Conflict de muncă. Sentința nr. 533/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 533/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 3805/40/2012
Dosar nr._ drepturi bănești
R O M Â NI A
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistenți judiciari - D. C.
Asistenți judiciari – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 533
La ordine pronunțarea asupra litigiului de muncă dintre reclamantul M. I. și pârâta . SRL B.. (. B. - renunțat la judecată).
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 19 martie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, când:
TRIBUNALUL,
Asupra conflictului de drepturi de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamantul M. I. a chemat în judecata pe parata S.C. International C. S.R.L. B., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligata a-i plăti suma de aproximativ 1995 Euro, drept diferență indemnizație de concediu de odihna pe anul 20l0, cu cheltuieli de judecată.
In fapt,reclamantul a arătat că, in cursul anului 2010 a lucrat ca angajat al societății parate pe un șantier de construcții din Germania, in perioada 16.03._10.
Potrivit extrasului de cont întocmit de către Soka-Bau - organism din cadrul sistemului de asigurări sociale german - a fost îndreptățit la 12 zile de concediu de odihna pentru anul 2010, cu o indemnizație de 2059,67 Euro.
Reclamantul a susținut că i-a fost achitata de către parata, cu titlu de indemnizație de concediu, doar suma de aproximativ 300 lei ,așa încât a cerut ca aceasta să-i achite diferența de aproximativ 1995 Euro.
In dovedirea pretențiilor, reclamantul a depus copie după extrasul de cont menționat in precedent și a solicitat admiterea probelor a căror necesitate va rezulta din dezbaterile procesuale.
În drept, au fost invocate prevederile Codului Muncii,art. 281 si urm.
La data de 12.09.2012( f.14), reclamantul a depus cerere privind completarea cererii introductive de instanță, solicitând introducerea in cauza ca parata si a S.C. T. I. Group SRL B. - această societate fiind înscrisa in extrasul de cont (denumit "extras de cont al muncitorului la data de 31.12.2010") provenit de la societatea germana de asigurare (privind drepturile sociale derivate din contractul de munca - precum dreptul la indemnizație de concediu de odihna) Soka-Bau.
De asemenea, a solicitat ca pe lângă suma pe care paratele i-o datorează drept indemnizație neachitată pentru concediul de odihna, să-i fie acordata si dobânda legala, care va fi calculata conf. OG nr. 13/2011, începând cu data înregistrării prezentei cereri ,06.06.2012, si pana la achitarea efectiva a sumei.
Pârâta . S.R.L. B. a formulat întâmpinare( f.24), prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamantul M. I., fost angajat al societății, ca nefondată.
În fapt, pârâta a arătat că la data de 12 martie 2010, a încheiat cu reclamantul un contract de muncă, înregistrat sub nr. 492 în registrul general de evidență a salariaților, și sub nr._ la ITM B..
Durata contractului a fost pe o perioadă nedeterminată, cu începere la data de 15 martie 2010, angajatul urmând a presta muncă în funcția de dulgher, pe șantier, conform dispozițiilor conducerii.
Astfel, imediat după încheierea contractului, salariatul a plecat în Germania pentru a lucra pe un șantier de construcții, desfășurând activitate în perioada 16 martie 2010 - 30 august 2010.
Ceea ce nu este adevărat, este ca acestuia nu i s-ar fi plătit zilele de concediu de odihnă, decât în cuantum de aproximativ 300 lei.
Toți angajații care erau detașați pe șantiere în Germania, erau înscriși la organismele germane care aveau în atribuții și țineau evidența orelor de muncă lucrate în Germania de către persoanele care munceau pe teritoriul acestui stat. Astfel, pentru toți angajații, care erau înregistrați la SOK-BAU- organism din cadrul sistemului de asigurări sociale german, societatea depunea lunar declarații cu privire la veniturile obținute de către aceștia, inclusiv de către persoana reclamantă în prezenta cauză, în baza cărora se calculau remunerațiile de concediu, de către reprezentanții acestui organism.
