Acţiune în constatare. Decizia nr. 704/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 704/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 2431/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 704
Ședința publică din data de 14 mai 2015
Președinte - V. D.
Judecător - M. G.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta O. P. S.A. cu sediul în București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2840 pronunțată la data de 9 decembrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. T., domiciliat în Ploiești, ..1, ..
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 7 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 14 mai 2015, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, la data de 20.03.2014, reclamantul S. T. în contradictoriu cu pârâta O. P. S.A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că activitatea desfășurată în perioada arătată în anexa la cererea de chemare în judecată se încadrează în grupa I muncă, urmând a fi obligată pârâta să elibereze adeverință în acest sens.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajat în cadrul societății parate si poate beneficia de încadrarea in grupa de munca solicitata având in vedere precedentul creat atat prin faptul ca, unitatea a recunoscut, in mare parte, colegilor acest beneficiu cat si prin faptul ca, prin instanța de judecata, acolo unde s-a devedit ca fiind temeinica solicitarea lor, le-a fost admisa acțiunea. Arată reclamantul că întrucat condițiile de munca si activitățile desfășurate sunt incadrabile in grupa I de munca, in procent de 100 %, poate avea acest beneficiu. Legat de condițiile de munca menționează faptul ca, din situația noxelor locurilor de munca întocmita de Laboratorul de toxicologie si prezentat de angajator, rezulta depășiri de noxe confirmate prin buletine de expertizare a locurilor de munca la secțiile si instalațiile la care și-a desfășurat activitatea. Locurile de munca erau cuprinse in Lista locurilor cu condiții periculoase si datorita condițiilor de microclimat si toxicitate, suprasolicitare fizica si nervoasa, risc deosebit de explozii, incendii, pericol de intoxicare. Activitățile desfășurate efectiv de reclamant presupuneau lucrul cu substanțe corozive, iritante, toxice, substanțe cu caracter exploziv si inflamabile. Acțiunea este întemeiata pe dispozițiile Ordinului 50/1990 a cărui rațiune, asa cum rezulta si din titulatura sa, a fost eliminarea unor inechități in salarizare personalului si privește activități, categorii de personal si meserii, ce isi desfășoară activități in condiții ce atrag recunoașterea incadrarii . de munca.
In drept, reclamantul a invocat disp. Ord.50/1990, pe toate reglementările ulterioare si pe cele ce reglementeza ramura din care face parte angajatorul, HG 969/1990 si Ordinul 590/2008.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri (f. 8-37).
Pârâta, a depus întâmpinare, solicitând admiterea excepției inadmisibilității pentru lipsa procedurii medierii, excepție la a cărei susținere a renunțat, astfel cum s-a consemnat prin încheierea de ședință din data de 12.08.2014, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, locurile de muncă în care reclamantul a desfășurat activitate neregăsindu-se printre locurile de muncă enumerate de lege ca fiind încadrate în grupa I de muncă.
În drept, pârâta a invocat disp. art. 193, art. 201, art. 205 din Codul de procedura civila, Legea nr. 192/2006, Ordinul nr. 50/1990, HG nr. 456/1990, HG nr. 559/1990.
În dovedirea acțiunii, instanța a încuviințat reclamantului proba cu expertiză specialitatea chimie petrochimie, raportul întocmit de expert L. M. C., fiind depus la dosarul cauzei la data de 28.11.2014.
Prin sentința civilă nr. 2840 pronunțată la data de 9 decembrie 2014, Tribunalul Prahova a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul S. T., în contradictoriu cu pârâta O. P. S.A., a constatat că reclamantul beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%, pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, pentru perioadele 19.07._77, 24.02._81, 01.07._83, 16.09._95 și 20.07._99, specificate conform raportului de expertiză L. M. C..
A obligat pârâta să elibereze reclamantului adeverință din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care acesta și-a desfășurat activitatea.
A luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, trinunalul a reținut următoarele:
Potrivit alin. l pct. 1 din Ordinul nr.50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1, iar potrivit pct. 2 al aceluiași ordin în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.
La punctul 3 din același ordin se prevăd următoarele: „Beneficiază de încadrarea în grupele I si a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, CTC, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 și 2".
În conformitate cu pct. 6, nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii etc.).
Încadrarea în grupa I și a II-a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% din programul de lucru, iar pentru grupa a II a cel puți 70% din programul de lucru, conform pct. 7 din ordin.
Reclamantul a desfășurat activitate în cadrul pârâtei, desfășurând în următoarele perioade, funcțiile: 19.07._77, lacatus mecanic, Secția Termo Hidro; 24.02._81, lacatus mecanic, Secția Termo Hidro; 01.07._83, lacatus electromecanic, Atelier electric-reparatii, montaje; 16.09._95, mecanic compresorist, Instalația oxigen-azot; 20.07._99, maistru mecanic, R. imbuteliere oxigen-azot.
