Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1329/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1329/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 3030/40/2014
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1329
Ședința publică din 18.11.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanții: A. F., A. S. C., A. G. C., A. C., A. L., A. E., B. G., B. Iuri, B. M., C. I., C. M., C. D. D., C. D., C. F., C. M., D. C. C., F. C. N., F. F., F. G., G. C. A., Ghileschi B. C., G. V., H. A. C., I. A. M., L. C. Didia, L. C. Stelică D., L. V. D., M. S., M. E., M. M., Mintariu L. L., O. V., O. V., P. I. V., P. G., P. C., P. Doinița, P. C. I., R. E. A., S. L. D., S. P., S. L. E., S. F. A., S. C. R., S. T. L., T. T., Taradaciuc R., Tiulea S. V., U. M. și V. D. prin - Sindicatul Învățământului Preuniversitar B. în contradictoriu cu pârâții L. T. Special ,,I. Pilat” D. și C. Județean B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta reclamanților – avocat M. M., lipsă fiind reprezentanții pârâților.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: dosarul are ca obiect drepturi bănești, se află la primul termen de judecată, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Instanța constată că, potrivit art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011 este competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze prezenta cauză.
Reprezentanta reclamanților depune la dosar precizări și arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean B. și excepția inadmisibilității acțiunii.
Reprezentanta reclamanților solicită respingerea excepțiilor pentru motivele arătate în răspunsul la întâmpinare.
Instanța, pune în discuție excepția prescrierii dreptului material la acțiune privind pretențiile bănești aferente perioadei 01.01._11.
Reprezentanta reclamanților solicită respingerea excepției și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față:
Prin cererea înregistrată la data de 14 iulie 2014 sub nr._, pe rolul Tribunalului B. – Secția I Civilă, reclamanții: A. F., A. S. C., A. G. C., A. C., A. L., A. E., B. G., B. Iuri, B. M., C. I., C. M., C. D. D., C. D., C. F., C. M., D. C. C., F. C. N., F. F., F. G., G. C. A., Ghileschi B. C., G. V., H. A. C., I. A. M., L. C. Didia, L. C. Stelică D., L. V. D., M. S., M. E., M. M., Mintariu L. L., O. V., O. V., P. I. V., P. G., P. C., P. Doinița, P. C. I., R. E. A., S. L. D., S. P., S. L. E., S. F. A., S. C. R., S. T. L., T. T., Taradaciuc R., Tiulea S. V., U. M. și V. D. prin - Sindicatul Învățământului Preuniversitar B. au chemat în judecată pe pârâții L. T. Special ,,I. Pilat” D. și C. Județean B., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâților să calculeze și să plătească membrilor de sindicat diferența de drepturi salariale dintre salariul efectiv încasat în perioada 1.01._11 și salariul calculat prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 coroborate cu cele ale Legilor nr. 330/2009, nr. 285/2010, nr. 283/2011 și cu deducerea diferențelor salariale încasate în temeiul OUG nr. 19/2012;
- obligarea pârâților la plata de daune-interese constând în actualizarea cu rata inflației pentru perioada cuprinsă între data scadenței diferențelor solicitate și data plății lor efective, precum și constând în dobânda legală penalizatoare calculată pentru aceeași perioadă.
În motivare au arătat că, în fapt, acțiunea vizează perioada cuprinsă între data de 1.01.2011 și data de 13.05.2011 - data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 privind salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Legea nr. 221/2008 prevedea ca începând cu data de 1.10.2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 folosit pentru stabilirea salariilor personalului didactic să fie 400 lei. Dispozițiile acestei legi s-au aplicat pentru perioada cât a fost în vigoare, respectiv până la data de 31.12.2009.
Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a prevăzut în art. 30 alin. 5 faptul că personalul aflat în funcție la data de 31.12.2009 își va păstra salariul avut la această dată, în situația lor salariul fiind cel calculat potrivit Legii nr. 221/2008.
La data de 3.07.2010 a intrat în vigoare Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în domeniul bugetar. În temeiul art. 1 alin. 1 al acestei legi, salariile, așa cum erau calculate potrivit Legilor nr. 221/2008 și nr. 330/2009, au fost diminuate cu 25%.