Modalitățile de plată a acestei indemnizații se realizau în două feluri: fie angajatorul achita angajatului aceasta indemnizație, având obligația de a face dovada plății la acest organism, fie se virau banii în contul SOKA-BAU, iar angajatul își primea remunerația, completând un formular pe care îl trimitea acestui organism. In cazul în care angajatorul nu făcea dovada plății acestei indemnizații, în una din cele două modalități, societatea putea fi sancționată, putându-se ajunge până la i se interzice detașarea angajaților pentru a lucra pe teritoriul Germaniei.
Pârâta a depus la dosarul cauzei dovada plății acestei indemnizații către reclamant, cash a sumei de 1786,04, acesta semnând de primirea banilor, restul de 273,63 euro fiind virați de către pârâtă în contul SOKA-BAU. Din extrasul de cont depus de reclamant la dosar, extras parvenind din partea SOKA-BAU, rezultă că acesta trebuia să primească din partea lor suma de 273,63 euro, în baza unei cereri scrise, indicându-se și formularul exact, precum și termenul în care trebuia depus.
De altfel, reclamantul a și făcut acest lucru, deoarece, așa cum rezultă din ,,Extrasul de cont al muncitorului M. I. la data de 31.12.2010" emis de către SOKA-BAU, întocmit la data de 23.03.2011, acesta nu mai are de primit nici o sumă de bani. Mai mult, la data de 13.09.2010, după ce muncitorul solicită lichidarea, printr-o declarație scrisă de mâna lui și semnată, arată că și-a primit integral banii de concediu, precum și drepturile bănești menționate în fluturașul de salariu.
Prin acordul părților, la data de 13.09.2010, prin decizia nr.440 se dispune încetarea contractului individual de muncă.
Pentru toate aceste considerente, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulate, cu obligarea reclamantului la suportarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat.
În dovedire, pârâta a depus înscrisuri.
Prin cererea depusă la data de 18 .10.2012, reclamantul a solicitat - în subsidiar fața de pretenția din cererea introductiva pentru acordarea diferenței de indemnizație de concediu de odihna - si obligarea paratei . SRL la a-i achita reclamantului salariul cuvenit conform contractului de munca pentru perioada de munca temporara desfășurată pe teritoriul statului german între 16.03._10, ori cel puțin a face dovada privind lunile martie ,aprilie, mai, august 2010 (deoarece pentru iunie, iulie 2010 deține copii state de plata privind achitarea salariilor - 1885 Euro, respectiv 2440 Euro).
A justificat formularea acestei cereri in mod subsidiar pe împrejurarea că înscrisurile anexate întâmpinării de către parata conțin referiri la sume care ar reprezenta in realitate sumele acordate drept salariu, doar că au fost tehnoredactate astfel încât sa aibă aparenta achitării indemnizației de concediu, ceea ce este nereal, iar semnătura angajatului a fost luata in alb pe diverse înscrisuri de către angajator.
În acest sens, înscrisul prin care se pretinde ca reclamantului i-ar fi fost acordata indemnizația de concediu nu are nici data înscrisa, dar nici vreo viza de înregistrare ori semnătura din partea societății SOKA-BAU, nu se poate constata veridicitatea acestui înscris.
Prin cererea depusă la data 16 .01.2013, reclamantul a cerut și obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:
1) Acordarea sumelor înscrise drept avans pentru fiecare dintre lunile din cauză, având in vedere ca reclamantul nu a semnat decât pentru primirea sumei ramase din salariul net lunar, după scăderea sumei reprezentând salariu trimis in România si sumei reprezentând avans, după cum urmează: martie 2010- 150 Euro ,aprilie - 200 Euro,mai - 50 Euro,iunie-150 Euro,iulie - 200 Euro, august - 250 Euro - total 1000 Euro net.
2)Cat privește luna mai 2010, conform filei de stat de plata semnata au fost achitați reclamantului numai 571,50 Euro (mai puțin acel avans de 50 Euro), corespunzător pentru 50 de ore lucrate.
