Acţiune în constatare. Sentința nr. 2290/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2290/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 363/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 363
Ședința publică din data de 12 martie 2015
Președinte - C. P.
Judecător - V. D.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta ., cu sediul în Ploiești, .. 255, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2290 pronunțată la data de 14 octombrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. R. - F., domiciliată în Ploiești, ., nr. 1, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă D. R.-F., reprezentată de avocat D. D. I. în substituirea domnului avocat C. C. G. din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este motivat și declarat în termen, la dosar s-a depus întâmpinare, iar apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat D. D. I. pentru intimată depune la dosar practică judiciară și arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat D. D. I. pentru intimată având cuvântul solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, pentru motivele arătate prin întâmpinare.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 31.01.2014 sub dosar nr._ reclamanta D. R. - F., a chemat în judecată pe pârâta . solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în perioadele de muncă menționate în anexa la cererea de chemare în judecată a lucrat în locuri și în condiții de muncă care se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100 %. Nu solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de salariată a societății pârâte și apreciază că este îndreptățită să beneficieze de grupă superioară de muncă având în vedere locurile sale de muncă, condițiile de muncă și activitățile desfășurate conform fiecărei meserii.
A precizat reclamanta că pârâta S.C. P. L. S.A. reprezenta în perioadele deduse judecații un combinat petrochimic cu o structură complexă, care avea în componența sa 3 unități distincte: rafinăria de combustibili (benzine, motorine, petrol), rafinăria de lubrifianți (uleiuri lubrifiante, unsori, vaseline, aditivi, uleiuri albe, bitum, parafină, etc).
A mai arătat reclamanta faptul că la locurile de muncă erau în permanență următoarele noxe: părticele metalice în atmosferă, rezultate în activitatea de tăiere, polizare, șlefuire cu materiale abrazive; existența vaporilor de hidrocarburi aromatice (benzen, toluen); aer puternic poluat cu produse petroliere volatile, amoniac, metanol, hidrogen sulfurat, acid sulfuric, acid clorhidric, anhidrida maleica, bioxid de sulf; zgomot mare și vibrații puternice; domeniu de temperaturi și presiuni extreme; hidrocarburi aromatice (benzen, toluen), amoniac; procese tehnologice cu risc mare de explozie și incendiu; stare permanentă de stres.
Legat de condițiile de muncă menționează reclamanta faptul că din situația noxelor locurilor de munca întocmită de Laboratorul de toxicologie și prezentat de angajator, rezultă depășiri de noxe confirmate prin buletine de expertizare a locurilor de muncă la secțiile și instalațiile la care și-a desfășurat activitatea.
Totodată, precizează reclamanta că locurile sale de muncă erau cuprinse în Lista locurilor cu condiții periculoase și datorită condițiilor de microclimat și toxicitate, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii, pericol de intoxicare. Activitățile desfășurate efectiv presupunea lucrul cu substanțe corozive, iritante, toxice, substanțe cu caracter exploziv și inflamabile.
Acțiunea a fost întemeiată în drept, invocându-se dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 și Ordinului nr. 125/1990 ale Ministerului Muncii și Protecției Sociale pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionarii; H.G. nr. 456/1990 și H.G. nr. 559/1990, 0rdinul nr. 969/1990, privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimica si petrochimica; HG nr. 969/1990.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri (f.9-28).
Pârâta . a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată, deoarece reclamantei i s-a acordat grupa de muncă în conformitate cu actele normative speciale emise de către Guvern și Ministerul Industriei Chimice și Petrochimice pentru sectoarele din subordinea acestui minister (HG 559/1990, HG 456/1990 și Ordinul nr.969/1990) și după metodologia prevăzuta în Ordinul nr.50/1990 iar potrivit art. l din Ordinul Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice nr. 969/1990 pentru aplicarea în unitățile subordonate Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice a Hotărârilor Guvernului României nr. 456/1990 și nr. 559/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimică și petrochimică, "Personalul unităților din subordinea Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice care lucrează în instalații, locuri de muncă, activități și categorii profesionale de personal cuprinse în anexele la hotărârile Guvernului nr. 456/1990 și nr. 559/1990, precum și în art. 2 din Hotărârea guvernului nr. 456/1990, beneficiază de încadrarea în grupa I de muncă în vederea pensionarii, în condițiile respectării metodologiei prevăzute în Ordinul nr. 50/1990 emis de Ministerul Muncii și Ocrotirilor sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru protecția muncii."
Pârâta a depus înscrisuri (f 33-108).
