Obligaţie de a face. Decizia nr. 697/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 697/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 1513/114/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 697
Ședința publică din data de 13 mai 2015
Președinte - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanții T. G., domiciliat în B., . A 1, ., ., R. A., domiciliată în B., cartier D. 1, .. 3, . și C. I., domiciliat în B., .. 14, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 1123/17 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâta „B.” S.A., cu sediul în B., ., jud. B..
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 lit. l din OUG nr. 80/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-reclamanți T. G., R. A. și C. I., reprezentați de avocat D. C. din Baroul B., lipsind intimata-pârâtă ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că, în cadrul etapei scrise a procesului, intimata a depus la dosar întâmpinare, înregistrată sub nr. 4670/6.03.2015, iar apelanții au formulat răspuns la întâmpinare, înregistrat sub nr. 6682/27.03.2015.
Avocat D. C., pentru apelanții-reclamanți, depune la dosar împuternicirea avocațială, vizată de către Curte și declară că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri și în temeiul art. 392 din noul Cod de procedură civilă, dispune deschiderea dezbaterilor.
Avocat D. C., având cuvântul pentru apelanții-reclamanți T. G., R. A. și C. I., pe linia criticilor dezvoltate pe larg în cuprinsul cererii depuse în scris la dosar, solicită admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Învederează că în speță nu se poate pune problema autorității de lucru judecat, astfel cum în mod greșit a stabilit tribunalul, nefiind incidente disp. art. 430-431 din noul Cod de procedură civilă.
Aceasta, deoarece obiectul litigiului în speță este reprezentat de cererea reclamanților privind activitatea lucrată în grupa a II-a de muncă, în procent de 10%, iar în anul 2009 s-a soluționat acțiunea prin care solicitau recunoașterea grupei I de muncă.
Totodată, apreciază că dacă s-ar refuza recunoașterea acestui drept, s-ar realiza încălcarea unui drept câștigat de reclamanți urmare muncii depuse în cadrul societății pârâte - Secția de cazangerie, în condițiile deosebite cerute de actul normativ incident.
Curtea, în temeiul art. 394 din noul Cod de procedură civilă, dispune închiderea dezbaterilor și rămâne în pronunțare asupra apelului, iar după deliberare decide următoarea soluție:
CURTEA,
Deliberând, conform art. 395 din noul Cod de procedură civilă, asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub număr de dosar_, reclamanții T. G., R. A. și C. I. au chemat-o în judecată pe pârâta . ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună înscrierea în carnetele de muncă a grupei a II-a de muncă, în procent de 10%, pentru activitatea desfășurată în perioadele 15.07.1981 – 01.04.2001 (reclamantul T. G.), 01.04.1982 – 01.04.2001 (reclamanta R. A.), 08.12.1978 – 21.10.1980 și 27.04.1982 – 01.04.2001 (reclamantul C. I.).
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat că au promovat o acțiune împotriva pârâtei, pentru a li se recunoaște grupa I de muncă, acțiune ce a fost soluționată prin sentința civilă nr. 791/05.10.2009 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ . În cadrul probei cu expertiză administrată în acest dosar, expertul desemnat să verifice condițiile de lucru a concluzionat că au desfășurat activitate în procent de 90% în grupa I de muncă și de 10% în grupa a II-a de muncă.
În termenul legal stabilit de art. 201 alin. 5, rap. la alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, pârâta . depus întâmpinare, prin care a învederat că a procedat la anularea mențiunilor din carnetele de muncă, înscriind datele reținute în dispozitivul sentinței civile nr. 791/05.10.2009 pronunțată de Tribunalul B..
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2014, instanța de fond, din oficiu, a invocat și a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat.
La aceeași dată, Tribunalul B. a pronunțat sentința civilă nr. 1123, prin care a admis excepția invocată din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Obiectul litigiului îl reprezintă cererea reclamanților de a se constata că au lucrat în grupa II-a de muncă, în procent de 10%.
La data de 05.10.2009, prin sentința civilă nr. 791, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de aceiași reclamanți, având același obiect (constatarea că au lucrat în grupa de I muncă, în aceleași perioade), împotriva aceleiași pârâte. Instanța a apreciat că este același obiect, chiar dacă s-a precizat o altă grupă de muncă în prezenta cauză și un alt procent, întrucât perioadele pentru care reclamanții au pretins recunoașterea grupei de muncă sunt aceleași; în dosarul nr._ s-a constatat, pe baza raportului de expertiză efectuat, că activitatea a fost prestată în procent de 90% în grupa I de muncă, iar 10% în grupa a II-a de muncă, fără ca reclamanții să formuleze obiecțiuni și fără să își precizeze acțiunea, sub aspectul procentului lucrat și al grupei de muncă; s-a analizat în sentința civilă nr. 791/05.10.2009 posibilitatea încadrării reclamanților în grupa de muncă, respectiv din procentul pretins, de 100%, în procentul de 90%.
În acest context, tribunalul a constatat că printr-o hotărâre definitivă (irevocabilă, în raport de normele procedurale aplicabile sentinței analizate, art. 377 alin. 2 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă), acțiunea reclamanților a fost admisă, există identitate de părți și obiect între cele două acțiuni, cauza juridică este aceeași (raportul de muncă cu pârâta, condițiile de lucru), considerente pentru care a apreciat că sunt întrunite dispozițiile art. 430 și art. 431 din codul de procedură civilă (identitatea de părți, obiect și cauză), astfel că pârâta nu mai putea fi chemată în judecată pentru aceleași pretenții.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termenul legal reglementat de art. 215 din Legea nr. 62/2011, reclamanții T. G., R. A. și C. I., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că în mod greșit s-a considerat că în speță există autoritate de lucru judecat, tribunalul realizând „o forțare” a textului de lege, printr-o interpretare proprie și eronată a cauzei deduse judecății.
