Acţiune în constatare. Decizia nr. 805/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 805/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 1841/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 805
Ședința publică din data de 25 mai 2015
Președinte - V.-A. P.
Judecător - C. - P. B.
Grefier - M. F.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanții C. N. și S. C., cu domiciliul ales la avocat G. A. I. din Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2416/29.10.2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanții-reclamanți C. N. și S. C., prezenți și asistați de avocat G. A. I., lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Se învederează că la dosar, prin Serviciul Registratură cu nr._/25.05.2015, s-a depus de către intimata-pârâtă . o cerere, prin care se solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Avocat G. A. I., pentru apelanții-reclamanți, solicită proba cu înscrisuri și depune la dosar înscrisuri, respectiv referate și fișa postului privindu-l pe C. N. din data de 15.11.2011, învederând instanței că nu se impune amânarea pronunțării față de împrejurarea că pârâta nu a formulat întâmpinare în cursul procedurii prealabile.
La solicitarea instanței cu privire la concludența înscrisurilor depuse, avocat G. A. I. învederează că aceste înscrisuri îl vizează numai pe apelantul C. N., care solicită și ca pentru perioada de la 25.05.1990 și până la 01.04.2001 să-i fie recunoscută grupa a II-a de muncă în procent de 100%.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, motivele de apel formulate în cauză, precum și dispozițiile art.478 alin.2 Cod pr.civilă, respinge proba cu înscrisuri solicitată în apel, privindu-l pe apelantul C. N.. De asemenea, Curtea respinge cererea privind amânarea pronunțării formulată de către intimata ., întrucât în cadrul procedurii prealabile intimata avea posibilitatea să își exprime punctul de vedere cu privire la apelul declarat.
Avocat G. A. I., având cuvântul pentru apelanții-reclamanți, arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarația acesteia și având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată acordând cuvântul în dezbateri.
Avocat G. A. I., pentru apelanții-reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea apelului conform motivelor de apel și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001, cu constatarea aplicării, pentru fiecare apelant-reclamant, a dispozițiilor legale care le încadrează activitatea depusă în muncă în categoria condițiilor deosebite. Instanța de fond a arătat împrejurarea că după modificarea dispoziției legale cadru, prin apariția Legii nr. 19/2000 și a HG nr.261/2001, era necesar a fi fost îndeplinite anumite obligații, numai în sarcina angajatorului însă, pentru ca demersul judiciar ulterior, ce ar fi fost, eventual, promovat de angajați, să poată fi considerat admisibil și, ca atare, întemeiat.
Aceste obligații, în maniera în care ele trebuiau îndeplinite pentru recunoașterea condițiilor speciale sau a condițiilor deosebite, incumbau numai angajatorului, o eventuală culpă, analizată de instanța fondului în motivarea hotărârii, neputând fi reținută în sarcina angajatului, a cărui singură obligație, într-un atare demers judiciar, era aceea de a dovedi condițiile în care și-a desfășurat activitatea, funcțiile pe care le-a ocupat, locurile de muncă în care a lucrat, procentul aplicabil activității desfășurate, acestea fiind dovedite prin efectuarea expertizei în specialitatea normare salarizare-organizarea muncii.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii acțiunii formulate și pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001, cu constatarea aplicării, pentru fiecare apelant - reclamant, a dispozițiilor legale care le încadrează activitatea depusă în muncă în categoria condițiilor deosebite. Pentru apelantul-reclamant C. N., se solicită și constatarea grupei a II-a de muncă în procent de 100% până la 01.04.2001.Chiar dacă expertul a menționat că pe o anumită perioadă, până la 01.04.2001, activitatea reclamantului C. N. se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 70%, acest lucru este eronat întrucât în ambele perioade apelantul-reclamant a desfășurat aceeași activitate în aceleași condiții. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, Curtea constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanții C. N. și S. C. au chemat în judecata pe pârâta ., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constatate că au fost angajați ai pârâtei și au lucrat efectiv, 100% din programul de lucru, în secții cuprinse în grupa I și a-II-a de muncă, respectiv condiții deosebite și condiții speciale. Totodată, au solicitat obligarea pârâtei să le elibereze adeverință în acest sens.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost angajați ai pârâtei, în perioadele menționate în carnetele lor de muncă și au lucrat în mai multe secții, în condițiile lipsei de ventilație și încălzire, realizând un proces tehnologic reprezentat de diverse operațiuni la repere cu dimensiuni și greutăți de la cele mai mici până la cele de circa 20 m lungime și 20 -30 kg greutate.
Au mai arătat reclamanții că, în cadrul secțiilor în care au lucrat, nu au existat spații de izolare în care să se execute operațiuni de curățare prin chituire, grunduire și vopsire a reperelor, astfel că, în urma acestor operațiuni rezultau frecvent pulberi metalice și vapori de vopseluri care au afectat pe toți angajații.
