Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 374/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 374/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 374/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 374
Ședința publică din data de 12 martie 2015
Președinte - V. D.
Judecător - M. G.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul C. NAȚIONAL AL POLITISTILOR, cu sediul în București, .. 6, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1951 pronunțată la data de 10 septembrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. I. A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat G. A., cu sediul în Câmpina, . V., nr. 19, județul Prahova.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 5 martie 2015 și respectiv 12 martie 2015, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamantul D. I. A. a solicitat obligarea pârâtului C. Național al Polițiștilor la plata sumei de 11.736 lei, reprezentând procentul de 25% din drepturile sale salariale aferente perioadei iulie – noiembrie 2010, cât și a dobânzii legale aferente și actualizarea cu indicele inflației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este funcționar public cu statut special, respectiv polițist, iar în perioada 19.09.2008 – 15.04.2011 a deținut funcția de președinte în cadrul Biroului Executiv Central al pârâtului C. Național al Polițiștilor. A susținut că, în considerarea prevederilor Legii nr. 118/ 2010, în perioada 11.10. – 21.12.2010 a achitat instituției pârâte procentul de 25% din drepturile sale salariale primite în intervalul iulie – noiembrie 2010.
Totodată, a susținut că, deși prin Hotărârea nr. 159/14.10.2010, emisă de pârât, s-a aprobat reducerea cu 25 % a drepturilor salariale ale personalului permanent al acestuia, până la data de 31.12.2010, ulterior respectivele sume au fost restituite.
Cu toate acestea, deși la data de 12.04.2011 a solicitat pârâtului, în scris, restituirea sumelor achitate cu această destinație, cererea i s-a respins. A susținut că se impune admiterea acțiunii sale, întrucât dispozițiile Legii nr. 118/ 2010 nu se puteau aplica decât sectorului bugetar, în timp ce pârâtul nu este autoritate sau instituție publică, ci persoană juridică de drept public, iar drepturile salariale ale polițiștilor detașați în cadrul său se onorează din fondurile proprii, care nu sunt publice.
A mai arătat că, de vreme ce banii plătiți de el pârâtului nu au fost virați bugetului de stat, rămânând la dispoziția pârâtului, acesta s-a îmbogățit fără justă cauză, în timp ce patrimoniul său a fost diminuat cu aceeași valoare. Pe de altă parte, a susținut că, prin plățile efectuate, el nu a vrut să gratifice pârâtul, ci a avut în vedere exclusiv dispozițiile Legii nr. 118/ 2010, care însă nu se aplicau polițiștilor salarizați de pârât.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 118/ 2010, H.G. nr. 1305/ 2002, Codul muncii și art. 992 Cod civil.
În procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, reclamantul a înaintat cerere de modificare și completare a acțiunii, în sensul că, în principal, temeiul de drept invocat este reprezentat de art. 1092 Cod civil, iar numai în subsidiar de art. 992 cod civil.
La data de 17.10.2013 pârâtul a despus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neteneinică și nefondată, atât timp cât nu este vorba de o reținere salarială, ci despre o depunere voluntară individuală a acestuia..
Totodată, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat, întrucât Curtea de Aplel Ploiești s-a pronunțat prin sentința nr. 439/04.12.2012 în dosarul nr._, având același obiect, între aceleași părți, în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
A mai invocat pârâta și excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsă de obiect, astfel cum prevede art. 8 alin 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv nu a indicat actul administrativ unilateral atacat.
Totodată pârâta a invocat și excepția tardivității îndeplinirii procedurii prealabile raportat al art. 7 alin 7 din Legea nr. 554/2004 conform căreia plângerea prealabilă în cauzul actelor administrative unilaterale se pot introduce, pentru motive temeinice și peste termenul prevăzut la alin 1, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului.
În plus, pârâta a mai invocat și excepția netimbrării cererii prevăzut de art. 16 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Ca urmare a formulării întâmpinării de către pârât, reclamantul a înaintat răspuns la aceasta, în cuprinsul căruia a invocat, printre altele, că obiectul acțiunii îl constituie restituirea unor drepturi bănești, de natură salarială, ceea ce atrage și scutirea de la plata timbrajului aferent. Totodată, a precizat că cererea de chemare în judecată nu se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 554/ 2004.
La termenul de judecată din data de 13.05.2014, Tribunalul Prahova Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, față de precizările reclamantului, conform cărora cererea de chemare în judecată are ca obiect drepturi salariale, a pus în discuție necesitatea transpunerii cauzei la Secția I Civilă a Tribunalului Prahova.