Au precizat apelanții că în procesul anterior au solicitat să li se recunoască grupa I de muncă, ori în prezenta cauză au cerut să se constate că au lucrat în grupa a II-a de muncă, iar faptul că s-au prevalat de expertiza efectuată în anul 2009 a fost tocmai pentru a-și demonstra dreptul legitim de a obține, printr-o hotărâre judecătorească, constatarea activității desfășurată în grupa a II-a de muncă.
Au apreciat apelanții că dacă s-ar refuza recunoașterea dreptului de încadrare în grupa a II-a de muncă, în procent de 10%, ar însemna că li se încalcă un drept legitim câștigat ca urmare a muncii depuse.
S-a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Intimata . a formulat întâmpinare, înregistrată sub nr. 4670/6.03.2015, prin care a reiterat aspectele invocate la fond, cu privire la faptul că a înscris în carnetele de muncă ale apelanților mențiunile din dispozitivul sentinței civile nr. 791/2009 pronunțată de Tribunalul B..
Apelanții au formulat răspuns la întâmpinare, înregistrat sub nr. 6682/27.03.2015, prin care au solicitat respingerea ca nefondate a apărărilor formulate de către intimată.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 478 din noul Cod de procedură civilă, care statuează limitele efectului devolutiv al apelului și având în vedere dispozițiile art. 479 alin. 1 teza I din noul Cod de procedură civilă, conform cărora instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea apreciază ca fondat apelul declarat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Cu titlu preliminar, Curtea reamintește că potrivit dispozițiilor art. 430 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă (act normativ incident speței în raport de data inițierii litigiului – 13.05.2014), hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului ori statuează asupra unei excepții procesuale sau asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
Potrivit doctrinei, există autoritate de lucru judecat când cea de-a doua cerere de chemare în judecată este identică, sub aspectul părților, cauzei și obiectului cu prima cerere de chemare în judecată, ce a fost soluționată printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
În afara acestor elemente, toate celelalte date care diferențiază cele două cauze au caracter formal și irelevant în evaluarea autorității de lucru judecat, esențial pentru securitatea raporturilor juridice fiind faptul de a nu se putea recunoaște, în favoarea unei părți, printr-o hotărâre subsecventă, un drept ce i s-a refuzat printr-o hotărâre judecătorească anterioară.
În speța pendinte, contrar celor reținute de prima instanță, nu ne aflăm însă în prezența unei autorități de lucru judecat, întrucât obiectul celor două cereri de chemare în judecată este diferit.
Curtea reamintește că obiectul reprezintă atât pretenția formulată prin cerere, cât și dreptul subiectiv invocat.
Plecând de la această definiție, nu se poate discuta despre o identitate de obiect a celor două cauze, atât timp cât în cea soluționată prin sentința civilă nr. 791/5.10.2009 a Tribunalului B. s-a solicitat să se constate că reclamanții au desfășurat o activitate ce se încadrează în grupa I de muncă, iar în cauza pendinte aceștia au solicitat să se constate că activitatea desfășurată în perioada indicată în cererea de chemare în judecată se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Faptul că apelanții-reclamanți au invocat, cu titlu probatoriu, expertiza efectuată în dosarul anterior, nu poate fi apreciat ca o dovadă a identității de obiect dintre cele două cereri de chemare în judecată, în condițiile în care atât pretenția formulată, cât și dreptul subiectiv invocat sunt diferite (încadrarea în grupa I de muncă, conform Anexei I a Ordinului nr. 50/1990 - speța anterioară, respectiv încadrarea în grupa a II-a de muncă, conform Anexei II a Ordinului nr. 50/1990 - litigiul pendinte).
Atât timp cât apelanții-reclamanți nu au solicitat în cauza ce a fost finalizată prin sentința civilă nr. 791/5.10.2009, recunoașterea dreptului de a li se încadra în grupa a II-a de muncă activitatea identificată ca atare în raportul de expertiză efectuat în acel dosar, nu se poate considera că în prezenta speță aceștia ar încerca să obțină, uzând de un nou demers judiciar, recunoașterea unui drept ce le-ar fi fost refuzat în litigiul anterior, întrucât numai într-o atare ipoteză s-ar fi putut discuta de incidența autorității de lucru judecat.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, constatând că în cauză nu există identitate de obiect între cele două cereri de chemare în judecată, Curtea stabilește că în mod greșit prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din noul Cod de procedură civilă, texte de lege în baza cărora a admis excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu.
Având în vedere solicitarea expresă a apelanților, de a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond și în raport de faptul că, urmare a greșitei admiteri a excepției autorității de lucru judecat, prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, Curtea va proceda, în temeiul art. 480 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă, la anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, Tribunalul B., pentru a proceda la soluționarea pe fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții T. G., domiciliat în B., . A 1, ., ., R. A., domiciliată în B., cartier D. 1, .. 3, . și C. I., domiciliat în B., .. 14, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 1123/17 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâta „B.” S.A., cu sediul în B., ., jud. B. și în consecință:
Anulează sentința civilă nr. 1123/17 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul B..
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2015.
Președinte, Judecător,
A.-C. B. E. S.
Grefier,
C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red. ACB
Tehnored. CC
6 ex./3.06.2015
d.f. nr._ - Tribunalul B.
j.f. M. N.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 583/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 87/2015.... → |
|---|