Au menționat reclamanții că din procesele de prelucrare, care intrau în atribuțiile posturilor pe care le ocupau, au rezultat pulberi metalice și vapori ai lichidelor de vopsire, ce le-au afectat sănătatea, neexistând în secții aspiratoare de vapori sau praf. De asemenea, în cazul rectificărilor ce se executau, rezultau vapori compuși din micropulberi metalice amestecate cu micropulberi ale lichidului de răcire, care ajung în mod normal în plămâni, motiv pentru care, din cauza gradului ridicat de îmbolnăvire, mulți dintre angajați au fost pensionați pentru caz de boală.
În drept, reclamanții au invocat Ordinul nr. 50/1990 și Ordinul nr. 590/2008.
Pârâta S.C. U. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamantul C. N. a fost încadrat, în perioadele 14.05._80 și 2.04._90, în meseria de lăcătuș întreținere, în cadrul atelierului Reparații Mecano Energetic, din 25.05.1990 a lucrat în funcția de tehnician în cadrul serviciului Plan Programare, iar reclamantul S. C., a fost încadrat, în perioadele 24.09._80, 27.01._82 și 14.09._11, în meseriile de lăcătuș și cazangiu, în cadrul Secției Cazangerie, acesta beneficiind de încadrarea în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform înscrierilor făcute la poz.86, pag. 32-33 din carnetul de muncă.
A mai arătat pârâta că activitățile desfășurate de către reclamanți și locurile de munca în cadrul cărora si-au îndeplinit atribuțiile, nu se regăsesc în anexa I/II la Ord.50/1990, excepție făcând reclamantul S. C., care a fost încadrat în mod corect în grupa a II-a de muncă.
A învederat pârâta că la nivel de societate, nominalizarea locurilor de muncă care beneficiază de grupa I și a II-a de munca a fost făcuta de către conducere împreuna cu sindicatele, conform Procesului verbal al ședinței Consiliului de Administrație nr. 2146/15.03.1990.
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 2416/29.10.2014, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea precizată, a constatat că reclamantul C. N. beneficiază de grupa a II-a de muncă, în procent de 100% pentru perioadele 14.05._80 și 24.04._90, obligând pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens. A respins ca neîntemeiate acțiunea formulată de reclamantul S. C., precum și capătul de cerere privind acordarea condițiilor deosebite și speciale de muncă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Din coroborarea consemnărilor din carnetele de muncă ale reclamanților, cu concluziile din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, rezultă că reclamanții au fost angajații pârâtei . funcția de lăcătuș cazangiu la Secția Cazangerie.
Sub denumirea actuală de . a funcționat de la înființare ca o unitate specializată în proiectarea, producția și comercializarea produselor pe piața internă, cât și la export, a instalațiilor sub presiune, destinate industriei chimice, petrochimice, energetice, metalurgie, centrale electrice și nuclear-electrice, alimentară, etc.
Gama de produse cuprinde: schimbătoare de căldură, conform specificațiilor tehnice; echipamente sub presiune: separatoare, vase de depozitare și transport; coloane de rafinare; structuri metalice aferente instalațiilor executate; autoclave pentru industria materialelor de construcții.
În ceea ce îi privește pe reclamanții C. N. și S. C., potrivit concluziilor raportului de expertiză, aceștia și-au desfășurat activitatea în condiții deosebite de muncă, caracterizate prin noxe existente: pulberi, aerosoli ulei, fum și gaze (oxid de carbon), etc; microclimat: variații de temperatură în interiorul halei de producție, curenți de aer, ventilație insuficientă, spații mari necompartimentate, iluminat artificial insuficient; condiții grele de lucru: zgomot, suprasolicitare fizică și nervoasă, volum mare de lucrări, insatisfacții; riscuri: afecțiuni oculare, lovire, strivire, electrocutare, etc.
Conform prevederilor Ordinului 50/1990, art.3, beneficiază de încadrarea în grupele l și a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate și anume: muncitori, ingineri, maistru, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II.
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele, ținând seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective și anume, în funcție de nivelul noxelor existente, condițiile nefavorabile de microclimat, suprasolicitarea fizică și nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, conform prevederilor art. 6 din Ordinul 50/1990.
Temeiul legal pentru încadrarea locurilor de muncă ale reclamanților a fost indicat ca fiind Ordinul 50/1990, anexa 2, Poziția 34 (2) Curățirea cu polizorul a pieselor turnate, în ateliere separate, amplasate în afara halei curățătoriei;(4) Polizarea, șlefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase; Poz. 41- Crăituirea electro-pneumatica (arc-aer) – apreciindu-se că activitatea acesteia se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, din programul de lucru.