Potrivit disp. art. 16 alin. 1 din Legea nr. 118/2010 măsura reducerii salariilor cu 25% trebuia să înceteze la data de 31.12.2010, urmând ca de la data de 1.01.2011 să fie aplicată Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Într-adevăr, de la data de 1.01.2010 s-a pus în aplicare Legea nr. 330/2009, iar la salariile lunii octombrie 2010 care erau reduse cu 25% s-a aplicat o majorare de 15% în temeiul disp. art. 1 din Legea 285/2010.
Ulterior, la data de 13.05 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 care a prevăzut o nouă metodologie de calcul a salariilor personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, începând cu această dată având loc o reducere a salariilor membrilor noștri de sindicat.
Începând cu data de 1.06 2012, salariile stabilite în baza Legii nr. 63/2011 au crescut cu 8%, iar începând cu data de 1.12.2012 au crescut cu încă 7,4% în temeiul OUG nr. 19/2012.
Aceste creșteri salariale nu au acoperit însă prejudiciul suferit ca urmare a reducerii inițiale a salariilor cu 25% si aceasta întrucât reducerea inițială cu 25% a fost aplicată la salarii mai mari stabilite în baza Legii nr. 221/2008. în timp ce creșterile salariale ulterioare au operat la salariile mai mici stabilite în baza Legii nr. 63/2011.
Prin acțiunea de față se urmărește repararea acestui prejudiciu.
Întrucât diferențele solicitate nu le-au fost achitate începând cu data de 1.01.2011 (Legea nr. 118/2010 trebuia să-și înceteze efectele la data de 31.12.2010), pretind și daune-interese constând în actualizarea cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare începând cu data de 1.01.2011 și până la plata efectivă.
Actualizarea cu rata inflației nu asigură repararea integrală a prejudiciului, având în vedere natura juridică diferită de cea a dobânzii legale penalizatoare. Astfel, actualizarea cu indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menține valoarea reală a obligației monetare la data efectuării plății, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens).
În schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câștigul pe care creditorul l-ar obține din investirea banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere și acoperă beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Așadar, acordarea dobânzii legale penalizatoare până la data plății integrale alături de actualizarea cu indicele de inflație nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia în concordanță cu disp. art. 1531 din Codul civil.
În sensul celor de mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 2/17.02.2014 pronunțată în ds. nr. 21/2013 admițând recursul în interesul legii declarat de Procurorul general.
În dovedirea acțiunii au arătat că înțeleg să se folosească de proba cu înscrisuri și au depus, în copie: decizii și hotărâri judecătorești.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe disp. Legii nr. 221/2008. Legii nr. 330/2009, Legii nr. 285/2010, Legii 283/2011, OUG nr. 19/2012 și ale art.166 alin. 4 din Codul muncii, art. 1530, 1531, 1535 coroborate cu art. 2 și 3 alin. 2-4 din OG nr. 13/2011.
Pârâtul L. T. Special ,,I. Pilat” D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A invocat excepția inadmisibilitatea acțiunii, deoarece potrivit art. 30 din Legea nr. 284/2010, coroborat cu art. 7 din Legea nr. 285/2010, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale este de competența ordonatorilor de credite. Contestația poate fi depusă în termen de 15 zile lucrătoare de la dat luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite. Abia după soluționarea contestației de către ordonatorul de credite, persoana nemulțumită se poate adresa instanței judecătorești competente, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluționării contestației în scris.
Prin neîndeplinirea acestei proceduri s-au încălcat prevederile art. 193 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta.
Reclamanții nu au contestat deciziile prin care s-au stabilit drepturile salariale, deși așa cum reiese din art. 2 al Deciziilor din 16.05.2011 pe care reclamanții le-au anexat cererii de chemare în judecată, această obligație este prevăzută în mod expres.
De asemenea, a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece termenul în care se pot cere aceste drepturi este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Or, dreptul la acțiune al reclamanților se naște pentru fiecare lună lucrată, începând cu data la care trebuie achitat salariul. Prin urmare pentru perioada 01.01._11 termenul de trei ani în care reclamanții puteau solicita plata acestor drepturi a expirat la data 12.06.2014, iar acțiunea a fost înregistrată la data de 14.07.2014.
Deoarece reclamanții nu au făcut dovada existenței unor cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, consideră că acțiunea a fost introdusă după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani, drept pentru care a intervenit prescrierea dreptului material la acțiune.