Acest fapt, ca ar fi lucrat in luna mai 2010 numai 50 de ore, nu corespunde adevărului pentru mai multe considerente:
- in cuprinsul fiselor de evidenta contabila, rubricate in limba germana, sunt înscrise 58 de ore;
-in declarația angajatului pentru luna mai se arata ca zilele de lucru pentru luna mai au fost intre 1.05.-9.05.2010, in total, scăzând zilele de duminica 02.05, 09.05., 7 zile lucrătoare; având in vedere ca potrivit CIM de lucru era de 8 ore (in fapt- 10 ore), rezulta cel puțin 56 de ore pentru luna mai;
- în asa-zisul stat de plata privind acordarea indemnizației de concediu pentru luna mai se arata ca reclamantul ar fi avut concediu intre zilele 10-16 mai, pe cale de consecința au mai existat zile de lucru pana la sfârșitul lunii mai, mai exact 13 zile (excluzând 2 zile de duminica);
- din documentele depuse privind celelalte luni, rezulta (prin impartirea orelor pontate la numărul zilelor de lucru din fiecare luna) ca in fiecare dintre aceste luni reclamantul a lucrat mai multe de 8 ore pe zi;
Având in vedere toate aceste inscrisuri, ar rezulta că au existat 110 ore neplatite reclamantului pentru luna mai 2010, având in vedere tariful orar minim brut 12.90 Euro/ora, rezulta un rest de plata de 110X12.90=1419 Euro brut.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul M. I. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. International C. S.R.L. B. și . SRL B., solicitând obligarea acestora la plata:
1. sumei de aproximativ 1995 Euro, drept diferență pentru indemnizația de concediu de odihnă cuvenit pe anul 20l0 și a dobânzii legale aferente;
2.salariului cuvenit conform contractului de muncă pentru activitatea desfășurată pe teritoriul statului german între 16.03._10, ori cel puțin a face dovada privind lunile martie ,aprilie, mai, august 2010;
3.sumelor înscrise drept avans pentru fiecare dintre lunile ce fac obiectul cauzei, după cum urmează: martie 2010- 150 euro ,aprilie - 200 euro,mai - 50 euro,iunie-150 euro,iulie - 200 euro, august - 250 euro - total 1000 euro net;
4. sumei brute de 1419 euro ,reprezentând diferență de salariu pentru luna mai 2010;
5. cheltuielilor de judecată.
Întrucât în ședința publică din 18.10.2012,reclamantul a arătat că renunță la judecata pretențiilor față de pârâta S.C. International C. S.R.L. B., a fost constatat actul procesual de dispoziție al părții, prin încheierea de ședință pronunțată la acea dată, în baza disp.art.246 Cod pr.civilă 1865.
1) Pentru soluționarea primului capăt din cererea reclamantului, tribunalul va constata că, așa cum rezultă din înscrisul depus la acesta (f.4) și apoi de pârâtă (f.27), denumit „Extrasul de cont al muncitorului la data de 31.12.2010 – întocmit în 23.03.2011” de către SOKA-BAU, angajatorul nu îi mai datorează acestuia nicio sumă cu titlu de indemnizație pentru concediul de odihnă aferent perioadei 16.03._10.
Aceasta întrucât, astfel cum a susținut și pârâta, indemnizația de concediu ,în sumă de 2059,67 euro, a fost plătită în întregime salariatului.
Această concluzie rezultă și din comunicările făcute salariatului de către SOKA-BAU (f.5-10) – potrivit cărora sumele de 760,30 euro și de 1025,74 euro au fost achitate de angajator direct salariatului, iar diferența de 273,63 euro de către SOKA-BAU – coroborate cu statele de plată emise de pârâtă și semnate de reclamant pentru sumele de 760,30 euro și 1025,74 euro (f.26) și cu recunoașterea reclamantului din concluziile scrise privind plata diferenței de 273,63 euro de către SOKA-BAU.
Susținerile reclamantului potrivit cărora ar fi semnat în alb unele state de plată nu pot fi reținute de instanță nici dovedite cu martori, întrucât salariatul își invocă astfel propria culpă și nu poate beneficia de protecția legii pentru o asemenea conduită .
În plus, potrivit art. 1191 alin.2 din codul civil 1864, nu este admisibilă dovada prin martori „încontra sau peste ceea ce cuprinde actul”. Iar această concluzie este valabilă și pentru celelalte capete de cerere.
Prin urmare, pârâta nu datorează reclamantei nicio sumă cu titlu de indemnizație de concediu de odihnă, și nici dobândă legală, așa încât acest capăt de cerere urmează a fi respins ca nefondat.
