Acţiune în constatare. Sentința nr. 1455/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1455/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 205/40/2014
DOSAR NR._ ASIGURĂRI SOCIALE
ROMANIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA CIVILĂ
Sentința nr. 1455
Ședința publică din 27 noiembrie 2014
Președinte – L. L.
Asistenți - P. E.
Judiciari - C. D.
Grefier - U. – G. D.
La ordine judecarea litigiului de asigurări sociale dintre reclamantul R. M. din . și pârâții . prin lichidator M.G.A. INSOLVENCY SPRL Suceava, . (Clădirea Proiect Bucovina) nr. 10, ., județul Suceava, C. Județeană de Pensii B., Calea Națională nr. 85 și C. Națională de Pensii – Comisia Centrală de Contestații București, ., sector 2.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, lipsind reprezentanții pârâtelor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că prin intermediul registraturii C. Județeană de Pensii B. a depus la dosar documentația existentă în dosarul administrativ de pensionare al reclamantului și care a stat la baza emiterii deciziei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului pricinii.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată.
TRIBUNALUL
P. acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 20 ianuarie 2014, reclamantul R. V. a solicitat inițial, în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii, constatarea dreptului la încadrarea perioadelor 17.09.1978 – 13.06.1981, 9.01.1983 – 31.03.2001 și 31.03.2001 – 1.12.2007 în condiții speciale de muncă.
Ulterior, acțiunea a fost completată, contestându-se Hotărârea 8419/2014 a Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice cu privire la Decizia R/_/30.08.2012 emisă de casa Județeană de Pensii B..
În motivarea în fapt a acțiunii reclamantul a arătat că a fost angajat ca prelucrător topitor sticlă țeavă (sticlar) la . de la 17.09.1978 până la 1.12.2007, iar cererea sa de pensionare a fost respinsă de către pârâta C. Județeană de Pensii B., neluându-se în considerare că din adeverința atașată rezulta că în perioadele 17.09.1978 – 13.06.1981, 9.01.1983 – 31.03.2001 și 31.03.2001 – 1.12.2007 a lucrat în grupa I de muncă.
Or, . în anexele la Legea 226/2006 și adeverința era eliberată conform anexei 12 la HG 257/2011, astfel încât îndeplinea condițiile de ieșire la pensie pentru limită de vârstă cu aplicarea art. 55 lit. (b) tabelul 2 din Legea 263/2010.
Reclamantul a mai arătat că atât el cât și soția sa nu au un loc de muncă așa încât prin refuzul de a-i valorifica adeverința 345/10.01.2014, C. Județeană de Pensii îi încalcă dreptul la un nivel de trai prev. de art. 47 din Constituție.
În dovedirea acțiunii s-au depus înscrisuri și a fost audiat martorul H. A..
P. întâmpinare pârâta C. Județeană de Pensii B. a invocat excepția lipsei calității procesual pasive arătând că nu-i poate fi imputată nedepunerea de către angajator a declarațiilor nominale obligatorii.
De asemenea, a invocat excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată arătând că încă nu a fost pronunțată o hotărâre de către Comisia Centrală de Contestații.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că în mod corect nu s-au luat în calcul perioadele de după 1.04.2001 menționate în adeverința 116/7.04.2012 eliberată de Societatea Românească de Insolvență deoarece conform art. 123 din HG 257/2011, pentru dovedirea stagiului în condiții speciale se emit adeverințe numai pentru perioadele anterioare datei de 1.04.2001.
Iar pentru perioada ulterioară art. 10 din Legea 263/2010 prevede că „declarația nominală de asigurare prevăzută de art. 7 alin. 1 și 2 constituie documentul în baza căruia se stabilesc stagiul de cotizare și punctajul mediu anual”.