În dovedirea acțiunii, instanța a încuviințat reclamatei proba cu înscrisuri și cea cu expertiză specialitatea Chimia si Ingineria Substanțelor Organice, Petrochimice si Carbochimice, raportul fiind întocmit de expert L. M. C..
Prin sentința civilă nr. 2290 pronunțată la data de 14 octombrie 2014, Tribunalul Prahova a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta D. R. - F., în contradictoriu cu pârâta ., și în consecință:
A constatat că reclamanta beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%, pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, pentru perioadele specificate conform raportului de expertiză L. M. C., inclusiv răspuns la obiecțiuni, respectiv: 11.01._79, 01.02._97 și 18.03._01.
A Obligat pârâta să elibereze reclamantei adeverință din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceasta și-a desfășurat activitatea.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit alin.1 pct.1 din Ordinul nr.50/1990, „în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1”, iar conform pct.2 al aceluiași ordin, în grupa a – II - a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.
Ținând cont de faptul că, în aceste locuri de muncă își desfășoară activitatea diferite categorii de personal, ordinul sus - menționat prevede la art.3 că „Beneficiază de încadrarea în grupele I și a – II - a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, C.T.C., precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 și 2”.
În art.6 se stabilește că nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a – II - a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii, etc), această posibilitate a conducerii dând naștere la subiectivism și interpretări eronate.
La rândul său, art.7 prevede că încadrarea în grupa I și a - II - a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% din programul de lucru.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară efectuat de expert judiciar L. M. C., locurile de muncă și activitățile desfășurate de reclamantă se încadrează în art. art. 3, 4, 6, 7, 14, pct. 60 la Anexa I grupa I de munca din Ordinul 50/1990, pct. 5 și 8 din "Lista locurilor de munca grupa I" din HG 456/1990, pct. 2 din Anexa Grupa Ide muncă din HG 559/1990, pentru perioadele arătate în concluziile aceluiași raport.
Noțiunea de grupă de muncă există în reglementările romanești din domeniul pensiilor de peste 50 de ani, aceasta reprezentând o recunoaștere din partea statului ca în procesul muncii desfășurat în condiții vătămătoare, grele sau periculoase, organismul uman este prematur degradat ca urmare a acțiunii combinate și de durată a noxelor profesionale și a altor factori de risc profesional, impunându-se astfel pensionarea celor în cauză, la vârste și durate minime de vechime profesională, inferioare în raport cu cele ale persoanelor care și-au desfășurat activitatea profesională în condiții normale de muncă.
În speță, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisuri coroborate cu concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate Chimia si Ingineria Substanțelor Organice, Petrochimice si Carbochimice, se reține că reclamanta a desfășurat activitate în cadrul pârâtei . deținând funcții, respectiv meserii de pompagiu secția I AFPE si pompagiu secția II AFPE.
S.C. P. L. S.A. reprezenta în perioada 1970-2000 un combinat petrochimic cu o structură complexă, care avea în componența sa 3 unități distincte: rafinăria de combustibili (benzine, motorine, petrol), rafinăria de lubrifianți (uleiuri lubrifiante, unsori, vaseline, aditivi, uleiuri albe, bitum, parafina, etc.), uzina petrochimică (polietilene, polipropilene).
Combinatul era dotat cu instalații moderne cu nivel ridicat de automatizare, care prelucra țiței indigen și din import, utilizând procese catalitice complexe.
Obținerea unei game atât de variate de produse impunea și utilizarea unei sortimente foarte variate de materii prime și materiale de natură organică sau anorganică și operarea utilajelor care funcționau în regim de temperaturi și presiuni foarte mari.
În procesele de producție, instalațiile și utilajele erau supravegheate, verificate și întreținute continuu, iar materiile prime, semifabricatele și produsele finite erau analizate în permanență în conformitate cu normativele în vigoare.
S.C. P. L. S.A. este organizată din punct de vedere administrativ în mai multe capacități de producție secții, ateliere, formații, funcție de specificul producției, proceselor tehnologice aplicate sau activităților desfășurate. În toate aceste entități organizatorice condițiile de muncă erau funcție de complexitatea proceselor tehnologice, a utilajelor, a valorii parametrilor tehnologici, a noxelor, natura materiilor prime și produselor semifabricate și finite, efortul fizic depus, temperatura mediului în care se desfășura activitatea, etc.
Din documentația pusă la dispoziția expertului rezultă că personalul din S.C. P. L. S.A. a fost încadrat în grupă superioară de muncă, conform P.V. nr._ al S.C. P. L. S.A. în "Lista locurilor de muncă ce se încadrează în grupa I și a II-a de muncă", conform H.G. nr. 456/1990, H.G. nr. 559/1990 și a Ordinului nr. 969/1990 nr. 969/1990.