În ceea ce îl privește pe reclamantul C. N., tribunalul a constatat că, deși expertul desemnat a precizat că activitatea sa a fost încadrată de societate în grupa a II-a de muncă, în mod diferențiat, pe fiecare loc de muncă, în baza prevederilor Ordinului 50/1990, această situație nu se regăsește expres în cuprinsul carnetului său de muncă, în care, la fila 34 (fila 29 dosar) se menționează că “în perioada 14.05._86 a lucrat în meseria de lăcătuș întreținere deservind secția Cazangerie … însumând 13 ani, 6 luni, 17 zile, în proporție de 80%, conform procesului-verbal 4679/26.09.1990 al Consiliului de Administrație” – fără a exista însă o altă înscriere privind încadrarea în grupa a II-a de muncă pentru perioada arătată.
În consecință, tribunalul, având în vedere constatările efectuate de expertul tehnic desemnat privind condițiile efective în care și-a desfășurat activitatea reclamantul C. N. până la data de 31.03.2001, a admis în parte acțiunea în ceea ce îl privește pe acesta, constatând că beneficiază de grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru perioadele 14.05._80 și 24.04._90.
În ceea ce îl privește pe reclamantul S. C., tribunalul a constatat că, pentru perioada lucrată de acesta la societatea pârâtă anterior datei de 31.03.2001, la fila 32 din carnetul său de muncă (fila 44 dosar) se menționează expres că “în perioada 24.09._80, 27.01._82 și 14.-09._01 a lucrat în meseria de muncitor necalificat, lăcătuș întreținere cazangiu la Secția Cazangerie... și se încadrează în grupa a II-a de muncă în proporție de 100%...”, astfel că acțiunea sa a fost respinsă ca neîntemeiată.
Referitor la condițiile deosebite/speciale de muncă, începând cu data de 01.04.2001, expertul tehnic desemnat, verificând situația concretă a reclamanților în cadrul unității angajatoare pârâte, a constatat că, odată cu . Legii nr. 19/2000 și a HG 261/2001, încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite/speciale se face respectând o succesiune de operațiuni specifice: nominalizarea în vederea încadrării locurilor de munca în condiții deosebită se face de către angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii; solicitarea de verificare a activităților cuprinse în lista locurilor de munca în condiții deosebite, inițiata de angajator împreună cu sindicatele, adresată inspectoratului teritorial de munca pe raza căruia se afla locul de munca ,verificarea de către Inspectoratul teritorial de munca a locurilor de munca nominalizate din punct de vedere al îndeplinirii măsurilor tehnico-organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale prevăzute de legislația privind protecția muncii; expertizarea locurilor de munca, 1a solicitarea angajatorului, cu reprezentanții sindicatului sau cu responsabilul cu protecția muncii în vederea identificării factorilor de risc care nu pot fi înlăturați; efectuarea expertizei medicale la solicitarea angajatorului; efectuarea de determinări de noxe profesionale.
Or, pârâta nu a parcurs niciuna dintre etapele arătate anterior, expertul menționând că în lipsa documentelor respective, nu se poate pronunța pentru încadrarea activităților desfășurate de reclamanți într-o grupă superioară de muncă după 01.04.2001.
În aceste condiții, a apreciat tribunalul, nu poate fi admisă cererea reclamanților de recunoaștere a condițiilor deosebite/speciale, chiar dacă și-au continuat activitatea în același loc de muncă și au fost expuși acelorași factori de risc.
Tribunalul a constatat și faptul că salariații pârâtei aveau posibilitatea ca, în contextul atitudinii de pasivitate a angajatorului, să sesizeze sindicatul reprezentativ pentru demararea procedurii de avizare de către Inspectoratul Teritorial de Muncă, demers pe care aceștia nu l-au realizat.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, susținând, în esență, că, în mod eronat, printr-o interpretare greșită a textelor de lege reglementatoare, tribunalul a admis în parte acțiunea lui C. N. și a respins-o ca neîntemeiată pe cea a lui S. C..
Astfel, instanța de fond a arătat împrejurarea că, după modificarea dispoziției legale cadru, în speță Ordinul MMPS nr.50/1991, prin apariția Legii nr. 19/2000 și a HG nr.261/2001, era necesar îndeplinirea anumitor obligații, numai în sarcina angajatorului însă, pentru ca demersul judiciar ulterior, ce ar fi fost, eventual, promovat de angajați, să poată fi considerat admisibil și, ca atare, întemeiat.