Prin încheierea din data de 13.05.2014, Tribunalul Prahova Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus transpunerea dosarului la Secția I civilă a Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în principal, reclamantul se întemeiază pe plata nedatorată, iar în subsidiar, pe îmbogățirea fără justă cauză, litigiul având un caracter pur civil, ce nu atrage competența instanței de contencios administrativ, cu atât mai mult cu cât însuși reclamantul a susținut că acțiunea nu a fost promovată în baza Legii nr. 554/ 2004.
De asemenea, instanța constată că pretențiile deduse judecății sunt aferente perioadei în care reclamantul a fost detașat la pârâtul C. Național al Polițiștilor, timp în care a fost salarizat din fondurile acestuia, care nu sunt finanțate de Ministerul Administrației și Internelor.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova Secția I Civilă, cauza a fost înregistrata sub nr._ *.
Prin sentința civilă nr. 1951 pronunțată la data de 10 septembrie 2014, Tribunalul Prahova a respinge excepțiile autorității de lucru judecat, inadmisibilității acțiunii pentru lipsa de obiect și netimbrării, invocate de pârâtă prin întâmpinare.
A admis în parte acțiunea completată formulată de reclamantul D. I. A., în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL AL POLITISTILOR, a obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 11.736 lei, reprezentând cota de 25% din drepturile salariale cuvenite pentru perioada iulie – noiembrie, 2010, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, ca neîntemeiat.
A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit disp. 248 alin.1 C.pr.civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
Astfel, în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, în condițiile în care între cauza care a facut obiectul dosarului nr._ și cauza de față, care face obiectul dosarului nr._ exista tripla identitate de părți, obiect și cauză, dar în speță nu sunt incidente prev.art. 1201 C.civ. si art. 166 C.pr.civ.
Actiunea civilă pronunțată în primul dosar a fost respinsă prin sentința civilă nr. 439/04.12.2012 a Curtii de Apel Ploiești, nu pe fondul cauzei, ci pe inadmisibilității acțiunii, curtea de apel apreciind ca în situatia în care reclamantul nu a precizeazt care este actul administrativ atacat, nu poate verifica existența unui obiect al acțiunii judiciare, raportat la prev. art. 8 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsă de obiect, astfel cum prevede art. 8 alin 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv nu a indicat actul administrativ unilateral atacat, instanța a respins-o, reținând că obiectul prezentei cererii îl constituie restituirea unor drepturi bănești întemeiate pe disp art. 1092 în principal, art. 992 în subsidiar, precum și dispozițiile Legii nr. 118/2010, HG nr. 1305/2002, art. 38, 169, 170 codul muncii.
Instanța a respins și excepția netimbrării cererii, reținând că potrivit art. 270 codul muncii cauzele care au ca obiect soluționarea conflictelor de muncă sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar, iar potrivit art. 29 alin 4 din OUG nr. 80/2013 acțiunile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici cu statut special sunt asimilate conflictelor de muncă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamantul este funcționar public cu statut special, respectiv polițist, iar în perioada 19.09.2008 – 15.04.2011 a deținut funcția de președinte în cadrul Biroului Executiv Central al pârâtului C. Național al Polițiștilor.
Prin Hotărârea nr. 159/14.10.2010, emisă de pârât, s-a aprobat reducerea cu 25% a drepturilor salariale ale personalului permanent al acestuia, până la data de 31.12.2010, în baza Legii nr. 118/2010 și art. 50 alin 4 lit. a din HG nr. 1305/2002, ca măsură de solidaritate socială cu ceilalți polițiști.
Prevederile Legii nr. 118/2010 se aplică salariaților din autoritățile și instituțiile publice ale căror venituri și alte drepturi salariale sunt plătite din fonduri bugetare.
Potrivit art. 50 alin. 4 din H.G. nr. 1305/ 2002 membrii Corpului aflați în activitate, încadrați în funcții conform alin. (1) și (2), își păstrează calitatea de polițist și beneficiază de drepturile și obligațiile specifice prevăzute în Legea nr. 360/2002, mai puțin drepturile salariale, care vor fi suportate de Corp.
Conform art. 2 din HG nr. 1305/2002 C. Național al Politistilor, reprezintă forma de organizare pe criteriul profesional, autonomă, apolitica și nonprofit a politistilor. C. este constituit și își exercita atribuțiile în scopul promovării intereselor profesionale, sociale, culturale și sportive ale membrilor săi, prevăzute de legislația în domeniu, precum și al apărării drepturilor legitime ale acestora.
