Despăgubire. Sentința nr. 1415/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1415/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 3192/40/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1415
Ședința publică de la 18 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent Judiciar E. P.
Asistent Judiciar D. C.
Grefier R. P.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe L. S. din Învățământ B. - reprezentant al reclamanților Poamă N. I., T. M., C. M., B. I., B. M. și pe pârâții Școala G. Stăuceni, C. L. Stăuceni, I. Școlar Județean B., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 15.10.2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință și când, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi când,
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ modificată conform precizărilor depuse la primul termen de judecată ( f.53 ds.) reclamanții Poamă N. I., T. M., C. M., B. I., B. M. prin L. S. din Învățământ B. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Școala G. Stăuceni, C. L. Stăuceni, I. Școlar Județean B., obligarea acestora la:
- plata începând cu 1.01.2011 a unei despăgubiri egale cu diferența dintre salariul de încadrare pus în plată și salariul minim pe economie
- plata actualizării în funcție de indicii de inflație a diferențelor rezultate conform celor de mai sus, precum și plata dobânzii legale;
- modificarea statelor de personal începând cu 1.12.2012 în sensul evidențierii distincte a sporului de vechime ca o componentă ce se adaugă salariului de încadrare ce nu poate fi inferior salariului de bază minim brut pe economie aflat în plată conform HG 1193/2010 și HG 23/2013;
- anularea deciziilor de reîncadrare emise în baza statului de personal de la 1.12.2012 și obligarea la emiterea unor noi decizii care să stabilească salariul de încadrare egal cu salariul de bază minim brut pe economie aflat în plată conform HG 1193/2010 și HG 23/2010.
În fapt, reclamanții au arătat că din interpretarea art. 160, 164 și 165 Codul muncii, coroborat cu art. 1,2 și 3 din HG nr. 1051/2008, art. 1 și 2 din HG 1191/2010 și art. 1 și 2 din HG 23/2013, ar rezulta faptul că venitul salarial se compune din salariul de bază (care nu poate fi inferior valorii minime stabilite prin hotărâre de guvern, respectiv din contractul colectiv de muncă aplicabil), indemnizații, sporuri precum și alte adaosuri, care se evidențiază în mod distinct pe statul de plată al unității.
Deci, expresia „și alte adaosuri” ar avea semnificația că și sporurile - inclusiv cel pentru vechime în muncă - au natura unor asemenea adaosuri la salariul de bază.
Evidențierea în mod distinct în cuprinsul statului de plată a cuantumului salariului de bază ar avea un rol deosebit de important, deoarece în funcție de acest cuantum se calculează procentual sporurile și indemnizațiile acordate de angajator, fiind totodată, utilă pentru calcularea contribuțiilor individuale la sistemele asigurărilor de stat.
Aceeași concluzie, privind obligația angajatorului de a asigura salariul minim pe economie prin salariul de bază fără sporuri, ar rezulta și din dispozițiile:
- art. 9 alin. 2 din Legea 284/2010, care ar face distincții clare între elementele componente ale drepturilor salariale: salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile (care sunt distincte de salariul de bază și nu pot fi incluse în acesta, premii, etc);
- art. 10 din Legea 284/2010, care definește în alin. 1 modul de stabilire a salariului de bază prin raportare la o valoare de referință, astfel încât ar rezulta din nou caracterul distinct al acestuia față de orice spor, inclusiv față de sporul de vechime, și care ar prevedea în mod expres că valoarea de referință la data intrării în vigoare a legii, fără sporuri, este de 600 lei;
- art. 12 din Legea 284/2010 care, enumerând componentele salariului brut, ar face din nou distincție între salariu de bază și sporuri sau alte adaosuri salariale.
Au arătat că reglementări similare ar fi preluate și în art. 1,2,4 din Legea 285/2010.
S-a mai precizat că, în statele de plată ale personalului nedidactic se observă că nivelul de salarizare minim pe economie nu este asigurat prin salariul de bază, ci doar după ce i se adaugă și sporul de vechime în muncă, spor care în virtutea textelor enumerate mai sus, este un adaos ce nu se include însă în baza ce trebuie să respecte nivelul minimal de salarizare pe economie.
S-ar ajunge în acest mod la situații discriminatorii în care persoane cu vechime considerabilă în muncă au același nivel de salarizare ca un angajat aflat la prima angajare, deoarece primilor li se asigură doar aparent salariul minim pe economie, însă fără a se avea în vedere că acest presupus nivel minimal include și sporul de vechime care ar trebui în mod legal să constituie un adaos la acest plafon minimal.
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 159,164,165 Codul muncii, art. 41 alin. 3 din CCMUNN 2007 - 2010, art. 9, 11, 12 si urm. din Legea nr. 284/2010, art. 1 alin. 1, 2, art. 4 din Legea nr. 285/2010, HG 1051/2008, HG 1193/2010, HG 23/2013, art. 453 Cod procedura civilă.
În dovedirea acțiunii au depus probe cu înscrisuri.
Pârâtul I. Școlar Județean B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, excepția inadmisibilității formulării acțiunii și excepția necompetenței materiale a completului de judecată, iar pe fondul cauzei a cerut respingerea acțiunii.
A precizat că unitatea de învățământ a respectat prevederile legale în vigoare.
Legea nr.63/10.05.2011 la art.1 prevede clar modul de plată și calculul drepturilor bănești „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31.12.2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturi de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.
Modificarea statelor de personal în sensul cuprinderii sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare nu poate fi efectuată retroactiv.
