Asigurări sociale. Decizia nr. 655/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 655/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 4270/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 655
Ședința publică din data de 7 mai 2015
Președinte - A. M. R.
Judecător - C. M. M.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 1 A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1594 din 17 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. N. D., cu CNP_, domiciliat în ., ..192, județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, iar apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Totodată, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței, intimatul reclamant P. N. D. a depus la dosar întâmpinare, iar apelanta pârâtă a depus note scrise, cereri în cadrul cărora, părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsa acestora.
Curtea constată că, apelanta prin cererea de apel, cât și intimatul printr-o cerere separată înregistrată pe rolul Curții la 6.05. 2015, au solicitat judecata cauzei și în lipsa acestora.
Prin notele scrise depuse de apelanta pârâtă aceasta aduce critici noi necuprinse în cererea inițială de apel cu privire la primele cuprinse în adeverința avută în vedere de către tribunal.
Curtea, în ceea ce privește criticile noi formulate de apelanta pârâtă, prin raportare la dispozițiile art. 470 alin. 3 teza I cod pr. civilă, urmează să invoce tardivitatea acestora și rămâne în pronunțare atât asupra excepției invocate, cât și asupra apelului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, sub nr._ /24.09.2014 reclamantul P. N. D. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la recalcularea pensiei sale, prin luarea în calcul a adeverinței nr.14/16.01.2012, începând cu data de 01.03 2012.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a lucrat în acord global,așa cum reiese din adeverințele cu nr.21/16.02.2012 și nr. 14/16.01.2012 și a solicitat pârâtei recalcularea pensiei sale prin cererea nr._/07.08.2014,la care nu a primit nici un răspuns, deși a trecut termenul legal de 30 zile, urmând a fi aplicabile în cazul său dispozițiile Deciziei nr.19/17.10.2011 a ÎCCJ.
S-au depus în copie: carnetul de muncă, actul de identitate, adeverințele cu nr. 21/16.02.2012 și nr. 14/16.01.2012, decizia de acordare a pensiei pentru limită de vârstă din 12.04.2013, cererea adresată pârâtei,invocându-se în drept disp.art.107 alin.3, art.174, 178 din Legea nr. 263/2010, Decizia nr.19/17.10.2011 a ÎCCJ.
Pârâta, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată deoarece în conformitate cu prevederile art.165 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salarii se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, nefiind luate în considerare formele de retribuire în acord sau cu bucata, acestea nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, iar acordul global nereprezentând un spor, ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor, reglementată de art.12 din Legea nr.57/1974, venituri care nu se înscriau în carnetul de muncă, în acest sens fiind și practica Curții de Apel Ploiești.
S-au mai invocat de către pârâtă prevederile anexei nr.15 din HG nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 care precizează că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord.
S-a depus de către reclamant și răspuns la întâmpinare, prin care s-a arătat că s-au plătit contribuții de asigurări sociale, însă acestea nu au fost luate în calculul pensiei, iar practica invocată de pârâtă în întâmpinare este anterioară Deciziei nr.19 /2011.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 1594 din 17 decembrie 2015, a admis cererea formulată de reclamantul P. N. D., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantului începând cu data de 01.03.2012, prin luarea în calcul a adeverinței nr.14/16.01.2012 emisă de Simtex S.A și să îi achite drepturile corespunzătoare.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dâmbovița, a reținut următoarele:
Din examinarea înscrisurilor depuse se constată că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, stabilită prin decizia nr._/12.04.2013, cu luarea în considerare a acordului global potrivit adeverinței nr.14/16.01.2012,emisă de Simtex S.A București, din care rezultă că în perioada 1971-1990 acesta a realizat venituri suplimentare cu titlu de adaos de acord prevăzut de Legea nr.57/1974, care nu au fost trecute în cartea de muncă și pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Prin întâmpinare, pârâta a învederat că în conformitate cu prevederile art.165 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salarii se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, nefiind luate în considerare formele de retribuire în acord sau cu bucata, în acest sens fiind și practica Curții de Apel Ploiești.
