Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 902/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 902/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 5820/105/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 902

Ședința publică din data de 8 iunie 2015

Președinte - E.-S. L.

Judecător - V.-A. P.

Grefier - N. M.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantele B. E., CNP_, domiciliată în M., .. l C, jud. Prahova, B. M., CNP_, domiciliată în M., .. 1, ., P. Z., CNP_, domiciliată în M., .. 39, ., ., jud. Prahova, B. N. - E., CNP_, domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova, S. E., CNP_, domiciliată în M., . nr. 8, jud. Prahova, I. V., CNP_, domiciliată în M., ., jud. Prahova, S. D., CNP_, domiciliată în M., ., ., ., jud. Prahova, C. A., CNP_, domiciliată în M., .. 5, .,, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocatură Ștefuc O., cu sediul în M., ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 174/20 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT NR. 5 M., cu sediul în M., ., jud. Prahova, ȘCOALA CU C. NR. I - VIII M., cu sediul în or. M., .. 104, jud. Prahova, L. T. G. T. M., cu sediul în M., .. 131, jud. Prahova, C. L. AL OR. M., cu sediul în M., ., jud. Prahova, PRIMARUL OR. M. - INSTITUȚIA PRIMARULUI, cu sediul în M., ., jud. Prahova, S. ȘCOALA PRAHOVEI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelantele-reclamante B. E., B. M., P. Z., B. E., S. E., I. V., S. D. și C. A., reprezentate de avocat Ștefuc O., din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/16.03.2015, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Se mai învederează că, prin intermediul Serviciului Registratură, s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul-pârât S. Școala Prahovei, înregistrată sub nr._/30.04.2015, care a fost comunicată apelantelor.

Avocat Ștefuc O., pentru apelantele-reclamante, arată că nu mai are cereri de formulat.

Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat Ștefuc O., având cuvântul pentru apelantele-reclamante, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței, având în vedere că prescripția dreptului la acțiune a început la momentul ultimei plăți, conform înscrisului aflat la fila 41 dosar fond, în anul 2014, inclusiv.

Solicită obligarea intimaților să plătească drepturile bănești cuvenite în baza Legii nr. 221/2008. Fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ / 2014, reclamantele B. E., B. M., P. Z., B. E., S. E., I. V., S. D. și C. A. au chemat în judecată pe pârâții Grădinița cu P. Prelungit nr. 5 a orașului M., Școala cu clasele nr. I - VIII nr.1 M., L. T. G. T. M., C. L. al or. M., Primarul or. M. - Instituția Primarului și S. Școala Prahovei solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultând din neaplicarea Legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantelor, în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008, începând cu 1 octombrie 2008, actualizate cu indicele de inflație până la data plații efective, iar în subsidiar, în măsura în care acțiunea nu va fi admisă, să se dispună obligarea pârâtului S. Scoală Prahovei - prin reprezentanții săi legali, la plata sumelor sus - indicate, întrucât acesta, deși a fost mandatat să le reprezinte în dosarul nr._, soluționat prin sentința civilă nr.359/01.03.2011, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost admisă acțiunea formulată de Sindicatului Scoală Prahovei, din culpa acestuia, nu a introdus acțiunea și în numele reclamantelor, deși erau membrii de sindicat, cadre didactice, achitând regulat cotizațiile aferente, fapt ce a generat formularea prezentei acțiuni.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, la data de 30.01.2008, Guvernul României a adoptat O.G. nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda, în anul 2008, personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial nr.82/ 01.02.2008.

Conform art.1. alin.1 lit. b) și c) din O.G. nr.15/2008 - b) coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10%, începând cu 1 ianuarie 2008, față de nivelul din 31 decembrie 2007; c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi:

- 1 ianuarie - 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei;

- 1 aprilie - 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;

- 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii.

O.G. nr.15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr.221/27.10.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 730/28.10.2008 care, la articolul unic prevede că „Se aproba Ordonanța Guvernului nr.15 din 30 ianuarie 2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, adoptată în temeiul art.1 pct. V.l din Legea nr.373/2007 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.82 din 1 februarie 2008, cu următoarele modificări:

5. La articolul 1 alineatul (1), litera c) se modifica și va avea următorul cuprins: „c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:

- 1 ianuarie - 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei;

- 1 aprilie - 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;

- 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referința pentru creșterile salariale ulterioare."

Au mai precizat reclamantele că, în esență, prin acest act normativ, s-a aprobat ca, începând cu data de 01.10.2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru salariile personalului didactic să fie de 400,00 lei, însă, în ciuda faptului că, prin Decizia nr.1093 din 15,10.2008, Curtea Constituțională a constatat ca fiind constituțională Legea nr.221/2008 de aprobare a O.U.G. nr.15/2008, Guvernul a încălcat separația puterilor în stat, emițând O.U.G. nr.136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, care prevede următoarele:

„Art.1 În perioada octombrie - decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ se stabilește după cum urmează: a) 266,026 lei pentru funcția prevăzută la art.1 alin.1 lit. a) din Ordonanța Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008;

b) 299,933 lei pentru funcțiile didactice prevăzute la art.1 alin.1 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr.15/2008, aprobata cu modificări prin Legea nr. 221/ 2008.

Art. 2 Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ, stabilită prin Legea nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, se va aplica începând cu plata drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2009, în condițiile prevăzute de legea unitară de salarizare a personalului din sectorul bugetar și ținând seama de gradul de îndeplinire a criteriilor de performanță, de creșterea competitivității și calității actului de învățământ.

Art. 3 Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ, aplicabilă în perioada ianuarie - martie 2009 inclusiv, se va stabili prin actele normative care vor reglementa creșterile salariale ce se acorda în anul 2009 personalului din sectorul bugetar.

