Recalculare pensie. Decizia nr. 348/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 348/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 3080/105/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 348
Ședința publică din data de 11 martie 2015
Președinte - V. G.
Judecător - E. S. L.
Grefier - J. Părcălăbescu
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamantele GOGOT V., S. G.-A. și O. G., în calitate de succesibile ale defunctului G. G., decedat pe parcursul procesului, toate cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Boldești Scăieni, ., jud. Prahova -la Cabinetul de Avocatură G. N. B.- împotriva sentinței civile nr.2699 pronunțată la 11 noiembrie 2013 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 1, jud. Prahova.
Apel scutit de taxa judiciară de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova reprezentată de consilier juridic B. L., lipsind apelantele-reclamante G. V., O. G. și S. G.-A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că dosarul a fost suspendat la 14 mai 2014, în baza art. 242 alin.1 NCPC.
De asemenea, se învederează că la data de 10.03.2015, prin Serviciul Registratură, recurenta G. V. a depus la dosar copie de pe certificatul de moștenitor nr. 43/9.05.2014 și o cerere prin care solicită repunerea pe rol a cauzei, întrucât nu mai subzistă motivul pentru care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.
Curtea, în temeiul art. 415 alin. 1 NCPC dispune repunerea pe rol a cauzei.
Consilier juridic B. L., având cuvântul, în temeiul art.416 NCPC invocă excepția perimării cererii de apel, întrucât judecata a fost suspendată la data de 14 mai 2014 și de la acel moment cauza a rămas în nelucrare, din motive imputabile apelantelor, mai mult de 6 luni.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției perimării .
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ , reclamantul G. G. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâta să emită o decizie de recalculare/revizuire a pensiei pentru limită de vârstă și vechime integrală, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată pe ultimii trei ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective a sumelor datorate, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în mod nelegal pârâta i-a recalculat pensia luând în considerare un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani, prevăzut de art. 14 alin. 3 din Legea nr. 3/1977 în concordanță cu Legea nr. 263/2010, fără să se țină seama de grupa I de muncă de 28 ani 2 luni și 16 zile, motiv pentru care îi datorează o diferență de pensie pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, actualizată cu indicele de inflație.
La data de 06.06.2013, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității acțiunii asupra căreia instanța s-a pronunțat în ședința publică din data de 11.11.2013, excepția inadmisibilității acțiunii motivându-se că OUG 4/2005 și HG nr. 1550/2004 în baza cărora reclamantul și-a întemeiat cererea s-au abrogat începând cu data de 1.01.2011, odată cu . Legii nr. 263/2010.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 3/1977, reclamantul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă și aceasta nu putea fi mai mică de 30 de ani. S-a menționat că el a beneficiat de reducerea vârstei de pensionare, fiind înscris la cerere la vârsta de 51 de ani, iar începând cu anul 2008 i s-a majorat punctajul mediu anual, de stagiul complet de cotizare de 20 de ani beneficiind numai cei pensionați potrivit unor dispoziții legale cu caracter special, respectiv minerii, aviatorii, artiștii și care nu beneficiază de celelalte facilități ca cei la stabilirea pensiei cărora s-a luat în calcul un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
La data de 04.07.2013, reclamantul a depus un răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepțiilor invocate de pârâtă, iar pe fond înlăturarea susținerilor acesteia, întrucât art. 8 din Legea nr. 3/1977 reprezintă norma generală în materie de vechime în muncă, pentru deschiderea dreptului la pensie, art. 14 din legea nr. 3/1977 conținând dispoziții speciale care stabileau vechimea în muncă pentru cei care își desfășurau activitatea în grupe superioare de muncă, astfel încât, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială, la determinarea punctajului mediu anual, trebuie să se țină seama în cazul său, de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, drept ce nu a fost afectat în nici un fel de noile dispoziții cuprinse în Legea nr. 263/2010.
La data de 23.09.2013, întrucât reclamantul G. G. a decedat la 5.05.2013, s-a depus cerere formulată de apărătorul reclamantului prin care a solicitat introducerea în cauză a numitelor G. V., în calitate de soție supraviețuitoare a acestuia, O. Gbriela și S. G.-A. în calitate de descendente.
