Pretentii. Sentința nr. 983/2013. Tribunalul BOTOŞANI

Sentința nr. 983/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 3242/40/2012**

DOSAR NR._ litigiu de muncă

ROMANIA

TRIBUNALUL B. – SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR.983

Ședința publică din 19.06. 2013

Președinte – Petrovici Ioana

Asistenți – P. E.

Judiciari – C. D.

Grefier - P. R.

La ordine judecarea acțiunii civile privind părțile reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Școala cu clasele I – VIII Brăești, județul B., având ca obiect despăgubiri civile.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av.Ț. M. care arată că reprezintă pe numita O. E., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită.

Av.Ț. M. pentru pârâtă depune la dosar înscrisuri din partea reclamantei și arată că au fost comunicate către sindicat.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii formulată de Unitatea Administrativ Teritorială în ce o privește pe numita O. E. și admiterea acțiunii formulată de aceasta. Arată că indemnizația este datorată contabilului șef chiar dacă nu este un compartiment de contabilitate. Solicită cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL,

Asupra litigiului de muncă de față:

Prin cererea înregistrată, inițial la data de 02.02.2012 pe rolul Judecătoriei D. sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta Școala Gimnazială „ G. C.” Brăești în calitate de ordonator terțiar de credite, solicitând ca prin hotărâre, aceasta să fie obligată să restituie bugetului comunei suma de 17 361 lei precum și beneficiul nerealizat ( dobânzi și penalități) de la data fiecărei plăți și până la recuperarea integrală a sumelor plătite.

S-a arătat în motivarea cererii că, în urma controlului Curții de Conturi ,în luna iulie 2011,s-a constatat că în baza unor decizii emise de directorul unității școlare au fost acordate nelegal sporuri în procent de 10-15 % pentru un număr de 5-8 salariați, cu titlu de spor pentru condiții vătămătoare și periculoase în cuantum de 11 103 lei precum și o indemnizație de conducere de 20% administratorului financiar în sumă de 6158 lei pentru, aceste sume fiind încasate de salariații unității școlare în intervalul septembrie 2009-mai 2011.

La termenul de judecată din 26 .03.2012 această instanță a admis excepția de necompetență materială în soluționarea cauzei. În temeiul art 158 alin 1 și 3 Cod pr. civ. Judecătoria D. a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului B..

Secția a II a Civilă de C. Administrativ si Fiscal unde s-a înregistrat cererea sub numărul_, a admis excepția de necompetență materială și și-a declinat competența în favoarea instanței sesizată inițial. S-a constatat astfel ivit conflictul negativ de competență.

Prin sentința civilă nr. 64 /5.02.2013, pronunțată în dosarul. nr._ Curtea de Apel Suceava a admis sesizarea conflictului negativ de competență dintre Judecătoria D. și Tribunalul B. -Secția a II a Civilă de C. Administrativ si Fiscal stabilind competența de soluționare Tribunalului B. –secția civilă, complet - litigii de muncă .

La data de 11.02.2013 sub nr._ pe rolul Tribunalului B., contestatoarea Odaianu E. – prin L. Sindicatelor din Învățământ B. a formulat contestație împotriva Deciziei de imputare nr 36/17.12.2012 emisă de intimata Școala Gimnazială „ G. C.” Brăești și a solicit constatarea nulității absolute a acesteia sau anularea ca nelegală a acesteia și, pe cale de consecință a solicitat obligarea intimatei la restituirea sumelor de bani reținute din salariu.

Totodată a solicitat ca pârâții Școala Gimnazială „ G. C.” Brăești și Consiliul Local Brăești să-i plătească și drepturile bănești reprezentând indemnizația de conducere actualizată conform indicelui de inflație precum și dobânda legală aferentă perioadei 1.06.2011 până la data pronunțării hotărârii judecătorești.

La data de 16.05 2013, în temeiul art. 164 Cod procedură civilă instanța a admis cererea de conexare a dosarului_ la ds nr_ **cauză care o privește pe reclamanta . și

Școala Gimnazială „ G. C.” Brăești.

În ceea ce o privește pe reclamanta Odaianu E.- prin L. Sindicatelor din Învâțământ B., s-a arătat că aceasta face parte din categoria personalului didactic auxiliar din învățământ și este angajata unității de învățământ pârâte în calitate de contabil șef.

