Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1908/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1908/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-08-2013 în dosarul nr. 607/114/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1908
Ședința publică din data de 7 august 2013
Președinte - M. G.
Judecător - C. P.
Judecător - E.-S. L.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea contestației în anularea deciziei civile nr. 1575/4 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatoarea S. C. MARFA SA- în nume propriu și pentru SUCURSALA M.- CENTRUL ZONAL DE MARFA G., cu sediul procesual ales în G., . județ G., în contradictoriu cu intimații I. A., CĂPRIȚA G. și LIȘIȚA D., toți cu domiciliul ales la Cabinet avocatură N. L. – G., ., ., ., județ G..
Contestație în anulare scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință și se învederează că a fost atașat dosarul de fond, iar prin însăși cererea de contestație în anulare s-a solicitat judecata în lipsă.
Curtea, constatând că prin însăși contestația în anulare s-a solicitat judecata în lipsă, dând eficiență normelor imperative reglementate de dispozițiile art. 242 Cod proc. civilă, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare, iar după deliberare a decis următoarea soluție:
CURTEA,
Deliberând contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1575/4 iunie 2013, Curtea de Apel Ploiești a admis recursul declarat de reclananții I. A., Căprița G. și Lișița D., împotriva sentinței civile nr.286 din 25.02.2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimații-pârâți S. C. MARFA SA București și S. C. MARFA SA SUCURSALA M. CENTRUL ZONAL DE MARFA G., a modificat în tot sentința și pe fond a admis cererea, dispunând obligarea intimatelor-pârâte la plata către recurenții-reclamanți a unei sume compensatorii în valoare de 6 salarii brute negociate actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
La pronunțarea soluției de admitere a recursului, Curtea a constatat că instanța fondului a argumentat soluția de respingere a acțiunii formulată de reclamanți privind obligarea pârâtelor la plata a câte 6 salarii de bază brute cu titlu de compensație actualizate cu indicele de inflație prin aceea că O.G. nr. 9/2010 este un act special, care reglementează un domeniu special, fiind aplicabil cu prioritate față de CCM unic la nivel de ramură transporturi.
Hotărârea astfel pronunțată este nelegală, a apreciat instanța de control judiciar, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Recurenții-reclamanți au fost salariații celor două pârâte iar contractul lor de muncă a încetat în condițiile disp. art. 55 lit. c și art. 65 alin. 1 din Codul muncii ca urmare a disponibilizării colective.
Mai arată instanța de recurs că, potrivit art. 80 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de R. Transporturi părțile au convenit ca la data desfacerii contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, salariatul să primească pe lângă celelalte drepturi la zi și plăți compensatorii în cuantum de minim 6 salarii de bază brute, negociate în situația în care desfacerea C.I.M. a intervenit ca urmare a reorganizării și reducerii personalului prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză.
Prin O.G. 9/2010 Guvernul României a instituit măsuri de protecție socială de care să beneficieze persoanele disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți și companii naționale din sectorul feroviar, printre care se regăsește și pârâta S. C. Marfă SA, iar persoanele concediate în condițiile acestei ordonanțe au beneficiat printre alte drepturi la data încetării contractului individual de muncă și de plata unei sume egale cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-a efectuat concedierea.
În cauza dată, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Curtea reține în recurs că reclamanții-recurenți au beneficiat de prevederile acestei Ordonanțe însă acest fapt nu este de natură a fi interpretat în sensul că salariații respectivi nu sunt îndreptățiți și la plata celor 6 salarii de bază brute negociate conform disp. art. 80 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010.
Este de reținut, a mai menționat Curtea, că la momentul disponibilizării reclamanților le era aplicabil CCM la nivel de ramură transporturi 2008/2010 care în art. 80 prevedea acordarea la disponibilizarea colectivă a celor 6 salarii de bază brute, negociate.
Cele două dispoziții legale nu se exclud una pe cealaltă ci dimpotrivă, se aplică în mod cumulat.