Locurile de muncă, sarcinile de muncă condițiile deosebite de muncă în care reclamanta și-a desfășurat activitatea au fost determinate de expertul desemnat de instanță ca fiind:
Operatorul pompagiu sector AFPE reprezintă una dintre activitățile cu responsabilitate mare într-o rafinărie, activitate care este executată în condiții foarte severe, având în vedere faptul că se desfășoară în aer liber, pe o suprafață extinsă, în mediu neprietenos (noxe intense, ger, ploi, zgomot puternic, escaladări permanente de rezevoare, cisterne CF sau auto), înconjurat de instalații funcționale cu grad foarte mare de risc. Cel mai important lucru îl constituie faptul că pompagiul AFPE, prin activitatea pe care o desfășoară, asigură alimentarea instalațiilor cu materii prime, evacuarea, stocarea și depozitarea produselor semifabricate, adică funcționarea continuă a instalațiilor.
Sarcini de muncă pompagiului AFPE: verificarea în permanență starea tehnică a pompelor centrifuge sau cu abur; verificarea presiunile indicate pe circuitele de refulare; depistarea scurgerilor de produs la îmbinările flanșelor, deteriorări al garniturilor, fisurări ale conductelor (prin coroziune, din fabricație; verificarea însoțitorilor de abur, a izolațiilor termice, semnalarea și remedierea neconformitatilor; supravegherea conductelor cu abur pentru încălzirea cisternelor CF cu țiței, ulei mineral; verificarea supapelor de siguranță și a gurilor de aerisire a rezervoarelor, termomanometrelor, stării tehnice a capacelor rezervoarelor; verificarea în permanență a poziției în care se află manlocul (capacul) dispozitivului pe unde se prelevează probe; determinări de volum, de densități ale produselor stocate, efectuări de măsurători a cantităților de produse depozitate, vehiculate, descărcate din cazane CF, încărcate sau descărcate din autocisterne, etc; dezghețarea însoțitorilor de abur ale cazanelor CF cu abur sub presiune, indiferent de condițiile atmosferice; încălzirea cazanelor CF care transportă țiței; supravegherea funcționării pompelor cu piston (duplex); menținerea produselor în rezervoare la temperaturile prescrise, astfel încât să fie apte pentru a fi pompate în orice moment; participarea la reviziile planificate și la intervenții neplanificate; însoțirea și asistarea echipelor de intervenție (electricieni, sudori, lăcătuși, tevari, etc; participarea la curățirea rezervoarelor de depuneri (slam); măsurarea, notarea și transmiterea zilnică, la . schimb a nivelului produselor din rezervoare. Această operație se execută indiferent de condițiile atmosferice, zi sau noapte; pentru efectuarea acestei operații se escaladează rezervorul pe scară special amenajată, la înălțimi de 20-30 m; respectarea dispozițiilor șefilor ierarhici.
Condiții deosebite de muncă: prezența vaporilor de hidrocarburi aromatice (benzen toluen); aer puternic poluat cu produse petroliere volatile (hidrogen sulfurat, bioxid de sulf); zgomot mare și vibrații puternice; domeniu de temperaturi extreme; procese tehnologice cu risc mare de explozie și incendiu; stare permanentă de stres.
Condiții grele de muncă: manipulare piese grele; lucru cu produse toxice periculoase cancerigene: solvenți petrolieri (benzen, MEC, toluen), produse caustice; procese tehnologice cu risc mare de explozie și foc (piroliză, cracare, catalitică, reformare catalitică, polimerizare propilenă); poziții ortostatice incomode de lucru; lucru în spații închise-recipienți, rezervoare, coloane; executarea de lucrări la înălțime.
Factori de risc: dezechilibrare; escaladări de scări de tip pisica cu înălțimi de 20 m, indiferent de condițiile atmosferice; strivire, lovire la manevrarea materialelor; electrocutare; arsuri cu produse chimice (hidroxid de sodiu) sau cu abur; arsuri provocate în urma contactului cu suprafețe fierbinți (conducte, însoțitori abur); inhalare de fum, aerosoli, hidrogen sulfurat, hidrocarburi aromatice (benzen, toluen), SO3, SO2; pericol de explozie datorită gazelor petroliere lichefiate stocate, emanate din rezervoare; pericol de incendiu și producere de explozie ca urmare a prezentei și acumulării vaporilor de hidrocarburi ușor inflamabile; zgomote puternice (peste 80 decibelii), funcționarea pompelor electrice și cu abur); scăpări de abur sub presiune prin fisurarea de conducte, garnituri sparte, etc.