Urmare a controlului efectuat de Curtea de Conturi, materializată în Decizia nr. 36 din 11.11.2011, s-a constatat că, aceasta a încasat suma de 6158 lei cu titlu de indemnizație de conducere. S-a apreciat că aceste sume au fost încasate nelegal.

Prin actul de control întocmit s-a dispus luarea de măsuri pentru recuperarea sumelor menționate, astfel încât directorul școlii pârâte a întocmit și comunicat decizia de imputare nr. 36 din 17.12.2012.

Contestatoarea a solicitat să se constate nulitatea absolută a acestei decizii invocând prevederile imperative ale art. 169 Codul Muncii și a argumentat că procedura de atragere a răspunderii patrimoniale a salariaților este reglementată în art.254 - 259 din același act normativ.

Pe fondul cauzei, a arătat că a încasat legal indemnizația de conducere întrucât

acest drept salarial - indemnizația de conducere a fost încasată în temeiul disp.art.159 și 160 din Codul muncii reprezentând contraprestația muncii depuse în funcția de administrator financiar cu studii superioare - funcție echivalentă funcției de conducere de contabil șef.

Plata indemnizației de conducere a avut la bază în timp, următoarele acte normative: OUG nr.191/2002, Ordinul MEC nr.4847 bis/2004, OG 10/2008.

În anul 2004, în baza Ordinului MEC nr.4847 bis/2004,s-a făcut echivalarea funcției de administrator financiar ( cu studii superioare) cu funcția de contabil șef ( economist),funcția de contabil șef fiind încadrată până la acea dată la categoria personal nedidactic. Prin Ordinul nr.4847 bis/2004 s-a aprobat metodologia pentru utilizarea funcției didactice auxiliare de administrator financiar și echivalarea acesteia cu fosta funcție de contabil șef din categoria personal nedidactic. Mai mult,la art.7 din metodologie se menționează următoarele: „ Pentru funcțiile de conducere prevăzute la noile funcții didactice de administrator financiar (patrimoniu) se va utiliza anexa nr. VI/1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 191/2002 ,cu modificările și completările ulterioare. Indemnizațiile de conducere se vor calcula conform acesteia."

Astfel, funcția de contabil șef se regăsește la nr.crt. 5 în anexa nr. VI /1 din OUG nr.191/2002,acolo făcând trimitere și art.7 al Ordinului nr.4847 bis/2004, această funcție nefiind decât trecută de la denumirea de contabil șef la denumirea de administrator financiar și de la categoria personal nedidactic la categoria personal didactic auxiliar.

Ulterior, indemnizația de conducere pentru contabil șef/ administrator financiar a fost prevăzută de OG nr. 10/2008 prin Anexa nr.VI/1 a începând cu 1.01.2008 ,iar începând cu 1.04.2008 și respectiv 1.10.2008 prin Anexa nr. VI / 1 b.

Legea nr.330/2009 prevede plata indemnizației de conducere și începând cu data de 1.01.2010,iar Legea nr.63/2011 prevede acordarea indemnizației în art. 1,4,7 și în anexa nr.4.

În consecință, plata indemnizației de conducere a avut mereu un suport legal.

În dovedire a depus înscrisuri

În drept, și-a întemeiat contestația pe disp.art.28(2) din Legea dialogului social,art. 105 alin.2 Cod procedură civilă,art. 169(2) și art.254 și urm. din Codul muncii, Lg 84/2012, Ordinul MECTS 4847BIS/1.04.2004,O.U.G. 191/2002. OG 10/200 și Lg 63/2011.

Pârâtul Consiliul Local Brăești a depus întâmpinare față de contestație . Astfel, la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a deciziei de imputare pârâtul a lăsat soluționarea acestuia la aprecierea instanței formulând însă o cerere de suspendare a judecății până la soluționarea conflictului negativ de competență de către Curtea de Apel.

Petenta a depus la dosar hotărârea Curții de Apel Suceava privind soluționarea conflictului negativ, așa încât cererea de suspendare a rămas fără obiect.

