Plângere contravenţională. Sentința nr. 3482/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3482/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 3217/226/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar C. nr. 3._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3482/2013
Ședința publică din 21 octombrie 2013
Judecător: B. M.-A.
Grefier: P.-Ș. M.-R.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul G. A.-M., domiciliat în mun. F., ., ., în contradictoriu cu intimatul IPJ B.-Poliția mun. F., având ca obiect plângere împotriva procesului-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză, în conformitate cu disp. art. 32 din OG nr. 2/2001.
Nemaifiind alte cereri, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, reține cauza pentru soluționare pe baza actelor și probelor de la dosar.
INSTANȚA
Constată că prin plângerea înregistrată la Judecătoria F. sub nr. de mai sus, petentul G. A.-M. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 12.05.2013 de intimatul IPJ B.-Poliția mun. F., restituirea sumei achitate cu titlu de amendă și restituirea permisului de conducere reținut.
În motivarea plângerii, petentul arată că solicită anularea procesului-verbal întrucât a fost sancționat pentru o faptă ce nu a fost săvârșită. Arată că susține acest lucru întrucât a fost sancționat pentru faptul că ar fi condus autoturismul cu o viteză de 160 km/h pe un tronson de drum unde viteza legală era de 100 km/h, fiind imposibil să fi rulat cu această viteză, întrucât abia părăsise localitatea V., unde a rulat cu viteza de 50 km/h aflându-se în spatele unei coloane formate din cel puțin 3 mașini. Astfel, cu toate că la ieșirea din localitate s-a angajat în depășirea acestor autovehicule, era imposibil să fi ajuns la viteza de 160 km/h, la finalizarea manevrei de depășire.
Ca motiv de nulitate relativă a procesului-verbal atacat, petentul arată că sancțiunea principală aplicată – amenda, a fost individualizată greșit, la rubrica „suma de achitat în 48 de ore” indicându-se 337,5 RON în loc de 315 RON cât reprezintă jumătatea amenzii de 630 RON.
În probațiune petentul solicită proba cu înscrisuri, pe care agentul constatator să le depună la dosar și anume: atestatul radar, ordinul de serviciu, certificatul de omologare al aparatului radar.
În termen legal intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acestei contestații și menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal, întrucât acesta respectă întrutotul prevederile OG nr. 2/2001, fiind semnat personal de către contravenient, căruia i s-au consemnat obiecțiunile.
În drept, s-au invocat prevederile art. 205-208 cod procedură civilă, OG 2/2001, OUG 195/2002.
În susținerea celor menționate în întâmpinare a anexat: planșe foto, raportul agentului constatator din data de 28.06.2013, atestatul de operator radar al agentului constatator și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar (fil. 13-16).
În temeiul disp. art. 223 alin. 3 cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând actele și probele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 12.05.2013 de intimatul IPJ B.-Poliția mun. F., petentul a fost sancționat cu 630 lei amendă contravențională și reținerea permisului de conducere, pentru contravenția prev. de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006, reținându-se că în data de 12.05.2013, ora 18,22, a condus auto Skoda, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 1, din direcția Sibiu-B., iar la km 242+700 m, a fost înregistrat video radar cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI-_, circulând cu viteza de 160 km/h, într-o zonă de limitare a vitezei la 100 km/h.
Din raportul agentului constatator rezultă că în data de 12.05.2013, ora 18,22, acesta desfășura activități de control al traficului rutier pe DN 1, acționând pe linie de combatere a excesului de viteză cu autospeciala Dacia cu nr. de înregistrare MAI_. Astfel, în jurul orei mai susmenționate a oprit autoturismul Skoda, cu nr. de înmatriculare_, care circula pe DN 1, la km 242+700 m cu viteza de 160 km/h în zona unde viteza era limitată la 100 km/h, fiind identificat conducătorul auto G. A.-M., căruia i s-a adus la cunoștință abaterea săvârșită și i s-a întocmit procesul-verbal cu 9 puncte amendă și măsura complementară de reținere a permisului de conducere, procesul-verbal fiind semnat de contravenient, acesta menționând faptul că nu crede că a avut viteza menționată în proces-verbal, nefiind de acord cu măsura luată, neluând la cunoștință de conținutul procesului-verbal.
Instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora instanța competentă ascultă pe cel care a făcut plângerea și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
Instanța reține faptul că actul constatator și sancționator cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute în mod expres și limitativ, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, și anume: numele, prenumele și calitatea agentului constatator – ag. S. V. din cadrul IPJ B.-Poliția mun. F., numele și prenumele contravenientului – G. A.-M., cu domiciliul în F., ., ., fapta săvârșită – a condus autoturismul marca Skoda, cu numărul de înmatriculare_, pe DN1, în zona unde viteza era limitată la 100 km/h, cu o viteză de 160 km/h, faptă prevăzută de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, data săvârșirii faptei – 12.05.2013, ora 18:22, precum și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul formei procesului-verbal, instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.
În conformitate cu aceste dispoziții legale, instanța reține că procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului care l-a semnat, în cuprinsul procesului verbal, la rubrica ,,alte mențiuni”, specificându-se obiecțiunile formulate de către aceasta, relativ la faptul că nu crede că circula cu viteza respectivă, fiind astfel respectate dispozițiile legale mai sus enunțate.
Privitor la situația de fapt, consemnată în procesul-verbal, instanța reține următoarele:
Din procesul-verbal coroborat cu raportul agentului constatator și cu fotografia radar, rezultă că viteza cu care circula autoturismul marca Skoda, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 1, la km 242+700 m, în data de 12.05.2013, ora 18:22, era de 160 km/h.
