Asigurări sociale. Decizia nr. 128/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 128/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 2948/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 128
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2015
Președinte - A. M. R.
Judecător - M. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de reclamantul P. N., domiciliat în comuna Moțăieni, .. 53, județul Dâmbovița și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat V. M., cu sediul în Târgoviște, ..1, ., ., județul Dâmbovița și pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 1.A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 976 din 3 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul reclamant P. N. reprezentat de avocat V. M. din cadrul Baroului Dâmbovița, lipsind apelanta pârâtă C. Județeană de Pensii Dâmbovița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, apelurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, iar apelanta pârâtă a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
Totodată, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței, apelantul reclamant P. N. a depus la dosar întâmpinare la apelul declarat de pârâtă, ce a fost comunicată și părții adverse.
Avocat V. M., având cuvântul pentru apelantul reclamant, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantului reclamant în susținerea și dezbaterea apelurilor.
Avocat Vochim M., având cuvântul pentru apelantul reclamant, referitor la apelul formulat, arată că acesta vizează doar acordarea cheltuielilor de judecată diminuate și solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței în ceea ce privește acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată la instanța de fond.
Referitor la apelul declarat de pârâtă, solicită a se observa că adeverințele eliberate de angajator cuprind nominalizarea care se poate face și prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, după cum Ordinul nr.50/1990 nu este limitativ în acest sens, ci orientativ, cu mențiunea că angajatorul, la eliberarea adeverințelor, și-a asumat răspunderea și a dat declarație sub sancțiunea aplicării legii penale.
Solicită respingerea apelului declarat de pârâtă ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în apel, conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 25.06.2014, sub nr._, reclamantul P. N. a contestat decizia nr. R-_/14.04.2014 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună anularea acesteia, cu obligarea pârâtei la valorificarea adeverințelor nr. 2176/15.05.2012 și nr. 812/14.02.2014, eliberate de S.C. UPET S.A. Târgoviște, referitoare la grupa a II-a de muncă.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în perioadele 05.03._76 și 01.07._01, și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă ca strungar rectificator în procent de 100% la S.C. UPET S.A Târgoviște, așa cum a dovedit cu adeverințele susmenționate, că, potrivit art. 55 lit. a) din Legea nr. 263/2010, pentru vechimea de peste 27 de ani în grupa a II-a de muncă, are dreptul la un spor de peste 6 ani și cum la data de 20.03.2014 a împlinit vârsta de 59 ani, prin adăugarea sporului ajunge la vârsta standard de 65 ani, stagiul de cotizare fiind de peste 40 de ani, însă cererea i-a fost respinsă cu motivarea că adeverințele nu se valorifică în lipsa actului de nominalizare.
Reclamantul a considerat că decizia este nelegală, deoarece adeverințele eliberate de fostul angajator cuprind nominalizarea, care se poate face și prin C.C.M. la nivel de unitate, întrucât enumerarea prevăzută de Ordinul nr. 590/2008 nu este una limitativă, ci enunțiativă, această nominalizare putând fi efectuată prin proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea CA. etc.
A mai arătat reclamantul că odată cu emiterea deciziilor, angajatorul a dat și declarație sub sancțiunea legii penale, privitoare la valabilitatea și corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea dreptului de pensie, asumându-și răspunderea cu privire la corectitudinea conținutului adeverințelor și, mai mult, nu există nicio dovadă că adeverințele sunt anulate sau anulabile.
De asemenea, reclamantul a precizat că prin cererea înregistrată la C.J.P. Dâmbovița sub nr. 7215/28.04.2014, a contestat decizia la Comisia Centrală de Contestații, conform art. 149 din Legea nr. 263/2010, iar termenul prevăzut de art. 150 pct. 4 din aceeași lege s-a scurs fară niciun răspuns, însă C.J.P. Dâmbovița i-a comunicat adresa nr. 7215/05.05.2014, cu motivarea refuzului de a-i valorifica adeverințele de grupă, dar aceasta nu poate substitui soluția Comisiei Centrale de Contestații, întrucât pârâta nu este competentă să soluționeze astfel de contestații.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 152 și urm. din Legea nr. 263/2010 și ale Codului de procedură civilă.
Ca probă s-a solicitat cea cu înscrisurile atașate cererii.
Cererea a fost însoțită de copiile următoarelor acte: decizia nr. R_/14.04.2014, anexa la decizia nr. R_/14.04.2014, contestația înregistrată sub nr. 7215/28.04.2014, adeverința nr. 2176/15.05.2012, adeverința nr. 812/24.02.2014, carnetul de muncă și adresa nr. 7215/05.05.2014.
