Conflict de muncă. Sentința nr. 206/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 206/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 3407/40/2012
Dosar nr._ litigiu de muncă
R O M Â NI A
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 7 februarie 2013
Instanța constituită din :
Președinte – N. T.
Asistent judiciar - D. C.
Asistent judiciar – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 206
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamantul Pețenchiu D. și pârâta . ( Î. de P. a Lemnului (IPL) B. – renunțat la judecată ).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul, lipsind reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă părții prezenta cuvântul la dezbateri asupra fondului pricinii.
Reclamantul Pețenchiu D. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate că perioada lucrată în calitate de șofer și tractorist la pârâtă constituie vechime în grupa a II a de muncă. Să se aibă în vedere concluziile raportului de expertiză și hotărârile depuse ca practică judiciară.
TRIBUNALUL,
Asupra conflictului de drepturi de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamantul Pețenchiu D. a chemat în judecată pe pârâtele Î. de P. a Lemnului (IPL) B. și ., solicitând să se constate încadrarea activității de automacaragiu și,respectiv șofer și tractorist, desfășurată în perioadele 18.05._88 și, respectiv, 15.04._01, în grupa II de muncă,în procent de 100%, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că este îndreptățit la încadrarea activităților - menționate în carnetul de muncă - în grupa a II a de muncă,fiindu-i necesară constatarea acestui drept la întocmirea dosarului de pensionare.
Reclamantul nu a indicat temeiul de drept al cererii.
În dovedire, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu martorii C. V. și C. V. și a probei cu expertiză tehnică judiciară, care să stabilească dacă activitatea desfășurată se încadrează în grupa II de muncă, în funcție de condițiile de muncă concrete și specifice în punctele de lucru și de atribuțiile prevăzute în fișa postului.
Pârâta . prin director general I. R., a formulat întâmpinare (f.54-59), prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivată pe disp. art. 46 din HG nr. 1342/2001 și pe cele ale art. 4 din HG nr. 74/2005, conform cărora au avut loc reorganizări ale . prin preluarea personalului și a arhivelor de personal, noile societăți comerciale s-au substituit în drepturile și obligațiile . în litigiile în curs.
Pârâta a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, apreciind că reclamantul solicită a se constata o situație de fapt și nu de drept, astfel încât acțiunea sa este inadmisibilă în conformitate cu disp. art. 111 Cod procedură civilă.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii și ca nefondată întrucât locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care au fost încadrate în grupa a II-a de muncă nu se pot regăsi în același timp și în grupa I de muncă. Or, Ordinul 50/1990 a fost modificat și completat prin Ordinele nr. 100/1990 și nr. 125/1990, iar potrivit punctelor 112, 113, 114 și 115 din Ordinul 125/1990, activitatea desfășurată de către unii salariați din sistemul energetic a fost încadrată în grupa a II-a de muncă așa încât pretenția reclamantului de încadrare a activității sale în grupa I de muncă este neîntemeiată.
Pârâta a apreciat că prin acordarea grupei I de muncă de către instanța de judecată s-ar încălca dispozițiile art. 5 din Ordinul 50/1990, care prevăd că existența condițiilor deosebite la locul de muncă și noxele trebuie să rezulte din determinările de noxe efectuate de organele ministerului sănătății, dar și pe cele ale art. 6 din același ordin, care prevăd că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unității împreună cu sindicatele libere din unități. În plus, reclamantul nu a dovedit că ar fi lucrat în condițiile prevăzute de Ordinul 50/1990, respectiv cel puțin 50% din programul de lucru.
Cât privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la emiterea unei adeverințe cu privire la încadrarea activității în grupa I de muncă, pârâta a apreciat că este nefondată întrucât potrivit art. 2 din Ordinul nr. 590/2008, asemenea adeverințe se întocmesc numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidențele angajatorilor sau deținătorilor de arhivă – or, pârâta nu mai deține arhivele cu privire la activitatea desfășurată de reclamant. Mai mult de atât, hotărârea judecătorească constituie titlu executoriu și are forța probantă a unui act juridic oficial, fiind pronunțată în temeiul și în aplicarea legii.