Pârâta Școala Gimnazială Brăești nu a depus întâmpinare, însă la solicitarea instanței a depus înscrisuri.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului în legătură cu cererea numitei O. E. tribunalul reține că prin Decizia nr.36 din 17.02.2012 Școala Gimnazială ,, G. C.” Brăești a dispus imputarea sumei reprezentând indemnizație de conducere încasată necuvenit în perioada septembrie 2009 – mai 2011 de către O. E..

S-au avut în vedere:

- Dispoziția Primarului nr.230/06.12.2012 ;

- Procesul verbal de constatare nr 1965/11.07.2011 al Curții de Conturi prin care se constată un prejudiciu de 6158 lei la care se adaugă beneficiul nerealizat, reprezentând indemnizația de conducere acordată contestatoarei pentru intervalul septembrie 2009-mai 2011;

Decizia poartă mențiunea că poate fi contestată în termen de 10 zile .

Instanța nu poate reține punctul de vedere al contestatoarei, respectiv că acest act ar fi nul absolut, întrucât potrivit art. 283 din Legea 1/2011 în vigoare de la data 17.22.2012 răspunderea patrimonială a personalului didactic, a personalului didactic auxiliar, precum și a celui de conducere, de îndrumare și de control din învățământul preuniversitar se stabilește potrivit legislației muncii. Decizia de imputare, precum și celelalte acte pentru recuperarea pagubelor și a prejudiciilor se fac de conducerea unității sau a instituției al cărei salariat este cel în cauză, în afară de cazurile când, prin lege, se dispune altfel.

Tribunalul constată în acest sens că textul a fost preluat din prevederile art. 125 din Legea 128/1997 fără a fi însă corelat cu prevederile Codului Muncii. La data de 01.03.2003 când a intrat în vigoare Legea 53/2003 s-a stabilit că răspunderea materială a unui salariat nu poate fi atrasă decât dacă există o hotărâre judecătorească în acest sens. În temeiul art. 298 alin. 2 din Codul Muncii orice dispoziție contrară a fost abrogată începând cu 01.03.2003 deci inclusiv art. 125 din Legea 128/1997. Cu toate acestea de la data de 09.02.2011 legiuitorul a înțeles din nou să facă mențiune în legătură cu deciziile de imputare, prevăzute inițial în Legea 10/1972 când a fost publicată inițial Legea 128/1997, astfel că sub acest aspect actele contestate de petentă își găsesc temeiul legal în prevederile art. 283 din Legea 1/2011 astfel că nu poate fi considerat act nul absolut.

În ceea ce privește însă efectele acestei decizii instanța apreciază că sunt aplicabile prevederile art. 169 din Legea 53/2003 în sensul că reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Ca urmare decizia de imputare nu poate fi invocată ca temei al reținerilor salariale dacă nu au fost confirmate ca atare printr-o hotărâre judecătorească. Cum în Codul Muncii nu se stabilește cine ar fi titularul unei asemenea acțiuni rezultă că și în situația în care petenta este salariat, prin hotărâre judecătorească instanța trebuie să statueze cu privire la răspunderea patrimonială reglementată de art. 253 și următoarele din Codul Muncii.

Angajatorul a depus raportul Curții de Conturi despre care se face vorbire în decizia contestată astfel că instanța verificând temeinicia susținerilor angajatorului, consemnată în decizie, cu privire la necesitatea recuperării sumei de 6158 lei reține faptul că în perioadele menționate contestatoarea a ocupat funcția de contabil șef/administrator financiar.

Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ în intervalul ianuarie 2010-mai 2011 trebuia făcută în baza Legilor 330/2009 și 284/2010.

Prin primul act normativ s-a stabilit că drepturile salariale trebuie acordate în același cuantum ca cele din decembrie 2009 cu luarea în considerare a sporurilor inclusiv celor consemnate în anexe . Conform art. 15 din Legea 330/2009 pentru personalul care ocupă o funcție de conducere, diferențierea salariilor de bază se face potrivit art. 13, utilizându-se două niveluri de salarizare corespunzătoare celor două grade, respectiv trepte de salarizare în cazul funcționarilor publici, care conțin indemnizația de conducere, sporul de vechime, precum și sporurile cuprinse în coeficienții de ierarhizare, prevăzuți în anexele la prezenta lege. Cu alte cuvinte indemnizația de conducere face parte din salariu și trebuia avută în vedere de angajator la momentul stabilirii salariilor respectiv începând cu 01.01.2010.

