Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1055/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1055/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 11261/40/2011
DOSAR NR._ drepturi bănești
ROMANIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 iunie 2013
Președinte – N. T.
Asistenți - P. E.
Judiciari - C. D.
Grefier - C. B.
Sentința civilă nr. 1055
La ordine pronunțarea asupra litigiului de muncă dintre reclamantul Paștinaru I. T., cu domiciliul ales la avocat Tonica D. din Huși, jud. V., și pârâta S.C. G 4 S C. S. S.R.L.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 17 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 25.06.2013 și pentru azi, când:
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față;
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ și disjunsă în privința acestui reclamant prin încheierea de ședință din 23.09.2011, reclamantul Paștinaru I. T. a chemat în judecată pe pârâta S.C. G 4 S C. S. S.R.L., solicitând:
1. obligare paratei la plata drepturilor salariate indexate,majorate si reactualizate cu indicele de inflație, aferente orelor suplimenta re efectiv lucrate si neremunerate (inclusiv a drepturilor salariate aferente unei ore de lucru in fiecare zi de lucru efectiv, oră care constituie timp de lucru conform art. 108 din Codul muncii), pentru ultimii trei ani (sau de la angajare) anteriori introducerii cererii de chemare iu judecată ;
2. obligarea paratei la plata drepturilor salariate, indexate,majorate si reactualizate cu indicele de inflație, aferente zilelor de repaus săptămânal si a sărbătorilor legale lucrate si necompensate prin zile libere in următoarele 14 zile calendaristice, pentru ultimii trei ani ( sau de la angajare) anteriori introducerii cererii de chemare in judecată;
3.obligarea paratei la plata drepturilor salariate, indexate,majorate si reactualizate cu indicele de inflație, aferente orelor de noapte efectiv lucrate, in măsura in care reclamanții acumulează 30% ore de noapte lucrate din numărul de ore aferent timpului de lucru de 40 ore pe săptămâna, pentru ultimii trei ani (sau de la angajare) anteriori introducerii cererii de chemare in judecată, cu cheltuieli de judecată.
In fapt, reclamantul a arătat că este angajat al societății parate începând cu data de 01.04.2008.
1. Încă de la începutul desfășurării activității in cadrul societății pârâte în calitate de salariat, a convenit cu angajatorul că timpul de lucru este unul inegal, iar orele suplimentare lucrate vor fi compensate cu zile libere in următoarele 30 zile după efectuarea acestora, iar in caz contrar ,vor fi plătite cu un spor de 100% in luna imediat următoare. Acest aspect a fost stabilit prin contractul colectiv de munca la nivel național 2007-2010 si a fost negociat prin contractele colective de munca la nivel de unitate aferente ultimilor 3 ani.
In mod ciudat, de fiecare data, în fiecare luna, orele suplimentare efectiv lucrate erau diminuate la momentul efectuării plății fără temei.
Aceste aspecte au făcut obiectul discuțiilor de mai multe ori cu angajatorul, insa au rămas nesoluționate pana in prezent.
Astfel, datorita specificului activității desfășurate, fiecare echipaj format dintr-un șofer si 2 agenți de însoțire gardare, dintre care unul încasator, își desfășoară activitatea de transport bunuri si valori in baza graficului stabilit anterior si pe baza de foaie de parcurs. De cele mai multe ori, orele stabilite anterior desfășurării activității nu corespund cu orele electiv lucrate, deoarece activitatea se prelungește datorita unor aspecte neprevăzute de angajator la începutul fiecărei luni( trafic, întârzieri in teren ale beneficiarilor, etc). In aceste condiții, orele efectiv lucrate sunt mult mai multe decât cele prevăzute in graficul lunar si sunt neremunerate.
De asemenea, a precizat și faptul că, încă de la angajare, societatea parata, prin regulament intern, a stabilit unilateral obligația salariaților ca, înainte cu jumătate de ora față de începerea efectiva a serviciului (plecarea in cursa) salariații sa fie prezenți la dispoziția angajatorului in vederea pregătirii activității ce urma a fi desfășurată in acea zi ( pregătire ce consta in preluarea armei pe baza de semnătura, a echipamentului specific muncii si primirea instrucțiunilor aferente activității din acea zi).De asemenea, după terminarea programului efectiv de muncă, o alta jumătate de oră s-au aflat la dispoziția angajatorului, efectuând activități de predare a armei si a echipamentului folosit in timpul zilei șl descărcarea de orice alte obligații.
