Acţiune în constatare. Decizia nr. 597/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 597/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 914/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 597
Ședința publică din data de 29 aprilie 2015
Președinte - P. M. G.
Judecător - V. G.
Grefier - J. Părcălăbescu
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamantul A. C. L., domiciliat în Câmpina, ., județ Prahova împotriva sentinței civile nr. 2597 pronunțată la 14 noiembrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta . CÂMPINA, cu sediul în P. Câmpina, ., județ Prahova.
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-reclamant Anastaside C. L. reprezentat de avocat Tuică G. din Baroul Prahova, lipsind intimata-pârâtă .>
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat Tuică G. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar practică judiciară.
Curtea, în temeiul art. 479 alin. 2 NCPC încuviințează pentru apelant proba cu înscrisuri și ia act că s-au depus la dosar sentințele civile nr. 1607/2014, nr. 157/2015, nr. 2271/2014 și nr. 196/2015 pronunțate de Tribunalul Prahova, reprezentând practică judiciară.
Avocat Tuică G., având cuvântul arată că, prin acțiune, reclamantul a solicitat să se constate că în perioadele 21.09._92 și 15.02._98 a lucrat efectiv în procent de 100% din programul de lucru, în secții cuprinse în grupa a II-a de muncă.
Tribunalul a admis acțiunea precizată și a constatat că reclamantul beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%, respectiv 75%, pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, pentru perioadele expres menționate în raportul de expertiză întocmit de ing.N. C.; totodată, pentru perioadele 16.07._91, 01.07._92, 15.02._98 instanța a constatat că reclamantul a beneficiat de condiții normale de lucru.
Reclamantul nu a depus nicio cerere precizatoare a acțiunii, in sensul art. 204 NCPC, care să investească instanța de fond cu o modificare a cererii principale.
Ca atare, instanța s-a pronunțat pe ceva ce nu s-a cerut și, în raport de dispozițiile art. 479 NCPC, înțelege să invoce ca motiv de ordine publică, faptul că s-au încălcat norme de procedură care atrag nulitatea hotărârii pronunțate.
Pe fondul cauzei, solicită să se constate că și pentru perioadele cât a lucrat la Serviciului Proiectare Tehnologica și Serviciul Marketing-Contracte–Desfacere reclamantul a avut sarcini ce impuneau prezența sa în secțiile de producție 100 % din timpul de muncă și deci trebuie să i se acorde și pentru aceste perioade grupa a II-a de muncă.
La acest termen de judecată s-au depus hotărâri prin care colegi de birou ai reclamantului au obținut grupa a II-a de muncă în procent de 100%. Solicită admiterea apelului, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ reclamantul A. C. L., a chemat în judecată pe pârâta . Câmpina, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate că în perioadele 21.09._92 și 15.02._98 a lucrat efectiv în procent de 100% din programul de lucru, în secții cuprinse în grupa a II-a de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca în perioadele menționate expres în acțiune, a avut calitatea de salariat în cadrul pârâtei, îndeplinind funcția de inginer, șef serviciu desfacere, șef birou desfacere în secții cuprinse în grupa II de muncă.
Aceste secții se încadrează în grupa a II-a de muncă deoarece aici existau condiții de temperatură improprii organismului uman, ridicate vara și scăzute iarna, secțiile nu erau dotate cu spații de izolare în care să se execute operațiuni de curățare prin poli-zare, chituire, grunduire sau vopsire a reperelor, astfel încât în urma efectuării acestor operațiuni în mijlocul secției rezultau pulberi metalice și vapori de vopseluri care afectau sănătatea tuturor muncitorilor.
Conform Ordinului nr. 50/90 beneficiază de încadrarea în grupa I și a II-a potrivit celor menționate, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2.
Condițiile de muncă în care a lucrat au fost deosebit de grele și până la data la care i s-a desfăcut contractul de muncă nu s-a adus nici o îmbunătățire a condițiilor și a mediului unde și-a desfășurat activitatea.
Întreaga activitate pe care a efectuat-o a avut loc într-o hală monobloc în care nu există spații separate pentru activitățile cu grad mare de poluare.