Art. 4 Pe data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta se abrogă următoarele prevederi din Ordonanța Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 21/2008: liniuța a 3-a de la art.1 alin. (1) lit. a); liniuța a 3-a de la art.1 alin.1 lit. c); referirile la "valoarea coeficientului de multiplicare 1,000"pentru perioada "octombrie-decembrie 2008" din cadrul anexelor nr. 1.1, 1.2, 2 și 3”.

În data de 12.11.2008, prin Decizia nr.1221/12.11.2008 (Monitorul Oficial nr.804/ 02.12.2008), Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și a constatat că dispozițiile O.U.G. nr.136/ 2008 sunt neconstituționale și, ca urmare a sesizării Curții Constituționale de către Avocatul Poporului, însă anterior pronunțării Deciziei nr.1221, în data de 10.11.2008, Guvernul a aprobat o nouă Ordonanță de Urgență, având nr.151/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ (Monitorul Oficial nr. 759/11.11.2008).

La art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008 se dispun următoarele: 2. Articolul 1 (din O.G. nr.15/2008) se modifica și va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - (1) In cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor Ordonanței de Urgentă a Guvernului nr.68/2004 privind unele masuri in domeniul învățământului, aprobată cu modificări prin Legea nr.6/2005, cu modificările ulterioare, se majorează după cum urmează: c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:

- 1 ianuarie - 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei; 1 aprilie - 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei; 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 299,933 lei.

3. După articolul 1 se introduce un nou articol, articolul 11 cu următorul cuprins: „Art. l ind. 1. - (1) În cursul anului 2009, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit anexelor nr. 1.1, 1.2, 2 si 3, se majorează după cum urmează:

a) pentru perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a si 3a;

b) pentru perioada 1 martie - 31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare in anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b si 3b;

c) pentru perioada 1 septembrie - 31 decembrie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare in anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b si 3b.

În toate anexele la care se face referire, pe întreaga durată a anului 2009, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este de 299,933 lei.

Din actele sus citate rezultă faptul că, începând cu data de 01.10.2008, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.221/2008, salariile personalului didactic (de predare și instruire/pregătire practică și didactic auxiliar) din învățământul preuniversitar, cum sunt reclamantele, trebuiau calculate având ca bază o valoare de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.

Deși, în speță, sunt aplicabile prevederile Legii nr.221/2008 - act normativ votat de Parlamentul României, declarat constituțional de Curtea Constituțională, (prin Decizia nr.1093/15.10.2008, publicată în Monitorul Oficial nr.711/20.10. 2008) și promulgat de Președintele României, pârâții nu au procedat la calculul și plata drepturilor salariale, potrivit prevederilor acestei legi, ci, din contră, au făcut aplicarea O.U.G. nr.136/2008 și O.U.G. nr.151/2008, calculând salariile în baza unui coeficient de multiplicare de numai 299,933 lei, cu începere de la 01.10.2008.

În data de 29.01.2009, Guvernul a emis o nouă Ordonanță de Urgență, prin care s-au modificat dispozițiile O.G. nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările și completările ulterioare, prin această nouă ordonanță de urgență fiind modificată, din nou, Legea nr.221/2008.

Reclamantele au mai învederat că înțeleg să se refere la O.U.G. nr.1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar (publicată în M.Of. nr.60/2009) care, la art. 2 și 3, prevede următoarele:

Art. 2. La articolul 11 alineatul (1), literele a) si b) din Ordonanța Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.82 din 30 ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se modifica și vor avea următorul cuprins: "a) pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele 1.1a, 1.2a, 2a și 3a b) pentru perioada 1 aprilie - 31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de baza obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b și 3b”.

Art. 3 Valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b și 3b la Ordonanța Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art.2 din prezenta ordonanță de urgentă.

Ulterior apariției O.U.G. nr.1/2009, în data de 01.04.2009, în M.Of. nr.211, a fost publicată o nouă Ordonanță de Urgență, având nr.31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar care conține prevederi similare celor din O.U.G. nr.1/2009.

Astfel, la art.2 și 3 din O.U.G. nr.31/2009 se prevăd următoarele:

Art.2 alin.1 al art.11 din Ordonanța Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.82 din 30 ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. După litera a) se introduce o nouă literă – a1, cu următorul cuprins: pentru perioada 1 - 30 aprilie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1 a, 1.2a, 2a și 3a”.

2. Litera b) se modifica și va avea următorul cuprins:

„b) pentru perioada 1 mai - 31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b și 3b”.

Art.3 Valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr.1.I a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b și 3b la Ordonanța Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art.2 din prezenta ordonanța de urgentă.

Practic, prin această nouă ordonanță de urgență sunt blocate și după data de 01.04.2009 dispozițiile Legii nr.221/2008.

În fine, în data de 30.04. 2009, a fost publicată în M.Of. nr.286 o ultimă ordonanță de urgență – O.U.G. nr.41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, care îngheață salariile personalului didactic până la data de 31.12.2009.

Astfel, la art.2 din O.U.G. nr.41/2009, se prevăd următoarele:

Art.2 Ordonanța Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 11 alineatul (1), litera a1 va avea următorul cuprins: „a1 pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a și 3a;".

3. La articolul 11 alineatul (1), literele b) și c) se abrogă.

Efectul O.U.G. nr.41/2009 este acela de anulare a dispozițiilor Legii nr.221/ 2008 pentru tot restul anului 2009: creșterea salarială reglementată de Legea nr. 221/2008 nu se va aplica și nu s-a aplicat deloc în cursul anului 2009.

La data de 02.06.2009 și, respectiv 30.06.2009, prevederile art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în M.Of nr.759/11.11.2008, cât și prevederile art.2 și art.3 din O.U.G. nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, publicată în M.Of. nr.60/30.01.2009, au fost declarate neconstituționale prin deciziile Curții Constituționale nr.842/02.06.2009 și nr.989/30.06.2009, publicate în M.Of. nr.464/06.07.2009 și nr. 531/31.07.2009.