In perioadele menționate, reclamantul a fost încadrat in grupa a II a de munca de parata ..
Instalațiile de pe platforma industriala . au un grad foarte mare de periculozitate in funcționare datorat complexității proceselor tehnologice si a cantităților mari de produse ușor volatile si inflamabile care se vehiculează, prelucrează si stochează in incinta ., care din cauza unor accidente tehnice au condus la declanșarea de explozii soldate cu incendii si victime.
Referitor la condițiile de munca, a microclimatului, a noxelor existente in cadrul Secției Termo-Hidro, in care reclamantul si-a desfășurat activitatea, expertiza menționează:
Situația locurilor de munca din ., Divizia Rafinare Petrobrazi, întocmita de laboratorul de toxicologie, anexa la documentația prezentata in ședința CA a CP Brazi, din 15.03.1990, "Decizia nr. 245 privind încadrarea personalului in grupele I si II de munca in vederea pensionarii"", rezulta ca in cadrul instalațiilor cocsare, cracare catalitica, hidrofinare si laboratoarele fabricație, concentrațiile in atmosfera a hidrogenului sulfurat, hidrocarburilor aromatice (benzen, toluene), benzen depășesc valorile admise.
Activitatea desfășurata de reclamant in perioadele 19.07._77 si 24.02._81. In perioadele menționate, reclamantul a activat in Secția Termo Hidro in funcția de lacatus mecanic, având atribuții si sarcini de lucru conform pregătirii profesionale si a cunoștințelor tehnice dobândite in perioada formarii profesionale, executând lucrări de intretinere, reparare, înlocuire, montare de conducte de abur si magistrale de abur de diferite presiuni: 16; 40; 65 bari, pe toata platforma CP Brazi. In acest mod, a racordat toate instalațiile la sursa de apa si abur tehnologic livrat de termocentrala.
Activitatea productiva a combinatului este strict legata de alimentarea cu apa si abur tehnologic de diferite presiuni, precum si menținerea acestor circuite ("linii", "bare") in condiții funcționale si de securitate.
Delimitarea instalațiilor tehnologice si a zonelor aferente sistemului de utilități (energie eelectrica, abur tehnologic, apa, canalizări, conducte) este dificil de realizat, intrucat nu exista o separație materiala (împrejmuire sau fasie amenajata sau naturala, etc).
Personalul care deservește si asigura mentenanta liniilor de abur tehnologic si a conductelor pentru vehiculareaapei industriale, in vederea îndeplinirii atribuțiilor de munca prevăzute in fisa postului, se deplasează pe tot perimetrul si in interiorul instalațiilor tehnologice alimentare cu apa industriala si abur tehnologic, instalații tehnologic care au locuri de munca incadrate in general in grupa I de munca.
Pe tot perimetrul societății, cat si in zonele adiacente, anumite condiții specificate prin ordin, respectiv noxe, risc de explozie, infectare sol si aer cu produse petrochimice sunt prezente si afectează tot personalul.
Condiții deosebite de munca in care se desfășoară activitatea: manipularea si lucrul cu produse toxice si periculoase: produse chimice petroliere, etc; domeniu larg de temperaturi si presiuni extreme; procese tehnologice cu risc de explozii si foc; stare permanenta de stres; zgomot si vibrații.
Factori de risc.
-lovire, zgariere, strivire la manevrarea materialelor;
-arsuri provocate la contactul cu părțile fierbinți ale conductelor si instalațiilor; -inhalare vapori de produse chimice si petrochimice: carburanți cu sulf si fara sulf, solvenți organici, amoniac, clor, hidrogen sulfurat, tohien, izopren, anhidrida maleica, fenol, acetona; -lucru la inaltime; -dezechilibrări
-electrocutare (utilizarea aparaturii electrice);
-intoxicare cu substanțe cancerigene: benzen, etilbenzen, stiren, etc; -pericol de explozie, datorita gazelor petroliere lichfiate: propilena (limita de explozie 2-ll%vol.) si etilena (limita de explozie 2,7-34%); -pericol de incendiu si explozii: hexan, metanol, pulberi de polietilena.
Noxe:
-gaze toxice emanate in urma proceselor tehnologice: hidrogen sulfurat, S02, S03, amoniac, fenol, anhidrida maleica;
- pulberi abrazive de natura metalica si minerala (vata de sticla); -vapori de benzina.
-aer puternic poluat de la instalațiile limitrofe: (hidrogen sulfurat, vapori de hidrocarburi aromatice, amoniac, metanol, toluen, benzen (cancerigen), etc.