Prin încheierea de ședință din data de 23.09.2013, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de reclamante a soției și fiicelor reclamantului G. G., decedat pe parcursul procesului, iar acestea au precizat că își însușesc acțiunea formulată de autorul lor și au înțeles să o continue, fiind reprezentate de același avocat.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 2699 pronunțată la 11 noiembrie 2013, Tribunalul Prahova a respins excepția inadmisibilității cererii invocată de intimată prin întâmpinare, iar pe fond, a respins acțiunea ca neîntemeiată
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit deciziilor nr._/28.05.1998, nr._/24.07.2002, nr._/18.09.2003, nr._/03.02.2005, nr._/25.08.2008, nr._/28.02.2011, cărții de muncă existente la dosar și borderoului privind buletinele de calcul, reclamantul a fost pensionat pentru limită de vârstă începând cu data de 01.06.1998, în baza prevederilor Legii nr. 3/1977, stabilindu-i-se inițial o pensie de 1.190.466 ROL. Aceasta a fost majorată ulterior în urma recalculărilor la suma de 2196 lei luându-i-se în considerare un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, din care în grupa I de muncă, 28 de ani 2 luni și 16 de zile și i s-a aplicat un spor aferent grupei I și a II-a de muncă de 14 ani și reducerea vârstei de pensionare, el fiind înscris la pensie, la cerere, la vârsta de 51 de ani.
Potrivit art. 2 din Anexa la HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, reprezintă vechimea integrală în muncă, prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care beneficiază persoana, motiv pentru care, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1.07.1977 – 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977, adică 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei.
Din analiza probelor administrate în cauză, tribunalul a reținut că reclamantul, decedat pe parcursul procesului, s-a pensionat pentru limită de vârstă începând cu data de 01.06.1998 în baza Legii nr. 3/1977, în vigoare la data sus menționată, luându-i-se în calcul un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, din care în grupa I de muncă 28 de ani, 2 luni și 16 de zile, motiv pentru care ulterior i s-a recalculat pensia ținându-se seama de același stagiu de cotizare calculat în baza Legii nr. 3/1977, precum și de reducerea vârstei de pensionare, reclamantul beneficiind și de majorarea punctajului mediu anual, începând cu anul 2008.
A apreciat instanța că, atât timp cât reclamantul s-a înscris la pensie pentru limită de vârstă la data de 01.06.1998, dată la care era în vigoare Legea nr. 3/1977 în baza căreia i s-a calculat și i s-a stabilit pensia pentru limită de vârstă, înseamnă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual îl constituie vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data înscrierii la pensie, respectiv cea prevăzută de Legea nr. 3/1977 și anume 30 de ani minim bărbații și nu de 20 de ani, caz în care pârâta nu poate fi obligată să recalculeze pensia reclamantului luând în calcul un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Pretenția autorului reclamantelor că îi sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.4/2005 invocând și decizia nr. 40/22.09.2008 a ICCJ a fost apreciată de instanța ca fiind neîntemeiata, deoarece aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile reclamantului în condițiile în care el s-a pensionat in baza Legii nr. 3/1977, iar decizia sus menționată nu face altceva decât să clarifice modalitatea de aplicare a dispozițiilor legale sus menționate, ținând seama de normele legale in vigoare la data pensionării.
Astfel, această decizie are în vedere pensionarii care au lucrat în condiții speciale de muncă, caz în care se aplică celor ce se înscriu in art.20 din Legea nr.19/2000 și nicidecum în cazul reclamantului care a lucrat in grupa I de muncă, nu în condiții speciale de muncă, neexistând la dosar nicio dovadă în acest sens. Pentru acest motiv stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual a fost cel reglementat de ar.14 din Legea nr.3/1977 conform căruia persoanelor care au lucrat cel puțin 20 de ani în grupa I de muncă sau cel puțin 25 de ani în grupa a II-a de muncă la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe, un an și 6 luni pentru grupa I de muncă, persoanele care îndeplinesc aceste condiții putând fi pensionate, la cerere, și la 50 de ani atât bărbații cât și femeile ce au lucrat in grupa I de muncă.
In speță, s-a constatat că autorul reclamantelor a fost pensionat la cerere la 51 de ani, îndeplinind condițiile de pensionare sus menționate, beneficiind deci de un spor la vechimea realizată de 14 ani și, implicit de reducerea vârstei de pensionare, facilitate care nu poate fi confundata cu vechimea în muncă și care, potrivit Legii nr. 3/1977, nu putea fi mai mică de 30 de ani în cazul bărbaților pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu vechime integrală.