Tribunalul a reținut că prin Decizia nr.19/2011 pronunțată de ÎCCJ și publicată în Monitorul Oficial nr.824/22.11.2011, s-a statuat că: „în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgențã a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilește că:
De asemenea, instanța a reținut că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, sunt luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurãri sociale la sistemul public de pensii, iar această decizie este obligatorie, potrivit art. 330 (7) alin. 4 din Codul de procedură civilă, fiind îndeplinite față de reclamant condițiile reținute de instanța supremă, respectiv includerea sporului de acord global în salariul brut și plata contribuției de asigurări sociale, așa cum rezultă din adeverința nr. 14/16.01.2012, emisă de Simtex S.A București.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, pârâta a arătat că, în fapt, reclamantul a chemat-o în judecată solicitând recalcularea pensiei prin luarea in calcul a altor venituri decât cele înscrise în carnetul de munca și anume a sumelor obținute cu titlu de acord global.
În conformitate cu prevederile art. 165 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, la determinarea punctajelor anuale, până la . prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de munca, astfel:
a) salariile brute, pana la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 pana la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
De asemenea, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare si care sunt înregistrate în carnetul de munca.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației in vigoare.
Și în conformitate cu prevederile Anexei 15 pct. VI din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Apelanta a precizat că acordul global nu reprezintă un spor, ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor, reglementată de legislația în vigoare la acea dată, respectiv art. 12 din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifara.
Aceasta diferențiere rezultă clar din dispozițiile Legii nr. 57/1974 care definesc retribuția tarifară (inclusiv în cazul în care forma de retribuire este în acord) si enumera, totodată, indemnizațiile, majorările și sporurile ce pot fi acordate pe lângă retribuția tarifară.
De asemenea, dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de munca, coroborate cu OMM nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de munca reprezintă norme legale din care rezulta ca veniturile realizate în acord nu se înscriau în carnetul de muncă și, prin urmare, nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale în lumina art. 165 din Legea nr. 263/2010.
Această diferențiere a justificat aplicarea de către legiuitor a unui tratament juridic special, legiuitor care a înțeles sa excludă din baza de calcul a pensiilor, printr-un text de lege expres anumite categorii de venituri și sporuri (ex: acordul).
În concluzie, apelanta a solicitat a se reține că niciodată sumele obținute în acord, nu au fost valorificate la stabilirea pensiei nici potrivit Legii nr. 3/1977, nici potrivit Legii nr. 19/2000 și nici potrivit Legii nr. 263/2010.
Totodată, apelanta a solicitat ca în pronunțarea hotărârii să se țină cont de practica Curții de Apel Ploiești (decizia civila nr. 1086/14.11.2007, nr. 723/09.04.2009, nr. 785 din 11.09.2007), a Curții de Apel G. (Decizia civila nr. 324/15.05.2006), precum și a Curții de Apel A. I. (Decizia nr. 139/2007), prin care instanțele de judecată au considerat faptul că veniturile suplimentare nu pot fi luate în considerare la recalcularea /stabilirea / revizuirea drepturilor de pensie.
În sensul celor susținute apelanta a invocat și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 30 din 16.11.2009 care, în considerentele acesteia, stabilește clar care sunt veniturile care constituție baza de calcul a drepturilor de pensie; astfel, se precizează că în privința perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 sunt incidente dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 164 din acest act normativ care permit valorificarea în procesul de stabilire a punctajelor anuale doar a veniturilor ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Apelantul a arătat de asemenea, că în mod greșit instanța de fond și-a motivat prezenta sentință pe considerentele Deciziei nr. 19/2011 pronunțată de către înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece instanța de fond trebuia să se conformeze interpretării legii realizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii numai pentru litigiile nesoluționate, aflate pe rolul acestora înainte de . Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, sau asupra cererilor de chemare în judecate introduse ulterior împotriva deciziilor de pensionare emise de către CJP Dâmbovița, în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Întrucât Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost pronunțată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, în activitatea de documentare pentru fundamentarea acesteia nu a putut fi avută în vedere practica înaltei Curți de Casație și Justiție și nici doctrina în materie.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. (2) Cod procedură civilă, apelanta pârâtă a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței apelate și pe fondul cauzei, respingerea cererii formulate de reclamantul P. N. D., ca nefondată.
La data de 9 martie 2015, intimatul reclamant P. N. D., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
La data de 16.04.2015, apelanta pârâtă a depus la dosar note scrise, în cadrul cărora aceasta aduce critici noi necuprinse în cererea inițială de apel cu privire la primele cuprinse în adeverința avută în vedere de către tribunal.