Microclimat nefavorabil.
-lucru in mediu cu variații mari de temperatura.
Activitatea desfășurata de reclamant in perioada 01.07._83. In aceasta perioada reclamantul a avut funcția de lacatus electromecanic in cadrul Atelierului Electric.
Specificul funcției de lacatus electromecanic al reclamantului in cadrul Secției Electrice consta in efectuarea de lucrări de mentenanta si reparații ale tuturor motoarelor electrice, ale tuturor instalațiilor tehnologice din perimetrul CP Brazi.
Activitatea productive a combinatului este strict legata de modul de alimentare cu energie electrica, precum si menținerea acestor instalații in condiții de securitate. Din acest motiv, instalația electrica este conectata la mai multe linii de inalta tensiune, permițând conectarea la unele din surse in caz de avarii. Distribuția energiei electrice din stații (6000/400 V) către instalațiile tehnologice se realizează prin intermediul punctelor de transferare amplasate in apropierea instalațiilor tehnologice.
Condiții deosebite de munca:
-manipularea si lucrul cu produse toxice si periculoase: produse chimice petroliere, etc; -domeniu larg de temperaturi si presiuni extreme; -procese tehnologice cu risc de explozii si foc;
-stare permanenta de stres (in zona se aflau stocate cantități mari de produse ușor inflamabile si volatile: benzine, gaze lichefiate, xileni, amoniac); -zgomot si vibrații.
Factori de risc:
-lucru la inaltime; -dezechilibrări
-lovire, zgariere, strivire la manevrarea materialelor;
-arsuri provocate la contactul cu părțile fierbinți ale conductelor si instalațiilor; -inhalare vapori de produse chimice si petrochimice: carburanți cu sulf si fara sulf, solvenți organici, amoniac, clor, hidrogen sulfurat, toluen, izopren, anhidrida maleica, fenol, acetona;
-electrocutare (utilizarea aparaturii electrice);
-intoxicare cu substanțe cancerigene: benzen, etilbenzen, stiren, tetraclorura de carbon,etc;
-pericol de explozie, datorita gazelor petroliere lichflate: propilena (limita de explozie 2-ll%vol.) si etilena (limita de explozie 2,7-34%); -pericol de incendiu si explozii: hexan, metanol, pulberi de polietilena.
Noxe:
-gaze toxice emanate in urma proceselor tehnologice: hidrogen sulfurat, S02, S03, amoniac, fenol, anhidrida maleica;
- pulberi abrazive de natura metalica si minerala (vata de sticla); -vapori de benzina.
-aer puternic poluat: (produse petroliere, hidrogen sulfurat, vapori de hidrocarburi aromatice, amoniac, metanol, toluen, benzen (cancerigen), fenol, acetona, tetraclorura de carbon, etc
Microclimat nefavorabil.
-lucru in mediu cu variații mari de temperatura.
In perioada 01.07._83, reclamntul a desfășurat activități in sectoarele polietilena, polipropilena, copolimeri stirenici, monomeri, hidrofinare, cocsare, sectoare de activitate încadrate in grupa I de munca.
Activitatea desfășurata in perioada 16.09._95 si 20.07._99. In perioada menționata mai sus, reclamantul a activat in funcția de mecanic compresorist la Instalațiile de fabricare a oxigenului si azotului, un loc de munca ce se caracterizează printr-un grad foarte mare de risc si pericol de declanșare de explozii si incendii, datorita caracterului agresiv al oxigenului. In contact cu hidrocarburile oxigenul explodează.
Gradul foarte mare al riscului de condus procesul tehnologic de fabricare a oxigenului prin procesul de fracționare care se realizează la temperaturi foarte coborâte de -200°C si presiuni mari de 120 atm.
Nivelul ridicat al riscului si pericolului determinat de declanșarea de explozii si incendii in instalațiile de fabricare oxigen si azot, de imbuteliere si încărcare de autocisterne cu oxigen este prezentat si in documentul "EXPERTIZAREA locurilor de munca cu condiții periculoase din CP Brazi propuse in anexa II din regulamentul emis de MIChP in baza Decretului Lege 68/1990 si Hotărârii 449 a Ministerului Muncii si Ocrotirii Sociale si Hotărârii Guvernului nr. 456/1990".
Reclamantul, in calitate de maistru si compresorist, isi desfășura activitatea (de urmărire a proceselor tehnologice de fabricare, imbuteliere, incarcare a oxigenului, azotului si argonului) in cabine de protecție impotriva zgomotului si arsurilor datorate eventualelor scăpări de oxigen. Cabinele erau izolate cu un strat gros de fulgi de azbest (cancerigen) care intrau in interiorul acestora punând in pericol sănătatea maistrului si compresoristului.