În baza Legii 284/2010 funcția de contabil șef a fost în continuare considerată funcție de conducere.

Conform Legii 285/2010 aplicabilă de la 01.01.2011 până la 12.05.2011 începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/ indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.Ca urmare atâta timp cât indemnizația de conducere a fost acordată în 2010 trebuia în continuare stabilită pentru petentă și în prima parte a anului 2011.

Pentru aceste considerente,instanța reține că cele consemnate în decizia de imputare referitor la acordarea indemnizației de conducere contestatoarei nu au un fundament legal, motiv pentru care va fi admisă acțiunea și se va dispune anularea deciziei de imputare nr 36 din 17.12.2012. Totodată va fi obligată intimata Școala Gimnazială ,, G. C.” Brăești să restituie contestatoarei sumele reținute în baza deciziei susmenționată.

Structura salariilor, începând cu 1 ianuarie 2010, a fost stabilită, prin respectarea dispozițiilor art. 30 din Legea 330/2009 de salarizare unitară cât și OUG 1/2010.

Conform art.30 alin. 3 din Legea 330/2009 în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

(6) Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.

Astfel, potrivit art. 30 alin. 5 din actul normativ sus enunțat: „În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.

În același sens sunt, și dispozițiile Legii 63/2011 – care a reglementat începând cu 13.05.2011 salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.

Întrucât din înscrisurile depuse în copie la dosar rezultă că petenta și-a desfășurat activitatea în aceleași condiții, iar stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului, instanța va admite și capătul de cerere prin care s-a solicitat plata reprezentând indemnizația de conducere corespunzătoare postului de contabil șef de la 1.06.2011 până la data pronunțării hotărârii.

În baza art. 166 alin. 4 din Codul Muncii - pentru aceste sume vor fi acordate actualizările de la data scadenței până la data introducerii acțiunii. Dobânda legală va fi acordată de la data punerii în întârziere ,anume ziua chemării în judecată - în conformitate cu prevederile OG 9/2000 și OG 13/2000 raportat la art. 1088 cod civil și art. 1535 din Noul Cod Civil

În ceea ce privește cererea formulată de reclamanta ., instanța reține următoarele:

Reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Școala Gimnazială ,, G. C. „ Brăești – prin director, restituirea sumei de 17 381 lei la bugetul comunei, inclusiv a beneficiului nerealizat calculat de la data fiecărei plăți până la recuperarea integrală a sumelor plătite necuvenit .

Suma reprezintă sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare ,respectiv ,,sporul de ecran” în procent de 15 % încasat începând decembrie 2009 acordat unui nr. de 5-8 salariați în cuantum de 11 103 lei, și respectiv indemnizația de conducere acordată administratorului financiar în cuantum de 6158 lei .

Din raportul de audit al Curții de Conturi atașat la dosar rezultă că s-a considerat ca fiind ilegală acordarea sporului de condiții periculoase.

Școala Gimnazială ,, G. C. „ Brăești a arătat că directorul școlii a emis pe baza buletinului de expertizare decizii administrative ( 56/2009 și 46/2010 ) prin care a dispus plata sporului către salariații care lucrau în asemenea condiții de muncă.

Astfel angajații: O. M., Odaianu E. și O. V. care au lucrat în condiții concrete de muncă periculoase și vătămătoare, așa cum rezultă din buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă întocmit în anul 2007 au primit acest spor .

Potrivit pct.17 din Anexa II/1 din Legea 330/2009 în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea pot fi acordate personalului salarizat, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri:

a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15 % din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;

b) pentru condiții grele de muncă, un spor de până la 15 % din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.

Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor și cu avizul comun al Ministerului Finanțelor Publice și al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Prevederea a fost preluată și în Legea 284/2010 aplicabilă de la 01.01.2011.

Prin urmare, legiuitorul nu a interzis acordarea sporului pentru condiții periculoase și nici nu a pus în sarcina salariaților îndeplinirea vreunor formalități în legătură cu modalitatea de acordare a acestor drepturi. Sarcina privind emiterea regulamentului revenea ordonatorului principal de credite. La dosar nu a fost depus însă vreun asemenea regulament. Așa cum rezultă chiar din raportul Curții de Conturi sporul de condiții periculoase a fost acordat până la data de 31.12.2009 . Nu a fost administrată nici o dovadă că după data de 01.01.2010 condițiile de desfășurare a activității de către pârâți s-au schimbat.