Lipsa instalațiilor de ventilație și filtrare a pulberilor au afectat grav sănătatea tuturor muncitorilor. În timpul procesului tehnologic de așchiere, utilajele pe care lucra, degajau vapori de uleiuri minerale datorită faptului că aceste utilaje lucrează pe principiul presiunii hidraulice. Pe perioada arătată s-a lucrat atât în timp normal de lucru cât și ore suplimentare în aceleași condiții arătate mai sus.
În raport de motivele cererii de chemare în judecată, pârâta . formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că societatea pârâtă a încadrat salariații îndreptățiți în grupa I și grupa a II-a de muncă retroactiv, pentru perioada lucrată în condiții deosebite, conform prevederilor Ord. 50/1990 și Ord. 50/1990 republicat.
Încadrarea s-a făcut conform Deciziei nr. 28/26.02.1991, pe baza determinărilor de noxe pentru locurile de muncă cu condiții deosebite prezentate în Buletinul de analiză nr. 75/ 1991. Reclamantul și-a desfășurat activitatea astfel: în perioada 21.09._83 inginer Secția Tractoare/Secția Motoare; în perioada 16.02._83 inginer PPUP; în perioada 01.01._84 inginer Secția Motoare; în perioada 01.06._87 inginer Serv. Proiectare tehnologică; 06.08._87 Detașat IRAK - Conf. Adresă ROMPETROL nr.5323/ 10.08.1987; în perioada 11.11._90 inginer PPUP; în perioada 16.07._91 inginer Atelier proiectare tehnologică, în perioada 01.07._92 inginer Serv. Marketing - Contracte - Desfacere; în perioada 15.02._98 Șef Serv. Contracte - Desfacere; în perioada 01.02._98 Șef Serv. Marketing Contracte Vânzări.
În perioadele în care reclamantul și-a desfășurat activitatea ca inginer la Secția Tractoare / Motoare / PPUP și inginer Atelier Proiectare a avut contact cu condițiile de muncă din halele de producție.
Pulberile din metalele de bază, vaporii de ulei, gazele emanate, degajate în timpul procesului de producție erau absorbite de ventilatoare care funcționau în secții, încălzirea secțiilor fiind asigurată de aeroterme.
În subsidiar, în cazul în care expertul ce va fi desemnat va aprecia că activitatea reclamantului se încadrează în grupa a II-a de muncă, a solicitat să se constate că această situație nu este imputabilă actualei conduceri a ..
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 2597 pronunțată la 14 noiembrie 2014, Tribunalul Prahova a admis acțiunea precizată și a constatat că reclamantul beneficiază de grupa a II a de muncă în procent de 100%, respectiv 75%, pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, pentru perioadele expres menționate în raportul de expertiză N. C., astfel: A. C. L. având funcția de inginer, Secția Motoare, Secția Tractoare în perioada 21.09._83, 100%, poz.34, 41, 47/Anexa 2, Ord.50/1990R; inginer Serv. Programare, Pregătire, Urmărire Producție 16.02._84, 75% poz.34, 41/Anexa 2 Ord.50/1990R; inginer Secția Motoare 01.01._84 100% poz. 34,41,47/Anexa 2 Ord.50/1990R, a beneficiat de grupa a II a de muncă; În perioada 11.11._90 a îndeplinit funcția de inginer Serv. Programare, Pregătire, Urmărire Producție 11.11._90,poz.34,41/Anexa 2 Ord.50/1990 R, grupa a II-a de muncă în procent de 75 %; iar în perioada 16.07._91, a avut funcția de inginer Atelier Proiectare Tehnologică; 01.07._92, inginer Serv. Marketing –Contracte Desfacere; 15.02._98 șef serviciu în cadrul Serv. Marketing-Contracte Vânzări a beneficiat de condiții normale de lucru.