Noxe profesionale: prezența și inhalarea de gaze toxice (bioxid de sulf, trioxid de sulf, hidrogen sulfurat); vapori de hidrocarburi aromate, toluen, benzen, benzine; metil-etil-cetona (MEC); vapori abur fierbinte supraîncălzit; vapori benzine, petrol, motorine; vapori hidrocarburi aromate/abur la încărcarea autocisternelor și cisternelor CF; vapori hidrocarburi aromate la descărcarea cazanelor CF cu țiței; vehicularea metil-etil-cetonei, benzen; pompare și stocare gaci fierbinte; vapori de benzine etilate.
Din Situația privind modul de acordare a sporurilor și diferențierea lor pe sectoare, locuri de muncă și meserii, document pus la dispoziție de ., se constată că la stația AFPE au fost înregistrate depășiri ale nivelului concentrațiilor de benzină, hidrocarburi aromate și acid sulfuric, conform Buletinului de analiză nr. 1925/05.1992.
Documentele amintite prezintă și condițiile periculoase de muncă întâlnite pe platforma combinatului Teleajen, condiții care de fapt au influențat activitatea întregului personal angajat, indiferent de locul unde își desfășura activitatea. Din aceste condiții se menționează: lucrul în domeniu de temperaturi și presiuni ridicate, procese moderne care se desfășoară cu degajare de căldură și presiuni foarte mari, care în cazul unor incidente tehnice (avarii) pot conduce la declanșarea de explozii urmate de incendii care se extindeau și în zonele limitrofe, constituite din depozite de produse petroliere sau chimicale și rețele tehnologice de conducte amplasate pe intregul teritoriu al Combinatului Teleajen, în care se afla depozitate cantități mari de produse ușor inflamabile, toxice, care să determine inițierea de explozii, ceea ce constituie o permanentă stare de stres indusă personalului care conștientiza pericolul pe care-l reprezentau instalațiile în care își desfășurau activitatea sau instalațiile limitrofe.
Toate condițiile de muncă menționate anterior conduc la suprasolicitarea fizică și psihică a organismului, prin lucru în mediu de muncă nefavorabil, prin expunerea la o multitudine de factori de risc ce pot afecta starea de sănătate a angajaților, în ultima fază conducând la apariția unor boli profesionale, activitatea zilnică desfășurată de către reclamantă în locurile de muncă menționate dovedind că aceasta îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 3, 4, 6, 7, 14, pct. 60 la Anexa I grupa I de munca din Ordinul 50/1990, pct. 5 și 8 din "Lista locurilor de munca grupa I" din HG 456/1990, pct. 2 din Anexa Grupa Ide muncă din HG 559/1990 pentru încadrarea în grupa I de muncă în proporție de 100% din programul de lucru.
Ordinul nr. 50/1990 reglementează faptul că, pentru perioada din 18.03.1969 și până la 31.12.1989, încadrarea în grupele I și, respectiv a - II - a de muncă nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor, la art.3 prevăzându-se că beneficiază de încadrarea în grupele I și a – II - a, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta P. - L. SA, criticând-o pentru nelegalitate.
Apelanta a arătat că prin sentința pronunțată, Tribunalul Prahova a constatat că reclamanții beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100% pe perioada solicitată și a respins acțiunea formulată de reclamanta I. A., ca neîntemeiată.
A considerat apelanta că sentința pronunțată este netemeinică și nelegală pentru motivele pe care le dezvoltă în continuare.
La pronunțarea soluției, Tribunalul Prahova a avut în vedere numai concluziile raportului de expertiza fără a analiza actele depuse de către P.-L. SA la dosarul cauzei care contrazic concluziile expertului.
Potrivit art. 1 din Ordinul 969/1990, personalul din subordinea Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice care lucrează în instalații, locuri de muncă, activități și categorii profesionale de personal cuprinse în anexele la Hotărârile Guvernului nr. 456/1990 și nr. 559/1990 precum și în art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 456/1990, beneficiază de încadrarea în grupa I de muncă în vederea pensionarii, în condițiile respectării metodologiei prevăzute de Ordinul nr. 50/1990.
Potrivit art. 2 din același ordin, beneficiază de încadrarea în grupa a II a de muncă în vederea pensionarii, în conformitate cu prevederile art.2 din hotărârea Guvernului nr. 559/1990, categoriile de personal, din unitățile cu profil chimie și petrochimie necuprinse în anexa nr. 2 la Ordinele nr.50/1990 și nr. 100/1990 emise de Ministerul Muncii și ocrotirilor sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, conform anexei care face parte integranta din prezentul ordin.
Conform actelor normative invocate mai sus, conducerea societății împreună cu Sindicatul, în mod corect, au stabilit ca reclamanții să fie încadrați în grupa a II a de muncă, procent 100% conform HG 559/1990 art.2 și Ordin 969/1990 art.2.poz. 3.