De asemenea art. 3 prevede că C. este persoana juridică de drept public, fiind autonom față de structurile din care provin membrii săi, și este format din departamente și organizații teritoriale.
În aceste condiții, atata timp cât C. nu este autoritate sau instituție publică, ci persoană juridică de drept public, drepturile salarale ala polițiștilor detașați la Corp fiind efectuate din fondurile acestuia, care nu sunt fonduri publice, reducerea cu 25% a acestora conform Legii ne. 118/2010 nu se poate aplica.
Dispozițiile art. 1341 din codul civil, prevăd că: “(1)cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire. (2) nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de libertate sa gestiune de afaceri. (3) se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenția de a stinge o datorie proprie.”
Potrivit chitanțelor (f.3) plațile efectuate de reclamant reprezentu contravaloare restituire reținere 25% conform Legii nr. 118/2010, lege neaplicabilă însă polițiștilor salarizați din veniturile proprii ale Corpului, fapt pentru care instanța nu poate primi apărările pârâtei, în sensul că banii respectivi au fost predați voluntar.
Pentru acete considerente și ținând cont de textele legale invocate, instanța a admite în parte acțiunea completată, a obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 11.736 lei, reprezentând cota de 25% din drepturile salariale cuvenite pentru perioada iulie – noiembrie, 2010, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Tribunalul a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente, ca neîntemeiat. Astfel, soluția actualizării cu indicele de inflație are în vedere și principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de Codul civil, potrivit căruia daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsită partea. Suma rezultată din actualizarea în raport cu rata inflației a prejudiciului rezultat din drepturile salariale ce nu au fost acordate. Astfel, riscul devalorizării leului a fost pus în sarcina pârâtei.
Acordând suma actualizată, instanța a urmărit ca prejudiciul efectiv creat prin devalorizarea monedei naționale să fie acoperit.
Daunele sub forma dobânzii au reglementare juridică diferită însă cu același scop și anume să acopere integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății, prejudiciu care este acoperit, prin actualizarea sumelor de bani stabilite cu titlu de diferențe salariale, în raport cu rata inflației și tocmai din acest motiv, tribunalul a apreciat că este beneficiul creditorilor reclamanți de a opta între cele două forme de actualizare, și nu de a le solicita concomitent, cât timp scopul lor este același de a acoperi beneficiul de care a fost lipsit, dacă sumele datorate ar fi fost achitate la timp și în cuantumul datorat.
Tribunalul a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C. Național al Polițiștilor, învederând cu privire la excepția necompetenței materiale a instanței că, competentă să soluționeze pe fond cererea reclamantului intimat este instanța de contencios administrativ având în vedere că drepturile de orice natură stabilite unui funcționar public cu statut special și pe cale de consecință sumele de bani intrate/ieșite din patrimoniul angajatorului către reclamant și invers, se realizează prin acte administrative emanate de la angajator, respectiv C. Național al Polițiștilor.
Consideră că, aceasta este și situația de față supusă controlului judiciar, drepturile salariale plătite de angajator fiind stabilite prin Dispoziții de resurse umane, dar și intrările în Casieria Corpului fiind urmarea unor Decizii ale Președintelui Corpului. Reclamantul interpretează eronat raportul juridic dintre el și angajator ca fiind unul de natura cvasicontract invocând prevederi ale Codului civil aplicabile acestora. Reclamantul a primit drepturi salariale și deasemenea i-au fost reținute drepturi salariale conform unor acte administrative emise de angajator, respectiv decizii ale Președintelui Corpului. Motivul pentru care reclamantul încearcă să inducă în eroare instanța prin temeiurile de drept invocate, este că reclamantul însuși a fost cel care a emis deciziile de reținere a sumelor pe care acum le solicită în obiectul cererii. Astfel în perioada supusă atenției, D. I. A. îndeplinea funcția de președinte al Corpului Național al Polițiștilor (și nu doar de președinte al Biroului Executiv Central, așa cum se prezintă în cerere), iar în această calitate a emis Decizia nr. 7/3 din 10.01.2011 (anexată prezentei), prin care a dispus trezorierului general și Președintelui comisiei buget-finanțe reducerea drepturilor salariale acordate pentru luna decembrie 2010 și recuperarea celor 25% acordate la drepturile salariale pentru perioada 14.10._10.
Învederează instanței că există act administrativ care reglementează raportul juridic suspus controlului judiciar, însă reclamantul cu rea credință susține temeiuri de drept pe care le consideră neaplicabile situației de față.