Condiții deosebite de munca:
-vapori de hidrocarburi aromatice, hidrogen sulfurat, amoniac, tetraclorura de carbon;
-zgomot mare peste 110 d. Belii;
-stres;
-efort fizic mare.
-manipularea si lucrul cu produse toxice si periculoase: produse chimice petroliere, tetraclorura de carbon;
-domeniu larg de temperaturi si presiuni extreme; -procese tehnologice cu risc de explozii si foc;
-stare permanenta de stres (in zona se aflau stocate cantități mari de produse ușor inflamabile si volatile: benzine, gaze lichefiate, xileni, amoniac).
Factori de risc:
-fabrica de oxigen era amplasata in mijlocul instalațiilor cu grad mare de risc de explozie, incendii si toxicitate: DMT, Fenol-acetona, Anhidrida maleica, Piroliza, Alchil fenol, Etanolamine, Polimerizare izopren, Catalizatori polimerizare, MTBE incadrate in grupa I de munca.
-intoxicare cu substanțe cancerigene: benzen, etilbenzen, stiren, tetraclorura de carbon, etc;
-inhalare vapori de produse chimice si petrochimice: carburanți cu sulf si fara sulf, solvenți organici, amoniac, clor, hidrogen sulfurat, toluen, izopren, anhidrida maleica, fenol, acetona, tetraclorura de carbon, pulbere de azbest; -lovire, zgariere, strivire la manevrarea materialelor;
-arsuri provocate la contactul cu părțile fierbinți ale conductelor si instalațiilor;
-pericol de explozie, datorita gazelor petroliere lichfîate: propilena (limita de explozie 2-ll%vol.) si etilena (limita de explozie 2,7-34%);
-pericol de incendiu si explozii: hexan, metanol, pulberi de polietilena.
-electrocutare (utilizarea aparaturii electrice);
-lucru la inaltime;
-dezechilibrări.
-lucru cu fir de azbest (produs foarte cancerigen) pentru izolarea conductelor de vehiculare oxigen, azot;
-izolarea cu strat de fulgi de azbest a cabinelor de protecție fonica in sala compresoarelor de oxygen si azot;
-lucru cu manii si de azbest (pentru protecția impotriva arsurilor provocate de oxigen si azot lichid).
Noxe:
-gaze toxice emanate in urma proceselor tehnologice: hidrogen sulfurat, S02, S03, amoniac, fenol, anhidrida maleica, tetraclorura de carbon, azbest;
- pulberi abrazive de natura metalica si minerala (vata de sticla); -vapori de benzina.
-aer puternic poluat: (produse petroliere, hidrogen sulfurat, vapori de hidrocarburi aromatice, amoniac, metanol, toluen, benzen (cancerigen), fenol, acetona, tetraclorura de carbon, fulgi de azbest, etc.
Microclimat nefavorabil.
-mediu cu variații mari de temperatura (-200°C ,+40°C) in prezenta de zgomot mare de 400dB peste limita admisa de 90dB.
F. de aceste aspecte, în situația reclamantului, locul de munca si activitatea desfășurata poate fi încadrata la grupa I de munca 100% conform prevederilor Ordinul 50/1990 al MMOS, MS, CNPM, art. 3, 4, 5, 7 si 10, Anexa 1, Grupa I de munca poz. 12, poz. 34; HG 559/1990, art. 1, Anexa cu activitățile grupa I de munca, poz. 2, poz. 6, poz. 8, poz. 12, poz. 14; HG 456/1990, art. 1, Anexa activităților de grupa I de munca, poz.2 si poz. 8.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta O. P. S.A., învederând că, in mod cu totul neîntemeiat, s-a reținut ca locul de munca in care si-a desfășurat activitatea intimatul-reclamant se încadrează in grupa I de munca, in baza dispozițiilor cuprinse in art. 3, 4, 5, 7 si 10 din Ordinul nr. 50/1990 si Anexa 1 - poz. 12 si poz. 34 a Ordinului nr. 50/1990, art. 1 din H.G. nr. 559/1990, poz. 2, poz. 6, poz. 8, poz. 12, poz. 14 din Anexa la H.G. nr. 559/1990 cuprinzând activitățile prevăzute pentru grupa I de munca, respectiv art. 1 din H.G. nr, 456/1990 si poz. 2 si poz. 8 din Anexa la H.G. nr. 456/1990, ce cuprinde activitățile prevăzute pentru grupa I de munca, astfel cum s-a concluzionat in raportul de expertiza administrat in cauza.