Buletinul de verificare metrologică a cinemometrului de control rutier tip R. Autovision Compact Python II montat pe autospeciala cu numărul MAI_, atestă faptul că aparatul a fost verificat metrologic, fiind în termenul de valabilitate, iar agentul constatator are atestat de operator radar, fiind astfel calificat pentru a utiliza acest cinemometru de control rutier, aflat în dotare.
Deoarece viteza înregistrată a fost constatată de către un polițist rutier, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, instanța constată că au fost respectate dispozițiile art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, precum și normele de metrologie legală, orice eroare acceptată nefiind de natură să schimbe încadrarea juridică a faptei, într-alta care să atragă o sancțiune mai ușoară, viteza legală fiind depășită cu 60 km/h.
Prin urmare, în lipsa unor probe certe și concludente din care să rezulte contrariul, instanța reține că situația de fapt descrisă în cuprinsul procesului verbal corespunde realității. Din cuprinsul probelor administrate, rezultă că petentul a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat prin procesul verbal atacat, respectiv depășirea cu 60 km/h a vitezei maxime admise de lege pe sectorul de drum pe care circula, faptă prevăzută de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.
Petentul a mai invocat ca motiv de nulitate relativă a procesului-verbal atacat, faptul că sancțiunea principală aplicată – amenda, a fost individualizată greșit, la rubrica „suma de achitat în 48 de ore” indicându-se 337,5 ron în loc de 315 ron, cât reprezintă jumătatea amenzii de 630 ron.
Referitor la acest aspect, instanța reține că potrivit art. 28 din OG nr. 2/2001,contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
Pentru a se reține nulitatea relativă, este necesar ca petentul să facă dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Or, în speță, instanța apreciază că petentul nu a făcut dovada unei astfel de vătămări, acesta putând achita doar jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, adică suma de 315 lei, iar nu suma de 337,50 lei indicată în mod greșit de agentul constatator.
Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța analizează sancțiunea aplicată prin prisma dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, conform cărorasancțiunea trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei, și a dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și că trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța apreciază că sancțiunea aplicată prin procesul-verbal pentru depășirea cu 60 km/h a vitezei maxime admise de lege pentru sectorul de drum pe care circula, constând în amendă contravențională în cuantum de 630 lei, se situează în limitele prevăzute de actul normativ, respectiv OUG nr. 195/2002.
Raportat la gradul de pericol social al faptei săvârșite, la posibilitatea producerii unui accident în condițiile unei viteze de 160 km/h, care se situează cu 60 km/h peste limita maximă admisă de lege, precum și la faptul că sancțiunea a fost aplicată la nivelul limitei minime stabilite de dispozițiile legale incidente, instanța apreciază că nu se impune în cauză reindividualizarea sancțiunii, menținându-se cea aplicată prin procesul-verbal de contravenție.
După cum s-a stabilit prin Hotărârea pronunțată în Cauza A. împotriva României, se impune să fie respectate și în cadrul procedurilor de soluționare a contravențiilor garanțiile fundamentale ale unui proces echitabil, printre care se numără și prezumția de nevinovăție, ce protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri ale autorităților.
Principiul prezumției de nevinovăție cere, printre altele, ca instanța să nu plece de la ideea preconcepută că petentul a săvârșit fapta atribuită prin procesul-verbal, obligația prezentării probei, revenind acuzării, iar îndoiala profitând petentului. În temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să verifice dacă această plângere a fost introdusă în termen, să asculte pe cel care a făcut-o, autoritatea care a aplicat sancțiunea, precum și martorii indicați în procesul verbal sau în plângere.
În speță, organul constatator a făcut dovada deplină a celor consemnate în procesul- verbal de contravenție, prin înscrisurile depuse la dosar, răsturnând sarcina probei. În schimb, apărările petentului nu au fost însoțite de probe care să dovedească contrariul celor consemnate, limitându-se doar la aprecieri din perspective mai favorabile ale probatoriului, neproducându-se dovada contrară.
Prin urmare, instanța apreciază că au fost respectate în cauză garanțiile procesuale indispensabile unui proces echitabil, prin prisma art. 6 din CEDO.
În consecință, în baza art. 34 raportat la art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că actul constatator și sancționator cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, că fapta descrisă în procesul-verbal constând în depășirea cu 60 km/h a vitezei maxime admise de lege pe sectorul de drum pe care circula, constituie contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 și că sancțiunea contravențională aplicată este corect individualizată.
Prin urmare, instanța constată că plângerea formulată de petent este neîntemeiată, motiv pentru care, conform art. 34 din OG nr. 2/2001, aceasta va fi respinsă, menținându-se procesul-verbal ca fiind legal și temeinic.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul G. A.-M., domiciliat în mun. F., ., jud. B., CNP_, împotriva procesului-verbal . nr._, încheiat la data de 12.05.2013 de intimatul IPJ B.-Poliția mun. F., prin care a fost sancționat cu 630 lei amendă contravențională și reținerea permisului de conducere, pentru contravenția prev. de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria F..
Pronunțată în ședință publică azi, 21 octombrie 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
B. M.-A. P.-Ș. M.-R.
Red. B.M.A.
25.11.2013
Tehnored. PSMR – 4 ex.
29.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3483/2013.... | Cereri. Sentința nr. 1714/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ → |
|---|
