Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 292/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 1846/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 292
Ședința publică din data de 4 martie 2015
Președinte - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta . SA PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2188/3 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul E. N., domiciliat în Ploiești, ., ..
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 29 lit. l din OUG nr. 80/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că, prin însăși cererea de apel, reclamanta a solicitat judecata în lipsă.
Curtea, constatând că prin cererea de apel s-a solicitat judecata în lipsă, dând eficiență dispozițiilor legale reglementate de art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a din noul Cod de procedură civilă, act normativ incident în speță în raport de data inițierii litigiului, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului, iar după deliberare decide următoarea soluție:
CURTEA,
Deliberând, conform dispozițiilor art. 395 din noul Cod de procedură civilă, asupra apelului civil de față:
Prinacțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub număr de dosar_, reclamanta S.C T. C. Express SA l-a chemat în judecată pârâtul E. N. solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, pârâtul să fie obligat la plata debitului în sumă de 94,91 lei, reprezentând lipsa cantității de 26 litri motorină pe luna iulie 2012, precum și la plata dobânzii legale, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că pârâtul este angajatul său, cu contract de muncă pe durată nedeterminată, în funcția de conducător auto.
A susținut reclamanta că pârâtul a efectuat transport de călători cu autobuzul marca Ikarus 260, pe care îl are în primire și care, potrivit cărții tehnice și normativului de consum, are stabilit și aprobat un consum de 56,7 litri GPL/100 km parcurși.
În luna iulie 2012 pârâtul a parcurs 1178 km, având un consum normat de 1003 litri GPL, consumul efectiv realizat fiind de 1029 litri motorină, rezultând astfel o cantitate depășită de 26 litri GPL.
Reclamanta a învederat că potrivit art. 39 alin 2 lit. "c" din Codul Muncii, coroborat cu art. 4.1. pct.15 din Regulamentul Intern și prevederilor Ordinului Ministrului Transporturilor și Telecomunicațiilor nr. 14/1982 Cap III pct. 2.1., conducătorul auto are obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat înlăturând defecțiunile apărute și timpi de mers în gol, iar când constată că se mărește consumul, să ceară în scris conducerii autobazei să repare autovehiculul și să-i stabilească consumul normat.
În speța de față, a concluzionat reclamanta, conducătorul auto nu a cerut în scris înlăturarea defecțiunilor și efectuarea probei de consum, fapt pentru care a apreciat că acesta se face vinovat de neîndeplinirea obligațiilor de serviciu care au dus la producerea pagubei în sumă de 94,91 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 26 litri GPL lipsă rezervor.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 270, 271 și 273 din Codul Muncii și ale art. 942 și următoarele din Codul civil.
Pârâtul E. N. nu a formulat întâmpinare, conform disp.art. 205 din noul Cod de procedură civilă.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
La data de 3 octombrie 2014, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 2188, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Conform înscrisurilor existente la dosar (nota de constatare a depășirii consumului de combustibil; refuzul angajamentului de plată; fișa activității zilnice a consumului; factura .. 8661/13.09.2012), pârâtul, în calitate de conducător auto, a efectuat transport de calatori în luna iulie 2012, înregistrând o depășire la consumul de carburanți de 26 l GPL, în valoare de 94,91 lei.
Dispozițiile art. 272 din Codul muncii și art. 75 din Legea 168/1999, a arătat tribunalul, prevăd că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, care este obligat să depună dovezile în apărare până la prima zi de înfățișare.
Totodată, disp. art. 254 din Codul muncii stipulează că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.
Tribunalul a constatat că din nicio probă administrată în cauză nu a reieșit că pârâtul și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, iar depășirea consumului normat de motorina ar fi fost cauzată efectiv de din vina acestuia.
Apărările reclamantei în sensul că pârâtul nu a cerut în scris înlăturarea defecțiunilor și efectuarea probei de consum sunt nefondate, a arătat judecătorul fondului, atât timp cât nu există nicio dovadă care să ateste că depășirea consumului normat se datorează acestei defecțiuni sau neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către pârât și nerespectării normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales că reclamanta are obligația să asigure repararea tuturor defecțiunilor înregistrate la autobuze și nicidecum pârâtul, nefiind de ignorat nici condițiile din trafic care, nu de multe ori, au o influență negativă asupra consumului de combustibil.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.266 din Codul muncii, dispunând respingere acțiunii ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal prevăzut de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011, reclamanta . SA Ploiești (fosta R.A.T.P. Ploiești), criticând-o ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că în mod greșit tribunalul a reținut că șoferul nu avea obligația de a sesiza în scris conducerea societății despre eventualele defecțiuni ale autobuzului, obligația fiind prevăzută de art. 4.12.1 și 4.8 din fișa atribuțiilor de serviciu, de art. 4.2 pct. 15 din R.O.I. și de Ordinul nr. 14/1982 privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile.
Având în vedere că șoferul efectuează alimentările zilnice de combustibil pentru autobuzul din dotare și că este gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor, a arătat apelanta, este răspunzător pentru gestionarea și încadrarea în consumul normat de combustibil, având obligația să sesizeze în scris depășirile de motorină ce apar în cursele efectuate.
S-a solicitat admiterea apelului și „casarea” sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
Intimatul-pârât E. N. nu a fost prezent în instanță și nu a depus întâmpinare, deși a fost citat cu această mențiune, conform dispozițiilor art. 471 alin. 5 din noul Cod de procedură civilă.
Examinând sentința atacată, sub aspectul criticilor aduse, Curtea apreciază ca nefondat apelul formulat, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Motivul de apel nu subzistă în cauză, prima instanță pronunțând sentința atacată cu aplicarea și interpretarea corectă a normei de drept incidentă în cauză, respectiv a dispozițiilor art. 254 alin. 1 și 2 și ale art. 272 Codul muncii.
Curtea reamintește că potrivit dispozițiilor art. 272 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, Curtea Constituțională statuând, sub acest aspect, în decizia nr. 433/2011, că această modalitate de reglementare reprezintă o opțiune a legiuitorului, angajatorul fiind cel care deține documentele și toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului și pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților raportului juridic de muncă.
În acest context, atât timp cât în dosar nu există nicio dovadă care să ateste că depășirea consumului normat de combustibil se datorează neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către intimatul-pârât și nerespectării normelor tehnice de folosire a autovehiculului, nu se poate reține că acesta se face vinovat de producerea pagubei.
Prin urmare, raportat la aceste considerente, Curtea urmează să valideze raționamentul prezentat de judecătorul fondului, împrejurarea că intimatul nu a sesizat, în scris, conducerea societății, conform dispozițiilor Ordinului nr. 14/1982, cu privire la depășirea consumului de combustibil, neputând constitui cauza producerii prejudiciului, astfel cum a pretins apelanta, pentru a putea atrage, în condițiile reglementate de art. 254 Codul muncii, răspunderea sa patrimonială.
În considerarea acestor argumente, Curtea va proceda, în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, la respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta . SA PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2188/3 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul E. N., domiciliat în Ploiești, ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 martie 2015.
Președinte, Judecător,
A.-C. B. E. S.
Grefier,
C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red. ACB
Tehnored.CC
4 ex/12.03.2015
d.f. nr._ Tribunalul Prahova
j.f. E. C. D.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 597/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