În opinia reclamantelor, se impune a fi făcută o precizare referitoare la problema aplicabilității prevederilor O.U.G. nr.41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, mai precis a acelor dispoziții prin care se încerca blocarea, până la finalul anului 2009, a creșterilor salariale reglementate de Legea nr.221/2008.

Prin ordonanța amintită, la art.2, Guvernul prelungea aplicarea în lunile mai - decembrie 2009 a unor prevederi adoptate anterior prin O.U.G. nr.151/2008, prevederi declarate neconstituționale prin decizia nr.842/02.06.2009.

Ulterior, prin O.U.G. nr.1/2010 (declarată neconstituțională prin decizia nr. 989/2009) privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se prevedea prelungirea aplicării acelorași prevederi declarate neconstituționale și pentru anul 2010.

Curtea Constituțională a tranșat, în mod expres, problema atât a valabilității dispozițiilor O.U.G. nr.41/2009 în anul 2009, cât și a aplicabilității lor în anul 2010.

Astfel, Curtea Constituțională prin decizia nr.106/2010, publicată în M.Of. nr. 146/2010, arată că „ ... Ordonanța Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009, personalului din învățământ, publicată în M.Of al României nr.82/01.02.2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată în mod expres prin art.48 pct. 16 al cap. VI - Dispoziții finale din Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în M.Of. nr.762/09.11.2009.

În aceste condiții, O.U.G. nr.31/2009 și O.U.G. nr.41/2009, ca acte normative modificatoare ale O.G. nr. 15/2008 sunt și ele abrogate”.

Prin decizia nr.124/2010, publicată în M.Of. nr.272/27.04.2010, Curtea Constituțională a statuat următoarele: Curtea mai constată că dispozițiile art.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.41/2009 erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin Decizia nr.842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.464 din 6 iulie 2009 și, respectiv prin Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.531 din 31 Iulie 2009. Curtea reamintește considerentele de principiu din Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.531 din 31 iulie 2009, unde a reținut că nici modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluție se impune și pentru că viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat, și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare. In cazul de față, Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, prin Ordonanța de Urgență nr.41/2009, a persistat în hotărârea sa de a nu lua în considerare prevederile Legii nr.221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.

Atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din O.U.G. nr.1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și 3 din O.U.G. nr.31/2009 și dispozițiile art.2 din O.U.G. nr.41/2009, se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008, prevederi declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională, prin decizia nr.842/02.06.2009.

Cum modificările aduse O.G. nr.15/2008 prin dispozițiile art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008 nu-și mai produc efectele, fiind suspendate de drept, potrivit art.31 alin.3 Teza I din Legea nr.47/1992, atunci nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi suspendate de drept, nu pot produce efecte.

În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de către Guvern Ordonanței nr.15/2008, așa cum fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, rezultă că, în prezent, O.G. nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008, 2009 personalului din învățământ funcționează astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008.

A privi astfel lucrurile înseamnă a respecta considerentele Curții Constituționale și a pune în aplicare voința Parlamentului.

În consecință, reclamantele au solicitat admiterea acțiunii, în sensul de a se dispune obligarea pârâților la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultând din neaplicarea Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/ 2008, începând cu 1 octombrie 2008, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, iar în subsidiar, în măsura în care acțiunea nu va fi admisă, s-a solicitat obligarea pârâtului S. Scoală Prahovei - prin reprezentanții săi legali, la plata sumelor indicate, întrucât acesta, deși era mandatat să le reprezinte pe reclamante în dosarul nr._, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.359/01.03.2011 de Tribunalul Prahova prin care a fost admisă acțiunea Sindicatului Scoală Prahovei, din culpa acestuia, nu a introdus acțiunea și în numele acestora, deși erau membrii de sindicat, cadre didactice și achitau regulat cotizațiile aferente, fapt ce a generat formularea prezentei acțiuni.

Astfel, din culpa Sindicatului care le-a asigurat că toate cadrele didactice - membrii de sindicat din județul Prahova, sunt reprezentați și vor beneficia de drepturile salariale, pe baza listelor atașate acțiunii introductive, în dosarul nr._, totuși, reclamantele nu s-au regăsit pe aceste liste, fapt ce a condus, în prezent, la pierderea drepturilor salariale cuvenite, cadrele didactice din cadrul Grădiniței nr.5 M. aparținând, din punct de vedere organizatoric și bugetar, de Școala cu clasele nr. I - VIII nr.1 M., reprezentată prin director ce a fost parte în dosar (acesta fiind motivul pentru care nicio grădiniță din oraș nu a fost chemată în judecată în mod distinct, ci prin școala de care aparținea) iar calitatea de reclamant a avut-o doar S. Școala Prahovei, reclamantele fiind membrii de sindicat, achitând cotizațiile aferente în perioada 2007 - 2009, astfel cum reiese din adeverința nr.137/11.06.2014.

Întrucât, drepturile salariale cuvenite au fost parțial achitate reclamantelor, în tranșele legale, în temeiul Legii nr.221/2008 și al sentinței civile nr.359/01.03. 2011, achitarea drepturilor fiind întreruptă la începutul anului 2014, pe motiv că nu figurau pe listele atașate acțiunii, acestea nu puteau bănui că nu sunt parte în hotărârea judecătorească indicată și că S. nu le-a reprezentat, astfel cum era mandatat de toate cadrele didactice - membrii de sindicat din județ.