2) Cum tot ca nefondată va fi respinsă și pretenția reclamantului de obligare a pârâtei la plata salariilor pentru munca prestată în lunile martie, aprilie, mai și august 2010.
Aceasta întrucât, în conformitate cu disp. art.272 și art. 168 alin.1 din Codul muncii, pârâta a dovedit plata salariilor către reclamant.
Astfel, prin declarațiile angajatorului aferente perioadei martie-august 2010 (f.50-55), coroborate cu evidențele generale întocmite de angajator (f.56-65), cu extrasele din statele de plată semnate de salariat (f.65-69, 78, 79) și cu statele de plată semnate de salariat (f.70-74, 80, 81), pârâta a probat plata muncii desfășurate de salariat în întreaga perioadă în care a fost angajatul său, în concordanță cu orele recunoscute ca lucrate de către reclamant.
De altfel, în acest sens, este și declarația olografă dată de salariat la 9.09.2010 și înregistrată la angajator sub nr. 1307/13.09.2010 (f. 29).
3) De asemenea, va fi respinsă ca nefondată pretenția reclamantului de plată a sumei totale 1000 euro, reprezentând avansurile din salarii pentru lunile martie-august 2010, deoarece angajatorul a dovedit achitarea lor efectivă cu listele de avansuri semnate de reclamant (f.96-100).
Sub acest aspect, tribunalul apreciază că toate semnăturile de pe aceste înscrisuri aparțin reclamantului, întrucât sunt similare între ele precum și cu celelalte semnături necontestate de salariat de pe declarațiile angajatului, statele de plată, contractul individual de muncă (f. 25), cererile din 9.09.2010 (f.28-29) și decizia de încetare a contractului individual de muncă nr. 440/2010 (f.30).
Și aceasta chiar dacă prezintă unele diferențe față de specimenele de semnături luate în instanță, întrucât acestea din urmă au fost făcute la aproape 3 ani de la data semnăturilor de pe listele avansuri; în plus nu au fost dovedite prin expertiză grafică ca neaparținând acestuia.
4) Tot ca nefondat va fi respins și capătul de cerere având ca obiect plata sumei de 1419 euro brut, reprezentând diferență de salariu pentru cele 110 ore pe care reclamantul pretinde că le-ar fi prestat pentru angajator în perioada 17-31 mai 2010, precum și a diferenței pentru cele 8 ore lucrate în perioada 01.05._10.
Astfel, în ceea ce privește perioada 17-31 mai 2010, reclamantul nu a făcut dovada contrară situației de fapt rezultată din înscrisurile depuse de angajator și care atestă că, în luna mai 2010, salariatul a lucrat doar în perioada 01.05._10, un număr de 58 ore (f.59), care i-au fost plătite după cum urmează:
- 50 ore, conform statelor de plată aferente lunii mai 2010 (f.68 și 83),
- 8 ore, conform statelor de plată aferente lunii iunie 2010 (f.78 și 81), întrucât în această lună salariatul a lucrat în mod efectiv doar 158 ore (f.53) .
Astfel,în lipsa unui început de dovadă scrisă pentru desfășurarea muncii în perioada 17-31 mai 2010 și față de evidențele prezentate de angajator,contrar susținerii reclamantului, acesta nu putea forma convingerea instanței în acest sens doar prin declarații de martori, întrucât aceștia urmau să relateze aspecte punctuale în legătură cu activitatea salariatului după 3 ani de la data la care s-a pretins desfășurarea acesteia.
Cât privește sentința nr. 476/2005 depusă de reclamant (f.85-86), aceasta nu are nicio relevanță juridică în prezenta cauză, întrucât pretențiile reclamantului au fost soluționate în funcție de probele administrate în acest dosar.
5) Față de modul de soluționare a acțiunii reclamantului,va fi respinsă și pretenția acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată iar, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reclamantul va fi obligat - ca parte căzută în pretenții - să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Respinge ca nefondată acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamantul M. I., cu domiciliul în B.,.. 7, ., jud. B. în contradictoriu cu pârâta S.C.T. I. GROUP S.R.L. B., cu sediul în B.,.. 5, jud. B..
Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2013.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
Jud. N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Redt.TN 10.06.2013 v
Tehnoed. BC
5 ex/11.06.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 983/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