Astfel, rezulta ca instanța de fond nu a analizat argumentele pârâtei, nu a procedat la o înlăturare motivata si argumentata a apărărilor invocate de aceasta, att prin întâmpinarea formulata fata de cererea de chemare in judecata a intimatului-reclamant, cat si in fata instanței de fond si nici nu a prezentat, in concret, motivele de fapt si de drept care au format convingerea sa.
Totodată, chiar daca a achiesat in totalitate la concluziile raportului de expertiza tehnica de specialitate dispus in cauza, instanța de fond nu era dispensata de obligația legala de a releva punctual motivele de fapt si de drept pentru care a înlăturat fiecare din apărările aduse de pârâtă.
In același timp, instanța de fond a ignorat si prevederile legale privind încadrarea locurilor de munca in grupe superioare de munca precum si prezumția de legalitate de care se bucura înscrierile in carnetele de munca.
In ceea ce privește legislația relevanta pentru incadrarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii, pentru perioada invocata de intimatul reclamant, învederează ca aceasta este compusa de următoarele acte normative relevante:
Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii - aplicabil pentru perioada lucrata pana la data de 01.03.1990;
Ordinul nr. 125/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii - aplicabil pentru perioada lucrata intre 01.03.1990 si 01.04.2001.
In considerarea acestor dispoziții legale, în speța dedusa judecații, acțiunea este vădit neintemeiata, în condițiile in care funcția pe care intimatul-reclamant o considera ca fiind încadrabila in grupa I de munca nu se regăsește printre locurile de munca enumerate de lege ca fiind încadrabile in aceasta grupa de munca; nu exista avizul instituțiilor abilitate in acest sens.
Totodată, învederează instanței ca simpla menționare a locului de munca in anexa la actele normative menționate anterior nu atrăgea in mod automat acordarea unei grupe de munca superioare, fiind necesara parcurgerea unei proceduri obligatorii in cadrul căreia se stabilea daca unitatea a luat masurile necesare pentru normalizarea condițiilor de la locul de munca, si daca, odată luate aceste masuri, riscul la locul de munca a rămas același.
De asemenea, apreciază ca instanța de fond a avut posibilitatea de a verifica daca lipsa încadrarii intimatului-reclamant in grupa I de munca a fost corecta prin raportare la procedura de urmat prevăzuta de lege, insa, chiar in situația in care procedura nu ar fi fost parcursa in tot sau in parte, instanța de fond nu se putea substitui angajatorului in sensul nominalizării grupelor de munca. întrucât numai angajatorii si sindicatele puteau face nominalizări de personal in ceea ce privește încadrarea salariaților in grupele de munca.
Astfel, in susținerea celor arătate, menționează ca nominalizarea personalului care se încadra in grupele l si II se făcea de conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama in mod concret in condițiile de munca in care îsi desfășurau activitatea persoanele respective.
De asemenea, învederează ca încadrarea in grupele de munca se făcea numai daca lucrul efectiv in aceste locuri se încadra in procentajul stabilit prin Ordinul nr. 50/1990.
Astfel, încadrarea in grupele I si II de muncă se făcea proporțional cu timpul efectiv lucrat in locurile de munca incluse in aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I personalul sa lucreze cel puțin 50%, iar pentru grupa a I-a cel puțin 70% din programul de lucru.
Totodată, ținând seama de prevederile art. 2 si 3 din Decretul-lege nr.68/1990 pentru înlăturarea unor inechități in salarizarea personalului, unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării decretului-lege, pe baza documentelor existente in unitate, situația încadrării personalului in grupele I si II de munca începând cu data de 18.03.1969.
In consecința, încadrarea activităților sau a locurilor de muncă in grupe superioare de munca s-a efectuat sau trebuia sa se efectueze in momentul apariției fiecărui act normativ care reglementa aceasta, pentru ca nominalizarea persoanelor sa poată fi justificata cu documente specifice, existente in cadrul unității angajatoare.
Mai mult, activitățile pentru care se pot pune in discuție acordarea grupelor superioare de munca sunt pentru salariații care au desfășurat lucrul efectiv 100% din programul de munca. Or, instanța nu lămurește care sunt documentele pe baza cărora a stabilit procentajul de lucru de 100% in grupa I de munca. In fapt la dosar nu sunt depuse astfel de înscrisuri doveditoare.
Mai arată că, instanța de fond a ignorat prevederile legale privind încadrarea in grupa superioara de munca, precum si prezumția de legalitate de care se bucura înscrierile in carnetele de munca.
Este recunoscut faptul ca după anul 1989 au fost luate masuri de încadrare a unor locuri de munca in grupe superioare de munca, respectiv grupa I si a II-a de munca.