Întrucât, la solicitarea reclamantelor nu au primit niciun răspuns, solicită emiterea unei adrese către Grădinița cu P. Prelungit nr.5 M. și Școala nr.1 M., pentru a comunica faptul că listele cu cadrele didactice ale grădiniței - membrii de sindicat, au fost comunicate Sindicatului pentru a fi atașate acțiunii introductive în dosarul nr._ al Tribunalului Prahova, pentru ca și acestea să beneficieze, în mod legal, de drepturile cuvenite.

Temeiul juridic al răspunderii civile a Sindicatului este răspunderea civilă delictuală, prezenta acțiune fiind introdusă în termenul legal de prescripție, întrucât, pârâții au efectuat plăți ale drepturilor salariale cuvenite, conform Legii nr. 221/2008, în anii 2012 - 2014, procedura plății fiind inițiată încă din anul 2011, după pronunțarea sentinței executorii indicate, considerându-se că și reclamantele au fost parte în dosarul nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 359/01.03.2011 de Tribunalul Prahova prin care a fost admisă acțiunea Sindicatului Scoală Prahovei, având același obiect cu prezenta cauză.

După pronunțarea sentinței menționate și în baza acesteia, prin inițierea procedurii plății din anul 2011, pârâții au achitat reclamantelor o parte din drepturile salariale cuvenite, până în anul 2014, când, invocând faptul că nu ar fi pe listele cu semnături atașate acțiunii, pârâții au refuzat achitarea în continuare a drepturilor salariate cuvenite, solicitând restituirea sumelor deja acordate în baza Legii nr.221/2008, considerând că ar fi drepturi salariale necuvenite, întrucât nu au fost parte în dosarul indicat și, implicit, nu aveau obligația achitării acestor drepturi salariale.

În realitate, S. Scoală Prahovei avea mandat și trebuia să le reprezinte pe reclamante în dosarul nr._, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.359/01.03.2011 de Tribunalul Prahova, întrucât erau membrii de sindicat, cadre didactice și beneficiau de aceleași drepturi salariale, conform adeverinței atașate și, numai dintr-o eroare depistată abia în anul 2014, când pârâții au refuzat achitarea în continuare a drepturilor salariale cuvenite, au constatat că nu se regăsesc pe listele cu semnături anexate cererii de chemare în judecată formulată de Sindicat, fapt invocat de pârâți în anul 2014.

Întrucât, pârâții au achitat o parte din drepturile salariale în baza Legii nr. 221/2008, iar reclamantele aveau convingerea că sunt părți și că au fost reprezentate de Sindicat, nu a existat interesul formulării unei acțiuni în justiție cu acest obiect, până în prezent.

În aceste condiții, termenul de prescripție a fost întrerupt prin efectuarea plății drepturilor salariale și, implicit, recunoașterea dreptului reclamantelor ce face obiectul prezentei cauze, sumele brute încasate în temeiul Legii nr.221/2008 până în prezent, regăsindu-se în adeverința nr.138/11.06.2014.

În acest sens, sunt invocate și prevederile Legii nr.230/2011 pentru aprobarea O.U.G. nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Legea nr.230/2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.864 din 8 decembrie 2011, prin Articol unic arată că „Se aprobă Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.71 din 17 iunie 2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.416 din 18 iunie 2009, cu următoarea modificare: La articolul 1, alineatele (1) și (2) vor avea următorul cuprins:

„Art.1 (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe, astfel:

a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.

(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedura de executare silita se suspendă de drept”.

Prin urmare, motivul pentru care drepturile salariale au fost achitate începând cu anul 2012, a fost adoptarea legii sus indicate care a stabilit modalitatea, termenul și transele de plată a acestor sume, drepturi recunoscute și achitate voluntar și reclamantelor.

În situația în care nu se va aprecia ca fiind întrerupt termenul prescripției (deși reclamantele susțin contrariul), se solicită repunerea în termenul de prescripție, întrucât introducerea acțiunii în prezent s-a datorat unui concurs de împrejurări care, independent de culpa acestora, le-a determinat să considere că drepturile salariale sunt recunoscute de pârâți și vor fi achitate integral (drepturi ce au și fost achitate până în anul 2014).

Consideră reclamantele că, în cauză, din înscrisurile depuse la dosar, sunt dovedite împrejurările mai presus de voința lor care pot justifica repunerea în termenul de prescripție și judecarea pe fond a acțiunii, iar în caz contrar, drepturile lor sunt grav și iremediabil prejudiciate din culpa pârâților - instituții ale statului, care le-au comunicat în anul 2011, că drepturile salariale sunt recunoscute și vor fi achitate integral, în această situație nemaifiind demarată nicio acțiune judiciară, urmând ca, după o perioadă de timp în care drepturile salariale au fost achitate, să fie înștiințate că nu le mai recunosc și plătesc drepturile cuvenite, caz în care prezenta acțiune trebuie să fie considerată ca fiind formulată în termen legal.

Obiectul cauzei privind calculul și plata către reclamante a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultând din neaplicarea Legii nr.221/2008, în conformitate cu prevederile acestei legi pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu 1 octombrie 2008, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, prezintă interes pentru reclamante prin recunoașterea acestor drepturi și pentru perioada pentru care pârâții au achitat o parte din sumele cuvenite, în caz, contrar, reclamantele putând fi obligate la restituirea sumelor deja încasate, în lipsa unei hotărâri judecătorești de recunoașterea a acestor drepturi salariale și de obligare a pârâților la plata acestora, luând în considerare sumele deja achitate și nerestituite încă pârâților.

În drept, au fost invocate prevederile art.283 alin.1 lit. c) C. Muncii, art.67 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, articolul unic din Legea nr.221/2008 și O.G. nr.15/2008.

Pârâții Unitatea Administrativ Teritorială a orașului M. - prin Primar, C. L. M. și Primarul orașului M. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind netemeinică și nefondată, motivat de faptul că se solicitat obligarea la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale dintre cele efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.221/2008, începând cu data de 01.10.2008, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.