În termen legal, pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că adeverințele depuse de către reclamant sunt informe în ceea ce privește nominalizarea, iar contractul colectiv de muncă nu reprezintă nominalizare dacă reclamantul se prevalează și de actele depuse în acest sens, că prin decizia nr. R_/14.04.2014 reclamantului i s-a respins înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, deoarece la data solicitării înscrierii la pensie vârsta standard la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare, grupa de muncă din perioada de activitate desfășurată la S.C. UPET S.A. nu se poate valorifica din lipsa actelor solicitate de CJP Dâmbovița, anume actul de nominalizare conform Ordinului nr. 50/1990, grupa de muncă se înregistrează în cartea de muncă la data la care persoana nu mai este încadrată în grupa de muncă.
De asemenea, pârâta mai arătat că adeverințele nr. 2176/15.05.2012 și nr. 812/14.02.2014 eliberate de S.C. UPET S.A. nu au putut fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie, deoarece s-a considerat că nu îndeplinesc condițiile legale, respectiv nu există, în conformitate cu prevederile pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990 nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă realizată de către conducerea unităților cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebit de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective și că prin aceste adeverințe se arată că nominalizarea s-a realizat prin anexa 9/1 la contractul colectiv de muncă pe unitate nr. 22/31.05.1994, or nu se poate realiza nominalizarea prin anexa la un contract colectiv de muncă pe unitate pentru o activitate prestată în acea unitate în perioada 1973-2001, însă actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe de muncă I și II au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, respectiv după data de 01.04.2001, astfel că după această dată nu mai există baza legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grade superioare de muncă, iar eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului că în anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001 o persoană a desfășurat activitate în locuri de muncă încadrate în grupele I și II se poate face numai dacă nominalizarea persoanei s-a efectuat anterior datei de 01.04.2001 și numai pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile, aflate în evidența angajatorilor sau a deținătorilor de arhive.
În consecință, pârâta a precizat că adeverințele nu pot fi valorificate, întrucât sunt informe prin faptul că nu conțin nominalizarea conform legii, iar contractul colectiv de muncă nu reprezintă nominalizare, astfel că se impune respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare.
La data de 11.07.2014 reclamantul a înaintat răspuns la întâmpinare, prin care a precizat că adeverințele conțin toate datele din Anexa nr. 14 a H.G. nr. 257/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, că rubrica referitoare la nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă este completată de fostul angajator, acesta invocând Ordinul comun nr. 50/1990, din care rezultă că enumerarea actelor de nominalizare nu este limitativă, ceea ce înseamnă că poate constitui un astfel de act și contractul colectiv de muncă.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 976 din 3 septembrie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamantul P. N., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, a anulat decizia contestată, respectiv R699552/14.04.2014, a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în considerare a adeverințelor nr. 812/14.02.2014, respectiv nr. 2176/15.05.2012, eliberate de S.C.UPET S.A și a admis în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, fiind obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 700 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dâmbovița a reținut următoarele considerente:
Prin cererea adresată instanței, reclamantul solicită anularea deciziei R_/14.04.2014 și emiterea unei noi decizii de pensionare prin valorificarea grupei a II de muncă astfel cum rezultă din adeverințele depuse la dosarul de pensie și atașate cauzei.
Refuzul pârâtei în valorificarea respectivelor adeverințe este justificat prin faptul că nu există nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele a I a și a II-a de muncă făcută de către conducerea unității împreună cu sindicatele.
Prevederile art. 158 din Legea 263/2010 arată că pentru stabilirea vechimii în muncă realizată în grupele I și a II-a, adeverințele care atestă încadrarea în aceste grupe de muncă sunt valorificate în situația în care au fost emise în conformitate cu legea și pe baza unor documente verificabile întocmite anterior datei de 01.04.2001. Din cuprinsul adeverințelor în discuție se constată că încadrarea în grupa de muncă s-a făcut în baza hotărârii consiliului de administrație din 11.02.1993 și anexei 9/1 a CCM. Faptul că nominalizarea s-a realizat prin anexa contractului de muncă nu poate constituii o cauză de nevalabilitate a nominalizării, mai ales că emiterea acestui document trebuia făcută de către conducerea unității cu consultarea sindicatelor.