Ordinul nr. 50/1990 are prevederi clare in ceea ce privește metodologia de încadrare in grupele de munca, precum nominalizarea locurilor de munca stabilite de legiuitor ca încadrabile in grupe superioare de munca, așa cum se arata in cuprinsul Anexelor 1 si 2.
Anexele I si 2 la Ordinul nr. 50/1990 au produs efecte pentru perioade anterioare emiterii acestui ordin in perioada 18.03._90, pana la . Ordinului nr. 125/1990.
Metodologia instituita de Ordinul nr. 50/1990 stabilea o . condiții pentru încadrarea in grupa de munca. Astfel, conform actului normativ menționat, încadrarea in grupe de munca se făcea numai in situația in care locul de munca era prevăzut in anexele 1 si 2.
Nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupele I si II de munca se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, tinându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete in care îsi desfășoară activitatea persoanele respectivei nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare ele)."
Totodată, potrivit dispozițiilor pct.7 din Ordinul nr. 50/1990 „încadrarea in grupele I si 11 de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la tocurile de munca incluse in aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze in aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru".
Mai mult, legiuitorul a stabilit la pct. 15 din același act normativ ca „Dovedirea perioadelor de activitate desfășurate in locurile de munca si activitățile ce se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora in carnetul de munca, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale,"
Totodată, așa cum a arătat in fata instanței de fond, rezulta cu putere de evidenta ca, in realitate, intimatul-reclamant a urmărit sa răstoarne prezumția stabilita prin art. 279 alin. (10) din Codul muncii, conform căruia: „Vechimea in munca stabilita pana la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de munca".
Prin urmare, in speța dedusa judecații, prezumția legala este, in mod evident, stabilita de prevederile legale menționate mai sus exclusiv in beneficiul societății, iar intimatul-reclamant care a contestat aceste aspecte era ținut sa prezinte dovada contrara cu respectarea rigorilor art. 328 alin,(2) din Codul de procedura civila, conform cărora prezumția legala poate fi înlăturata prin proba contrara, daca legea nu dispune altfel".
In consecință, învederează faptul ca instanța de fond, omițând sa pună in vedere intimatului-reclamant aceste aspecte si ignorând in același timp dispozițiile legale care au instituit prezumția de legalitate a mențiunilor din carnetele de munca, a pronunțat o hotărâre netemeinica.
Precizează că expertiza tehnică de specialitate a fost dispusă cu încălcarea dispozițiilor legale, întrucât expertul desemnat nu a avut competenta profesionala pentru a efectua o expertiza concludenta si utila cauzei deduse judecații, întrucât specialitatea acestuia este chimie si petrochimie, nu este concludenta si utila cauzei deduse judecații.
In acest sens, dispozițiile art. 14 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea si desfășurarea activității de expertiza tehnica judiciara, delimitează si obliga experții tehnici judiciari sa efectueze expertize judiciare numai in domeniul in care au fost atestați.
Astfel, orice alte expertize efectuate de către experți in alte domenii in care nu au obținut specialitatea sunt sancționate cu nulitatea.
Prin urmare, solicită a se observa ca toate actele normative care au reglementat încadrarea . de munca fac referire la condițiile de munca din punctul de vedere al protecției împotriva factorilor nocivi care pot sa afecteze siguranța salariatului sau starea de sănătate a acestuia.
In acest sens, art. 6 din Legea nr. 27/1966 menționează ca „Locurile de munca după condițiile in care s-a desfășurat activitatea in raport de influenta factorilor nocivi asupra organismului, solicitarea fizica si neuropsihica sau periculozitatea se importe in trei grupe:
-grupa I de munca in care se încadrează locurile de munca cu condiții foarte vătămătoare, grele sau periculoase;
-grupa II de munca in care se încadrează locurile de munca cu condiții vătămătoare grele sau periculoase;
-grupa III de munca in care se încadrează celelalte locuri de munca".
De asemenea, la pct.4 din Ordinul 50/1990 se prevede ca: „încadrarea in grupele 1 si II de munca se va face in situația in care, cu toate masurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de munca, nivelul noxelor existente ta locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute in aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut in Normele republicane de protecție a muncii".
Iar la pct. 5 din același act normativ se arata ca „Existenta condițiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie sa rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale imitaților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de normalizare a condițiilor si ca toate instalațiile de protecție a mumii funcționau normal"".
Mai mult, trebuie observat ca actul normativ citat are prevederi clare la pct. 14, conform cărora pentru perioada lucrata intre 01.01.1976 si 31.12.1989, încadrarea in grupele de munca nu este condiționata de existenta buletinelor de determinare a noxelor.