Totodată, autorul reclamantelor a beneficiat și de majorarea punctajului mediu anual, majorare de la care sunt excluși pensionarii care lucrat în condiții speciale și care, la stabilirea pensiei, au beneficiat de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani sau 25 de ani, respectiv cei pensionați în baza unor dispoziții legale cu caracter special potrivit OUG nr.100/2008, nr.219/2008, Legea nr. 218/2008, Legea nr. 263/2010.
In aceste condiții, pensionarilor cărora la stabilirea și recalcularea pensiei li s-a luat în calcul un stagiu de cotizare de 30 de ani potrivit Legii nr.3/1977 și care au beneficiat de reducerea vârstei de pensionare, de majorarea punctajului anual de pensie, nu pot pretinde in prezent, în baza altor dispoziții legale ca, pe lângă aceste facilități, să li se ia în calcul la recalcularea pensiei un alt stagiu de cotizare, respectiv cel de 20 de ani, și pe care legiuitorul l-a prevăzut în cazul celor care au lucrat în condiții speciale de muncă.
In caz contrar, ar însemna nu numai să nu se respecte dispozițiile Legii nr.3/1977 sub imperiul căreia reclamantul a fost înscris pentru limită de vârstă și care nu prevedea acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu vechime integrală pentru o vechime mai mică de 30 de ani in cazul bărbaților, dar și să se creeze o discriminare in raport cu cei pensionați pe baza unor dispoziții legale cu caracter special, respectiv cei care au lucrat in condiții speciale de muncă și care beneficiază de un stagiu de cotizare de 20 de ani și nu și de celelalte facilități acordate pensionarilor care au lucrat în grupa I si a II-a de muncă.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente și constatând că pârâta a respectat disp.art.2 din Anexa la HG nr. 1550/2004 și Legea nr. 3/1977, a respins acțiunea ca neîntemeiată, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că i-ar datora autorului reclamantelor vreo diferență de bani cu titlu de pensie restantă.
De asemenea, instanța a respins și excepția inadmisibilității acțiunii invocata de pârâtă prin întâmpinare, deoarece, în condițiile în care reclamantul pretinde că a fost vătămat în drepturile sale de pensie cu ocazia recalculării acesteia, are dreptul în principiu să se adreseze instanței de judecata în scopul valorificării drepturilor sale, abrogarea sau nu a unor acte normative pe baza cărora se consideră îndreptățit la recalcularea pensiei, în baza unui alt stagiu de cotizare decât cel avut în vedere de pârâtă, nefiind de natură să excludă dreptul reclamantului de a se adresa unei instanțe de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel GOGOT V., S. G.-A. și O. G., în calitate de succesibile ale defunctului G. G., decedat pe parcursul procesului, care au arătat că soluția adoptată de judecătorul fondului din perspectiva motivelor pe care se întemeiază hotărârea atacata este supusă schimbării în parte prin prisma dispozițiilor art. 480 pct.2 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivelor de apel, s-a susținut că G. G. s-a pensionat pentru limită de vârstă și vechime integrală în baza prevederilor din Legea nr. 3/1997 și a Legii nr. 19/2000, drepturi inițiale stabilite prin decizia nr._/28.05.1998 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă emisă de C. Județeană de Pensii Prahova, începând cu 01.06.1998.
Fiind o pensie stabilită anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, pensia sa a intrat în procesul de recalculare prevăzut de HG nr. 1550/2004, HG nr. 733/2005 și se încadrează în categoria pensiilor cărora li se aplica recalcularea conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005. Astfel potrivit art. 1 din OUG nr.4/2005 «pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilită în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanța de urgență»
Legea 3/1977 nu prevedea noțiunea de « stagiu de cotizare », noțiune ce a fost introdusa abia începând cu Legea 19/2000, noțiunea de stagiu de cotizare fiind preluata în cadrul art.3 pct. 6, lit. r și art. 16 lit. a) din Legea 263/2010.
În cadrul Legii nr. 263/2010 se prevede la art. 53 că «stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului complet de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.
Art. 8 din Legea 3/1977 prevede ca « personalul muncitor care are o vechime în munca de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa și limita de vârstă la împlinirea vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile»
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezulta ca noțiunea de stagiu complet de cotizare prevăzuta de Legea 263/2010 corespunde noțiunii de vechime în munca prevăzuta de Legea 3/ 1977.