A mai menționat că sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare se poate acorda, conform art.9 din anexa 5 la Legea nr.63/2011 și art.21 din Legea nr.284/2010, care prevăd faptul că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de ordonatorul de credite cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din Regulamentul aprobat prin Hotărârea de Guvern la propunerea MEN, având la bază buletinele de determinare.
Până la această dată MEN nu a elaborat și aprobat regulamentul de acordare a sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare.
Actul administrativ de stabilire a salariului este emis de către angajator și tot angajatorul soluționează contestațiile în legătură cu stabilirea salariului și a celorlalte drepturi care se acordă potrivit Legii nr.330/2009, termenul de soluționare și de contestație fiind de 30 zile de la emitere.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii a arătat că în conformitate cu prevederile Ordonanței nr.10/2008, pentru personalul din Inspectoratele Școlare Județene salarizarea pentru anul 2009 s-a realizat în ceea ce privește nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit O.G. nr.10/2008.
O.G. nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, cu modificările și completările ulterioare.
În mod temeinic și legal, salariile reclamanților au fost acordate conform legii. Nu se pune problema teoretică a încălcării legii și a calculului greșit al drepturilor salariale.
A precizat că invocă excepția necompetenței materiale a completului de judecată în ceea ce privește anularea actului administrativ emis în baza Legii nr.330/2009 prin care s-au stabilit salariile pentru luna ianuarie 2010.
Conform prevederilor art.34 din Legea nr.330/2009, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale este de competența ordonatorilor de credite, iar persoanele nemulțumite de modul de soluționare a contestațiilor se pot adresa instanței de contencios administrativ sau instanței de judecată, după caz, potrivit legii în termen de 30 zile de la data comunicării soluției.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe art.115 – 118 Cod procedură civilă, Legea nr.52/2003, OG nr.10/2009.
Pârâții C. L. Stăuceni și unitatea școlară Școala G. Stăuceni nu au depus întâmpinare.
În temeiul art. 248 NCPC, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate în cauză, pe care le-a respins prin Încheierea din data de 02.10.2013.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând susținerile reclamanților în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și de probele administrate, instanța reține următoarele:
Reclamanții sunt încadrați ca personal nedidactic la unitatea școlară pârâtă.
Salariile de încadrare, de care reclamanții au beneficiat în perioada începând cu data de 01.01.2011 au fost sub nivelul prevăzut de actele normative menționate, însă salariul total brut a depășit această limită. Astfel, din adeverințele depuse la dosar rezultă că salariile de încadrare ale reclamanților de care au beneficiat în perioada în discuție, au fost sub nivelul de 670 lei, respectiv 700 lei lunar, însă salariul total brut a fost peste aceste limite, incluzând sporul de vechime.
Art. 164 alin. 3 din Codul muncii prevede că „angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară” care este stabilit prin hotărâri de guvern.
Așadar, obligația respectivă are în vedere salariul lunar „brut”,iar nu salariul „de încadrare” sau „de bază”.
Conform art. 160 din Codul muncii „salariul cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și orice alte adaosuri”.
Potrivit art. 1 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011:
„Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010 (...)
(5) În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 (...)” .
Așadar, pe de o parte, alin. 2 prevede în mod expres faptul că există sporuri care fac parte potrivit legii din „salariul brut”/„indemnizația brută de încadrare”, iar pe de altă parte, alin. 5 precizează în mod clar că în „salariul brut”/„indemnizația brută de încadrare” aferent lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile care potrivit Legii 330/2009 „făceau parte din salariul de bază sau din indemnizația de încadrare brută lunară”.
Or, conform art. 13 alin. 1 din Legea 330/2009: „Salariile de bază se diferențiază pe funcții în raport cu nivelul pregătirii profesionale, experiența și răspunderea în muncă, precum și cu nivelul de complexitate a activității specifice fiecărui post.”
Iar potrivit art. 22 din același act normativ: „Sporurile, majorările, precum și indemnizațiile de conducere care, potrivit prezentei legi, sunt incluse în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare, după caz, sunt prevăzute în notele din cuprinsul anexelor la prezenta lege.”
Salarizarea personalului de gospodărie și întreținere era prevăzută pentru anul 2010 de anexa II/14 la lege, potrivit căreia – în nota finală – se menționa în mod expres la pct. 2 că „în coeficienții prevăzuți în coloana „bază” sunt cuprinse salariul de merit, spor de dispozitiv, spor de prevenție, spor de importanță, cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate, sporul de vechime în muncă”.
În concluzie, ,cum obligația angajatorului este aceea de a asigura salariul lunar brut (iar nu pentru salariul de bază ori de încadrare) la nivelul celui minim de bază brut pe țară stabilit prin hotărâri de guvern, iar reclamanții invocă tocmai faptul că salariul de bază nu a respectat nivelul minim ,tribunalul constată că în cauză obligația legală a fost îndeplinită de unitatea școlară pârâtă, motiv pentru care va respinge acțiunea ca nefondată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamanții: Poamă N. I., Tatarasanu M., C. M. B. I., și B. M. - prin L. S. din Învățământ B., cu sediul în B., ..40, jud.B., in contradictoriu cu pârâții: Școala G. Stăuceni,, jud.B., C. L. Stăuceni, jud.B. și I. Școlar Județean B., cu sediul în B., ..28, jud.B..
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședință publică din 18.10.2013.
Cu aceeași opinie
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
P. I. P. E., C. D. P. R.
Red.P.I./09.12.2013
Tehnored.P.R./10.12.2013
Ex.6
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Pretentii. Sentința nr. 1327/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