Art.67 Codul muncii prevede că salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Prin urmare, în opinia instanței de recurs, salariatul concediat pentru motive ce nu țin de persoana sa poate beneficia cumulativ atât de compensațiile prevăzute de lege și suportate din bugetul asigurărilor de șomaj cât și de compensațiile bănești individuale din partea angajatorului, suportate din resursele financiare ale acestuia, dacă în contractul colectiv de muncă aplicabil s-au prevăzut astfel de compensații.
În cauza de față, CCM la Nivel de R. pe anii 2008-2010 prevede acordarea celor 6 salarii compensatorii astfel încât salariații concediați au dreptul la plata lor, cumulată cu plata compensațiilor stabilite prin O.G. nr.9/2010.
Un argument în plus în sprijinul acestei soluții, a apreciat Curtea, este acela al cuantumului salariilor compensatorii diferit în prevederile Ordonanței de cel prevăzut de contractul colectiv de muncă aplicabil, precum și acela al sursei de finanțare diferite.
Împotriva acestei decizii, la data de 17.06.2013, a formulat contestație în anulare pârâta S. C. MARFA SA - SUCURSALA M. CENTRUL ZONAL DE MARFA G., motivată de următoarele aspecte:
Contestatoarea a arătat că, în fapt, prin acțiunea înregistrată în data de 25 ianuarie 2013, reclamanții, prin reprezentant legal, au solicitat obligarea societății „la plata unei sume compensatorii în valoare de minim 6(șase) salarii brute negociate, actualizate cu indicele de inflație de la data scadentă și până la data plății efective", iar ca temei de drept, au invocat art.80 alin.(l) și (2) din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 - 2010 publicat în Monitorul Oficial partea a V a nr. 3 din 11.02.2008 (pag.2-3 din acțiune), conform căruia paârțile au convenit ca la desfacerea contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului, salariații să primească pe lângă celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestată, și de o plată compensatorie în valoare de minim 6 salarii de bază brute negociate. Aceste prevederi erau aplicabile atunci când desfacerea contractului de muncă intervenea din următoarele motive: a)unitatea își reducea personalul prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză, ca urmare a reorganizării; b)unitatea își înceta activitatea; c)unitatea se muta în altă localitate și avea posibilitatea să-și asigure pe plan local cadrele necesare; d)unitatea se muta în altă localitate, iar persoana încadrată nu accepta să o urmeze; e) persoana nu corespundea sub aspect profesional postului care a fost încadrată, din motive neimputabile acesteia și nu i s-a oferit trecerea într-o muncă corespunzătoare; f) în postul ocupat de persoana încadrată în muncă este reintegrat, pe baza hotărârii organelor competente, cel care a deținut anterior acel post; g)unitatea își reducea parțial activitatea la nivel de secții, servicii, sectoare sau ateliere”.
S-a arătat că prin întâmpinare societatea a făcut precizări clare referitoare la reclamantul C. G., acestuia încetându-i raporturile de muncă în baza art. 56 lit. d, prin pensionare, iar instanța de fond a reținut în mod corect în considerentele sentinței faptul că acestuia nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 80 din CCM la nivel de ramură transporturi, cererea fiind respinsă pentru toți reclamanții.
A apreciat contestatoarea că instanța de recurs a confundat date și înscrisuri din dosar și a admis cererea de chemare în judecată pentru toți reclamanții, în mod nelegal, urmare unei grave erori materiale, fără să rețină, potrivit actelor existente la dosar, că pentru unul dintre aceștia, respectiv C. G., nu exista temei legal.
S-a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei și respingerea recursului în privința recurentului C. G., iar pe fond respingerea capătului de cerere cu privire la cele 6 salarii compensatorii, motivat de faptul că cererea a fost formulată fără niciun temei legal.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod proc. civilă.
Curtea, examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în raport de dispozițiile legale incidente și actele existente la dosar, reține următoarele:
Prin contestația în anulare formulată S. C. MARFĂ SA – Sucursala M. a solicitat anularea deciziei civile nr. 1575/04.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiesti, apreciind că interpretarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale constând în soluționarea greșită a recursului și analizarea probelor eronat.