Însă din declarațiile depuse de . că după 1.04.2001 reclamantul a beneficiat de condiții speciale de muncă doar în intervalele 05.09/2001 și 12/2001 – 06/2002, „în afara acestora activitatea desfășurată de către angajator fiind încadrată de către angajatorul său în condiții normale de muncă”.
Analizând susținerile părților în raport de dispozițiile legale incidentă în cauză și de probele administrate, instanța reține următoarele:
Inițial, acțiunea în justiție s-a formulat ca fiind în constatarea încadrării în condiții speciale a activității desfășurate de reclamant, după care a fost completată, contestându-se hotărârea Comisiei Centrale de Contestații (f. 52).
Instanța va avea în vedere că la cererea de pensionare depusă în anul 2012, reclamantul a anexat și adeverința 116/2.04.2012 (f. 118) eliberată de lichidatorul judiciar Societatea Românească de Insolvență SPRL (F. EUROSONSULTIG SPRL), prin care se atesta faptul că reclamantul a lucrat în calitate de „prelucrător topitor sticlă”, iar activitatea desfășurată în perioadele 17.09.1978 – 13.06.1981, 9.01.1983 – 31.03.2001 și 31.03.2001 – 1.12.2007 se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%, în baza prevederilor Ordinului 50/1990, anexa 1, pct 14, activitate ce se regăsește la poziția 15 din anexa 2 la Legea 263/2010”.
S-a mai precizat și că „societatea se regăsește la poziția 49 din anexa 3 la Legea 263/2010”.
Așadar, rezultă că angajatorul a recunoscut dreptul subiectiv la încadrarea în condiții speciale, astfel încât acțiunea în constatare este inadmisibilă, reclamantul având la dispoziție acțiunea în realizare, respectiv cea a contestației împotriva Hotărârii Comisiei Centrale de Contestații.
P. urmare, capătul de cerere în constatarea dreptului la încadrarea în condiții speciale de muncă va fi respins ca inadmisibil.
În privința contestației, instanța va avea în vedere că deși în carnetul de muncă al reclamantului nu este menționată desfășurarea activității în grupa I/ condiții speciale de muncă, în perioadele în discuție, cu toate acestea, din adeverința 116 menționată, rezultă fără echivoc acest fapt. Astfel, era indicat în mod corect temeiul juridic al încadrării, respectiv anexa 2 pct. 15 la Legea 263/2010 ce se referă la: „15. Prelucrarea industrială a topiturii de sticlă prin suflare cu gura - operații executate complet nemecanizat la țeavă, preluând priza din cuptorul de topire - și din țeava de sticlă greu fuzibilă”.
Iar societatea se regăsește, într-adevăr, pe lista anexă 3 la Legea 263/2010 (poziția 49) printre unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale.
Așadar, în acest context C. Județeană de Pensii era obligată să ia în considerare perioadele de după 1.04.2001 menționate în adeverința 116, ca fiind lucrate în condiții speciale.
În acest sens, art. 30 alin. 1 lit. (e) din Legea 263/2010 prevede neechivoc faptul că: „În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din (...) activitățile și unitățile prevăzute în anexele 2 și 3” (iar S. era – așa cum s-a arătat mai sus-menționat expres la anexa 3).
Este de observat că acest text de lege are caracter imperativ, neechivoc și necondiționat neimpunând nici o altă cerință pentru încadrarea locurilor și activităților respective în condiții speciale.
Astfel, faptul că unitatea nu ar fi plătit pentru întreaga perioadă 1.04.2001 – 1.12.2007 contribuții de asigurări sociale în procent majorat, nu înseamnă că activitatea și locul de muncă al reclamantului nu s-a încadrat în condiții speciale ori că și-a pierdut acest caracter.
De asemenea, această situație nu-i este imputabilă salariatului, ci angajatorului, iar pe lângă acesta are o culpă inclusiv Inspectoratul Teritorial de Muncă ca instituție a statului cu atribuțiuni privind respectarea legislației privind plata CAS în raport cu grupele și condițiile de muncă, în contextul în care . lege menționată ca unitate cu condiții speciale.
