Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1433/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1433/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 3317/40/2013
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1433
Ședința publică din 22.10.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanții: Aciobănițe M., B. M., Urma T., R. I. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii B. și C. Națională de Pensii Publice București.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare, lipsesc părțile.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: dosarul are ca obiect drepturi bănești, se află la primul termen de judecată, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Instanța constată că dosarul se află la primul termen de judecată pe Noul Cod de procedură civilă și este, potrivit art.269 și următoarele din Legea nr.53/2003, competentă material, funcțional și teritorial să soluționeze cauza.
Instanța constată că nu este necesară amânarea soluționării cauzei potrivit art.244 din Noul Cod de procedură civilă întrucât rațiunea edictării acelui text a fost ca dezbaterile asupra cauzei să aibă loc în ședință publică, iar încheierea de constatare a terminării cercetării judecătorești privea situația în care această cercetare avea loc în camera de consiliu. Potrivit Legii 2/2013 această cercetare în camera de consiliu va privi doar dosarele înregistrate începând cu 01.01.2016 și, ca urmare, nu mai este necesară pronunțarea unei încheieri în care să se constate terminată cercetarea judecătorească și respectiv să se acorde termen în vederea dezbaterilor în ședință publică. Întrucât părțile au fost citate pentru dezbateri în ședință publică la acest termen instanța va constata încheiată cercetarea judecătorească și va rămâne în pronunțare asupra fondului.
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului B. – secția I civilă la 13.06.2013, reclamanții: Aciobănițe M., B. M., Urma T., R. I. au chemat în judecată pârâtele C. Județeană de Pensii B. și C. Națională de Pensii Publice București solicitând obligarea pârâtelor la plata premiul anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de al 13-lea salariu, actualizată în funcție de indicele de inflație până la data plății efective.
În motivare au arătat că, în fapt, dreptul la premiul anual aferent anului 2010, denumit și „al 13-lea salariu”, a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul 2010, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv.
În acest sens, prin art.25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-a prevăzut acordarea acestui drept în ceea ce îi privește pe salariații - personalul contractual din cadrul CJ.P. Botosani, după cum urmează:
„ Art. 25-(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.”
Din analiza acestui text de lege, rezultă in mod neechivoc faptul că dreptul personalului plătit din fonduri publice (în speță, personal contractual, ai C.J.P. Botosani), de a încasa premiul anual pe anul 2010, era un drept câștigat, chiar dacă plata acestuia era amânată până în luna ianuarie 2011, și chiar dacă prin Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice a fost abrogată dispoziția legală a acordării acestui drept.
Au menționat faptul că Legea-cadru nr. 330/2009 a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010, și ulterior a fost abrogată prin Legea nr.285/2010, care a intrat în vigoare la 31 decembrie 2010.
Aceasta înseamnă că acest drept a fost pe deplin realizat și efectiv la expirarea ultimei zile a anului 2010, astfel cum rezultă din prevederile art. 25 alin.4 din Legea nr.330/2009, conform cărora, „Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul” ( perioada fiind 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010).
Consideră că în determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp trebuie să se țină seama nu numai de prioritatea pe care legea nouă o are față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale, care impune ca să nu fie desființate sau modificate, drepturile care, în momentul intrării în vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de voință sau în raporturi definitiv încheiate valabil după legea existentă la momentul încheierii lor, așa cum este în speța dedusă soluționării.
Principiul neretroactivității legii civile se referă la toate raporturile juridice născute sub legea veche, care nu și-au epuizat toate efectele.
Chiar dacă este regulă că legea nouă este de imediată aplicare și excepție - supraviețuirea legii vechi - și fără a admite că legea nouă poate fi interpretată în sensul de a guverna și asupra trecutului, principiul aplicării imediate a legii noi presupune . toate situațiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi.
În acest context, prevederile art.8 din Legea nr.285/2010 prin care s-a dispus că „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011 (...)” nu se aplică retroactiv și, în consecință, nu sunt aplicabile acestui drept născut sub imperiul legii vechi și care a fost pe deplin realizat conform legii care 1-a consfințit, respectiv Legea nr. nr. 330/2009.
Sunt explicite în acest sens și prevederile art.15 alin.2 din Constituția României care stipulează:
„(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.”
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituția României intitulat „Tratatele internaționale privind drepturile omului”, se prevede: „ (1) Dispozițiile constituționale privind drepturile si libertățile cetățenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului in care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. "
Din interpretarea acestor texte rezultă că dacă instanțele de judecată constată că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale drepturilor omului, la care România este parte, conținând dispoziții mai favorabile decât acestea din urmă, au obligația să ignore aceste prevederi și să aplice cu prioritate dispozițiile din reglementarea internațională mai favorabilă.
Procedând astfel, instanțele de judecată nu fac altceva decât să respecte dispozițiile art. 20 din Constituția României, precum și pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
In ceea ce privește prevederile internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului care au fost încălcate în cauză, potrivit art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: „Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât și în asociație cu alții. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.„
În spiritul acestor dispoziții, dar și al art.1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, premiul anual pe 2010 reprezintă un „bun” iar dispozițiile legale menționate (art.25 din Legea-cadru nr.330/2009) prevăd nu doar dreptul, ci și modalitatea prin care statul urmează să își execute această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectat cuantumul și întinderea acestei creanțe.
Ca atare, judecătorul național are obligația să înlăture aplicarea unei reglementări naționale, contrare dreptului Uniunii Europene, așa cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, înlăturând din oficiu aplicarea dispozițiilor legislative naționale sau a deciziilor Curții Constituționale, care sunt contrare dreptului Uniunii.