S-a susținut, în esență, că instanța de recurs a confundat date și înscrisuri din dosar și a admis cererea de chemare în judecată pentru toți reclamanții, în mod nelegal, urmare unei grave erori materiale, fără să rețină, potrivit actelor existente la dosar, că pentru unul dintre aceștia, respectiv C. G., nu exista temei legal pentru admiterea acțiunii întrucât acesta nu a fost concediat ci contractul acestuia de muncă a încetat ca efect al pensionării, astfel că nu îi era aplicabil textul art. 80 din CCM la nivel de ramură pe anii 2008 – 2010.
Potrivit art. 318 C.pr.civ. hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare .
Pentru a putea fi admisă o contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunțate de o instanță de recurs este necesar ca eroarea materială gravă invocată de parte să privească o problemă de procedură (cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deși la dosar se găsesc dovezi din care reiese că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat), să fie evidentă și în legătură cu aspecte formale ale judecății în recurs pentru examinarea cărora să nu fie nevoie de o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. Legiuitorul nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșelile de judecată, de interpretare a unor dispoziții legale sau de apreciere a probelor . Pe această cale nu este admisibil să se examineze justețea sentinței pronunțate .
Faptul că instanța de recurs nu a dat interpretarea dorită de contestatoare unor texte de lege invocate, sau probelor administrate nu deschide calea contestației în anulare în baza dispozițiilor art. 318, teza a II-a C.pr.civ., întrucât contestația în anulare este o cale extraordinară de atac ce se poate promova doar pentru motivele strict enumerate de lege, mai sus enunțate .
În speță este adevărat că în cuprinsul întâmpinării depuse în recurs societatea intimată a învederat instanței de recurs că, în ceea ce –l privește pe recurentul –reclamant C. G. acestuia i-ar fi încetat raporturile de muncă în baza disp. art. 55 lit. a și art. 56 lit. d din Codul muncii prin pensionare, însă situația acestuia a fost analizată detaliat în considerentele sentinței recurate, în care s-a arătat că deși acestuia i s-a emis decizia de pensionare nr._ din 20.01.2010, fiindu-i stabilită pensie de invaliditate de gradul 3 acesta a păstrat un drept de muncă de 4 ore pe zi și a fost concediat tot în temeiul art. 65 din Codul Muncii.
În consecință nu se poate reține că instanța de recurs a admis recursul acestuia ca urmare a unei erori materiale constând în neobservarea modalității în care acestuia i-a încetat contractul de muncă, astfel cum a fost detaliată în întâmpinare. Aprecierea modalității în care raporturile de muncă ale acestuia s-au finalizat presupune efectuarea unor considerații asupra fondului cauzei întrucât situația încetării contractului de muncă a acestui angajat este complexă și a făcut obiectul emiterii mai multor decizii. Pretinsa eroare înfăptuită de instanța de recurs nu poate fi în nici un caz calificată drept eroare materială ci, în cazul în care ar exista, drept eroare de judecată care nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a contestației în anulare.
În concluzie, cum în calea contestației în anulare nu se poate reaprecia modalitatea de soluționare a fondului cauzei, iar soluția pronunțată nu este rezultatul unei erori materiale, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 320 C.pr.civ. urmează să respingă contestația în anulare formulată ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anularea deciziei civile nr. 1575/4 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatoarea S. C. MARFA SA- în nume propriu și pentru SUCURSALA M.- CENTRUL ZONAL DE MARFA G., cu sediul procesual ales în G., . județ G., în contradictoriu cu intimații I. A., CĂPRIȚA G. și LIȘIȚA D., toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură N. L. – G., ., ., ., județ G. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 august 2013.
PreședinteJudecători
M. G. C. P. E.-S. L.
Grefier
C. C.
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
red. ESL/tehnored. CC
2 ex – 14 august 2013
j.r. E. M., C. Ș., A. M. R.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 845/2013.... → |
|---|