Totodată, pârâții au invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. M. și Primarul or. M., raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv „calculul și plata către reclamante a diferențelor de drepturi salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantelor".

Nici C. L. M. și nici Primarul orașului M. nu au atribuții în ceea ce privește finanțarea de baza a unităților de învățământ, ci intervin direct numai în cazul finanțării complementare, astfel că, nicidecum, nu au atribuții de calcul și plată a acestor drepturi salariale.

Conform art.94 din Legea nr.1/2011 a educației naționale, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ca organ de specialitate al administrației publice central asigură finanțarea conform legii, art.104 stipulând că finanțarea se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin bugetele locale, pentru următoarele articole de cheltuieli, în funcție de care se calculează costul standard pe elev/preșcolar:

a) cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;

Finanțarea de bază a unei unități școlare rezultă prin multiplicarea costului standard pe elev/preșcolar cu coeficienți specifici unității școlare și cu numărul de elevi și se aprobă anual prin hotărâre a guvernului.

Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale Municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a Municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.

Alte cheltuieli de natura bunurilor și serviciilor care nu fac parte din finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat stabilită conform Legii nr.1/2011, cu modificările și completările ulterioare, pot fi finanțate din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale, precum și din economiile înregistrate din sumele alocate în temeiul art.104 alin.2 lit. b) - d) din respectiva lege, prevăzute în anexa nr.5 la Legea bugetului de stat pe anul 2013 nr.5/2013, cu modificările și completările ulterioare."

Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ preuniversitar de stat.

Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar și din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate anual prin legea bugetului de stat cu această destinație, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) investiții, reparații capitale, consolidări; b) subvenții pentru internate și cantine; c) cheltuieli pentru evaluarea periodică națională a elevilor; d) cheltuieli cu bursele elevilor; e) cheltuieli pentru transportul elevilor, conform prevederilor art.84 alin.1; f) cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii; g) cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie periodică a salariaților din învățământul preuniversitar, cu excepția celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit; h)cheltuieli pentru concursuri școlare și activități educative extrașcolare organizate în cadrul sistemului de învățământ; i) cheltuieli pentru asigurarea securității și sănătății în muncă, pentru personalul angajat, preșcolari și elevi; j) gestionarea situațiilor de urgență; k) cheltuieli pentru participarea în proiecte europene de cooperare în domeniul educației și formării profesionale.

(3) Finanțarea complementară aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale Municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a Municipiului București și cu asistență tehnică a inspectoratelor școlare județene, respectiv al Municipiului București.

Finanțarea de bază și finanțarea complementară se realizează pe baza contractului de management încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității/primarul de sector în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ, respectiv cu președintele consiliului județean/primarul de sector, în cazul școlilor speciale.

În concluzie, asigurarea finanțării instituțiilor de învățământ este asigurată de la bugetul de stat din sume defalcate, etc., autoritățile publice locale având numai obligația de a distribui fiecărei unități de învățământ sumele de bani aferente cheltuielilor de personal, astfel cum au fost alocate de la bugetul de stat.

Pe de altă parte, între personalul didactic și C. L. M. nu există raporturi de muncă, astfel că acesta nu poate fi obligat la plata unor sume cu titlu de drepturi salariale.

Și pârâtul S. Școala Prahovei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantele B. E., B. M., P. Zică, B. E., S. E., I. V., S. D. și C. A., invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere că o parte poate fi menținută în proces în situația în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia pentru a îndeplini pretenția reclamantelor.

În niciun caz, S. Școala Prahovei nu are calitatea de angajator fată de reclamante și nu are competența de a recalcula salarii și nici de a le plăti.

Conform art.28 din Legea dialogului social nr.62/2011:

(1) Organizațiile sindicale apară drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de munca si contractele individuale de munca, precum si din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, in fata instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin.1, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin.1 și 2, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.

Potrivit dispozițiile art.3 din Legea nr.62/2011:

(1) Persoanele încadrate cu contract individual de muncă, funcționarii publici și funcționarii publici cu statut special în condițiile legii, membrii cooperatori și agricultorii încadrați în muncă au dreptul, fără nicio îngrădire sau autorizare prealabilă, să constituie și/sau să adere la un sindicat.

(2) Nicio persoană nu poate fi constrânsă să facă sau să nu facă parte, să se retragă sau să nu se retragă dintr-o organizație sindicală.

Astfel, organizațiile sindicale au dreptul să formuleze acțiuni în instanță în numele membrilor de sindical, nefiind obligate.

Un membru alege să fie membru de sindicat și să fie reprezentat de un sindicat sau altul.

De asemenea, condiția pentru a fi reprezentat în instanță este să împuternicească sindicatul, în speță, reclamantele nesolicitând și neîmputernicind S. Școala Prahovei să le reprezinte în instanță.

Prin sentința nr.359 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Prahova s-a dispus obligarea în solidar a pârâților și chematului în garanție la calculul și plata către membrii de sindicat (menționați în tabelele anexă), începând cu data de 01.10.2008 a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și neacordate, conform Legii nr.221/2008 pentru aprobarea O.G. nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda începând cu 01.10.2008 personalului din învățământ și cele efectiv încasate de către aceștia până la data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009.

În concluzie, S. Școala Prahovei are calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat pe care îi apără îi reprezintă în fața instanțelor judecătorești și în numele cărora formulează acțiunile pe baza unei împuterniciri scrise.