Tribunalul Prahova nu a luat în considerare actele întocmite la nivel de P.-L. ca efect al respectării procedurii impuse pentru acordarea grupelor de muncă prin Ordinul nr. 50/1990 (Lista locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale din CP Teleajen care se încadrează în grupa I de munca, conform hotărârii Guvernului 559/1990, anexa la hotărârea Consiliului de Administrație din 01.06.1990, Lista locurilor de muncă ce se încadrează în grupa I și Grupa a II-a de muncă conform HG 456/1990, 559/1990 și a Ordinului 969/1990 aprobate în ședința Consiliului împuterniciților statului - proces verbal nr.4/03.06.1992 precum și anexele la contractile colective de muncă valabile în perioada solicitată).
Potrivit acestor documente, personalul care desfășura activitățile în locurile de muncă (ale reclamanților) a fost încadrat în grupa a II a de muncă.
La nivelul P.-L. SA, începând cu anul 1990, angajatorul și sindicatul din societate au încheiat contracte colective de muncă în ale căror anexe au fost stabilite în mod concret, conform actelor normative aplicabile, instalațiile, activitățile și categoriile de personal ce beneficiază de grupele I și II de muncă.
Aceste contracte nu au fost contestate de salariați niciodată, rămânând valabile pe întreaga perioadă pentru care au fost încheiate.
Întrucât reclamanții nu a cerut anularea acestora, nici expertul și nici instanța nu au calitatea și nici competenta să modifice sau să completeze aceste acte.
Situația noxelor invocată de către expert și instanță în justificarea acordării grupei I de munca, a stat la baza luării în iunie 1992 a unei hotărâri de către Consiliul de administrație care a stabilit și aprobat în mod oficial Lista locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale din rafinărie care se încadrează în grupa I de muncă, lista în care nu se regăsesc locurile de muncă și nici activitățile desfășurate de reclamanți.
Este normal ca în Lista locurilor de muncă ce se încadrează în grupa I și a II a de muncă din 1992 să fie evidențiate condițiile de muncă, expunerea la noxe, factorii de risc etc., tocmai pentru a se justifica încadrarea în cele două grupe de muncă.
Condiții deosebite de muncă și factori de risc sunt prezenți, într-o măsură mai mare sau mai mică, atât în instalații care se încadrează în grupa I de muncă cât și în instalații care se încadrează în grupa a II a de muncă.
De aceea, nu se justifica invocarea existenței noxelor în motivarea soluției de acordare a grupei I de muncă.
Nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a II a de muncă s-a făcut de către conducerea societății împreună cu Sindicatul salariaților cu luarea în considerație a condițiilor deosebite de muncă concrete în care își desfășurau activitatea persoanele respective, nivelul noxelor fiind mai mare în locurile de muncă încadrate în grupa I de muncă.
A mai menționat apelanta că Tribunalul trebuia să vadă că expertul nu a stabilit cu exactitate timpul efectiv lucrat de către reclamanți în alte instalații încadrate în grupa I de muncă, carnetul lor de muncă neevidențiind acest lucru, deoarece aceasta era încadrată în alte compartimente în care se desfășurau alte activități decât cele din instalațiile tehnologice încadrate în grupa I de muncă, motiv pentru care, conform pct.10 din Ordinul nr. 50/1990, " în situația în care nu se poate stabili cu exactitate timpul efectiv lucrat în fiecare din cele două grupe, personalul va fi încadrat în grupa a II a de munca".
Față de cele arătate, apelanta P.-L. SA a solicitat să se constate că apelul este întemeiat și a solicitat admiterea lui, schimbarea în tot a hotărârii apelate, iar pe fond, respingerea acțiunii.
Intimații – reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:
În cauză, prin calea de atac promovată apelanta și-a exprimat nemulțumirea motivat de faptul că în mod nelegal instanța de fond a acordat grupa I de muncă potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, reclamantei.
Instanța reține că, potrivit art.3 din Ordinul nr.50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
Ca atare, Ordinul 50/1990, nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții, anexele 1 și 2 ale acestuia constituind doar o enumerare a unor activități ce cuprind în fapt mai multe meserii.
În ceea ce privește nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, în art.6 din acest act normativ s-a stipulat că o atare operație se realizează de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.)
Art.7 prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Cert este că în ipoteza în care o asemenea nominalizare a persoanei care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă nu se realizează de conducerea unității, sau nominalizarea realizată este contestată, nimic nu împiedică partea interesată să se adreseze instanței pentru a se stabili, în raport de dispozițiile legale incidente, probele administrate și condițiile concrete ale cauzei, dacă activitatea desfășurată de acesta se încadrează într-o anumită grupă de muncă și respectiv în ce procent.