Se observă că art. 8 din Legea 3/1977 reprezintă norma generala în materie de vechime în muncă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie, dispoziții speciale fiind prevăzute în art. 14 din Legea 3/1977 care stabileau vechimea în munca pentru cei care își desfășurau activitatea în grupe superioare de muncă (grupa I de muncă și grupa a II-a de muncă).
Din deciziile emise de C. Județeană de Pensii Prahova precum și din copia carnetului de muncă depusă la dosarul de fond, rezultă că reclamantul a avut o vechime în grupa I de munca de 28 ani, 2 luni și 16 zile.
În opinia apelantelor, în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1997, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, și nu de 30 de ani cum în mod eronat a stabilit intimata în decizia emisă, având în vedere că autorul lor avea o vechime totala în muncă întregită de 49 ani, din care în grupa I de munca - 28 ani, 2 luni și 0 zile, iar grupa a III-a 6 ani, 5 luni și 29 zile.
Având în vedere că la recalcularea pensiei trebuiau avute în vedere condițiile de stagiu și vârstă prevăzute de Legea nr. 3/1977 rezultate și din prevederile HG nr. 1550/2004 și confirmă principiul potrivit căruia condițiile de pensionare rămân și pe perioada recalculărilor cele prevăzute la data ieșirii inițiale la pensie.
Totodată, apelantele au precizat că au dovedit, cu actele depuse în cauză, că intimata a utilizat în mod eronat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani, deoarece art. 2 din Normele Metodologice de aplicare a HG 1550/2004 arătă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977- 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977.
Or, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977: persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri în care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 de ani în grupa a II-a de muncă, au dreptul la cerere, să fie pensionate la împlinirea vârstei de 52 de ani pentru grupa I și 57 de ani pentru grupa a II-a, bărbații; 50 de ani pentru grupa I și 52 de ani pentru grupa a II-a, femeile.
Astfel, în cazul apelantului reclamant, pentru o activitate desfășurata în grupa I de munca de cel puțin 20 de ani, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, nu de 30 de ani, cum în mod eronat a utilizat C. Județeană de Pensii Prahova la determinarea punctajului mediu anual.
Pe cale de consecința, apelantele au apreciat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, deoarece nu a raportat situația de fapt expusă la dispozițiile legale, întrucât soluția pronunțată de ICCJ în Decizia nr. 40/2008 în recursul în interesul legii prin care se dezleagă problema de drept este obligatorie pentru instanță.
S-a mai precizat că, instanța de fond în mod greșit a reținut că Decizia nr. 40/2008 a ICCJ dată în interesul legii nu își găsește aplicabilitatea în cauza dedusă judecății. În practica constantă a C. București și a instanțelor de judecată din țară, în cauze având același obiect, s-a considerat că, la stabilirea punctajului mediu anual recalculat trebuia utilizat stagiul de cotizare de 20 de ani pentru persoanele încadrate în grupa I de muncă, având în vedere tocmai dispozițiile deciziei sus-menționate.
În opinia apelantelor, a nu se aprecia că autorului lor nu i se cuvine la stabilirea pensiei luarea în calcul a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, ar constitui un tratament discriminatoriu ce nu are o justificare obiectiva și rezonabila.
Drepturile la pensie au o natura patrimoniala în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. În aceste condiții devin incidente dispozițiile art. 14 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cărora beneficierea de drepturile și libertățile recunoscute Convenție trebuie să fie asigurată fără nicio distincție bazată în special pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice alta situație similară. Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, articolul 14 completează celelalte dispoziții ale Convenției. Potrivit articolului 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie daca nu are o justificare obiectiva și rezonabila, daca nu urmărește un scop legitim și nu exista un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
În speța de față, au învederat apelantele că autorul lor G. G. este supus unui tratament diferit față de alte persoane ce au desfășurat același gen de activitate și s-au pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977, la stabilirea cuantumului pensiei și plata diferențelor pe ultimii trei ani.