La data de 16.12.2014, pârâții Unitatea Administrativ Teritorială a orașului M. - prin Primar, C. L. M. și Primarul orașului M. au depus notă de ședință prin care au invocat excepțiaprescrierii dreptului material la acțiune –excepție de ordine publică care nu implică o verificare a împrejurărilor de fapt, ci numai verificarea existentei dreptului supus prescripției, stabilirea datei de la care a început și a datei la care s-a împlinit prescripția, eventualele cauze și condiții de suspendare ori de întrerupere a cursului prescripției, în speță, reclamantele solicitând drepturi salariale care au luat naștere începând cu data de 01.10.2008 (f.273).

Ulterior, la data de 20.01.2015, reclamantele B. E., B. M., P. Z., B. E., S. E., I. V., S. D. și C. A. au depus precizare la acțiune, prin care au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a M.E.C.T.S. – prin reprezentantul său legal.

Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. . 174/20 ianuarie 2015, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației Naționale invocată de instanță din oficiu și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Școala Prahovei invocată de acesta prin întâmpinare și a respins acțiunea față de acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. M. și Primarul Orașului M. invocată de Unitatea Administrativ Teritorială a orașului M., prin întâmpinare.

Prin aceeași sentință s-a respins cererea reclamantelor privind repunerea în termenul de formularea a acțiunii ca neîntemeiată și s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Unitatea Administrativ Teritorială a orașului M. și s-a respins acțiunea pentru perioada anterioară datei de 25.07.2011, ca fiind prescrisă.

Pentru a pronunța soluția de mai sus, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit art.248 alin.1 C.pr.civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a pricinii”.

Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației Naționale (fost M.E.C.T.S.) invocată din oficiu, s-a constatat că, între acesta și cadrele didactice nu există niciun fel de raporturi juridice de muncă și, cu atât mai mult, nu există nici obligații din partea ministerului cu privire la calcularea și plata drepturilor salariate.

Prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter intuitu personae, presupunând existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile.

Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică.

Potrivit art.94 din Legea nr.1/2011 a educației naționale coroborat cu prevederile Legii nr.90/2001, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, are funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.

În niciun caz, ministerul nu are calitate de angajator față de reclamantele B. E., B. M., P. Z., B. E., S. E., I. V., S. D. și C. A., conform principiului specialității capacității de folosință, nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, didactic auxiliar sau administrativ, nu are competența de a recalcula salarii și, implicit, nici de a plăti salarii.

În al doilea rând, Ministerul Educației Naționale nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.

Conform art.13 din O.U.G. nr.32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare „începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea”.

Prin art.1 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.538/2001 se prevede că „începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat”.

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu plătește și nici nu asigură plata unor drepturi salariate ale cadrelor didactice, întrucât, nu are aceste atribuții.

Legiuitorul a reglementat, explicit, care sunt cheltuielile care se asigură din bugetul de stat, prin minister.

Art.104 din actul normativ precizat anterior prevede că „(1) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale.

(2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a). cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora; b). cheltuielile cu formarea continuă și evaluarea personalului; c). cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor; d). cheltuielile materiale și pentru servicii; e). cheltuielile cu întreținerea curentă (...).

(5) Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București”.

Conform art.111 din Legea nr.1/2011 de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, se asigură următoarele cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, inclusiv pentru învățământul special: „a) finanțarea programelor naționale ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, aprobate prin hotărâre a Guvernului; b) componența locală aferentă proiectelor aflate în derulare, cofinanțate de Guvernul României și de organismele financiare internaționale, precum și rambursările de credite externe aferente proiectelor respective; c) bursele, aprobate prin hotărâre a Guvernului, pentru elevii din Republica M., etnicii români din afara granițelor țării, precum și bursele pentru elevii străini; d) organizarea evaluărilor, a simulărilor și a examenelor naționale; e) perfecționarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice și didactice auxiliare, pentru implementarea politicilor și strategiilor Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; f) finanțarea, prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a unor programe anuale sau multianuale de investiții, de modernizare și de dezvoltare a bazei materiale a instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, inclusiv consolidări și reabilitări de școli și dotări; g) finanțarea unor programe naționale de protecție socială, stabilite prin reglementări specifice; h) finanțarea privind organizarea de concursuri pentru elevi, pe obiecte de învățământ și pe meserii, tehnico - aplicative, științifice, de creație, concursuri și festivaluri cultural - artistice, campionate și concursuri sportive școlare, cu participare națională și internațională, precum și olimpiade internaționale pe obiecte de învățământ”.

Având în vedere solicitările de natură salarială ale reclamantelor, precum și atribuțiile Ministerului Educației Naționale care nu are calitatea de ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat și nici angajator al personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației Naționale invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Școala Prahovei invocată de acesta prin întâmpinare, art.28 alin.1 din Legea dialogului social nr.62/2011 prevede că „Organizațiile sindicale apară drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fata instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși”, alin.2 al aceluiași text de lege stipulând că „În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin.1, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres”.

A..3 arată că „În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin.1 și 2, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă”.

Este evident așadar că, în speță, pârâtul S. Școala Prahovei nu are calitatea de angajator fată de reclamantele B. E., B. M., P. Z., B. E., S. E., I. V., S. D. și C. A., ceea ce înseamnă că, neexistând raporturi juridice de muncă între aceștia care să conducă la obligarea organizației sindicale de a îndeplini pretențiile de natură salarială deduse judecății, sindicatul nu are nici competența de a recalcula salarii și nici de a le plăti, context în care, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Școala Prahovei invocată de acesta prin întâmpinare și a fost respinsă acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. M. și Primarul Orașului M. invocată de Unitatea Administrativ Teritorială a orașului M. prin întâmpinare, art.104 alin.1 din Legea nr.1/2011 privind educația națională stabilește că „Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale”, alin.2 al aceluiași text de lege stipulând că „Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin bugetele locale, pentru următoarele articole de cheltuieli, în funcție de care se calculează costul standard per elev/preșcolar: a). cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora”.