In consecința, in considerarea faptului ca actele normative relevante reliefează faptul ca acordarea grupei de munca este strâns legata de aspecte care țin de protecția muncii si, prin urmare, singura expertiza pertinenta si utila cauzei ar fi fost o expertiza realizata de către un expert tehnic judiciar in protecția muncii.
Mai arată că motivele invocate de expert in susținerea acordării grupei I de munca nu sunt susținute de normele legale relevante.
Intimatul-reclamant nu a desfășurat activitate la instalațiile prevăzute de H.G. nr. 456/1990 si H.G. nr. 559/1990 ca fiind încadrate in grupa I de munca, ci la Secția Terrno Hidro, atelierul electric, instalația Oxigen Azot si rampa de îmbuteliere, ce nu sunt încadrate in grupa I de munca, ci in grupa a H-a de munca, fapt pentru care intimatul-reclamant a fost încadrat corespunzător pentru perioadele deduse judecații in grupa a H-a de munca, in procent 100%, in conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 969/1990, poz. 2, respectiv ale Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, poz. 35. Acest aspect a fost de altfel in mod corect evidențiat in cuprinsul Carnetului de munca fila 18, poz. 20 (pentru perioada 19.07._77) si fila 5, poz. 67 (pentru perioada 24.02.1979-28.02,1999).
Prin urmare, instanța de fond a procedat in mod greșit atunci când a dispus efectuarea expertizei tehnice de specialitate, cu toate ca legea nu o cerea si, in același timp, a ignorat dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 care prevăd in mod clar condițiile legate de acordare a grupelor superioare de munca.
Totodată instanța de fond a procedat in mod greșit si atunci când a nominalizat că intimatul-reclamant este beneficiar al încadrării in grupa I de munca, atâta vreme cat legiuitorul a hotărât ca aceasta nominalizare se face de către angajator si sindicat,
Consideră că, concluziile raportului de expertiza nu puteau sta la baza pronunțării sentinței, întrucât în cuprinsul acesteia se regăsesc opinii contradictorii si eronate, fara existenta vreunui temei legal adecvat pentru acestea.
Astfel, in raportul de expertiza este menționat ca si temei de drept al concluziilor constatate in raport Ordinul nr.50/1990 si Ordinul nr.125/1990, art. 1 din HG nr.559/1990 si pct. 13 din HG nr. 456/1990.
Dincolo de faptul ca incadrarea activității trebuia sa se faca prin raportare la o singura poziție din actul normativ menționat, niciuna din pozițiile indicate de domnul expert nu poate constitui temei legal pentru activitatea prestata de către intimatul-reclamant din cauza dedusa judecații.
Nu înțelege cum s-a putut constata de către expertul desemnat in cauza, iar apoi de către instanța de fond, ca activitatea prestata de intimatul-reclamant este încadrabila in grupa I de munca din moment ce funcția ocupata de acesta nu presupunea niciuna dintre activitățile prevăzute in actele normative enumerate ca încadrandu-se in grupa 1 de munca,
Or, chiar daca ar fi fost reala aceasta ipoteza, trebuie observat ca in speța nu sunt îndeplinite prevederile art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, conform cărora pentru a beneficia de incadrare in grupa I de munca este necesar ca activitatea prestata . munca încadrat in aceasta grupa sa reprezinte 50% din activitatea salariatului.
Învederează faptul ca expertul desemnat in cauza a procedat la incadrarea locului de munca ocupat de intimatul-reclamant fara sa tina seama de prevederile cuprinse in pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990 care menționează ca pot benficia de incadrarea in grupa I de munca numai acei salariați care lucrează sau au lucrat in mod efectiv in locurile de munca prevăzute in Anexa nr. 1.
In consecința, raportul de expertiza efectuat in cauza este vădit total lipsit de obiectivitate, mai ales din cauza faptului ca expertul desemnat in cauza nu indica nici un fel de document relevant in baza căruia si-a întemeiat concluziile si nu arata in nici un fel modul in care a determinat incadrarea intimatului reclamant in grupa I de munca.
Cu toate acestea instanța de fond a preluat concluziile raportului de expertiza fără a arata care sunt înscrisurile in temeiul cărora s-a stabilit ca intimatul-reclamant ar fi lucrat in perioadele 19.07._77, 24.02._81, 01.07._83, 16.09.1983^20.07.1995 st 20.07._99 in grupa I de munca in procent de 100% din programul de luciu.
Se solicită admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecata ca neîntemeiată.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima critică se referă la nemotivarea hotărârii, Curtea constatând că instanța de fond și-a îndeplinit obligația de a motiva, hotărârea fiind temeinic argumentată, în fapt și în drept, putându-se remarca analiza amănunțită a raporturilor juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor administrate.