Aceasta ora, în care salariații au fost la dispoziția angajatorului, in fiecare zi de lucru efectiv, nu a fost pontată niciodată si nu a fost remunerata in nici un fel. Confirm art. 108 din Codul muncit timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale.
Având in vedere aceste aspecte, reclamantul a solicitat ca, in urma probelor ce vor fi administrate in cauza, să fie obligat angajatorul parat la plata orelor suplimentare efectiv lucrate - calculate pe baza foilor de parcurs, la care sa se adauge o ora zilnic ce reprezintă pregătirea pentru . serviciu .
2. Conform art. 132 din Codul muncii si a reglementarilor din contractul colectiv de munca încheiat la nivel național si de unitate, repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regula sâmbăta și duminica, iar in cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminica ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern, situație in salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă. De asemenea, in situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanților salariaților, Salariații al căror repaus săptămânal se acordă în condițiile alin. 4 au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2)( un spor de minim 150% care se aplica la salariul de baza).
Conform art. 41 al. 3 lit. c. din Contractul colectiv de munca la nivel național 2007-2010, pentru orele suplimentare si pentru orele lucrate in zilele libere si in zilele de sărbători legale ce nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite, se acorda un spor de 100% din salariul de baza.
Conform art. art. 112 al. 2 din Codul muncii, durata zilnică a timpului de munca de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.
Reclamantul a arătat și că, pe parcursul derulării activității sale, de regula, cel puțin o data pe luna, activitatea s-a desfășurat inclusiv sâmbăta si duminica. Ba mai mult, nu a beneficiat deseori de cele doua zile consecutive de repaus săptămânal stabilite de lege in art. 132 C. muncii. Pentru aceste zile lucrate ar fi trebuit ca in următoarele 14 zile calendaristice sa beneficieze de 2 zile consecutive de repaus in contul zilelor de sâmbăta si duminica lucrate.
In realitate, acest lucru nu s-a întâmplat deoarece a fost nevoit sa lucreze in fiecare luna ore suplimentare, si mai mult, nici măcar nu a fost posibila respectarea art. 112 al. 2 din Codul muncii conform căruia durata zilnica a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.
Același lucru se întâmpla și cu orele lucrate in zilele de sărbători legale.
In aceste condiții, reclamantul a considerat că munca efectuata in zilele de repaus săptămânal si in zilele stabilite ca si sărbători legale, necompensate corespunzător, duce la plata orelor lucrate in aceste zile cu un spor de 100%, spor care nu poate fi asimilat sporului pentru orele suplimentare.
A solicitat obligarea paratei la plata acestor drepturi salariale pentru ultimii trei ani anteriori introducerii cererii sau de la angajare.
3. Așa cum a precizat anterior, programul său de munca este unul inegal, deseori prestând munca in timpul nopții (22.00-06.00).
In principiu, conform graficului de munca întocmit la începutul fiecărei luni, angajatorul a stabilit, ca programul sa se desfășoare si in timpul nopții, insa a avut grija ca numărul orelor de noapte fixate sa nu se încadreze in nici una dintre situațiile prevăzute de art. 122 al. l lit. a si b din Codul muncii.
In realitate, orele de noapte efectiv lucrate ( așa cum reiese din foile de parcurs) sunt mult mai multe decât cele prevăzute pe pontajul ce sta la baza întocmirii statului de plata.
Cel puțin, in unele dintre lunile anului, in ultimii 3 ani, a efectuat ore de noapte ce cumulat depășeau 30% din numărul unei norme de 40 ore pe săptămâna.
In aceste condiții, in urma probatoriului ce se va administra, in măsura in care se va constata ca a efectuat ore de noapte încadrându-se in dispozițiile art. 122 al. l lit. b din Codul muncii, reclamantul a solicitat sa fie obligată parata la plata drepturilor salariale aferente sporului de 25% din salariu de baza pentru fiecare ora de munca de noapte prestata ( art. 41 al. 3 lit. e din contractul colectiv de munca la nivel național 2007-2010 si 2011 -2014).