În aceste condiții sunt nefondate criticile recurentei în sensul că, au fost respectate dispozițiile legale de către societate și deja, conducerea societății împreună cu Sindicatul, au stabilit ca reclamanții să fie încadrați în grupa a II a de muncă, procent 100% conform HG 559/1990 art.2 și ordin 969/1990 art.2.poz. 3.
Chiar dacă în acest sens au fost întocmite acte la nivel de P.-L. în cadrul procedurii impuse pentru acordarea grupelor de muncă prin Ordinul nr. 50/1990, inclusiv contracte colective de muncă în ale căror anexe au fost stabilite instalațiile, activitățile și categoriile de personal ce beneficiază de grupele I și II de muncă, nu se poate aprecia că nici expertul și nici instanța nu au calitatea și nici competenta să modifice sau să completeze aceste acte, câtă vreme situația de fapt este contestată prin prezenta acțiune, iar consemnările din aceste acte nu corespund realității.
În speța dedusă judecății, prin raportul de expertiză efectuat pe baza analizării legislației în domeniu, a carnetelor de muncă ale reclamanților, a fișelor de post, a contractelor de muncă, a celorlalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei sau puse la dispoziție de către părți, expertul de specialitate L. M. C. a concluzionat că, instalațiile de pe platforma industriala . au un grad foarte mare de periculozitate în funcționare datorat complexității proceselor tehnologice și a cantităților mari de produse ușor volatile și inflamabile care se vehiculează, prelucrează și stochează în incinta ., care din cauza unor accidente tehnice au condus la declanșarea de explozii soldate cu incendii și victime.
Conform aceluiași raport de expertiză, se reține că, referitor la condițiile de muncă ale reclamanților, rezultă că, în cadrul instalațiilor deparafinare, dezuleiere, cocsare, aditivi, AFPE și laboratoare BU și CTC și Rafinăria V., concentrațiile în atmosfera a hidrogenului sulfurat, acidului sulfuric, benzen, benzine, hidrocarburi aromatice depășesc valorile concentrațiilor admise.
Documentul privind "Expertizarea instalațiilor, locurilor de muncă sau activităților cu condiții periculoase de muncă, propuse în Regulamentele propuse de MIChP, în baza Decretului Lege nr. 35 și 68/1990, a HG nr. 456/1990, precum și a instrucțiunilor 449 din 1990 ale MMOS" menționează situația periculoasă existentă în instalațiile: deparafinare, dezuleiere, bitum, aditivi, laboratoare.
Astfel, instalația Furfurol 1+2 conține furfurolul și alte substanțe toxice și respectiv puternic cancerigene, iar în cazul unor revizii și reparații, personalul vine în contact cu depunerile de cocs care au aceleași efecte; materia primă, furfurolul, produsele obținute și soluțiile acestora în furfurol sunt inflamabile, prezentând pericolul de incendiu.
Instalațiile deparafinare 1+2, Desulfurare, conțin solvenți organici (MEC. benzen, toluen), iar amoniacul prezintă un mare pericol de explozie (are interval de explozie mare, capacitatea de depozitare a amoniacului în aceste instalații este de 66 tone) fiind pericol ca, în cazul unei avarii să se producă intoxicări în masă, în instalații și în zonele învecinate; solventul benzen, intra în rețeta agentului de deparafinare este cancerigen; materia primă, solvenții organici, produsele finite și soluțiile acestora sunt inflamabile, existând pericolul potențial de producere a incendiilor datorita apariției neetanșeităților pe traseele de conducte și la utilajele statice și dinamice.
În instalația de Parafină se lucrează cu acid sulfuric și cu gudroane acide în condițiile degajării masive de SO2 și SO3, gaze foarte toxice; se lucrează cu pământ decolorant în stare pulverulenta, deci cu degajări de pulberi nocive; în procesul tehnologic este un volum ridicat de muncă fizica grea; pericol de incendiu prezentat de parafina în stare pulverizată.
Bitum este un sector greu de muncă unde se lucrează cu temperaturi mari la oxidare (cea. 300°C); se lucrează cu temperaturi mari la turnare, existând pericolul unor accidentări datorate arsurilor termice, iar în unele faze ale procesului se constată prezenta substanțelor aromatice (fenolul); - vaporii grei degajați de bitumul fierbinte sunt cancerigeni.