În baza înscrisurilor aflate în carnetul de muncă . nr._, reclamantul a fost beneficiarul unui contract individual de muncă încheiat pe perioada nedeterminată cu Întreprinderea de Reparații Tractoare și Motoare Grele P. (actuala S.C P. S.A CAMPINA) pe perioadele: 21.09._83 inginer Secția Tractoare/Secția Motoare 16.02._84 inginer PPUP 01.01._84 inginer Secția Motoare 01.06._87 inginer Proiectare Tehnologica 11.11._90 inginer PPUP 16.07._91 inginer Atelier Proiectare Tehnologica 01.07._92 inginer Serv.Marketing-Contracte-Desfacere 15.02._98 Sef Serv.Contracte-Desfacere 01.02._98 Sef Serv.Marketing Contracte Vânzări S.C „P." S.A. Campina și-a început activitatea în anul 1899 funcționând ca atelier central al Companiei ASTRA R., având ca obiect de activitate producerea și repararea utilajelor petroliere (cazane, pompe duplex, pompe de noroi, capete hidraulice, prevenitoare de erupție, scule de intervenție etc).
S-a mai reținut că, în prezent, S.C.P. S.A., are conform statutului, obiectul principal de activitate (producție) "fabricarea utilajelor pentru extracție și construcții" Cod CAEN -2892 - procesul de producție fiind structurat pe departamente. Departament producție care cuprinde secția construcții și reparații de mașini secția material rulant și utilaje grele; secția prelucrări; secția mecano-energetica; Departament oficiul juridic; Departament resurse umane, protecția muncii, proiective civilă; Departament contracte; Departament social; Departament marketing, vânzări; Depozit produse; Departament aprovizionare; Depozit materiale; Departament transporturi; Departament proiectare; Departament mecano-energetic; Departament producție; Departament finanțe-contabilitate, care cuprinde contabilitate, financiar, preț-cost; Departament administrare rețea calculatoare; Departament management-calitate; Laborator metrologie și determinări fizico-chimice; Laborator control nedistructiv.
Pentru realizarea programelor de producție, societatea dispune de un număr diversificat de sectoare și anume: debitare, forjă, tratament termic, prelucrări mecanice, montaj. Societatea dispune de laboratoare specializate și autorizate pentru verificări metrologice, încercări mecanice, analize chimice și control SDV-uri. Societatea se află în prezent în procedura insolvenței - etapa de reorganizare judiciară, încercându-se redresarea financiară sub conducerea unui administrator special.
Referitor la condițiile de lucru din Secția Tractoare și Motoare Grele, instanța a reținut că în această secție se asamblau motoare mercedes pentru foraj sonde, care cântăreau peste 10 tone fiecare. În bancurile de rodaj intrau 4 motoare mercedes și 6 motoare de tractoare cu senile la care se făcea proba chiar și concomitent. În această secție era un zgomot și miros infernal produs de turbosuflantă care împingea aer în motor și care funcționa la o turație de 33.000 ture. Turbosuflanta, ca anexă a motorului, era pusă în mișcare de gazele arse care ieșeau din motor, care acționau un arbore paletat în traiectoria lor către eșapament. Pe eșapament ieșeau gazele complet arse, respectiv monoxid de carbon. Piesele pentru motoare se spălau în băi cu soda caustică care emanau vapori toxici. La tractoare erau condiții la fel de grele respectiv frig, zgomot și noxe emanate de la asamblarea tractoarelor, care aveau ca normă lunară de asamblare și verificare un număr de 200 de tractoare pe lună.
Spațiile de desfășurare a acestor activități nu au fost compartimentate distinct, acestea desfășurându-se în cadrul aceleași hale, deci implicit tot personalul acestei secții a fost afectat de nivelul de zgomot, poluare și noxe. În hală, activitatea se desfășoară fără existența unui sistem de ventilație și încălzire, în condiții de temperaturi improprii organismului uman, ridicate vara și scăzute pe timpul iernii. Procesul tehnologic cuprinde execuția diverselor operațiuni la repere cu dimensiuni și greutăți de la cele mai mici, până la componente de mari dimensiuni. Totodată, în această secție se executa un număr mare de operații (sablare, polizare, chituire, grunduire și vopsire a reperelor), nefiind dotată cu spații de izolare, vaporii de vopseluri și pulberi metalice se răspândesc în toată secția, afectând toți salariații. Procesul tehnologic presupune și operațiuni de sudură pentru îmbinări la repere de dimensiuni mari, iar noxele rezultate afectează de asemeni toți salariații.