In drept, reclamantul a invocat disp.art. 281 si urm. din Codul muncii, contractele colective de munca la nivel național si la nivel de unitate.
În dovedire, reclamantul a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei și a probei cu expertiză judiciară contabilă - drepturi salariale.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului lași în ceea ce privește pe reclamanții A. R., T. L. P. si Pastinaru lulius T., a solicitat a se pune in vedere reclamanților prin reprezentant sa-si precizeze cererile, in sensul indicării perioadelor exacte de timp pentru care solicita drepturile bănești indicate in cererea de chemare in judecata, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata, pe toate capetele de cerere.
În apărare, pârâta a arătat că reclamanții sunt salariații săi, cu excepția domnilor B. M.; Nunut C. M., T. A. si M. C., ale căror contracte individual de munca au încetat pin demisie.
Reclamanții au îndeplinit funcția de agenți transport valori, fiind șoferi de autoturisme si camionete, casieri si agenți de însoțire si gardare.
Grila de salarizare este diferita in funcție de postul pe care reclamanții îl ocupa, iar cuantumul orelor suplimentare este determinat si de frecventa cu care aceștia îndeplinesc serviciul in fiecare luna.
În acest context, pârâta a solicitat a se pune in vedere reclamanților sa-si precizeze acțiunea, in sensul indicării perioadei exacte de timp pentru care solicita plata drepturilor bănești, a numărului de ore suplimentare efectuate si neplătite, a zilelor de sărbătoare legala lucrate si nerecompensate cu timp liber, precum si a orelor de noapte efectiv lucrate.
În dovedire, pârâta a depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.2449/16.11.2011 pronunțată în dosarul nr._/99/2011,Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul B.,fiind incidente disp. art. 284 din Codul muncii.
Învestit astfel în dosarul de față, tribunalul constată că reclamantul a depus precizări la cererea de chemare in judecata( f.7), prin care a solicitat obligarea pârâtei la:
1. Plata drepturilor salariale majorate, indexate si reactualizate cu indicele de inflație ( sporul de 100% stabilit prin contractele colective de munca la nivel de unitate în perioada 2008-2011),aferente orelor suplimentare efectiv lucrate, necompensate cu ore libere plătite si neremunerate pentru perioada 19.04._11, inclusiv a drepturilor salariale aferente unei ore de lucru în fiecare zi de lucru efectiv, ora care constituie timp de lucru conform art.111 din Codul muncii, ora in care reclamantul se afla la dispoziția angajatorului si nu a fost remunerat.
A apreciat numărul orelor suplimentare lucrate si neremunerate la 360, urmând ca prin expertiza contabila sa se stabilească exact numărul acestora, număr pe cave urmează sa și-l însușească.
2.Plata drepturilor salariale, majorate si indexate si reactualizate cu indicele de inflație(sporul de 100% stabilit prin contractele colective de munca la nivel de unitate in perioada 2008-2011) aferente orelor lucrate in zilele de repaus săptămânal (sâmbăta si duminica) si în cele de sărbători legale lucrate si necompensate prin ore libere plătite, pentru perioada 19.04._11.
A apreciat numărul orelor lucrate in zilele de repaus săptămânal sau sărbători legale la 80, urmând ca prin expertiza contabila sa se stabilească exact numărul acestora, număr pe care urmează să și-l însușească.
3.Plata drepturilor salariale, majorate, indexate si reactualizate cu indicele de inflație (sporul de 25% stabilit prin contractele colective de munca la nivel de unitate in perioada 2008-2011), aferente orelor de noapte efectiv lucrate, în măsura în care reclamantul acumulează lunar 30% ore de noapte lucrate din numărul de ore aferent timpului de lucru de 40 ore pe săptămâna, pentru perioada 19.04._11.
A apreciat numărul orelor de noapte lucrate si neremunerate cu sporul de noapte la 360, urmând să-și însușească numărul de ore ce va fi stabilit prin expertiza contabila.