Instalația A.F.P.E-B.U.are un pericol potențial de incendiu prin depozitarea și vehicularea produselor inflamabile; microclimat necorespunzător (vânt, ploaie, curenți de aer, etc.; se depune efort fizic mare la curățarea cisternelor; există pericol mare de explozie prin depozitarea amoniacului lichid (401) și a solvenților organici (inclusiv aromatici); amoniacul creează mediu toxic și prezintă pericol de intoxicare în masă în caz de avarie, iar benzenul este cancerigen; se vehiculează aditivi care degaja substanțe toxice; degajare masiva la separator de vapori de benzină; efort fizic la manipularea butoaielor cu aditivi.
Dezasfaltarea cu propan prezintă mare pericol de explozie datorită celor cca. 150 1 de propan utilizat pentru dezasfaltarea uleiului, propanul fiind mai greu decât aerul, se acumulează pe sol și în locuri joase (cămine, canale, șanțuri) în caz de neetanșeități ale instalației, cu aerul formează amestecuri explosive, având limita inferioara de explozie 2% volume propan, iar limita superioară la 9,5% volume propan în aer; în urma exploziei care s-a produs la instalația de dezasfaltare cu propan la CP Teleajen, în data de 15 februarie 1985, și-au pierdut viața 13 persoane, 6 au rămas invalizi, iar 69 persoane au fost accidentate cu incapacitate temporară de muncă.
În Instalația Aditivi I se utilizează, în procesul tehnologic, substanțe chimice agresive, toxice sau substanțe cum ar fi: pentasulfura de fosfor, hidroxid de sodium, acid sulfuric, naftalina,fenol, clorura de aluminiu, toluen, amoniac, benzina de extracție, metacrilat de metal și esterii acestora, etc.; din proces rezultă foarte multe substanțe toxice, cancerigene, iritante sau agresive, ca de exemplu: acid clorhidric, hydrogen sulfurat, sulfura de sodium, acid ditiofosforic, alcool metilic, nonilfenol, fenolat de bariu, etc.; efort fizic la aprovizionare și dozare.
În Instalația Aditivi II se utilizează în procesul tehnologic, respectiv, rezultă din acest proces foarte multe substanțe chimice care au acțiune toxică, nocivă, agresivă, iritantă, cancerigenă, ca de exemplu; pentasulfura de fosfor, hidroxid de calciu, acizi sulfonici, dietilentriamina, methanol, toluen, anhidrida maleică, anhidrida acetică, acid clorhidric gazos; efort fizic la aprovizionarea cu materii prime și la dozarea acestora.
Aprecierea condițiilor nocive de muncă existente în cadrul C.P. Teleajen a fost prezentată în "Buletinul de determinare prin expertizare" nr. 4397/1990, emis în baza Decretului Lege nr. 35 și 68/1990 al MIChP, HG nr. 456/1990 și HG nr. 559/1990, astfel: "Pentru aprecierea condițiilor nocive de muncă s-au efectuat determinări de noxe chimice (microclimat, zgomot, etc.).
Analizele toxicologice au fost efectuate de Laboratorul de toxicologie al CP Teleajen, iar rezultatele sunt cuprinse în Anexele II, III și IV. Analizele au fost efectuate în condiții normale de muncă. Din anexele prezentate se constată locuri de muncă cu noxe ce depășesc concentrațiile maxim admise (Inst. Deparafinare 1+2+3, Rafinăriile acide, Aditivi, Copolimeri stirenii etc.), prezente simultane a mai multor noxe (benzen, MEC la instalația Deparafinare, stiren, acrilonitril la Copolimer stirenii, stiren, etilbenzen, benzen, toluen la instalația Stiren, etc).
Gradul mare de periculozitate al locurilor de muncă din C.P. Teleajen rezultă din stocurile mari de gaze petroliere lichefiate produse în procesele tehnologice, acestea prezentând riscul de explozie în anumite condiții și din capacitățile mari de depozitare pentru unele substanțe toxice cum ar fi: hidrogen sulfurat, acid fluorhidric, amoniac, acid sulfuric oleum, etc.