Pentru perioada desfășurată la SERVICII/BIROURI, instanța a reținut că, față de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, din raportul de expertiză reiese că cererea de acordare a grupei a II-a de muncă pentru SERVICII/BIROURI este neîntemeiată, întrucât activitatea nu se încadrează în condiții grele, nocive sau periculoase, determinate de locul efectiv în care s-a desfășurat munca.
Prin excepție, personalul de la Serviciul Programare, Pregătire și Urmărirea Producție își desfășura activitatea și în secțiile de producție motiv pentru care s-a acordat grupa a Il-a de muncă în procent de 75%.
Potrivit dispozițiilor art. 2, 3, 6, 7, 8 și 13 din Ordinul nr. 50/1990, pentru a se putea reține că munca prestată de reclamantă se încadra în condițiile grupei a II-a de muncă era necesar a fi îndeplinite următoarele condiții: 1. locul de muncă să se înscrie în una din ipotezele prevăzute în Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 125/1990; 2.reclamantul să fi lucrat cel puțin 70% din programul de lucru într-un astfel de loc de muncă; 3 să se fi plătit cotă de contribuție de asigurări sociale în cuantumul specific grupei a II-a de muncă.
Tribunalul a mai reținut că din documentele prezentate de părți s-a constatat că reclamantul nu îndeplinește niciuna din condițiile enumerate mai sus pentru a beneficia de grupa a II-a de muncă pe perioada lucrată la Proiectare, Marketing, Contracte. Mai mult decât atât, activitatea desfășurata chiar în condiții de zgomot și anumiți factori de risc, nu este suficientă pentru a conferi dreptul la grupa a II-a de muncă, fiind necesar ca aceasta să se realizeze cel puțin 70% din programul de lucru.
Principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează într-un climat nefavorabil. La punctual 5 din Ordinul nr. 50/1990 se prevede expres că existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinarea noxelor de către organele Ministerului Sănătății sau laboratoarele proprii de specialitate ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii teritoriali pentru protecția muncii.
Locurile de muncă de la servicii/birouri, nu au fost încadrate în grupe superioare de muncă din motive obiective, întrucât nu sunt factori: fizici. chimici sau de altă natură care să afecteze organismul uman, microclimatul era corespunzător desfășurării unei activități normale, nu s-au înregistrat noxe, factori de risc și boli profesionale, sarcina de muncă se încadra în limite normale.
Din raportul de expertiză efectuat de expert N. C., raportat la întregul material documentar administrat în cauză, tribunalul a constatat că activitatea la locurile de muncă ale reclamantului, în cadrul societății pârâte, s-a desfășurat în grupa a II-a de muncă, în procente de 75-100% și condiții normale de lucru. Condițiile existente la locurile de muncă ale reclamantului (Secția Motoare, Secția Tractoare și Serv. Programare, Pregătire și Urmărire Producție) dovedesc că acesta îndeplinește dispozițiile prevăzute de Ordinul nr.50/1990 al Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii, pentru încadrare în grupa a II-a de muncă, în procent de 75-100% din programul de lucru, pentru perioadele: 21.09._84 11.11._90.
Instanța de fond a apreciat că în perioadele în care reclamantul a desfășurat activitate la Serv. Proiectare Tehnologica, Serv.Marketing-Contracte-Desfacere, Serv.Contracte-Desfacere și Serv. Marketing-Contracte-Vânzări, acesta este îndreptățit la condiții normale de muncă, funcțiile, locul de muncă și perioadele de încadrare în grupa de munca fiind prezentate în ANEXA nr.l, parte integrantă a raportului de expertiză.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A. C. L. care a susținut că prin cererea de chemare în judecată a solicitat să se constate că în perioada 21.09._92 și 15.02._98 a lucrat în sectoare cuprinse în grupa a II-a de munca.
A mai învederat reclamantul că S.C. P. SA, la solicitarea instanței, a înaintat o adresă prin care a precizat expres perioadele și locurile unde și-a desfășura activitatea, iar pe baza acestei adrese s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate.