Pârâta nu a solicitat administrarea de probe pentru dovedirea apărărilor din întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul Pețenchiu D. a chemat în judecată pe pârâtele Î. de P. a Lemnului (IPL) B. și ., solicitând să se constate încadrarea activității de automacaragiu și,respectiv șofer și tractorist, desfășurată în perioadele 18.05._88 și, respectiv, 15.04._01, în grupa II de muncă,în procent de 100%, cu cheltuieli de judecată.
Întrucât prin declarația dată în ședință publică din 21.06.2012(f.51),reclamantul a renunțat la judecata acțiunii împotriva pârâtei Î. de P. a Lemnului (IPL) B.,instanța a constatat actul procesual de dispoziție a părții prin încheierea de ședință din acea dată.
Iar,prin încheierea de ședință din 10.10.2012, pentru motivele expuse în considerente,au fost respinse excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Așadar,pentru soluționarea pe fond a pretențiilor reclamantului, instanța va reține că în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară în specialitatea protecția muncii (f.149- 165 și 176- 177) având ca obiect stabilirea condițiilor de lucru, concrete și specifice fiecărui punct de lucru, în raport cu atribuțiile de serviciu ale reclamantului, prin studierea documentațiilor existente corelate cu investigarea condițiilor de muncă concrete.
Astfel, conform raportului de expertiză, a fost consultată arhiva . o perioadă de timp de 15 de ani în raport cu înscrisurile din carnetul de muncă al reclamantului, deciziile de încadrare și de schimbare ale locului de muncă, documente de acordare a sporurilor pentru condiții periculoase și pentru condiții deosebite de muncă, buletine de determinare a noxelor, procese-verbale de control ale inspectoratelor de stat pentru protecția muncii, documentațiile privind nominalizarea persoanelor care puteau beneficia de grupe de muncă conform legislației în vigoare.
Activitatea de expertizare a inclus și verificarea pe teren a caracteristicilor tehnice ale utilajelor de transport și ridicat,ale autovehiculelor pentru transport materiale și persoane,ale tractoarelor,corelate cu instrucțiunile tehnice de exploatare a acestor autovehicule și utilaje.
În mod concret, cu privire la activitatea desfășurată de reclamant în raportul de expertiză s-a reținut că, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului, în perioada expertizată respectiv 15.04._01, acesta a fost consemnat cu următoarele meserii:
- 15.04._91 – șofer;
- 01.08._92 – tractorist;
- 01.04._93 – tractorist, șofer;
- 01.01._01 – șofer.
De asemenea, că potrivit contractului individual de muncă din 01.04.1991, reclamantul a lucrat în cadrul FRE B. (. locul de muncă autobază, având funcția conducător auto - macaragiu.
Conform deciziei nr. 239 din 9.12.1993, acesta a condus autovehicule pentru transport mărfuri și persoane îndeplinind și funcția de primitor - distribuitor, iar conform deciziei nr.78 din 26.03.2001, a deservit automacarale cu capacități mari – HYDROM 18 TFR etc.
Potrivit raportului de expertiză utilajele (macarale, tractoare) și autovehiculele deservite de reclamant au fost utilizate pentru efectuarea de lucrări de construcții montaj de mare dificultate în cadrul FRE B..
Conform graficelor existente în zilele săptămânii (în special vineri, sâmbătă, duminică), reclamantul efectua serviciu de consemnare la domiciliu, având obligația de a se prezenta în cel mai scurt timp la sediul unității în caz de necesitate pregătit pentru intervenții în instalații.
În perioada 1988-1989, reclamantul a lucrat în regim militarizat.
Buletinul de determinare prin expertizarea locului de muncă nr. 37/4.05.2001 – pentru personalul muncitor care manevrează utilaje speciale (autoscară, autotelescoape) evidențiază faptul că reclamantul a fost expus unor condiții deosebite de muncă și anume:
- efort fizic intens datorat activității de transport greutăți, ortostatism prelungit și alte poziții legale de gestualitate,
- risc major de accidentare:
- expunere la microclimat rece și umed, în special în sezonul rece, datorită activității în aer liber.