Reclamantul a precizat și că pe parcursul perioadei 19.04._11 a fost remunerat conform statelor de plata, insa nu au fost remunerate si orele suplimentare sau cele lucrate in zilele de repaus săptămânal si sărbători legale necompensate cu ore libere plătite si orele de noapte pe care le solicită. Numărul orelor suplimentare si cele lucrate in zilele de repaus săptămânal, sărbători legale si de noapte la care face referire in prezenta cerere reprezintă diferența dintre orele efectiv lucrate si orele plătite conform statului de plata.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 166 si urm., cu referire la art. 122 si urm, 137 si urm., 159 si urm. din Codul muncii.
În dovedire, reclamantul a solicitat administrarea probei cu interogatoriu civil al paratei, expertiza contabila si înscrisuri.
Pârâta a depus întâmpinare( f.20-23), prin care a solicitat respingerea cererii formulata de reclamantul Pastinaru I. T., ca fiind neîntemeiata.
În apărare, pârâta a arătat că reclamantul este salariatul societății in baza contractului individual de munca nr. 3583/IIIB/16.04.2008, având funcția de agent de însoțire si gardare persoane fizice si valori, locul de munca fiind la Punctul de lucru Iași. Salariul reclamantului a fost stabilit prin contractul individual de munca, modificat in mai multe rânduri in baza actelor adiționale la acesta, pe care le-a depus o data cu întâmpinarea atașate la dosarul cauzei,
1. Cu privire la capătul de cerere prin care reclamantul pretinde plata orelor suplimentare, pârâta a solicitat respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat.
Astfel, din cuprinsul pontajelor si a statelor de plată, reiese in mod evident ca toate orele suplimentare prestate au fost achitate. Astfel, numărul de ore cu care salariatul a fost pontat pe o tura/zi/luna, corespunde cu numărul de ore pentru care a fost plătit conform statului de plata. Toate orele suplimentare reținute prin pontajele efectuate se regăsesc in plata, toate orele suplimentare lucrate au fost luate in calcul, sau după caz, au fost compensate cu zilele libere, plătite. De asemenea, daca durata unei ture, unei deplasări in afara localității depășește durata de 12 ore si este la o distanta mai mare de 5 km de localitate, se acorda diurna. Reclamantul nu înțelege ca in condițiile in care i se plătește diurna, nu mai beneficiază si de plata orelor suplimentare.
Cu privire la plata sporului prevăzut in contractul colectiv de munca la nivel de unitate pentru zilele de sâmbăta si duminica sau a sărbătorilor legale, pârâta a precizam ca orele lucrate sâmbăta si duminica, precum si in zilele de sărbători legale au fost plătite conform contractul colectiv de munca al societarii.
Numărul orelor de munca prestate de reclamant sâmbăta si duminica, este prevăzut în foile de prezenta, si plata acestora, se reflecta in cuantumul salariului.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamantul solicita acordarea sporului de 25% pentru orele prestate pe timp de noapte, a solicitat respingerea acestuia, având in vedere ca acestea au fost plătite conform dispozițiilor legale, așa cum reiese din pontaje și statele de plata.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 114 si următoarele Cod procedura civila si pe dispozițiile Codului muncii.
In dovedire, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri si orice alta proba ar reieși necesara din dezbateri.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul Paștinaru I. T. a chemat în judecată pe pârâta S.C. G 4 S C. S. S.R.L., solicitând obligarea pârâtei la plata:
1.drepturilor salariale majorate, indexate si reactualizate cu indicele de inflație ( sporul de 100% stabilit prin contractele colective de munca la nivel de unitate în perioada 2008-2011),aferente orelor suplimentare efectiv lucrate, necompensate cu ore libere plătite si neremunerate pentru perioada 19.04._11, inclusiv a drepturilor salariale aferente unei ore de lucru în fiecare zi de lucru efectiv;
2.drepturilor salariale, majorate si indexate si reactualizate cu indicele de inflație(sporul de 100% stabilit prin contractele colective de munca la nivel de unitate in perioada 2008-2011) aferente orelor lucrate in zilele de repaus săptămânal (sâmbăta si duminica) si în cele de sărbători legale lucrate si necompensate prin ore libere plătite, pentru perioada 19.04._11.