Apelantul a precizat că, în urma probelor administrate, Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 2597/14.11.2014, a admis acțiunea însă a considerat că pentru perioadele 01.06._87, 16.07._91, 01.07._92 și 15.02._98 a beneficiat de condiții normale de lucru, deci nu se poate acorda gupa de muncă.
Consideră apelantul că instanța trebuia să solicite de la . fișa postului, cât și atribuțiile de serviciu aferente sarcinilor pe care le avea, înscrisuri care ar fi confirmat că, deși nu era direct implicat în procesul de producție, era nevoit să petreacă mai mult de 75% din timpul de muncă în secțiile de producție.
Astfel, în perioadele 01.06._87 și 16.07._91 a lucrat la Serviciului Proiectare Tehnologică pentru a-ți îndeplini sarcinile de serviciu, respectiv realizarea de fișe tehnologice pentru diferite operații necesare procesului de producție, ceea ce presupunea petrecerea a cel puțin 75% din timpul de lucru în secțiile de producție; în perioadele 01.07._92 și 15.02._98, a lucrat în cadrul Serviciului Marketing - Contracte - Desfacere, iar prin atribuțiunile de serviciu avea datoria să urmărească realizarea producției, astfel încât petrecea mai mult de 75% din timpul de muncă în secțiile de producție.
În raport de motivele invocate, solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței, în sensul de a se acorda grupa a II-a de muncă, în procent de 75% și pentru perioadele la care a făcut referire în precedent.
În ședința publică din 29 aprilie 2015, apelantul prin apărător a invocat în temeiul art. 479 NCPC și un motiv apreciat ca fiind de nulitate publică, susținând că reclamantul nu a depus nicio cerere precizatoare a acțiunii, în sensul art. 204 NCPC, care să investească instanța de fond cu o modificare a cererii principale, prin urmare, instanța s-a pronunțat pe ceva ce nu s-a cerut încălcând astfel norme de procedură care atrag nulitatea hotărârii pronunțate.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
În cauză, prin calea de atac promovată reclamantul și-a exprimat nemulțumirea motivat de faptul că în mod nelegal instanța de fond nu i-a acordat grupa a II-a de muncă, în procent de cel puțin 75% și pentru perioadele 01.06._87, 16.07._91, 01.07._92 și 15.02._98 când și-a desfășurat activitatea la Serviciului Proiectare Tehnologică unde pentru a-și îndeplini sarcinile de serviciu, respectiv realizarea de fișe tehnologice pentru diferite operații necesare procesului de producție și respectiv în cadrul Serviciului Marketing - Contracte - Desfacere, unde prin atribuțiunile de serviciu avea datoria să urmărească realizarea producției, astfel încât petrecea mai mult de 75% din timpul de muncă în secțiile de producție.
Potrivit art.3 din Ordinul nr.50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
În ceea ce privește nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, în art.6 din acest act normativ s-a stipulat că o atare operație se realizează de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.)
Art.7 prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Cert este că în ipoteza în care o asemenea nominalizare a persoanei care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă nu se realizează de conducerea unității, sau nominalizarea realizată este contestată, nimic nu împiedică partea interesată să se adreseze instanței pentru a se stabili, în raport de dispozițiile legale incidente, probele administrate și condițiile concrete ale cauzei, dacă activitatea desfășurată de acesta se încadrează într-o anumită grupă de muncă și respectiv în ce procent.
În literatura de specialitate s-a menționat că Ordinul nr. 50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții. Anexele 1 și 2 ale acestuia, constituie o enumerare a unor activități ce cuprind în fapt mai multe meserii și, în acest sens, a dispus și Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 258/20.09.2004 a stabilit ca acestui act normativ, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițiala a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv, prin completările și modificările ulterioare, a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente, iar a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
În speța dedusă judecății, prin raportul de expertiză efectuat la solicitarea reclamantului, pe baza analizării a carnetului de muncă al reclamantului și a documentelor puse la dispoziția expertului de către pârâtă, printre care buletinul de analiză nr. 75/16.05.1991și deciziile nr. 259/1976, n.28/26.02.1992, nr. 746/13.012.1999 și 54/4.05.2001 precum și a Ordinului M.M.P.S. nr.50/1990 expertul de specialitate a concluzionat că în raport de condițiile existente la locurile de muncă ale reclamantului situate în cadrul societății pârâte( Secția Motoare, Secția Tractoare și Serviciul Programare, Pregătire și Urmărirea Producției) sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Ordinul nr.50/1990 pentru încadrare în grupa a II-a de muncă, în procent de 75-100% din programul de muncă pentru perioadele 2.09.1981-1.06.1984 și 11.11._90.