Este de observat însă, că aceste obligații, în maniera în care ele trebuiau îndeplinite pentru recunoașterea condițiilor speciale sau a condițiilor deosebite, incumbau numai angajatorului, o eventuală culpă, analizată de instanța fondului în motivarea hotărârii, neputând fi reținută în sarcina angajatului, a cărei singură obligație, într-un atare demers judiciar, era aceea de a dovedi condițiile în care și-a desfășurat activitatea, funcțiile pe care le-a ocupat, locurile de muncă în care a lucrat, procentul aplicabil activității desfășurate, etc., acestea fiind dovedite, prin efectuarea expertizei în specialitatea normare salarizare-organizarea muncii.
Este cert că, efectuându-se o atare lucrare la fondul cauzei, expertul a concluzionat în sensul acordării grupei de muncă pentru perioadele în care reclamanții apelanți au fost angajați ai societății intimate anterior datei de 01.04.2001, însă tot la fel, se desprinde din materialul probatoriu administrat și împrejurarea că, în ceea ce privește neacordarea condițiilor speciale sau a condițiilor deosebite după data respectivă, pentru fiecare angajat în muncă, culpa aparține în exclusivitate angajatorului și nu angajaților.
Au precizat apelanții că neînscrierea în cuprinsul carnetelor lor de muncă a beneficiului legii cu privire la acordarea condițiilor deosebite, derivă din cupa angajatorului și, deci, în esență, din neîndeplinirea obligațiilor acestuia, care derivau din respectarea dispoziției legale imperative.
Așadar, sancționarea lor, a angajaților, prin respingerea capătului de cerere prin care au solicitat constatarea condițiilor deosebite, este nelegală.
Au învederat apelanții că expertul a concluzionat în lucrarea sa că și după data de 1.04.2001 și-au desfășurat activitatea în aceleași condiții, ce se circumscriu condițiilor deosebite.
Față de aceste considerente, s-a solicitat, în principal, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii acțiunii formulate și pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001, cu constatarea aplicării, pentru fiecare apelant reclamant, a dispozițiilor legale care le încadrează activitatea depusă în muncă în categoria condițiilor deosebite.
În subsidiar, s-a solicitat, admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii, cu aplicarea și pentru apelantul reclamant S. C. a dispozițiilor legale care constată pentru acesta, grupa a II-a de muncă, pentru perioada în care a fost angajat al societății intimate, până la data de 01.04.2001.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Sub un prim aspect, se impune a se preciza că, potrivit art. 479 Cod pr.civilă, instanța de apel nu poate analiza decât punctele deduse judecății prin petiția de apel.
Or, în speță, conform conținutului cererii de apel și a precizării exprese din finalul acesteia,Curtea nu se poate pronunța decât pe aspectele ce vizează neacordarea condițiilor deosebite de muncă pentru ambii apelanți reclamanți și a grupei a II-a de muncă pentru apelantul-reclamant S. C., pentru perioada anterioară datei de 1.04.2001.
Referitor la apelantul-reclamant S. C., într-adevăr, activitatea desfășurată de el în cadrul societății pârâte anterior datei de 1.04.2001, în Secția Cazangerie, în funcțiile de lăcătuș/cazangiu, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, numai că aceasta i-a fost acordată de angajator conform mențiunilor din carnetul său de muncă, cum în mod corect a reținut și prima instanță.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, Curtea reamintește că încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite presupune o procedură prealabilă obligatorie, a cărei metodologie a fost stabilită prin H.G. nr. 261/2001, în vigoare în perioada supusă analizei în cauza pendinte judecății.
Astfel, în art. 11 din H.G. nr. 261/2001 se stipulează că nominalizarea salariaților, care își desfășoară activitatea în locurile de muncă în condiții deosebite, se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților.
Pe de altă parte, conform actului normativ menționat, încadrarea tuturor categoriilor de salariați în locurile de muncă în condiții deosebite se face numai în cazul în care activitatea lor se desfășoară efectiv în aceste locuri de muncă potrivit programului normal de lucru ( art. 10) iar angajatorii au obligația de a depune semestrial la inspectoratul teritorial de muncă o raportare privind modul în care au realizat măsurile tehnico-organizatorice pentru normalizarea condițiilor de muncă (art. 8).
Or, în cauza pedinte judecății, nu a fost parcursă procedură legală specială, context în care desfășurarea activității în același loc de muncă sau în aceleași condiții, nu este suficientă, în lumina reglementărilor menționate în precedent, pentru a se acorda condiții deosebite de muncă apelanților-reclamanți, raționamentul judecătorului fondului având, astfel, fundament legal.
În considerarea argumentelor expuse, Curtea, în temeiul art. 480 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții C. N. și S. C., cu domiciliul ales la avocat G. A. I. din Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2416/29.10.2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 mai 2015.
Președinte, Judecător,
V.- A. P. C.- P. B.
Grefier,
M. F.
Red.CPB
Tehnored.MF
5ex./02.06.2015
d.f._ TribunalulPrahova
j.f. C. A. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 704/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 172/2015.... → |
|---|