Pensia de asigurări sociale deschisă în baza unui act normativ recunoaște tuturor asiguraților principiul egalității (eliminarea tratamentului nediscriminatoriu între persoanele aflate în aceeași situație juridică, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege - art.2 lit. "d"din Legea nr.263/2010) și principiul unicității (aceeași normă de drept pentru toți participanții - art.2 lit."a" din același act normativ), acestea fiind coroborate cu motivarea Curții Constituționale din Decizia nr. 264/2007, care a subliniat: "condițiile și criteriile de acordare a pensiei, inclusiv modul de calcul al cuantumului acesteia, inclusiv recalcularea, se stabilesc prin lege. Legiuitorul nu este, însă, în drept, ca prin aceste reglementări să stabilească un tratament juridic diferențiat pentru situații egale ".
Nu este lipsit de interes a se observa nici faptul că, însăși Legea nr. 263/2010 prevede în art. 107 alin. 3 posibilitatea recalculării pensiei prin adăugarea veniturilor și/sau stagiilor de cotizare prevăzute de lege și nevalorificate la stabilirea acesteia, recunoscând, așadar, posibilitatea valorificării stagiilor de cotizare realizate de asigurat, în condițiile achitării CAS.
Prin urmare, stagiul complet de cotizare realizat sub imperiul oricărui act normativ abrogat și pentru care s-a plătit CAS este recunoscut și de actuala reglementare privind sistemul unitar de pensii publice. Chiar dacă procedura de recalculare a pensiilor prevăzută de dispozițiilor OUG nr.4/2005 și H.G. nr.1550/2004 au fost abrogate, recalcularea în sine, privită ca un procedeu tehnic de modificare a drepturilor de pensie, a cuantumului acesteia, iar nu ca un drept de sine stătător a fost preluată și de actuala lege a pensiilor, la art. 107(3).
Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat la 22.07.2008 în recursul în interesul legii, admițând recursul și pentru asigurarea interpretării și aplicării unitare a dispozițiilor art. 77 alin.2 raportat la art. 43 alin 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinare punctajului mediu anual pentru persoanele a căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupele speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială. (Decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțata de ICCJ).
Dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. l și 2 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, menționate în cadrul Deciziei nr. 40 din 22.09.2008 a ICCJ sunt preluate în cadrul art. 55, art. 56 Din Legea 263/2010 coroborate cu cele ale art. 30 din Legea 263/2010.
Au mai învederat apelantele că, instanța de fond în mod greșit a apreciat ca Legea 3/1977 nu prevedea acordarea pensiei de vârstă cu vechime integrală, pentru o vechime în muncă mai mică de 30 de ani, în cazul bărbaților și a considerat că susținerile reclamantului în ceea ce privește stagiul sau de cotizare de 20 de ani sunt nejustificate.
Trecerea de la sistemul de stabilire a drepturilor de pensionare reglementat potrivit Legii nr. 3/1977 la sistemul reglementat de Legea 19/2000, în cadrul operațiunilor de recalculare reglementate de OUG 4/2005 presupune respectarea dispozițiilor acestei din urma legi și punerea acesteia de acord cu reglementările cuprinse în legea 3/1977.
Un rol important în armonizarea acestor două legi și aplicarea unor instituții cuprinse în legea 19/2000 persoanelor pensionate sub imperiul legii nr. 3/1977 îl joacă reglementările cuprinse în HG 1554/2004 privind Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001, precum și decizia nr. 40/2008 a Secțiilor Unite ale ICCJ.
De asemenea, apelantele au arătat că, așa cum au menționat și la instanța de fond, acțiunea introductivă de instanță vizează modalitatea de stabilire a drepturilor de pensie la recalculare și plata diferențelor cuvenite, fiind o acțiune ce are ca obiect obligația de a face, întemeiată pe dispozițiile art. 107 alin 1 și 2 din Legea 263/2010, coroborată cu dispozițiile O.U.G. nr. 4/2005. Deși este formulată ulterior abrogării O.U.G. nr.4/2005, în baza căreia a operat recalcularea drepturilor de pensie și Legii nr.19/2000, ale cărei prevederi au fost avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, norma aplicabilă raportului substanțial dintre părțile litigiului este norma în vigoare la momentul la care se pretinde a fi existat dreptul dedus judecății.
Având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție a dat o norma de interpretare a legii, apelantul a menționat că această interpretare trebuia să fie pusă în aplicare din oficiu de către C. Județeană de Pensii Prahova, fiind vorba de o revizuire a modului de calcul al punctajului mediu anual, conform legii, și nu la cerere, deoarece nu dorește să valorifice alte stagii de cotizare decât cele aflate la dosarul depus la C. de Pensii.