Pentru celelalte perioade solicitate, în care reclamantul și-a desfășurat activitatea la Serviciul Proiectare Tehnologică, Serviciul Marketing – Contracte - Desfacere, Serviciul Contracte - Desfacere și Serviciul Marketing – Contracte - Vânzări, expertul a apreciat că reclamantul era îndreptățit la condiții normale de muncă, reținând că locurile de muncă de la servicii/birouri nu au fost încadrate în grupe superioare muncă din motive obiective, întrucât nu sunt factori: fizici, chimici sau de altă natură care să afecteze organismul uman, microclimatul era corespunzător desfășurării unei activități normale, nu s-au înregistrat noxe, factori de risc și boli profesionale, sarcina de muncă încadrându-se în limite normale.
Deși raportul de expertiză conținând aceste concluzii a fost depus la dosarul de fond la termenul din 14 noiembrie 2014, la același termen, apărătorul reclamantului a declarat că nu formulează obiecțiuni la acest raport, solicitând cu ocazia concluziilor formulate să se admită acțiunea și să se constate că reclamantul beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100% și respectiv 75%, pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, în perioadele indicate, conform acestui raport de expertiză.
În raport de aceste precizări ale reclamantului, formulate prin apărător nu se poate reține, că instanța care a admis acțiunea precizată și a constatat că reclamantul a desfășurat activități în locuri de muncă care se încadrează în grupa a II-a de muncă strict pentru perioadele stabilite de expert, a dat altceva decât s-a cerut pentru a se pute invoca un motiv de extra petita.
Oricum, instanța avea posibilitatea ca în raport de probele administrate să aprecieze asupra temeiniciei pretențiilor reclamantului și să le admită în totalitate sau în parte. Împrejurarea că s-a menționat în dispozitivul sentinței „admite acțiunea precizată” în loc de „admite în parte acțiunea” nu este de natură a atrage nulitatea hotărârii, strict pentru modul se formulare, în condițiile în care pretențiile acordate în mod efectiv au justificare și susținere prin probele administrate și analizate de către instanță.
Prin urmare nu poate fi reținut ca întemeiat motivul de ordine publică invocat de către apelant direct în fața instanței de control judiciar.
Expertiza este un mijloc de probă a cărui particularitate rezidă esențialmente în caracterul tehnic al constatărilor făcute de expert. Cert este că valoarea expertizei nu poate fi ignorată atunci când constatările acesteia nu sunt combătute prin nicio altă probă, iar concluziile sale finale și temeiurile pe care au fost fondate fac convingerea că exprimă un punct de vedere corect.
În atare context având în vedere opinia expertului exprimată detaliat prin raportul întocmit, fundamentată pe actele și lucrările dosarului și necombătută de nicio altă probă, instanța apreciază ca fiind neîntemeiate criticile reclamantului, justificându-se în raport de considerentele expuse în precedent acordarea grupei a II de muncă în procent de 75-100% reclamantului, numai pentru perioadele arătate, cum în mod temeinic și legal a apreciat și prima instanță.
În raport de argumentele expuse în precedent, în baza art. 480 C.pr.civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat, menținând sentința primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. C. L., domiciliat în Câmpina, ., județ Prahova împotriva sentinței civile nr. 2597 pronunțată la 14 noiembrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta . CÂMPINA, cu sediul în P. Câmpina, ., județ Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
P. M. G. V. G.
Grefier,
J. Părcălăbescu
Red. GMP
Tehnored.PJ
4 ex/ 27.05.2015
j.f. N. C.
d.f._ Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 14-05-2015, Curtea de... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 292/2015.... → |
|---|