Conform buletinului acești factori ai mediului de muncă pot duce la apariția unor boli legate de efortul fizic intens și anume afecțiuni cardiovasculare și ale sistemului musculo-osteo-articular, diverse traumatisme datorate accidentelor, recomandându-se în același timp control medical periodic, conform Ordinului 15/1982.
În raportul de expertiză s-a reținut și faptul că buletinul de determinare prin expertizare nr. 38/4.05.2001 a locului de muncă personalul de specialitate (conducător auto) care își desfășoară activitatea pe utilaje de transport de peste 7 t (mijloace de transport), evidențiază faptul că reclamantul era expus unor condiții deosebite de muncă și anume:
- suprasolicitarea unor organe și sisteme ale organismului și anume a sistemului nervos central ( solicitarea atenției, memoriei), solicitarea organelor de simț (văz, auz), solicitarea aparatului respirator, cardiovascular, osteo-musculo -articular;
- expunere la zgomot și vibrații produse de utilaj;
- expunere la gaze și vapori iritanți proveniți din arderea combustibilului;
- efort fizic intens, poziție șezând prelungită și solicitarea brațelor și a membrelor inferioare ( gestualitate specifică conducerii);
- risc major prin diverse accidente, inclusiv accidentele de circulație,
având ca recomandare medicală control medical periodic pentru depistarea afecțiunilor legate de profesiune: hipertensiune, cardiopatii, neuroastenii, afecțiuni ale sistemului osteo-articular, ., lombalgii,traumatisme.
Adresa Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 96/12.04.1996 consemnează faptul că „ Din analiza situației privind starea de sănătate a conducătorilor auto primită de la Direcția Generală Medicală și Asistență socială din Ministerul Transporturilor rezultă că aceștia sunt supuși diferitelor afecțiuni cum sunt: afecțiuni osteoarticulare, dorsopatii, afecțiuni cardiovasculare, traumatisme etc”.
În ceea ce privește legislația privind încadrarea în grupe de muncă, expertul a reținut că, în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990, anexa II, pozițiile 206 și 208, pot fi încadrați în grupe de muncă după cum urmează:
- poziția 206 – „șoferii care efectuează prestații la locurile de muncă și activitățile cu condiții nocive, grele sau periculoase, prevăzute în grupele de muncă potrivit reglementărilor legale”,
- poziția 208 – „șoferii care deservesc autocamioane (inclusiv asimilatele acestora) cu capacitatea de transport de cel puțin 10 tone”
De asemenea, a reținut că RENEL – Direcția Generală de Transport și Distribuția Energiei Electrice a precizat, prin adresa nr._/3.04.1991, categoriile de personal din filialele de rețele electrice care pot beneficia de încadrarea în grupa a II de muncă în vederea pensionării, incluzând la poziția 3 „deservenții de utilaje de construcții (excavatoare, buldozere, tractoare de săpat șanțuri, macarale, foreze etc”
Ulterior, Scrisoarea MMPS nr. 96/12.04.1996 ( aplicabilă în toate sectoarele economiei naționale) precizează că pot fi încadrați în grupa a II-a de muncă șoferii care deservesc autocamioane cu capacitatea de cel puțin 4 tone, lucrând în condiții similare cu cei prevăzuți la poziția 208 – anexa II, sau alte tipuri de autocamioane cu capacitatea de transport de 4 tone: autobasculante, autocamioane cu HIAB, autocisterne, autospecializate transport containere și autovidanje .
Față de cele reținute, expertul a concluzionat că activitatea reclamantului Pețenchiu D. poate fi încadrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform prevederilor Ordinului 50/1990, anexa II, pozițiile 206,208, Scrisorii MMPS nr. 96/12.04.1996 și adresei nr._/3.04.1991 a RENEL- Direcția Generală de Transport și Distribuția Energiei Electrice, pentru perioada 15.04._01, consemnat în carnetul de muncă cu meseria /funcția: șofer, tractorist.