Pe cale de consecință, având în vedere existența unui act administrativ și calitatea angajatorului și angajatului, solicită instanței admiterea excepției necompetenței materiale, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre judecare instanței competente.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, susține că, instanța de fond a reținut că sentința civilă nr. 439/04.12.2012 a Curții de Apel Ploiești, a fost respinsă nu pe fond, ci ca urmare a inadmisibilității acțiunii apreciind că în situația în care reclamantul nu a precizat care este actul administrativ atacat, nu poate verifica existența unui obiect al acțiunii judiciare, raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Precizează că, a înțeles să invoce această excepție întrucât raportul juridic supus controlului judiciar este guvernat de un act administrativ, respectiv Decizia nr. 7/3 din 10.01.2011 (anexată prezentei), însă reclamantul cu rea credința nu l-a invocat instanței, fiind emis chiar de către el în calitate de președinte al Corpului Național al Polițiștilor (și nu doar de președinte al Biroului Executiv Central, așa cum se prezintă în cerere, cu scopul de a induce în eroare instanța).
Pe cale de consecință, având în vedere îndeplinirea condițiilor de triplă identitate de părți, obiect și cauză în sentința civilă nr. 439/2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._, solicită instanței admiterea excepției.
Pe fond, susține că, instanța de fond a reținut în mod corect că potrivit art. 50 alin. 4 din HG nr. 1305/2002 membrii Corpului aflați în activitate, încadrați în funcții conform alin. 1 și 2, își păstrează calitatea de polițiști și beneficiază de drepturile și obligațiile specifice prevăzute în Legea nr. 360/2002, mai puțin drepturile salariale care vor fi suportate de către Corp. Pentru corectitudinea reținerii mai sus rubricate trebuie însă completat cu ceea ce prevede explicit textul articolului 50 alin. 4 invocat și anume că acele drepturi salariale suportate de către Corp sunt stabilite prin legislația privind salarizarea polițiștilor.
Astfel, legislația de salarizare a polițiștilor impune pentru stabilirea drepturilor salariale ale fiecărui polițist, deci și a celor detașați la Corp, emiterea unor acte administrative, respectiv Dispoziții de resurse umane și Decizii ale Președintelui Corpului. În aceste condiții a fost emisă de către președintele Corpului Decizia nr. 7/3 din 10.01.2011 (anexată prezentei), care completează dispozițiile referitoare la stabilirea drepturilor salariale și care conform art. 43 lit. f din HG nr. 1305/2002 emite decizii pentru organizarea și desfășurarea activității Corpului.
Arată că, reclamantul fiind un funcționar public cu statut special, drepturile salariale și orice alte drepturi sunt stabilite de către legislația aplicabilă polițiștilor, fiind doar suportate de către Corp. Astfel că atât pentru plata acestor drepturi salariale cât și pentru încasarea de către angajator, acesta din urmă emite acte administrative aplicabile angajaților, respectiv reclamantului intimat, astfel încât nu ne aflăm în situația prevăzută de cod civil Capitolul IV - Despre cvasi-contracte, și Capitolul 8 - despre stingerea obligațiilor, ci în situația reglementată de art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, obiectul fiind raportul juridic guvernat de actul administrativ care prevede explicit plata sumelor invocate de către reclamantul intimat.
Solicită admiterea apelului, casarea sentinței civile nr. 899/2014 ca fiind nelegală, netemeinică și nefondată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Într-adevăr, potrivit Hotărârii nr.1305/2002 la art. 1 - C. Național al Polițiștilor se organizează și funcționează potrivit Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și celorlalte prevederi legale care reglementează activitatea structurilor din care provin membrii săi.
C. Național al Polițiștilor funcționează, potrivit legii, în cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
La art. art. 47 - (1) Veniturile Corpului se constituie din:
a) taxa de înscriere, cotizații lunare ale membrilor, venituri realizate din manifestări științifice, culturale și sportive și din drepturi editoriale;
b) resurse obținute de la bugetul de stat și/sau bugetele locale, în condițiile legii;
c) donații și sponsorizări din partea persoanelor fizice sau juridice, din țară ori străinătate, în condițiile legii și ale normelor instituite de ministrul administrației și internelor;
d) chirii, dobânzi și orice alte surse legale;
e) cota-parte din veniturile încasate de consiliile teritoriale, virată Corpului în condițiile art. 36 lit. d).
(2) Patrimoniul Corpului este folosit exclusiv pentru realizarea scopului acestuia.