Este exprimarea principiului potrivit cu care faptele creatoare, modificatoare ori extinctive de situații juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data când ele au avut loc, principiu exprimat în adagiul tempus regit actum.
Operațiunea de recalculare poate fi declanșată oricând, la cererea pensionarului, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin decizia nr.151/2010.
Coroborând art. 107 din Legea 263/2010 cu dispozițiile art. 153 lit. a și lit. G din Legea 263/2010 și cu Decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțata de către înalta Curte de Casație și Justiție instanța competenta este cea care dispune îndreptarea acestor greșeli din partea pârâtei.
Mai mult, pentru persoanele pensionate în baza Legii 3/1977, Legea 263/2010 face trimitere expresa, în cadrul art. 174 către prevederi legislative speciale aplicabile conform anului deschiderii dreptului de pensionare. În jurisprudența CEDO s-a statuat că dreptul la pensie reprezintă o creanța împotriva statului, aspect statuat prin numeroasele soluții pronunțate de către CEDO.
În Constituția României se prevede, în mod expres, în cadrul art. 47alin. (2), dreptul la pensie ca fiind un drept fundamental.
Textul constituțional nu califică astfel dreptul la pensie doar din perspectiva unui interes patrimonial al persoanei ci, consacră în mod expres dreptul la pensie ca un drept fundamental ce impune statului obligații constituționale suplimentare, astfel încât să se asigure un nivel de ocrotire al acestui drept superior celui prevăzut de Convenție și de protocoalele sale adiționale.
În aceste condiții devine aplicabil art. 60 din Convenție, potrivit căruia "nicio dispoziție din prezenta convenție nu va fi interpretată ca limitând sau aducând atingere drepturilor omului și libertăților fundamentale care ar putea fi recunoscute conform legilor oricărei părți contractante sau oricărei alte convenții la care aceasta parte contractantă este parte".
Același principiu menționat în cadru art. 47 din Constituția României este prezent și în Convenția pentru drepturile omului. Protocolul 1, Art. 6.
Conform Tratatului de la Lisabona - Art. 45, Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene - Art. 17, Declarației Universale a Drepturilor Omului - art. 17, art. 2 lit. g) dreptul la pensie nu se prescrie, dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate și astfel dreptul de proprietate este inalienabil, imprescriptibil. S-a precizat că situația că la momentul introducerii prezentei cereri de chemare în judecată dispozițiile OUG 4/2005 și HG 1550/204 erau abrogate, așa cum învederează pârâta, nu este de natură a conduce la concluzia că nu se poate solicita recalcularea/ revizuirea drepturilor de pensie având în vedere și dispozițiile Legii 263/2010.
În acest sens apelantele au solicitat a se avea în vedere practica Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Buchen versus Cehia - dispozițiile art. 14 din Convenția pentru interzicerea discriminării și articolul 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, în sensul că «noțiunea de bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie și, evident, dreptul la salariu sunt asimilate dreptului de proprietate», iar reducerea prin recalculare a acestui drept ar echivala cu o expropriere.
Totodată, instanța de fond în mod greșit a apreciat că întrucât reclamantul, în calitate de pensionar care și-a desfășurat activitatea în grupa I de munca, a beneficiat de un punctaj suplimentar (majorarea punctajului mediu anual), potrivit dispozițiilor OUG 100/2008, OUG 219/2008 și Legea 218/2008, nu mai poate pretinde încă un beneficiu prin împărțirea punctajului mediu anual la 20 de ani. Intimata trebuia să facă aplicarea inițial a dispozițiilor OUG 4/2005, ținând însă cont și de prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977, având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție a dat o normă de interpretare a legii, prin decizia nr. 40/2008, interpretare ce trebuia aplicată din oficiu de C. Județeană de Pensii Prahova sau de instanța de fond, ca urmare a formulării cererii de chemare în judecată.
Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivității, se constituie într-un drept câștigat. Prin sumele plătite sub forma contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză practic și-a câștigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivității. Contributivitatea ca principiu este de esența dreptului la pensie, iar derogările, chiar și temporare, referitoare la obligația statului de a plăti cuantumul pensiei, rezultat în urma aplicării acestui principiu, afectează substanța dreptului la pensie.