Expertul a răspuns la obiecțiunile formulate de pârâta ..176-177), arătând că îndeplinește condițiile cerute de OG 2/2000 pentru efectuarea raportului de expertiză și că locurile de muncă expertizate există și acum iar pe parcursul timpului . recunoscut prin emiterea mai multor documente (circulare P – protecția muncii, analize periodice privind situația accidentelor de muncă și a măsurilor de prevenire, instrucțiuni privind exploatarea echipamentelor tehnice și prezentarea pericolelor pe care le prezintă, lista punctelor periculoase din instalații, lista locurilor de muncă cu condiții deosebite de manevră etc.) că măsurile luate pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, pentru prevenirea accidentelor și îmbolnăvirilor profesionale, respectarea riguroasă a normelor de protecția muncii, nu a putut îmbunătăți substanțial condițiile de muncă și a acordat sporuri pentru lucrul în condiții deosebite (spor de regim militarizat, spor pentru consemnare la domiciliu,concediu suplimentar de odihnă etc) .
Cât privește obiecțiunile formulate de pârâtă referitoare la încadrarea în grupă de muncă a electricienilor,acestea nu sunt relevante în cauza expertizată, deoarece reclamantul Pețenchiu D. nu a avut meseria de electrician.
Prin urmare, având în vedere:
- concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză,
- declarația martorilor C. V. (f.147) și C. V. (f.173) - foști colegi de muncă cu reclamantul în aceeași meserie și cărora li s-a recunoscut încadrarea activității în grupa II de muncă în baza sentințelor irevocabile nr.1210/2010 și nr.1102/2011 ale Tribunalului Suceava (f.61 -63, 63-73, 74-95, 96-98, 107-119), impunându-se aplicarea principiului nediscriminării consacrat de art. 16 din Constituție, Protocolul 12 la Convenția europeană a drepturilor și libertăților fundamentale și jurisprudența CEDO (cauzele B. și D. c României), precum și dispozițiile punctelor 3, 7 și 14 din Ordinul 50/1990, tribunalul va admite acțiunea reclamantului și va constata că activitatea de șofer și tractorist desfășurată de acesta la pârâta S.C.E. S.A în perioada 15.04._01, constituie vechime în grupa a II a de muncă, în procent de 100%.
Față de modul de soluționare a acțiunii, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 850 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu expert.
Astfel,cheltuielile de judecată au ca temei culpa procesuală ,care în cauză aparține fostului angajator care nu și-a respectat obligațiile.
Contrar opiniei pârâtei, recunoașterea dreptului reclamantului la încadrarea activității desfășurate în grupa II de muncă prin hotărâre judecătorească nu reprezintă o depășire a competenței instanței, întrucât salariatul a solicitat protecția legii pentru stabilirea dreptului său la încadrarea activității în grupă superioară de muncă în condițiile în care angajatorul – deși îi revenea sarcina probei ,conform art.272 din Codul muncii republicat – nu a dovedit că ar fi respectat dispozițiile pct. 15 alin.2 din Ordinul 50/1990,conform cărora ,,unitățile au obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de munca începând cu 18.03.1969 și până în prezent.’’ Astfel,pârâta nu a probat că activitatea desfășurată în mod efectiv de reclamant a fost analizată în raport cu dispozițiile Ordinului 50/1990 și că nu s-ar fi încadrat în grupă superioară de muncă.
Cât privește apărările pârâtei vizând eliberarea unei adeverințe care să ateste grupa de muncă,acestea nu sunt relevante în cauză întrucât reclamantul nu a formulat o asemenea pretenție.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul Pețenchiu D., cu domiciliul în B., ., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta S.C.,,E.” S.A. București, cu sediul în București, .. 9, sector 1, cod_.
Constată că perioada 15.04._01 în care reclamantul a lucrat la pârâtă în calitate de șofer și tractorist constituie vechime în grupa a II a de muncă, în procent de 100%.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 850 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2013.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. B. C.
Cu opinie în același sens
Redt.TN 28.03.2013
Tehnored. BC
5 ex/2013 v
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