În ceea ce privește adeverințele 2176/15.05.2012 și 812/24.02.2014, Ordinul 590/2008 care stabilește procedura de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă încadrarea în grupele I și II de muncă, în anexă prevede: „(…) 2. Adeverințele prevăzute la pct. 1 se întocmesc și se eliberează, conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta procedură, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive. (…) 4. Angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe are le întocmesc și le eliberează. (…)
Pentru a putea fi valorificată, adeverința prevăzută în anexă se completează în mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute.”
Din analiza punctuală a dispozițiilor legale mai sus menționate se reține pe de o parte, respectarea de către angajator a cerințelor legale privind procedura de eliberare a adeverinței, iar pe de altă parte, faptul că răspunderea pentru corectitudinea și legalitatea datelor înscrise în adeverință revine angajatorului.
Pentru considerentele ce preced, tribunalul apreciază ca nejustificată neluarea în considerare a adeverințelor doveditoare privind încadrarea în grupa a II a de muncă a activității reclamantului, motiv pentru urmează să dispună admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și în consecință obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii cu luarea în considerare a adeverințelor ce fac obiectul cauzei privind grupa de muncă.
În baza art. 453 C. pr. civ. pârâta, ca parte căzută în pretenții, urmează a fi obligată la cheltuieli de judecată către reclamant.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată, cu referire la onorariul de apărător, instanța urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. 2 C.pr.civ., apreciind că în raport de complexitatea cauzei, de munca îndeplinită de avocat - care a necesitat participarea la un singur termen de judecată -, onorariul de 1.500 lei este nepotrivit de mare, astfel că va dispune micșorarea acestuia.
Astfel cum s-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată necesitatea și caracterul lor rezonabil. Prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părții căzute în pretenții, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de a valorifica pretențiile deduse judecății, pretenții care au fost recunoscute.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât reclamantul P. N., cât și pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul reclamant P. N., în motivarea cererii de apel, a arătat că a criticat sentința civilă pronunțată, solicitând schimbarea în parte a acesteia, numai cu privire la cheltuielile de judecată, care au fost diminuate în mod nejustificat.
Astfel, potrivit art.451 al.2 din Codul de procedură civilă, acestea se acordă în raport de valoarea sau complexitatea cauzei, ori cu activitatea desfășurată de avocat.
În hotărârea apelată instanța de fond s-a raportat doar la complexitatea cauzei și la activitatea desfășurată de avocat, nesocotind valoarea acesteia.
Ca atare, apelantul reclamant a considerat că a se raporta la numărul de termene la care s-a prezentat avocatul, este total greșit, fără a avea în vedere și lucrările efectuate de acesta în cauză.
Pe de altă parte, apelantul a menționat că instanța nu a ținut seama că sunt onorarii minimale stabilite de Baroul de avocați, conform Tabelului anexat în xerocopie certificată.
Apelanta pârâtă C. Județeană de Pensii Dâmbovița, în motivarea cererii de apel a arătat că, prin sentința civila nr. 976/03.09.2014 instanța de fond a admis acțiunea intimatului - reclamant și a dispus anularea Deciziei nr. R_/14.04.2014 obligând instituția la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în considerare a adeverințelor nr. 812/14.02.2014 respectiv nr. 2176/15.05.2012 eliberate de către .>
Apelanta a arătat că soluția instanței de fond este nelegală în sensul că argumentele lor invocate sunt neîntemeiate, nefiind luate în considerare.
Prin acțiunea sa, reclamantul a chemat-o în judecată pentru a fi obligată la anularea Deciziei nr. R_/14.04.2014 privind acordarea pensiei conform Legii nr. 263/2010 emisă ca urmare a nevalorificării perioadelor de activitate desfășurată în grupa de muncă la . procent de 100% la . cum se atestă în carnetul de muncă, dar și în adeverințele nr. 812/14.02.2014 respectiv nr. 2176/15.05.2012 eliberate de .>
Reclamantul susține că din decizia sus-amintită reiese că pentru calcularea pensiei și a stagiului de cotizare nu a fost luat în considerare faptul că în perioadele 05.03._76 și 01.07._01 în care a fost salariat la . prestată a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, potrivit Ordinului nr. 50/1990 deși odată cu cererea de pensionare a depus la C. Județeană de Pensii Dâmbovița carnetul de muncă și adeverințele nr. 812/14.02.2014 respectiv nr. 2176/15.05.2012 eliberate de . care rezulta ca în perioadele amintite, munca prestata a fost încadrata în procent de 100% în grupa a II-a de muncă.