Implicit, apelanta a reiterat chestiunea inadmisibilității acțiunii, susținând că funcția reclamantului nu se regăsește în locurile de muncă enumerate de lege și că instanța de fond nu se putea substitui angajatorului în sensul nominalizării grupelor de muncă.
Este adevărat că potrivit actelor normative aplicabile, respectiv Ordinul nr.50/1990, Ordinul nr.125/1990, nominalizarea personalului care se încadra în grupele I și II se realiza de conducerea unităților împreună cu sindicatele din unități, însă prezenta acțiune nu are natura juridică a unei acțiuni în realizare, ci este o acțiune în constatarea existenței unui drept.
Astfel, dreptul angajaților de a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă lua naștere la momentul prestării muncii în activitățile sau locurile de muncă menționate în anexele 1 și 2 la Ordinul nr.50/1990, iar instanța are posibilitatea ca, în raport de probele administrate și de atribuțiile de serviciu, să verifice dacă reclamantul îndeplinește sau nu condițiile pentru beneficiul grupei superioare de muncă.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la prezumția de legalitate a carnetului de muncă, susținând apelanta, pe de o parte, că înscrierile din carnetul de muncă fac dovada deplină a încadrării activității, iar, pe de altă parte, că reclamantul trebuia să aducă dovezi în sprijinul pretențiilor sale și în combaterea mențiunilor din carnetul de muncă.
În acest sens, Curtea arată că mențiunile din carnetul de muncă nu au o forță juridică superioară celorlalte probe, instanța formându-și convingerea ca urmare a administrării probelor cu înscrisuri și cu expertiză de specialitate.
Altă critică se referă la împrejurarea că instanța a desemnat în cauză un expert în specialitatea chimie petrochimie, care nu avea competența profesională pentru a efectua o expertiză concludentă și utilă cauzei, întrucât ar fi trebuit să se cerceteze aspecte tehnice privitoare la funcția de lăcătuș mecanic.
Critica este nefondată, pe de o parte, pentru aceea că la momentul desemnării expertului pârâta nu a solicitat numirea unui expert cu o altă pregătire tehnică, ci a învederat instanței că ar fi mai potrivit un expert de specialitatea protecția muncii, iar pe de altă parte pentru aceea că locurile de muncă avute de reclamant se aflau în perimetrul Diviziei Rafinare Petrobrazi, fostul angajator aparținând așadar domeniului petrochimiei.
Alte critici se referă la extinderea acordării grupei I de muncă asupra altor locuri de muncă și activități care nu au fost nominalizate de lege și că instanța a ignorat dispozițiile Ordinului nr.50/1990, potrivit cărora erau necesare determinările de noxe, prin cererea de chemare în judecată solicitându-se modificarea unilaterală a condițiilor de muncă.
Nici aceste critici nu pot fi primite, Curtea subliniind faptul că Ordinul M.M.O.S. nr. 50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă și a uzurii capacității de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții - anexele 1 și 2 ale acestui ordin constituind o enumerare a unor activități, ce cuprind în fapt mai multe meserii. Totodată, potrivit Ordinului nr.50/1990, încadrarea în grupele I și II de muncă nu era condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
Prin recunoașterea beneficiului grupei superioare de muncă nu are loc o schimbare unilaterală a contractului individual de muncă, în condițiile în care acest contract de muncă a încetat, verificându-se doar, prin prisma atribuțiilor de serviciu, dacă activitățile îndeplinite de reclamant se încadrează în grupa I de muncă.
Nu sunt fondate nici criticile referitoare la raportul de expertiză, susținând apelanta că funcția ocupată de reclamant nu presupunea niciuna dintre activitățile prevăzute în actele normative ca fiind încadrate în grupa I de muncă și că instanța nu-și putea întemeia soluția, în totalitate pe concluziile raportului de expertiză.
În acest sens, Curtea reține că din raportul de expertiză rezultă că expertul a stabilit ruta profesională a reclamantului, factorii de risc la care a fost expus, menționând, totodată, și textele de lege care îl îndreptățesc la acordarea grupei a I de muncă, hotărârea atacată nefiind întemeiată exclusiv pe raportul de expertiză, ci pe ansamblul probator administrat în cauză.
Față de cele expuse, în baza art.480 N.C.P.C., Curtea va păstra sentința atacată și va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta O. P. S.A. cu sediul în București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2840 pronunțată la data de 9 decembrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. T., domiciliat în Ploiești, ..1, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2015.
Președinte, Judecător,
V. D. M. G.
Grefier,
C. O.
Operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. MG
Tehnored.CO
4 ex./ 15.06.2015
d.f._ Trib. Prahova
j.f. A. G. H.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1063/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 805/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