În concluzie, întrucât la data de 31.12.2010, dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 erau în vigoare și le erau aplicabile, dreptul acesta fiind expres stabilit prin acest act normativ, consideră că dreptul la al 13-lea salariu aferent anului 2010 este un drept câștigat.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art.25 din Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art.1 din Primul protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevederile art. 15 alin.2, art.20, art.41 alin.2, art.44 toate din Constituția României, Directiva 2000/78/CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, art.211 din Legea nr. 62/ 2011 a dialogului social, republicată.
Pârâta C. Județeană de Pensii B. a depus întâmpinare la data de 22 iulie 2013 prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare a arătat că instituția a respectat dispozițiile legale in vigoare de la data respectivă, și nu a avut posibilitatea acordării celor solicitate de reclamanți.
Cum in sarcina Casei Județene de Pensii B. nu poate fi constatată culpa în sensul relei voințe pentru plata drepturilor salariale, având in vedere faptul ca bugetul prevăzut pentru acesta nu a fost acordat, consideră ca instituția nu a făcut altceva decât să respecte dispozițiile Legii 330/2009. Pe cale de consecința gestionarea bugetului pentru salarii a fost bine realizată.
Au mai precizat faptul că sunt direct subordonați Casei Naționale de Pensii si alte Drepturi de Asigurări Sociale care este finanțata de la bugetul asigurărilor sociale, neacordarea premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea „al 13-lea salariu” fiind o practică unitara la nivelul tuturor caselor de pensii din țară și nu una la nivel de județ.
În drept, și-au întemeiat susținerile pe dispozițiile Legii 330/2009 si Legii 189/2000.
Analizând acțiunea de față, tribunalul reține că textele normative incidente în cauză sunt:
- art. 25 din Legea nr. 330/2009:
(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
- art. 8 din Legea nr. 285/2010, intrată în vigoare la data de 01.01.2011, prin care s-au prevăzut următoarele:
„Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”
Deși în cauze similare Tribunalul B. a pronunțat soluții de admitere a acțiunii, urmează să revină în legătură cu soluțiile ce le va pronunța având în vedere soluțiile date de Curtea de Apel Suceava - în calitate de instanță de recurs, - care a stabilit în mod constant ,prin deciziile pronunțate,că se impunea respingerea cererii salariaților plătiți din fonduri publice având ca obiect plata premiului anual aferent anului 2010.
Față de acest aspect dar și pentru motivele pe care le va reda mai jos, instanța va respinge ca nefondată acțiunea reclamanților.
Tribunalul are în vedere că în cauza de față reclamanții nu au invocat circumstanțe particulare raportate la situația lor, ci s-au limitat la a invoca în mod obiectiv neconcordanța dintre dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010 cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .
Sub acest aspect ,abstract, constatările Curții Constituționale realizate prin decizia nr.115 din 09.02.2012 au caracter obligatoriu pentru instanța de judecată.
Astfel, în raport cu dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și față de jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995 a Plenului Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995), tribunalul arată că atât dispozitivul, cât și considerentele deciziilor Curții Constituționale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea unor norme, dar și în ipoteza celor prin care se resping obiecții sau excepții de neconstituționalitate, în același sens fiind și Decizia RIL nr.29/12.12.2011 a ÎCCJ (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 925 din_ ).
În legătură cu aceeași situație invocată de reclamanți prin acțiunea lor, prin decizia nr.115 din 09.02.2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale anterior menționate. A stabilit nu numai că art. 8 din Legea 285/2010 nu are caracter retroactiv, ci și că acest text de lege recunoaște în favoarea salariaților bugetari caracterul de creanță certă, lichidă și exigibilă a premiului anual pe 2010.
S-a mai arătat prin decizie că prevederea din articolul menționat dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că, pe de o parte, reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar pe de altă parte prevede că aceste sume vor fi incluse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, în acord cu dispozițiile legii.
Prin Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 instanța de control constituțional a constatat că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție.
Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Așadar, Curtea a reținut că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
Totodată, Curtea a constatat că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor măsuri financiare în domeniul bugetar, creșterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011.
În concluzie, Curtea a stabilit că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată. Premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, dar dispozițiile de lege criticate prevăd, în același timp, doar modalitatea prin care statul urmează să-și execute întru totul această obligație financiară, fără a fi afectate în nici un fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Față de cele expuse, nu se poate reține nici încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii.
Având în vedere faptul că, prin decizia sus-menționată prin care Curtea Constituțională a soluționat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010, instanța de contencios constituțional a realizat o verificare a dispozițiilor respective atât din punctul de vedere al compatibilității cu Legea fundamentală (în raport cu criticile formulate), cât și sub aspectul compatibilității cu Convenția europeană a drepturilor omului, instanța, raportat la limitele sesizării Curții Constituționale, consideră că instanța constituțională statuează asupra aptitudinii normei juridice de a respecta in abstracto dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Cum, în cauză, instanța ar putea realiza o analiză proprie a compatibilității efectelor art.8 din Legea nr.285/2010 cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, raportat la situația de fapt a fiecărei cauze doar dacă s-ar fi invocat circumstanțe personale specifice, iar reclamanții nu au invocat astfel de circumstanțe - față de considerentele anterior precizate-tribunalul apreciază ca neîntemeiată cererea formulată de aceștia urmând să o respingă ca atare.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamanții: Aciobănițe M., B. M., Urma T., R. I., toți cu domiciliul ales în municipiul B., ..85, județul B., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii B., cu sediul în municipiul B., ..85, județul B. și C. Națională de Pensii Publice București, cu sediul în municipiul București, ., sectorul 2.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2013.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./10.12.2013
Tehnored. C.L./10.12.2013
5 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1242/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Despăgubire. Sentința nr. 1415/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