Statul este obligat sa adopte reglementari similare art. 180 alin.(7) din Legea nr.l9/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea 1 nr. 140 din 1 aprilie 2000, și anume să mențină în plata cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementarilor anterior în vigoare daca acesta este mai avantajos.
Aceasta este o măsura de protecție a persoanelor care beneficiază de pensie în sensul art. 47 alin. (2) din Constituție, constituind, de asemenea, o speranța legitima a asiguratului, întemeiată pe prevederile legale în vigoare cu privire la obținerea și încasarea unui anumit cuantum al pensiei.
Astfel, persoanele în vârstă au asigurat dreptul la securitate și asistență socială, la o viață demnă și independentă - vezi Carta Drepturilor Fundamentale a UE, art.25 și art. 34 și Declarația Universala a Drepturilor Omului, iar art. 25 prevede că „orice cetățean are dreptul la o bună administrare, conform Cartei Drepturilor Fundamentale a UE, art. 41.
De asemenea, în cauza Akdeejeva versus Letonia (2007) Curtea Europeana a Drepturilor Omului a obligat statul leton la despăgubiri, stabilind ca a fost încălcat Art. 6 din Convenția Drepturilor Omului și Art. 1 din Protocolul 1, în cazul în care se procedează la recalcularea în minus a pensiei, dat fiind ca este vorba despre un drept câștigat. În speța Muller versus Austria, precum și în numeroase alte spete similare, s-a decis constant în sensul că "o reducere a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare la bătrânețe".
Este cunoscut faptul că aplicarea legii în timp este guvernată de principiul neretroactivității legii noi care trebuie sa se aplice situațiilor juridice ivite ulterior intrării sale în vigoare, nu și situațiilor anterioare născute sub legea veche. De altfel, necesitatea respectării principiului neretroactivității legii noi a fost reținută și de Curtea Constituțională a României prin mai multe decizii date chiar în materia pensiilor (exemplu: decizia nr. 375/2005, decizia 57/2006 și decizia 120/2007 prin care s-a statuat, în esență, că în cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, acesta se va plăti, iar dacă noul cuantum este mai mic se va acorda în continuare pensia stabilită anterior și aflată în plată, fără a se aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior).
Astfel, persoanele în vârstă au asigurat dreptul la securitate și asistență socială, la o viață demnă și independentă - Carta Drepturilor Fundamentale a UE – art. 25 și art. 34 și Declarația Universală a Drepturilor Omului - art. 25, orice cetățean are dreptul la o bună administrare, conform Cartei Drepturilor Fundamentale a UE, art. 41.
Au mai învederat apelantele că, prin neluarea în considerare a acestui stagiu de cotizare de 20 de ani, pârâta a calculat și plătit drepturi de pensie în cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând în patrimoniul autorului lor un prejudiciu care se impune a fi recuperat.
Pe cale de consecința, urmare a recalculării eronate folosita de către pârâta, apelantele au solicitat obligarea pârâtei la acordarea diferenței dintre pensia cuvenita și pensia încasată pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, repararea prejudiciului urmând a se realiza în temeiul răspunderii civile contractuale.
Au precizat apelantele că, pentru suma de bani reprezentând diferența dintre pensia încasată și pensia cuvenită conform celor menționate anterior se impune actualizarea cu indicele inflației comunicat de către Institutul Național de S. deoarece beneficiul nerealizat este datorat devalorizării monetare survenite între data când aceste drepturi ar fi trebuit acordate și data plății efective.
Având în vedere cele menționate, evoluția economico - socială actuală cât și soluțiile doctrinare și jurisprudențiale (Ex.: ICCJ - Secția civilă și de proprietate intelectuala - Decizia nr. 204 din 2005) în materie, precum și dispozițiile art. 21 din Constituția României privind liberul acces la justiție, dreptul la un proces echitabil, apelantele au considerat că măsura reparatorie adecvată este actualizarea cu indicele inflației de la data scadenței fiecărei sume.
Reținerea instanței de fond că în speța dedusă judecații stagiul complet de cotizare ce trebuie luat în considerare este cel de 30 de ani s-a considerat că este eronată deoarece, în temeiul art. 15 alin. 2 din Constituția României, Legea 19/2000 nu se poate aplica decât în situațiile ivite după ., nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii 3/1977, anterior datei de 01.04.2001.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în motivarea Deciziei nr. 40/2008, faptul ca " legea nouă nu se poate aplica decât situațiilor ivite după ., deci persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis după data de 01.04.2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr.3/1977. Ca atare, pentru asigurații care au lucrat în condiții speciale de munca și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01 iulie 1977- 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de art. 14 din Legea 3/1977".