Adeverințele sus-amintite sunt eliberate de către . conțin înscrise mențiuni referitoare la perioadele 05.03._76 si 01.07._01 ce reprezintă activitate desfășurata în grupa a II-a de muncă în procent 100% pentru aceste perioade solicitând anularea Deciziei nr. R_/14.04.2014 și emiterea unei noi decizii de pensionare prin luarea în considerare a grupei..
Apelanta a contra argumentat față de pretenția reclamantului în sensul că adeverința depusă de către reclamant este informă, în ceea ce privește nominalizarea, iar Contractul colectiv de muncă nu reprezintă nominalizare dacă reclamantul se prevalează și de actele depuse în acest sens (anexa 14 din HG 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii.
În fapt, reclamantul a depus la C. Județeană de Pensii Dâmbovița la data de 25.02.2014 cererea înregistrată sub nr._ privind înscrierea la pensie pentru limită de vârstă însoțita de documentația corespunzătoare printre care și adeverințele nr. 812/14.02.2014 respectiv nr. 2176/15.05.2012 eliberate de .>
Analizând documentele depuse prin decizia sus-amintita, reclamantului i s-a respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă deoarece la data solicitării înscrierii la pensie nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 52 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, vârsta la data înscrierii la pensie era mai mică decât vârsta standard de pensionare - grupa de munca din perioadele de activitate desfășurata la . se poate valorifica deoarece nu sunt respectate dispozițiile anexei 14 din HG nr. 257/2011 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010.
Adeverințele nr. 812/14.02.2014 respectiv nr. 2176/15.05.2012 eliberate de către . prin care se atesta ca in perioadele 05.03._76 si 01.07._01 a fost încadrat în grupa a II-a de muncă și în procent de 100%, conform Ordinului nr. 50/1990, republicat, art. 3, pct. 34, pct. 38 și pct. 42 din Anexa 2 nu a putut fi valorificată la stabilirea drepturilor de pensie deoarece s-a considerat că nu îndeplinește condițiile legale, respective nu există, în conformitate cu prevederile pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă realizată de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica si nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere si infectare, etc.).
Prin adeverințele sus-amintite se arată că nominalizarea s-a realizat prin anexa 9/1 la Contractul colectiv de munca pe unitate nr. 22/31.05.1994.. Or, nu se poate realiza nominalizarea prin anexa la un contract colectiv de munca pe unitate din 1994 pentru o activitate prestata in acea unitate in perioada 1973-2001.
În conformitate cu prevederile art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 -"Nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupele I si a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care se desfășoară activitatea persoanelor respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile, iradiere sau infectare, etc.)".
Dar actele normative care reglementau încadrarea in fostele grupe de muncă I și a II-a au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 (art. 198 din lege), respectiv după data de 01.04.2001.
Astfel, după această dată nu mai exista baza legala pentru încadrarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grade superioare de muncă, iar eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului ca în anumite perioade anterioare dații de 01.04.2001 o persoana a desfășurat activitate în locuri de muncă încadrate în grupa I, respectiv a II-a de muncă se poate face numai daca nominalizarea persoanei s-a efectuat anterior dații de 01.04.2001 și numai pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile, aflate în evidența angajatorilor sau a deținătorilor de arhive (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontaje lunare, etc.)
Art. 126 (6)-"Pentru a fi valorificata, adeverința menționata la alin. 1 se completează in mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute".
Potrivit acestui alineat al art. 126 din lege, rubrica prevăzuta pentru nominalizare se referă la actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor Ordinului Ministrului Muncii și Ocrotirilor Sociale, am Ministrului Sănătății si Președintelui Comisiei Naționale pentru protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație).
În consecință, apelanta a arătat că adeverințele nu pot fi valorificate întrucât sunt informe prin faptul că nu conține nominalizarea conform legii, iar contractul colectiv de muncă nu reprezintă nominalizare.
În concluzie, apelanta a solicitat a se constata impedimentul legal pentru care nu a putut valorifica adeverința întrucât reclamantul nu a depus actele ce îndeplinesc condițiile de valabilitate expres prevăzute de lege.
De asemenea, apelanta a mai menționat că instituția este cea care poate proceda la stabilirea respectiv revizuirea pensiei numai după depunerea, la sediul instituției, a documentelor prevăzute de lege - care, în unele cazuri, trebuie însoțită de documente justificative.
Astfel, a fost emisă Decizia nr. R_/14.04.2014 în condițiile in care actele depuse de către reclamant sunt informe în ceea ce privește nominalizarea iar Contractul colectiv de munca nu reprezintă nominalizare.