3.drepturilor salariale, majorate, indexate si reactualizate cu indicele de inflație (sporul de 25% stabilit prin contractele colective de munca la nivel de unitate in perioada 2008-2011), aferente orelor de noapte efectiv lucrate, în măsura în care reclamantul acumulează lunar 30% ore de noapte lucrate din numărul de ore aferent timpului de lucru de 40 ore pe săptămâna, pentru perioada 19.04._11.
Pentru soluționarea pe fond a pretențiilor reclamantului, se va reține că în cauză sunt incidente următoarele dispoziții ale Codului muncii, în forma în vigoare înainte de republicarea din Monitorul Oficial nr.345 din 18 mai 2011:
- art. 108:
„Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau ale legislației în vigoare.”
- art. 109 alin.1:
„Pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.”
- art.117 alin.1:
„Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară.”
- art. 122 alin.1 și 2:
„(1) Munca prestată între orele 22,00 - 6,00 este considerată muncă de noapte.
(2) Salariatul de noapte reprezintă, după caz:
a) salariatul care efectuează muncă de noapte cel puțin 3 ore din timpul său zilnic de lucru;
b) salariatul care efectuează muncă de noapte în proporție de cel puțin 30% din timpul său lunar de lucru.’’
- art. 123:
„Salariații de noapte beneficiază:
a) fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;
b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.
- art. 132:
„(1) Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
(4) În situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanților salariaților.
(5) Salariații al căror repaus săptămânal se acordă în condițiile alin. (4) au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2).”
precum și:
- art. 44 alin.1 din CCM unitate (f.481):
„ (1) Pentru orele suplimentare și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale ce nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite se acordă un spor de 100% din salariul de bază. Procentul astfel stabilit se aplică la salariul de bază orar lunar.”
- art. 45 alin1 și 4 din CCM unitate (f.482):
„(1) Munca desfășurată în timpul nopții este munca prestată în intervalul cuprins între 22,00 și 06,00
(4) Salariații de noapte beneficiază:
a) fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;
b) fie de un spor de salariu de minimum 25% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată.”
- art. 46 alin.1-5 din CCM unitate (f.482):
„(1) În fiecare săptămână, salariatul are dreptul al 2 zile consecutive de repaus săptămânal care se acordă de regulă, sâmbăta și duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile.
(3) Pentru repausul săptămânal acordat înalte zile decât sâmbăta și duminica, salariații vor beneficia de un spor de 100% din salariul tarifar orar calculat la numărul efectiv de ore lucrate în zilele de repaus săptămânal.
(4) În situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului.
(5) Salariații al căror repaus săptămânal se acordă în condițiile alin.(4) au dreptul la plata acestor zile cu un spor de 100%. Procentul astfel stabilit se aplică la salariul de bază orar lunar.”
1. Așadar, pentru soluționarea primului capăt din cererea reclamantului, tribunalul va reține că, din raportul de expertiză și suplimentul la acesta (f.864-1123 și 1140-1199), efectuate în cauză la solicitarea reclamantului și necontestate de pârâtă, rezultă că în perioada ce face obiectul acțiunii,reclamantul a efectuat un număr de 471 ore suplimentare( respectiv 142 ore în perioada 12.10._11 și 354 ore în perioada 19.04._09), pentru care i se cuvine suma totală netă de 4330 lei (998 lei pentru cele 142 ore și respectiv 3332 lei pentru cele 354 ore), ce include și actualizarea în funcție de inflație a diferențelor salariale calculate de expert.
Conform solicitării reclamantului, aceste ore suplimentare au rezultat din adăugarea unei ore pentru fiecare zi lucrătoare – la cele rezultate din documentele analizate de expert și puse la dispoziție de angajator și care atestă că celelalte ore suplimentare au fost plătite – respectiv 1/2 de oră pentru . 1/2 de oră pentru pregătirea la ieșirea din serviciu.
Angajatorul a contestat că salariatul ar fi îndreptățit la plata acestei ore, însă tribunalul apreciază că acest interval de timp reprezintă timp de muncă în conformitate cu disp. art.108 din Codul muncii înainte de republicare, întrucât reclamantul s-a aflat la dispoziția angajatorului și a îndeplinit atribuții specifice postului de agent transport valori pe care l-a ocupat în perioada din acțiune.