Referitor la condițiile periculoase de muncă pe platforma Combinatului Petrochimic Teleajen se mențin permanent o multitudine de factori potențiali de risc constând în manipularea unor substanțe inflamabile, toxice, corozive sau explozive; numărul mare de îmbinări care pot constitui oricând surse de neetanșeității de produse inflamabile și/sau toxice; domeniu larg de temperaturi și presiuni de lucru;procese tehnologice în care se folosesc reacții chimice, care în caz de avarii pot genera accidente care afectează și zonele învecinate; instalații, depozite și rețele de conducte, dispersate pe întreaga suprafața a combinatului, care produc, utilizează și conțin depozitate cantități importante de gaze lichefiate inflamabile și/ sau toxice cu puncte de fierbere foarte scăzute, ceea ce permite o vaporizare instantanee cu volum mare al gazelor de câteva sute de ori față de volumul lichidului eșapat și formarea de mari explozivi și/sau toxici care pot acționa pe distante mari; utilizarea produselor petroliere cu proprietăți dielectrice pronunțate care permit formarea și acumularea electricități statice, cu pericol de producere de explozii și incendii; stare de stres pentru personalul din CP Teleajen conștient de pericolele potențiale ale instalațiilor în care lucrează sau din vecinătate și suprasolicitarea lui datorată necesitații luării de decizii hotărâtoare și prompte; în perioada lucrărilor de revizii și reparații se mențin stări de pericol datorita pe de o parte expunerii la diverse substanțe chimice, precum și a riscului de accidentare în anumite situații (lucru la înălțime, în spații închise, etc.)".
Ca atare, comparând mediul în care activa personalul încadrat în grupa a II-a de muncă din serviciile funcționale, atelier proiectare, stația de calcul, transporturi, controlori, paza, cantina, conducerea societății, cu condițiile în care lucra efectiv personalul din zona productivă încadrați în grupa a II-a de munca, expertul a constatat faptul că toți cei care lucrau în instalații sau deserveau instalații au fost mult mai expuși și afectați mediului nociv și pericolelor care se puteau declanșa în spatiile productive, iar reclamanții, în perioadele indicate, au lucrat în condiții de muncă care i-ar fi îndreptățit la acordarea grupei I, în procent de 100%.
Împotriva acestei expertize nu au fost formulate obiecțiuni, așa cum rezultă din practicaua sentinței civile nr. 2037/19.09.2014- fila 185 dosar fond, iar concluziile acesteia nu au fost combătute de alte probatorii administrate în cauză.
Expertiza este un mijloc de probă a cărui particularitate rezidă esențialmente în caracterul tehnic al constatărilor făcute de expert. Cert este că valoarea expertizei nu poate fi ignorată atunci când constatările acesteia nu sunt combătute prin nicio altă probă, iar concluziile sale finale și temeiurile pe care au fost fondate fac convingerea că exprimă un punct de vedere corect.
În aceste condiții, nu pot fi reținute susținerile recurentei în sensul că expertul, cu ocazia reținerii situațieinoxelor în justificarea acordării grupei I de munca, nu a avut în vedere Hotărârea din iunie 1992 a Consiliului de administrație care a stabilit și aprobat în mod oficial Lista locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale din rafinărie care se încadrează în grupa I de muncă, și că, într-o măsură mai mare sau mai mică, condiții deosebite de muncă și factori de risc sunt prezenți atât în instalații care se încadrează în grupa I de muncă cât și în instalații care se încadrează în grupa a II a de muncă.
Expertul a analizat condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășurau activitatea reclamanții, stabilind în concret, pentru fiecare reclamant în parte care au fost motivele pentru care se impune acordarea grupei I de muncă.
Nu este fondată nici susținerea potrivit căreia expertul nu a stabilit cu exactitate timpul efectiv lucrat de către reclamanți în alte instalații încadrate în grupa I de muncă, carnetul lor de muncă neevidențiind acest lucru, câtă vreme, acesta studiind fișele de post dar și celelalte înscrisuri puse la dispoziție că timpul efectiv lucrat în aceste condiții este de 100%.
În atare condiții nu sunt incidente dispozițiile pct.10 din Ordinul nr. 50/1990, potrivit căruia, " în situația în care nu se poate stabili cu exactitate timpul efectiv lucrat în fiecare din cele două grupe, personalul va fi încadrat în grupa a II a de munca".
În atare context având în vedere opinia expertului exprimată detaliat prin raportul întocmit, fundamentată pe actele și lucrările dosarului și necombătută de nicio altă probă, instanța a apreciat în mod corect ca fiind întemeiate solicitările reclamanților, justificându-se, în raport de considerentele de mai sus, obligarea pârâtei la acordarea grupa a I-a de muncă în procent de 100% pentru perioadele indicate în raportul de expertiză întocmit în cauză.
În raport de argumentele expuse în precedent, în baza art. 480 C.pr.civilă, Curtea va respinge apelul și va păstra sentința instanței de fond, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâta ., cu sediul în Ploiești, .. 255, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2290 pronunțată la data de 14 octombrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. R. - F., domiciliată în Ploiești, ., nr. 1, ., ., județul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2015.
Președinte, Judecător,
C. P. V. D.
Grefier,
C. O.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. VD
Tehnored.CO
4 ex./31.03.2015
d.f._ Trib. Prahova
j.f. A. G. H.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 374/2015.... | Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... → |
|---|