Pentru aceste considerente, apelanta pârâtă a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței civile nr. 976/03.09.2014 pronunțată în dosarul nr._ și respingerea acțiunii formulata de către intimatul-reclamant P. N. (CNP_), domiciliat în comuna Motaieni, .. 53, Jud. Dâmbovița, ca neîntemeiată.
La data de 10 noiembrie 2014, apelantul reclamant a depus la dosar întâmpinare la apelul declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, arătând că susținerile acesteia sunt lipsite de fundament și a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată aferente cauzei.
Curtea, analizând cererile de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de pârâtă, Curtea reține că în mod corect prima instanță a constatat căintimatul-reclamant a cerut emiterea unei noi decizii de pensionare prin valorificarea grupei a II-a de muncă, astfel cum rezultă din adeverințele depuse la dosarul de pensie și atașate cauzei, refuzul apelantei-pârâte în valorificarea respectivelor adeverințe fiind justificat prin faptul că nu există nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă făcută de către conducerea unității împreună cu sindicatele.
Raportat la obiectul cauzei, în mod just Tribunalul a apreciat că au incidență în cauză dispozițiile din Ordinul 590/2008, care stabilește procedura de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă încadrarea în grupele I și II de muncă, care în anexă prevede că „(…) 2. Adeverințele prevăzute la pct. 1 se întocmesc și se eliberează, conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta procedură, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive. (…) 4. Angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe are le întocmesc și le eliberează. (…).
Având în vedere dispoziția legală susenunțată, din examinarea adeverințelor depuse de intimatul-reclamant, Curtea constată că legal prima instanță a reținut că angajatorul a respectat cerințele legale privind procedura de eliberare a adeverinței, iar pe de altă parte, că răspunderea pentru corectitudinea și legalitatea datelor înscrise în adeverință revine acestuia.
În consecință, apelul pârâtei urmează a fi apreciat ca nefondat și a fi respins în socotirea disp. art. 480 c.proc.civ.
Cât privește apelul formulat de reclamant, pe considerentul că în mod nelegal, cu greșita aplicare a disp. art. 451(2) c.proc.civ., precum și cu nesocotirea tarifelor minimale stabilite de Baroul Dâmbovița, prin raportare la obiectul judecății, prima instanță a redus onorariul avocatului ales, Curtea apreciază că acesta este fondat.
Astfel, e adevărat că potrivit art. 451(2) c.proc.civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Dar, raportat la cuantumul onorariului încasat în cauză de apărătorul ales al apelantului-reclamant, față de criteriile de apreciere stabilite prin art. 451(2) c.proc.civ., dar și de tabelul onorariilor minimale, stabilite în raport de obiectul cauzei, de Baroul Dâmbovița, Curtea reține că în mod nejustificat prima instanță a dispus din oficiu reducerea onorariului avocatului apelantului-pârât, dat fiind că acesta se situează la limita minimă pentru un litigiu de muncă și nu poate fi reținut ca disproporționat de mare față de complexitatea cauzei, activitatea avocatului și valoarea obiectului judecății.
Din considerentele expuse în precedent, în baza art. 480 c.proc.civ. Curtea va admite apelul declarat de reclamant și va schimba în parte sentința civilă nr. 976 din 3 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în sensul că va obliga pe apelanta pârâtă și la plata diferenței de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la prima instanță către apelantul reclamant.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
Conform art. 453 c.proc.civ., va obliga pe apelanta pârâtă la 1500 lei cheltuieli de judecată în apel către apelantul reclamant, reprezentând onorariu de apărător ales în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 1.A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 976 din 3 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca nefondat.
Admite apelul declarate de reclamantul P. N., domiciliat în comuna Moțăieni, .. 53, județul Dâmbovița și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat V. M., cu sediul în Târgoviște, ..1, ., ., micro 3, județul Dâmbovița, împotriva aceleiași sentințe civile
Schimbă în parte sentința civilă nr. 976 din 3 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în sensul că obligă pe apelanta pârâtă și la plata diferenței de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la prima instanță către apelantul reclamant.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe apelanta pârâtă la 1500 lei cheltuieli de judecată în apel către apelantul reclamant.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
A. M. R. M. P.
Grefier,
C. C.
Red. MP
Tehnored.CC
5 ex./03.02.2015
d. fond_ Tribunalul Dâmbovița
j. fond M. I.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 761/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Recalculare pensie. Decizia nr. 532/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