Curtea la termenul de judecată din 7 mai 2015, din oficiu, a invocat excepția tardivității formulării motivelor de apel menționate în notele scrise și a rămas în pronunțare atât pe excepția invocată cât și pe cererea de apel.
Referitor la excepția invocată, curtea va constata că, prin notele scrise depuse la data de 8.04.2015, apelanta formulează noi motive de apel, motive ce nu se regăsesc în cererea inițială, în baza căreia a fost sesizată instanța de control judiciar.
Potrivit disp. art.470 alin.3 NCPC motivele de apel trebuie menționate în cererea de apel, altfel apelantul este decăzut din dreptul de a mai formula critici.
Având în vedere că noile motive de apel au fost formulate în afara cererii de apel și cu depășirea teremnului legal în care se putea formula și motiva calea de atac, curtea va admite excepția invocată din oficiu și va respinge motivele suplimentare de apel ca tardiv formulate.
Pe fondul cauzei, raportat la motivele de apel formulate în cuprinsul cererii inițiale, motive ce au în vedere numai veniturile obținute de intimat în acord global, curtea va constata că apelul este nefondat.
Intimatul –reclamant a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă prin Decizia nr._/2008 .
La data de 7.08.2014, acesta a solicitat apelantei recalcularea pensiei prin valorificarea formelor de retribuire în acord înscrise în adeverința nr.14/16.01.2012 emisă de Simtex S.A.
În cuprinsul adeverinței se arată că pentru perioadele menționate societatea a efectuat viramentele CAS conform legislației în vigoare la acea dată.
Potrivit Legea nr.57/1974, într-o . activități se utilizau cu precădere forma de retribuire în acord ( acord direct, acord progresiv, acord global, acord indirect) global, iar art. 12 din lege detaliază modalitatea de plată pentru fiecare din activitățile supuse acestei modalități de plată .
Deși actul normativ invocat mai sus prevedea pentru personalul care își desfășoară activitatea în anumite ca modalitate de plată retribuirea în acord, drepturile obținute în acest mod erau suspuse plății contribuției la bugetul asigurărilor sociale, nefiind exceptate de la această obligație conform art.2 din Decretul nr. 389/1972.
Potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor anuale, până la 1.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Potrivit legislației românești în materie, dreptul la pensie este recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este consacrat expres de legea pensiilor care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
În speță, au aplicabilitate aceste norme legale cu valoare de principiu întrucât, în caz contrar, ar avea loc o încălcare a principiului contributivității, cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Apelanta are obligația să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public, în considerarea prevederilor legale și a adeverinței eliberate de fostul angajator al intimatei, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de toate veniturile realizate de salariat.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că, prin decizia nr. 19/17.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea disp. art. 2 lit.e)., art. 78 și art. 164 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005, stabilindu-se că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin.1 lit.a). din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor în sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii. Această decizie are caracter obligatoriu, instanța trebuind să se conformeze interpretării legii realizate de către instanța supremă, potrivit dispozițiilor art. 3307 Cod procedură civilă.
În consecință, cum din adeverința susmenționata rezultă ca reclamantul a fost salariat al .> si a obținut venituri realizate în acord care au fost incluse în baza lunara de calcul a contribuției de asigurări sociale si pentru care s-au achitat lunar cotele de contribuție de asigurări sociale, Curtea apreciază ca în mod corect instanța de fond a dispus recalcularea pensiei cuvenite intimatului cu luarea în considerare a sumelor achitate reprezentând plată în acord global.
Pentru toate aceste considerente Curtea, văzând dispozițiile art. 480 alin.1 din NCPC., va respinge apelul declarat în prezenta cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării motivelor de apel menționate în "notele scrise", invocată din oficiu.
Respinge motivele suplimentare de apel ca tardiv formulate.
Respinge apelul declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 1 A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1594 din 17 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. N. D., cu CNP_, domiciliat în ., ..192, județul Dâmbovița, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 mai 2015.
Președinte, Judecător,
A. M. R. C. M. M.
Grefier,
C. C.
Red.CMM
Tehnored.CC
4 ex./25.05.2015
d.f._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. L. B.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 348/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Asigurări sociale. Decizia nr. 492/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