În acest sens, prin răspunsurile la întrebările nr. 1 și 4 din interogatoriul propus de reclamant (f.89-90), pârâta a recunoscut că, potrivit Procedurilor operaționale standard (f.91-98), salariatul era obligat și s-a prezentat la serviciu „cu o jumătate de oră înainte de ora planificată pentru plecarea în cursă” și că nu a fost plătit pentru acest interval de timp întrucât „art. 94 din Regulamentul intern al societății prevede expres că în durata normală a timpului de muncă nu intră timpii consumați cu echiparea de la începutul programului.”
Așadar față de dispozițiile legale incidente și recunoașterea pârâtei privind prezentarea la serviciu a reclamantului cu ½ de oră înainte de plecarea în cursă, tribunalul constată că reclamantul era îndreptățit la plata acestui interval de timp ca muncă suplimentară, astfel cum s-a stabilit în raportul de expertiză și suplimentul la expertiză.
De asemenea, în condițiile în care, deși îi revenea sarcina probei conform art. 278 Codul muncii (în prezent 272 Codul muncii), pârâta nu a dovedit că toate procedurile prevăzute la ieșirea din serviciu (f.513-519) se desfășurau în cadrul timpului de muncă, inclusiv a orelor suplimentare plătite de angajator, în baza acelorași dispoziții legale și clauze contractuale, reclamantul este îndreptățit și la plata duratei zilnice de 1/2de oră consumată la ieșirea din serviciu.
Întrucât orele suplimentare stabilite de expert au rezultat doar din totalizarea acestei ore zilnice - respectiv 1/2 de oră pentru . 1/2 de oră pentru pregătirea la ieșirea din serviciu – nu au fost reținute apărările angajatorului conform cărora ar fi plătit diurnă pentru acestea salariatului, întrucât nu au fost depuse dovezi în acest sens.
2. În baza aceluiași raport de expertiză, tribunalul va reține că reclamantul este îndreptățit și la plata a 126 ore lucrate în zilele de repaus săptămânal și în zilele de sărbători legale în intervalul 19.04._11- care nu au fost plătite conform statelor de plată sau compensate cu zile libere plătite - și care au fost stabilite prin adăugarea unei ore în plus pentru fiecare zi,la munca rezultată ca prestată în aceste zile, conform celor reținute anterior.
Prin urmare, în temeiul art. 132 din Codul muncii și a art. 46 din CCM unitate, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului cu acest titlu suma netă de 863 lei, ce include și actualizarea în funcție de indicii de inflație a diferențelor salariale calculate de expert.
3. Atât conform raportului de expertiză cât și potrivit suplimentului la raportul de expertiză, reclamantul nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de lege pentru a fi considerată muncă de noapte în intervalul 19.04._11, așa încât nu este îndreptățit la plata vreunei sume cu acest titlu.
Față de modul de soluționare a acțiunii, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului și cheltuieli de judecată în sumă de 1240 lei, din care 500 lei reprezentă onorariu avocat și 740 lei – onorariul plătit expertului.
Iar în temeiul art. 18 din OUG 51/2008, pârâta va fi obligată să plătească în contul Tribunalului B. suma 1400 lei, reprezentând ajutorul public judiciar acordat reclamantului pentru plata expertului din fondul de ajutor public judiciar al Ministerului de Justiție.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Admite în parte acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamantul Păștinaru I. T. în contradictoriu cu pârâta S.C.G4 S C. S. SRL București.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma netă de 5193 lei, din care:
-4330 lei ,drepturi salariale aferente orelor suplimentare din intervalul 19.04._11;
-863 lei ,drepturi salariale aferente orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale în același interval de timp
Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1240 lei.
Obligă pârâta să plătească în contul Tribunalului B. suma de 1400 lei,reprezentând ajutorul public judiciar acordat reclamantului pentru plata expertului din fondul de ajutor public judiciar al Ministerului de Justiție.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.06.2013.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Redt.TN 15.07.2013 v
Tehnored. BC
5 ex/17.07.2013
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 16/2013.... | Conflict de muncă. Sentința nr. 498/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