La rândul său, art.110 alin.1 din Legea nr.1/2011 arată că bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual de către fiecare unitate de învățământ preuniversitar, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar elaborat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, se aprobă și se execută conform legii, astfel: art.5 alin.1 din Legea nr.273/2006 a finanțelor publice locale, stabilește că veniturile bugetare locale se constituie din venituri proprii, sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, subvenții primite de la bugetul de stat și de alte bugete, donații și sponsorizări, sume primite de la Uniunea Europeană…

În cazul în care de la bugetul de stat se alocă sursele de finanțare pentru acordarea unor drepturi de natură salarială, sumele vor fi prevăzute în bugetul local și se vor plăti, cu precizarea că, primarul are calitatea de ordonator principal de credite și aplică dispozițiile legale în domeniul bugetar, în sensul că dispune operațiunea de deschidere de credite, în limita sumelor stabilite de Ministerul Finanțelor Publice.

Față de dispozițiile art.104 din Legea nr.1/2011, art.63 alin.4 lit. a) din Legea administrației publice locale nr.215/2001, actualizată și O.G. nr.22/2002, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. M. și Primarul Orașului M. invocată de Unitatea Administrativ Teritorială a orașului M. prin întâmpinare.

În ceea ce privește cererea reclamantelor B. E., B. M., P. Z., B. E., S. E., I. V., S. D. și C. A. privind repunerea în termenul legal de formularea a acțiunii, motivat de faptul că, din culpa pârâtului S. Școala Prahovei care le-a asigurat că toate cadrele didactice – membrii de sindicat din jud. Prahova sunt reprezentați și vor beneficia de drepturi salariale, pe baza listelor atașate acțiunii care a făcut obiectul dosarului nr._ soluționat prin sentința civilă nr.359/01.03.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, însă nu s-au regăsit pe respectivele liste, astfel încât, sunt în situația că au pierdut drepturile salariale cuvenite, tribunalul apreciază că, potrivit art.186 alin.1 C.pr.civ. prevede că „partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate”, alin.2 teza I stipulând că „în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen”.

Instituția de drept procesual a repunerii în termenconstituie beneficiul acordat de lege titularului unui drept procesul care, din motive temeinic justificate, nu și-a putut exercita dreptul înlăuntrul termenului imperativ, de a-și îndeplini acest drept.

Așadar, pentru ca o parte să poată beneficia de repunerea în termen, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: nerespectarea de către parte a unui termen procedural imperativ; nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte; împrejurarea care a împiedicat partea să exercite dreptul în termen să se fi produs înlăuntrul acestuia; partea este obligată să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul inițial în cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării.

Dată fiind această prezentare analitică a instituției repunerii în termen, prin prisma elementelor care o compun și, în același timp, îi condiționează incidenta, este evident că, în speță, împrejurările invocate de reclamante, respectiv necunoașterea faptului că nu figurau pe listele întocmite de pârâtul S. Școala Prahovei pentru inițierea demersului judiciar care a format obiectul dosarului nr._ soluționat prin sentința civilă nr.359/01.03.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, deși erau membrii de sindicat și achitau cotizațiile aferente, fapt care a generat lipsa acestora, în calitate de părți, în litigiul menționat, nu sunt de natură a atrage incidenta beneficiului repunerii în termenul legal imperativ pentru formularea prezentei acțiuni care era supusă unui anumit termen procedural.

Pentru aceste motive, tribunalul constatând că solicitarea reclamantelor privind repunerea în termenul legal imperativ de formularea a acțiunii este neîntemeiată, a respins-o ca atare.

Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Unitatea Administrativ Teritorială a orașului M., este cunoscut faptul că drepturile salariale pretinse de reclamantele B. E., B. M., P. Z., B. E., S. E., I. V., S. D. și C. A. au luat naștere începând cu data de 01.10.2011, în temeiul prevederilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr.15/2008, fiind acordate până la data de 13.05.2011, când a intrat în vigoare Legea nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.

Cum, prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, conform fișei dosarului, la data de 25.07.2014, nefiind probate eventuale cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Unitatea Administrativ Teritorială a orașului M. și a respins acțiunea pentru perioada anterioară datei de 25.07.2011, ca fiind prescrisă.

Împotriva sentinței sus-menționată au declarat apel reclamantele, considerând-o netemeinică și nelegală.

In fapt, arată apelantele, prin cererea de chemare în judecata, au chemat în judecata pârâții, pentru ca, prin hotărârea pe care o va pronunța instanța de fond să dispună obligarea acestora la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultând din neaplicarea Legii nr.221 /2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantelor, în conformitate cu prevederile Legii 221/2008, pentru aprobarea OG nr.l5/2008, începând cu 1 octombrie 2008 actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.

In subsidiar, arată apelantele, au solicitat instanței de fond, în măsura în care acțiunea nu va fi admisă, obligarea pârâtului S. Scoală Prahovei, prin reprezentanții săi legali, la plata sumelor sus indicate, întrucât acesta deși era mandatat să le reprezinte în dosarul nr._, în care s-a pronunțat sentința civila nr.359/01.03.2011 de Tribunalul Prahova, prin care s-a admis acțiunea Sindicatului Scoală Prahovei, din culpa acestuia, nu a introdus acțiunea și în numele lor, deși erau membri de sindicat, cadre didactice și achitau regulat cotizațiile aferente.

La instanța de fond a fost invocate excepții. Tribunalul a pus în discuție cererea reclamantelor privind repunerea în termenul legal de formulare a acțiunii, motivat de faptul că din culpa Sindicatului Scoală Prahovei, sindicat care a asigurat toate cadrele didactice membri de sindicat că vor fi reprezentați în instanța în dosarul nr._, fapt ce nu s-a întâmplat, cu ele reclamantele-apelante.

