și din considerente de echitate, întrucât amânarea executării datoriei sau eșalonarea acesteia a fost dispusă prin ordonanță de urgența a guvernului fără acordul reclamanților creditori, iar termenul pentru executarea întregii sume depășește, așa cum corect a reținut instanța fondului, o durată rezonabilă în valorificarea dreptului și nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție.
În fine, nu poate fi primită nici susținerea recurenților referitoare la aplicabilitatea disp. art. 1535 din noul Cod civil cu referire la incidența textului legal doar de la . octombrie 2011, întrucât în argumentarea soluției de admitere a cererii formulate de reclamanți instanța fondului a reținut că legea aplicabilă speței deduse judecății este vechiul Cod civil care, prin disp. art. 1073 instituia dreptul creditorului de a obține îndeplinirea exactă a obligației, fiind îndreptățit în caz contrar la dezdăunări și, corelativ prin disp. art. 1082 se prevedea obligația debitorului de a plăti daune-interese pentru întârzierea executării, chiar dacă nu există rea-credință din partea sa, afară de justificarea unei cauze străine și neimputabile.
Pe de altă parte, art. 1088 din același cod stabilește că „la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interse pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
Aceste daune-interse se cuvin fără ca, creditorul să fie ținut a justifica vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept”.
În acest context, instanța fondului a înlăturat corect apărarea pârâtului Ministerului Justiției, reluată de altfel și în motivarea recursului, în sensul că singura modalitate de daună moratorie cuvenită reclamanților și determinată de lege ar fi actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial potrivit art.1 al.3 din OUG nr.71/2009.
Pentru considerentele mai sus arătate, reținând că legalitatea sentinței atacate nu este afectată, C. va respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5 și C. de A. Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 4, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 675 din 21 martie 2013 pronunțată de T. Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții Ș. F., S. A., P. V., C. C., M. A., C. L. -toți cu domiciliul procedural ales la sediul Judecătoriei P. din orașul P., ., județul Dâmbovița, cu pârâtul T. Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea București, nr. 3, județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2013.
Președinte, Judecători,
V. S. E. M. C. Ș.
Grefier,
V. M.
red. C.Ș./tehnored.V.M.
2 ex./18.09.2013
d.f._ T. Dâmbovița
j.f. G. C.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 952/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