(3) Biroul executiv central întocmește anual proiectul bugetului de venituri și cheltuieli al Corpului, pe care îl supune aprobării Consiliului național al Corpului.
Iar la art.50 pct.4 alin.a drepturile salariale stabilite prin legislația privind salarizarea polițiștilor se vor suporta de către Corp, potrivit bugetului de venituri și cheltuieli al acestuia;
Potrivit Legii nr.118/2010 la art.1 se prevede că “Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
(2) În situația în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei.
*) Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, se majorează în două etape, astfel:
a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012;
b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012
În cazul schimbării condițiilor în care își desfășoară activitatea, personalul beneficiază de noile drepturi la nivelul acordat funcțiilor actuale similare de la noile locuri de muncă (a se vedea art. 1 alin. 2 și alin. 4 din O.U.G. nr. 19/2012).
În cuprinsul Art. 2 - (1) se menționează faptul că „se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare al acestora:
a)*) cuantumul drepturilor reprezentând salarizarea în valută și alte drepturi în valută și în lei ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate și, respectiv, ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prevăzute în anexa nr. V/3 la Legea-cadru nr. 330/2009 și în Hotărârea Guvernului nr. 837/1995 cu privire la criteriile de salarizare în valută și celelalte drepturi în valută și în lei ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv în Hotărârea Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările și completările ulterioare;
b)*) drepturile prevăzute la art. 104 alin. (3) și art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare;
c) cuantumul drepturilor specifice pentru activitățile desfășurate în instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, prevăzute la pct. 3 alin. (1) și (2), pct. 4 alin. (1), pct. 6, 8, 10, 11 și 12 din anexa nr. IV/2 la Legea-cadru nr. 330/2009;
d)*) cuantumul compensației bănești, respectiv al alocației valorice pentru drepturile de hrană și, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum și valoarea financiară a drepturilor de echipament;
e) compensația lunară pentru chirie.
(2) Valoarea drepturilor/cheltuielilor cu asistența medicală, medicamente și proteze aferente personalului propriu, pentru care legislația în vigoare la data publicării prezentei legi prevede decontarea integral de la bugetul de stat, bugetele de asigurări sociale, bugetele locale sau, după caz, bugetele fondurilor speciale, se reduce cu 25%.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul alocațiilor de hrană acordate personalului încadrat în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională pe perioada participării la misiunile prevăzute la art. 2 lit. a) - d) din Legea nr. 42/2004 privind participarea forțelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, cu modificările ulterioare.
(4)*) Suma forfetară prevăzută la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, destinată plății drepturilor bănești ale persoanelor angajate la birourile parlamentare ale deputaților și senatorilor, se diminuează cu 25%.”
Ori, față de dispozițiile legale mai sus menționate nu poate fi primită susținerea intimatei în sensul că Legea nr.118/2010 prevedea reducerea salariilor personalului instituțiilor publice doar dacă acestea sunt finanțate de la bugetul de stat, astfel că această reducere nu i-ar fi fost aplicabilă.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea va reține că sub acest aspect apelul este fondat urmând a fi admis, astfel că acțiunea formulată de reclamant sub aspectul restituirii sumelor reținute este nefondată.
În ceea ce privește critica privind necompetenta materială a instanței care a pronunțat hotărârea în fond, urmează a fi respinsă ca nefondată, deoarece obiectul cererii nu îl constituie anularea unui act administrativ sau refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
Obiectul acțiunii îl constituie drepturi de natură salarială - restituirea unor drepturi bănești, temeiul de drept fiind Legea nr.118/2010, HG. Nr.1305/2002, astfel că în mod corect a procedat tribunalul reținând cauza pentru soluționare.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, de asemenea în mod corect a reținut instanța de fond, că deoarece respingerea acțiunii anterioare nu s-a făcut pe fondul cauzei, ci prin admiterea excepției inadmisibilității acțiunii nu se poate vorbi de o autoritate de lucru judecat.
Față de considerentele mai sus menționate, Curtea în temeiul disp.art. 480 c.pr.civilă, va admite apelul și va schimba în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul C. NAȚIONAL AL POLITISTILOR, cu sediul în București, .. 6, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1951 pronunțată la data de 10 septembrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. I. A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat G. A., cu sediul în Câmpina, . V., nr. 19, județul Prahova.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2015.
Președinte, Judecător,
V. D. M. G.
Grefier,
C. O.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. VD
Tehnored.CO
4 ex./24.03.2015
d.f._ Trib. Prahova
j.f. M. N.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 442/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2290/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