Susțin apelantele că în mod eronat instanța de fond a admis aceasta excepție, ele neavând cunoștința de tabelul cu cadrele didactice membre de sindicat, tabel depus la dosarul nr._ .

Mai arată apelantele că, cu toate acestea ele au fost plătite până în trimestrul II al anului 2014, când au luat la cunoștința de situația ivită. Ulterior au promovat acțiunea prin care au solicitat drepturile salariale.

Față de aspectele mai susmenționate, se solicită de către apelante admiterea apelului, să se dispună repunerea in termenul de formulare a acțiunii, să se constate că nu a intervenit prescripția și să se schimbe în tot sentința apelată, obligând pârâții la plata drepturilor salariale care li se cuvin.

Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente în cauză, Curtea reține că apelul formulat este nefondat, pentru considerentele care urmează a se expune în continuare:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele B. E., B. M., P. Z., B. E., S. E., I. V., S. D. și C. A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Grădinița cu P. Prelungit nr. 5 a orașului M., Școala cu clasele nr. I - VIII nr.1 M., L. T. G. T. M., C. L. al or. M., Primarul or. M. - Instituția Primarului și S. Școala Prahovei ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultând din neaplicarea Legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantelor, în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008, începând cu 1 octombrie 2008, actualizate cu indicele de inflație până la data plații efective, iar în subsidiar, în măsura în care acțiunea nu va fi admisă, să se dispună obligarea pârâtului S. Scoală Prahovei - prin reprezentanții săi legali, la plata sumelor sus - indicate, întrucât acesta, deși a fost mandatat să le reprezinte în dosarul nr._, soluționat prin sentința civilă nr.359/01.03.2011, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost admisă acțiunea formulată de Sindicatului Scoală Prahovei, din culpa acestuia, nu a introdus acțiunea și în numele reclamantelor, deși erau membrii de sindicat, cadre didactice, achitând regulat cotizațiile aferente, fapt ce a generat formularea prezentei acțiuni.

Reclamantele au afirmat că angajatorul le-a plătit diferențele salariale, din eroare, în baza sentinței civile nr.359/1 martie 2011, dar în trimestrul II al anului 2014, constatând că acestea nu figurează în tabelul anexă la cererea de chemare în judecată, a sistat plățile.

Acțiunea este supusă termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, potrivit căruia cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.

De asemenea, conform art. 6 alin.4 din Noul Cod Civil, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, în speță Codul muncii și Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă. Noul cod civil nu-și găsește aplicarea în cauză.

În acest context, în mod legal și întemeiat instanța de fond a apreciat că pretențiile reclamantelor, vizând o perioadă anterioară datei de 25.07.2011( 3 ani anterior datei înregistrării acțiunii la instanța de judecată), respectiv începând cu data de 1 octombrie 2008 și până la data caducității Legii nr. 221 /2008 prin . Legii nr. 330/5.11. 2009, sunt prescrise extinctiv. Cum în cauză nu este incident niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive din cele reglementate de art. 13, 14 și 16 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca prescrisă.

Curtea mai reține în ceea ce privește instituția repunerii în termen că, potrivit art. 186 C.pr.civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

De asemenea, art. 19 din Decretul nr. 167/1958 arată că instanța judecătorească sau organul arbitral poate, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acțiunii, ori să încuviințeze executarea silită.

Cererea de repunere în termen va putea fi făcută numai în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție.

Se constată că motivele invocate de reclamante în sensul că s-au aflat în eroare necunoscând situația că nu au fost înscrise în tabelele anexă la cererea de chemare în judecată soluționată prin sentința civilă nr. 359/1 martie 2011 pronunțată în dosarul nr._ nu pot fi apreciate drept motive întemeiate, de vreme ce înscrierea în tabel presupunea acordarea unui mandat sindicatului, pe care reclamantele nu au făcut dovada că l-au dat. În plus, plățile efectuate din eroare, în baza hotărârii judecătorești mai sus- menționate, au fost sistate începând cu trimestrul II al anului 2014, iar apelantele reclamante au formulat cererea de repunere in termenul de prescripție la data de 25 iulie 2014, peste termenul de o lună prevăzut de lege.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 C.pr.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantele B. E., CNP_, domiciliată în M., .. l C, jud. Prahova, B. M., CNP_, domiciliată în M., .. 1, ., ., jud. Prahova, P. Z., CNP_, domiciliată în M., .. 39, ., B. N. - E., CNP_, domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova, S. E., CNP_, domiciliată în M., . nr. 8, jud. Prahova, I. V., CNP_, domiciliată în M., ., jud. Prahova, S. D., CNP_, domiciliată în M., ., ., C. A., CNP_, domiciliată în M., .. 5, ., ., împotriva sentinței civile nr. 174/20 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT NR. 5 M., cu sediul în M., ., jud. Prahova, ȘCOALA CU C. NR. I - VIII M., cu sediul în or. M., .. 104, jud. Prahova, L. T. G. T. M., cu sediul în M., .. 131, jud. Prahova, C. L. AL OR. M., cu sediul în M., ., jud. Prahova, PRIMARUL OR. M. - INSTITUȚIA PRIMARULUI, cu sediul în M., ., jud. Prahova, S. ȘCOALA PRAHOVEI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 8 iunie 2015.

Președinte, Judecător,

E.-S. L. V.-A. P.

Fiind in CO semnează

Presedintele completului de judecată

Grefier,

N. M.

Red.SEL/tehnored.NM

16 ex./24. 06.2015

d.f._ Tribunalul Prahova

j.f. A. G. H.

Operator de date cu caracter personal

← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 355/2015....  Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 914/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 902/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI