Acţiune în constatare. Decizia nr. 26/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 26/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 26
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2015
Președinte - V.-I. S.
Judecător - A.-C. B.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SA, cu sediul în București, ..38, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1985/12 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul S. D. A., domiciliat în Ploiești, . jud. Prahova.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că prin cererea de apel s-a solicitat de către pârâtă judecata în lipsă. Totodată, se menționează că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, înregistrată sub nr._/21.11.2014, iar prin cererea înregistrată sub nr. 536/13.01.2015 acesta a solicitat în mod expres judecata în lipsă.
Referitor la actul de procedură intitulat „întâmpinare”, aflat la fila 16 dosar, expediat prin poștă la data de 19.11.2014 de către intimatul-reclamant, conform dispozițiilor art. 185 din noul Cod de procedură civilă raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013, Curtea constată că a fost formulat cu depășirea termenului legal, intimatul fiind astfel decăzut din acest drept procesual.
Curtea, constatând că prin cererea de apel formulată de către pârâtă s-a solicitat judecata în lipsă, aceeași solicitare fiind formulată de către intimatul-reclamant în cuprinsul cererii depusă prin registratura instanței sub nr. 536/13.01.2015, dând eficiență dispozițiilor reglementate de art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a din noul Cod de procedură civilă, act normativ incident în speță în raport de data inițierii litigiului, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului, iar după deliberare decide următoarea soluție:
CURTEA,
Deliberând, conform dispozițiilor art. 395 din noul Cod de procedură civilă asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub număr de dosar_, reclamantul S. D. A. a chemat-o în judecată pe pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „C.F.R.” Marfă SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că în perioada 01.03._01 a lucrat efectiv în procent de 100% din programul de lucru, la instalații, în secții cuprinse în grupa I de munca și să dispună obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință în acest sens.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 01.10._02, a fost salariatul pârâtei, fiind încadrat în funcția de revizor central . de sinteză, desfășurând efectiv activitatea în locuri de muncă în care condițiile de muncă erau improprii și care se încadrau în grupa I de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990.
Reclamantul a învederat că deși nu au intervenit modificări cu privire la locul său de muncă, unitatea pârâta i-a recunoscut ca perioadă lucrată în grupa I de muncă numai perioada 01.10._00.
La data de 12.02.2014, pârâta SNTFM CFR Marfă SA, a depus întâmpinare conform dispozițiilor art. 205 din noul Cod de procedură civilă, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A susținut pârâta că la data de 01.03.2000, reclamantul a fost promovat în funcția revizor central . nu se regăsea în lista întocmită de angajator care stabilea încadrarea personalului în grupele I și a II-a de muncă din calea ferată, din Anexa 1 la Ordinul nr. 50/1990, motiv pentru care reclamantul nu a mai beneficiat de încadrarea în grupa I de muncă.
La data de 05.03.2014 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, arătând că începând cu 01.03.2000 toți salariații care dețineau funcția de revizori centrali . Circulației au fost încadrați care revizori centrali . îndatoriri de serviciu corespunzătoare funcției anterioare, fără nicio modificare a locului destinat desfășurării activităților de serviciu.
În cauza s-au administrat probe cu acte si expertiză tehnică în specialitatea salarizare-normare-organizarea muncii.
La data de 12 septembrie 2014 Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 1985 prin care a admis acțiunea și a constatat că reclamantul beneficiază de grupa I (întâi) de muncă în procent de 75% din programul de lucru, pentru activitățile desfășurate în cadrul pârâtei, pentru perioada specificată conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de ec. N. C., ce face parte integrantă din prezenta sentință.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantului adeverință în sensul concluziilor raportului de expertiză.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Din probele administrate în cauză, a rezultat că reclamantul a lucrat în perioada 01.10._00 în calitatea de revizor central ., pentru care i-a fost recunoscută grupa I de muncă în procent de 100%, în baza Ordinului nr. 50/1990, pct. 123, iar în perioada 01.03._01 a îndeplinit funcția de revizor central ., având un program de lucru redus, perioadă pentru care societatea nu i-a recunoscut grupa I de muncă, întrucât această funcție nu se mai regăsește în dispozițiile Ordinului nr. 50/1990.
Or, a arătat tribunalul, atât timp cât reclamantul a desfășurat aceeași activitate, în aceleași condiții de muncă precum cele din perioada pentru care i s-a recunoscut grupa I de muncă în procent de 100%, înseamnă că funcția acestuia sub noua denumire poate fi asimilată cu cea de revizor central Siguranța Circulației și care se regăsește în Ordinul nr.50/1990 Anexa 1, art.123 alin.34, reclamantul putând astfel beneficia de grupa I de muncă, însă în procent de 75% din timpul de lucru, dat fiind faptul că norma de lucru este redusă cu 3 zile, nu mai efectuează control pe timp de noapte și nici activitate de însoțire tren marfă pe timp de noapte în cabina de conducere a locomotivei.
În raport de aceste considerente, în baza Codului Muncii modificat și a art. 123 alin. 34 din Anexa 1 la Ordinul nr. 50/1990, tribunalul a admis acțiunea și a constatat că reclamantul beneficiază de grupa I (întâi) de muncă în procent de 75% din programul de lucru pentru activitățile desfășurate în cadrul pârâtei, pentru perioada specificată conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de ec. N. C..
În baza Ordinului MM nr. 590/15.09.2008 și a art. 1516 și urm. cod civil modificat, instanța a obligat-o pe pârâtă să elibereze reclamantului o adeverință în sensul concluziilor raportului de expertiza N. C., reținând că reclamantul are nevoie de un act întocmit de pârâtă, prin intermediul căruia să i se recunoască și să beneficieze efectiv de drepturile stabilite în favoarea sa, drepturi pe care pârâta are obligația să le respecte.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal reglementat de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011, pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „C.F.R.” Marfă SA, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că în mod greșit a fost admisă acțiunea, instanța neanalizând și susținerile și probatoriile apelantei.
Apelanta a arătat că a învederat instanței de fond că după emiterea Ordinului nr. 125/1990, s-a menținut metodologia pe baza căreia unitățile efectuau încadrarea în grupele I și II de muncă, astfel cum aceasta a fost prevăzută de Ordinul nr. 50/1990, completat prin Ordinul nr. 100/199.
Prin înscrisurile depuse la dosar a dovedit că societatea a transmis către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, emitent al Ordinului nr. 50/1990, cu actul nr. 3549/1990, „Lista meseriilor și funcțiile din unitățile de exploatare a căilor ferate, a căror activitate este legată direct de siguranța circulației”.
Cu această listă, a susținut apelanta, au fost completate și retipărite la data de 31 august 1994, de către Ministerul Muncii și Ocrotirii Sociale, Ordinul nr. 50/1990 și Ordinul nr. 125/1990, prin care era vizată perioada lucrată după 1 martie 1990.
Funcția de revizor central ., se regăsește în grupa I de muncă la pct. 123 din Anexa I a Ordinului nr. 50/1990, astfel încât la momentul octombrie 1998, când intimatul a fost preluat de C.F.R. Marfă în urma reorganizării S.N.C.F.R., funcția de revizor central . grupa I de muncă, însă la data de 1 martie 2000, funcția de revizor control . fusese promovat intimatul nu se mai regăsea în lista întocmită de angajator, care stabilea încadrarea personalului în grupele I și II de muncă, motiv pentru care nu a mai beneficiat de încadrarea în această grupă.
În speță, a susținut apelanta, intimatul a desfășurat, ca urmare a promovării, în principal muncă de birou și mai puțin una de teren, desfășurată în condiții deosebite.
A mai arătat apelanta că susținerea intimatului, potrivit căruia art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 stabilea că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate, nu poate fi reținută în cauză, deoarece contravine dispozițiilor pct. 6 și 15 din paragraful 2 al Ordinului nr. 50/1990.
De asemenea, a susținut apelanta, interpretând art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 în sensul dorit de intimat, ar însemna ca lista întocmită și aprobată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale să aibă doar un caracter formal, existând posibilitatea ca ulterior retipăririi Ordinului nr. 50/1990, să se intervină asupra conținutului acestuia, putându-se completa permanent și la solicitarea oricui, cu funcții ori meserii care nu se încadrează în condiții de muncă deosebite.
Toate aceste aspecte, a susținut apelanta, au fost învederate tribunalului, care nu s-a pronunțat însă asupra lor, reținând în mod injust și imparțial doar concluziile raportului de expertiză.
S-a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
Intimatul S. D. A. a depus la dosar, după fixarea primului termen de judecată, o cerere intitulată „întâmpinare”, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat. Reținând că cererea formulată nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 din noul Cod de procedură civilă, Curtea a constatat la termenul de judecată din data de 15.01.2015, că intimatul este decăzut din acest drept procesual.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 477 din noul Cod de procedură civilă, Curtea apreciază ca fondat apelul declarat, pentru considerentele ce vor fi înfățișate în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Ca prim aspect, Curtea reamintește că sistemul de drept român nu recunoaște probele formale a căror forță probantă să fie prestabilită de lege, iar în acest context, toate mijloacele de probă au aceeași putere.
Ca atare, verificarea pretențiilor deduse judecății se realizează de către instanță, prin examinarea fiecărei probe și coroborarea acesteia cu celelalte mijloace probatorii, în scopul aflării adevărului.
În acest context, Curtea constată că, contrar situației reținută de instanța de fond, probele administrate în cauză nu sunt în măsură să justifice pretențiile deduse judecății, de încadrare a activității desfășurată de intimatul-reclamant în cadrul societății apelante, în perioada 1 martie 2000 – 1 aprilie 2001, în grupa I de muncă.
Curtea reține, sub acest aspect, că potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al intimatului, în perioada analizată în cauză, acesta și-a desfășurat activitatea ca revizor central . raportului de expertiză efectuat în dosarul de fond, această activitate diferea de cea desfășurată în perioada anterioară (1 octombrie 1998 – 1 martie 2000) ca revizor contabil siguranța circulației, întrucât norma de control era redusă cu 3 zile, nu efectua control pe timp de noapte și nu efectua activități de însoțire tren de marfă pe timp de noapte în cabina de conducere a locomotivei (file 122 dosar fond - pag. 6 a raportului de expertiză).
În atare condiții, reținând că spre deosebire de funcția deținută anterior - revizor control siguranța circulației - care era încadrată la pct. 123 din Anexa I a Ordinului nr. 50/1990 ca activitate desfășurată în grupa I de muncă, cea desfășurată de intimat în perioada analizată - 01.03.2000 – 01.04.2001 - nu se regăsește în Ordinul nr. 50/1990 și având în vedere diferențele importante constatate chiar de către expert între cele două activități, Curtea constată că în mod greșit, judecătorul fondului a apreciat că activitatea desfășurată de intimat în perioada 1 martie 2000 – 1 aprilie 2001, poate fi asimilată celei de revizor control siguranța circulației, prevăzută de pct. 123 din Anexa I a Ordinului nr. 50/1998.
Curtea urmează să invalideze raționamentul prezentat sub acest aspect, de către prima instanță, care a considerat că existența diferențelor de activități dintre cele două funcții ar impune doar o micșorare a procentului timpului de lucru aferent acestora, motiv pentru care a acordat intimatului o încadrare în grupa I de muncă, dar în procent de 75% din programul de lucru, întrucât încalcă în mod flagrant dispozițiile art. 7 din Ordinul nr. 50/1990.
Curtea reamintește că potrivit dispozițiilor art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat în locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I - ipoteza care interesează în speță - personalul să lucreze în acele locuri cel puțin 50% din programul de lucru.
Prin urmare, judecătorul fondului realizează o confuzie între locul de muncă și activitățile presupuse de acesta, care se încadrează în grupa I de muncă și timpul efectiv lucrat de angajat în acest loc, timp care pentru grupa I de muncă trebuie să fie de minim 50% din programul de lucru.
În speța pendinte, raportul de expertiză efectuat în cauză a demonstrat fără dubiu că diferențele dintre funcția anterioară deținută de intimat - revizor central siguranța circulației - încadrată în grupa I de muncă și cea pentru care a formulat prezentul demers judiciar - revizor central . însăși esența activității desfășurate, nicidecum de timpul alocat acesteia (această din urmă ipoteză fiind proprie doar uneia dintre sarcinile funcției – norma de control zi).
Astfel, în tabelul prezentat la pagina 5 din raportul de expertiză (fila 120 dosar fond) expertul a prezentat date concrete, conform cărora, funcția încadrată în grupa I de muncă prevedea efectuarea de 5 activități (normă de control zi, normă de control noapte, însoțire tren marfă, participare la școala personalului și analize siguranța circulației) în timp ce funcția deținută în perioada analizată presupunea doar trei activități - participare la școala personalului, analize siguranța circulației și norma de control zi, însă aceasta din urmă redusă la jumătate față de norma control de zi aferentă funcției încadrată în grupa I de muncă.
Ca atare, nu se poate discuta despre o asimilare între cele două funcții, atât timp cât activitățile presupuse de funcția de revizor control . reduse și alocă o normă mai mică uneia dintre activitățile comune, și cu atât mai puțin, această asimilare nu se poate face prin micșorarea procentului de timp din programul de lucru, întrucât micșorarea procentului impune, ab initio, conform art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, că activitățile pentru care se alocă un procent mai mic de 100% din programul de lucru, să fie activități care se încadrează în grupa I de muncă, cerință neîndeplinită în speță, conform analizei expuse.
În considerarea acestor argumente de fapt și de drept, Curtea constată că în cauză instanța de fond a realizat o greșită apreciere asupra dispozițiilor art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, coroborate cu pct. 123 din Anexa 1 a aceluiași ordin, motiv pentru care va proceda, conform dispozițiilor art. 480 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, la admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SA, cu sediul în București, ..
38, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1985/12 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul S. D. A., domiciliat în Ploiești, . jud. Prahova.
Schimbă în tot sentința civilă nr. 1985/12 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
V.-I. S. A.-C. B.
Grefier,
C. C.
Red. ACB
Tehnored. DV
5 ex./21.01.2015
d.f._ – Tribunalul Prahova
j.f. C. R.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 538/2015.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 260/2015. Curtea... → |
|---|