Conform art.30 alin. 3 din Legea 330/2009 în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

(6) Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.

Sporul pentru condiții periculoase este consemnat în anexele la Legile 330/2009 și Legii 284/2010.

Prin deciziile privind reîncadrarea salarială începând cu 1 ianuarie 2010, a fost stabilită structura salariilor pârâților, cu respectarea dispozițiilor art. 30 din Legea 330/2009 de salarizare unitară cât și OUG 1/2010.

Astfel, potrivit art. 30 alin. 5 din actul normativ sus enunțat: „În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 .

Sporul pentru condiții vătămătoare a fost stabilit pentru pârâți pe baza buletinului de expertizare emis de ASP B. din 21.09.2007 ( fila 75 ds .) .

Conform Legii 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și respectiv Legii 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 pentru personalul plătit din fonduri publice, directorul unității școlare a emis decizii de reîncadrare salarială a reclamantelor pentru anul 2011.

Or, și aceste decizii cuprind în structura salariului pentru 2011 sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare .

Instanța constată că un regulament privind acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare nu a fost emis până în prezent de către MECTS.

Acest fapt nu poate constitui însă un impediment pentru acordarea sporului respectiv, câtă vreme emiterea regulamentului revenea MECTS cu titlu obligatoriu, neconstituind doar o posibilitate lăsată la aprecierea acestuia.

Așadar, întârzierea în adoptarea regulamentului constituie culpa MECTS, iar consecința juridică a inexistenței unei asemenea metodologii nu poate fi aceea a suprimării, anulării dreptului subiectiv existent al pârâților.

Aceasta întrucât, sporul respectiv a fost stabilit prin deciziile de reîncadrare salarială având la bază buletinul de determinare a condițiilor de muncă.

În același sens sunt, de altfel, și dispozițiile Legii 63/2011 – care a reglementat începând cu 13.05.2011 salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.

Astfel, conform art. 9 – Cap I și art. 6 – Cap. II din Anexa nr. 5 Metodologia de calcul al drepturilor salariale a Legii 63/2011:

„(1) În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.

(3) Până la aprobarea regulamentului prevăzut la alin. (2), sporurile pentru condiții de muncă, aprobate în condițiile legii, se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții.”

Întrucât, din înscrisurile depuse în copie la dosar rezultă că salariații pârâtei și-au desfășurat activitatea în aceleași condiții, iar stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului, instanța va respinge acțiunea prin care s-a solicitat restituirea sumelor acordate cu titlu de spor pentru condiții vătămătoare deoarece aceste sporuri erau cuvenite salariaților câtă vreme aceștia beneficiaseră și anterior de sporul respectiv ,iar condițiile de lucru nu se schimbaseră.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta O. E. prin L. Sindicatelor din Învățământ B., cu sediul în B., ..40, jud.B., în contradictoriu cu pârâții Școala Gimnazială,,G. C.” Brăești, jud.B. și Consiliul Local Brăești, jud.B..

Anulează Decizia de imputare nr. 36/17.12.2012 emisă de Școala Gimnazială ,,G. C.” Brăești cu privire la reclamantă.

Obligă pârâta de Școala Gimnazială ,,G. C.” Brăești să restituie reclamantei sumele reținute în contul deciziei contestate.

Obligă pârâții Școala Gimnazială,,G. C.” Brăești și Consiliul Local Brăești să plătească reclamantei indemnizația de conducere corespunzătoare postului de contabil șef de la 1.06.2011 până la 19.06.2013 ,sumă ce va fi actualizată în funcție de indicii de inflație, de la data scadenței până la 10.02.2013,precum și dobânda legală de la 11.02.2013 până la data plății efective.

Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu Școala cu clasele I-VIII Brăești.

Definitivă și executorie de drept.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 19.06.2013.

Cu aceeași opinie

Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,

P. I. P. E., C. D. P. R.

Red.P.I./10.09.2013

Tehnored.P.R./13.09.2013

Ex.4

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Sentința nr. 983/2013. Tribunalul BOTOŞANI