Rezultă, așadar că, atunci când Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în cazul reevaluării sau recalculării pensiilor se aplică un act normativ abrogat expres de Legea 19/2000, s-a avut în vedere dreptul conferit de actul normativ în vigoare la data pensionării, ori acest drept nu a fost afectat în niciun mod de noile dispoziții în vigoare.
Art. 14 din Legea 3/1977, ca norma speciala, prevede o vechime minima necesara deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă.
Este adevărat ca stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea 3/1977, însă această lege a instituit și o . situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Dispozițiile art. 14 din Legea 3/1977 deroga de la cele ale art. 8 din aceeași lege, prevăzând un stagiu de cotizare de 20 de ani pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri de munca încadrate în grupa I de munca, reclamantul muncind peste 20 de ani în astfel de locuri. Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o norma speciala (art. 14 alin 1 și 2 din Legea 3/1977), au apreciat apelantele că determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare, în temeiul OUG 4/2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 ani
În raport de motivele invocate, apelantele au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În baza art. 205 NCPC intimata C. Județeana de Pensii Prahova a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței, ca legală și temeinică.
La termenul din 19.03.2014 s-a pus în vedere apelantelor de către instanță să depună la dosar certificatul de moștenitor, prin care să facă dovada calității lor de moștenitoare ale defunctului G. G., iar prin încheierea de ședință din 14 mai 2014, în baza art. 242 alin.1 NCPC, Curtea a suspendat judecata cauzei, având în vedere că la acel moment apărătorul apelantelor nu a fost în măsură să facă dovada calității apelantelor de moștenitoare ale def. G. G., iar desfășurarea normală a procesului era împiedicată de imposibilitatea depunerii la dosar a certificatului de moștenitor.
La data de 16 ianuarie 2015 Curtea, din oficiu, a dispus repunerea cauzei pe rol, iar la termenul din 11 martie 2015 intimata C. Județeana de Pensii Prahova a invocat excepția perimării cererii de apel.
Examinând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și ținând cont de prevederile art. 248 alin. 1 NCPC, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 416 alin. 1 NCPC „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.”
Prin urmare, perimarea este o sancțiune procedurală care constă în stingerea procesului în faza în care se găsește și care este dedusă din faptul nestăruinței părții vreme îndelungată în proces.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că, în cauză, judecata apelului a fost suspendată la data de 14 mai 2014, întrucât apărătorul apelantelor nu a fost în măsură să facă dovada calității acestora de moștenitoare ale def. G. G., iar desfășurarea normală a procesului era împiedicată de imposibilitatea depunerii la dosar a certificatului de moștenitor. Cert este că de la acel moment apelantele nu au mai făcut nici un demers pentru a repune dosarul pe rol, iar la data de 16.01.2015 din oficiu instanța a procedat la fixarea unui termen de judecată în dosar, ca urmare a referatului întocmit de serviciul arhivă.
Având în vedere că de la data de 14 mai 2014 și până în prezent dosarul a rămas în nelucrare, din vina părților, mai mult de 6 luni și că, în speță, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere ori de suspendare a termenului de perimare, în condițiile art. 417 și 418 NCPC, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.416 alin.1 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care, în baza art.420 alin.1 NCPC, va admite excepția perimării invocată de intimata și va constata perimată cererea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția perimării invocată de intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA.
Constată perimată judecata apelului formulat de reclamantele GOGOT V., S. G.-A. și O. G., în calitate de succesibile ale defunctului G. G., decedat pe parcursul procesului, toate cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Boldești Scăieni, ., jud. Prahova -la Cabinetul de Avocatură G. N. B.- împotriva sentinței civile nr.2699 pronunțată la 11 noiembrie 2013 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 1, jud. Prahova.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac a recursului se va depune la Curtea de Apel Ploiești.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2015.
Președinte, Judecător,
V. G. E. S. L.
Grefier,
J. Părcălăbescu
Red. GV
Tehnored.PJ
6 ex/13.03.2015
j.f. C. R.
d.f._ Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 884/2015. Curtea... | Asigurări sociale. Decizia nr. 655/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