Rezultă că pârâta C. Județeană de Pensii trebuia să valorifice în integralitate mențiunile înscrise în adeverința 116 și nu numai pentru perioada până la 1.04.2001.
Așa fiind, instanța va admite contestația obligând casa de pensii la emiterea unei noi decizii prin care să acorde reclamantului pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei de pensionare cu 13 ani ca urmare a luării în considerare a unui total de 27 ani, 7 luni și 18 zile în condiții speciale de muncă conform art. 55 lit. b din tabelul 2.
Este de observat că deși la data formulării cererii de pensionare în 2012, reclamantul nu îndeplinea condițiile vârstei minime chiar și cu reducerea de 13 ani (având atunci numai 50 de ani și 7 luni), cu toate acestea dacă i s-ar fi menționat corect în decizia de respingere întreaga perioadă de peste 27 ani lucrată în condiții speciale și dreptul la o reducere corespunzătoare a vârstei cu 13 ani, în această situație reclamantul ar fi cunoscut că beneficiază de o reducere mai mare și că dreptul său la pensie se deschidea în octombrie 2013.
Nerecunoscându-i-se însă întreaga perioadă lucrată în condiții speciale, reclamantul a formulat o nouă cerere de pensionare (f. 74) mai târziu, respectiv la 7.01.2014.
Or, este injust a-i impune acestuia obligația de a fi contestat și cea de-a doua decizie în condițiile în care prin aceasta s-au reținut aceleași elemente de stagiu de cotizare în condiții de muncă ca și în prima (deciziile fiind deci identice) și mai mult, în acest timp reclamantul era deja în procedura contestației, mai ales în contextul în care Comisia Centrală de Contestații nu-și pronunțase încă hotărârea ci aceasta a fost dată cu o întîrziere de peste doi ani.
În concluzie, instanța va admite contestația împotriva Hotărârii 8419 și va dispune modificarea acesteia și a deciziei din 30.08.2012 în sensul recunoașterii unei perioade de 27 ani, 7 luni și 18 zile în condiții speciale.
Totodată, pârâta C. Județeană de Pensii va fi obligată să emită reclamantului o nouă decizie prin care să-i acorde pensia pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard, dreptul de pensie urmând a-i fi stabilit începând cu 7.01.2014 când reclamantul a formulat pe parcursul contestației de față o nouă cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă acțiunea în constatarea dreptului la încadrarea în condiții speciale de muncă a activității desfășurate la S.C.S. SA D. în intervalele: 17.09._81,9.01._01, 31.03.2001 -1.12.2007, acțiune formulată de reclamantul R. M. din . în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii B., cu sedioul în Calea Națională nr. 85 și S.C.S. SA D.-prin lichidator M.G.A. INSOLVENCY SPRL Suceava, . (Clădirea Proiect Bucovina) nr. 10, ., județul Suceava.
Admite în parte contestația formulată de reclamantul R. M. CNP_ împotriva Hotărârii nr. 8419/19.08.2014 emisă de pârâta Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice București, cu sediul în ., sector 2 cu privire la Decizia nr.R/_/30.08.2012 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii B..
Modifică Hotărârea nr. 8419/19.08.2014 și Decizia nr. R/_/30.08.2012, în sensul că perioada desfășurată de reclamant în condiții speciale de muncă va fi de 27 de ani,7 luni și 18 zile în loc de 21 de ani, 9 luni și 12 zile.
Obligă pârâta C. Județeană de Pensii B. să emită pentru reclamant decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare, drepturile de pensie astfel stabilite urmând a fi plătite reclamantului începând cu data de 7.01.2014.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 27.11.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
L. L. P. E., C. D. U. D.
Red. L.L./23.01.2015
Dact. D.U. /EX. 5/26.01.2015
| ← Conflict de muncă. Sentința nr. 1218/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