Având în vedere data înregistrării acțiunii, se pot cere drepturi pentru o perioadă de trei ani anteriori înregistrării acesteia, respectiv 14.07._14, deoarece anterior datei de 14.07.2011 a intervenit prescrierea dreptului material la acțiune iar orice drept salarial nu mai poate fi solicitat.
În ceea ce privește fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că reclamanții nu au temei legal pentru acordarea pretențiilor solicitate prin acțiune, respectiv nu au determinat sau indicat elemente cu ajutorul cărora se poate cuantifica prejudiciul încercat.
Într-adevăr, prin legea nr. 118/2010 au fost diminuate cu 25% salariile și alte drepturi de care beneficiază angajații din sectorul bugetar, iar prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a aprobat recuperarea parțială a acestor diminuări, prin majorarea cu 15% a drepturilor salariale.
Ulterior au mai avut loc două majorări salariale în temeiul Legii 63/2011 și al O.U.G. nr. 19/2012, majorări de care au beneficiat și reclamanții.
După cum recunosc și reclamanții, unitatea școlară a achitat aceste majorări salariale, iar faptul că încă există diferențe în minus între salariul avut înainte de apariția Legii 118/2010 și salariul avut în prezent nu se datorează culpei unității.
Nu este de competența unității școlare să emită acte normative prin care să aprobe recuperarea parțială a drepturilor salariale diminuate, aceasta fiind prerogativa puterii legislative sau executive, drept pentru care considerăm acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Apreciază că unitatea școlară și-a îndeplinit obligațiile cu privire la punerea în executare a legilor de salarizare aflate în vigoare începând cu anul 2011, drept pentru care solicită respingerea acțiunii.
Pârâtul C. Județean B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean B., iar pe fond a cerut respingerea acțiunii.
Pe cale de excepție, invocă lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Județean B. întrucât instituția nu a avut calitate de angajator față de reclamanți, membri ai Sindicatul învățământului Preuniversitar B..
În litigiile de muncă, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept, însă C. Județean B. nu are calitatea de angajator pentru reclamanții din cauza supusă judecății.
De altfel, potrivit art. 267 din Codul Muncii, pot fi părți în conflictele de muncă: salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele, alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă. în speța de față, C. Județean B. nu poate fi asimilat nici uneia din aceste categorii.
Între C. Județean B. și reclamanți nu există raporturi de muncă și nici alt gen de raporturi. L. T. Special „I. Pillat" D. este instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea instituției noastre, context în care C. Județean B. doar aprobă anual bugetul de venituri și cheltuieli necesar funcționării acesteia. Toate drepturile și obligațiile ce decurg din convenții încheiate de către L. T. Special „I. Pillat" D. cu terții, îi revin acestei instituții în mod exclusiv.
În conformitate cu prevederile art. 22 alin. 3 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, "ordonatorii terțiari de credite (în acest caz, directorul Liceului T. Special „I. Pillat" D.) utilizează creditele bugetare care le-au fost repartizate pentru realizarea sarcinilor unităților pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale."
Din interpretarea prevederilor actelor normative cu privire la salarizare reiese că stabilirea salariului personalului plătit din fonduri publice revine angajatorului și nu ordonatorului principal de credite.
Și în speța de față, obligația calculării și plății drepturilor salariale neacordate prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 revine în exclusivitate angajatorului, respectiv conducerii Liceului T. "I. Pillat" D..
D. urmare, în considerarea argumentelor expuse, solicită pe cale de excepție, constatarea lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean B., iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca nefondată.
În subsidiar, în cazul în care va fi admisă acțiunea formulată, au cerut să se aibă în vedere faptul că instituția poate fi obligată cel mult la alocarea către L. T. Special "I. Pillat" D. a fondurilor necesare decontării contravalorii cheltuielilor cu naveta cadrelor didactice.
În legătură cu excepția prescrierii S. B. în numele reclamanților a menționat că prin acțiunea formulată nu a pretins că în perioada 1 ianuarie 2011 - 12 mai 2011 aceștia nu au avut salariile calculate cu coeficientul 1 de 400 de lei ci au menționat că salariile efectiv încasate au fost diminuate cu 10 la %. Majorările salariale dispuse prin Oug 19 din 2012 de 8 % și respectiv 7, 4 % s-au calculat la un salariu stabilit după metodologia prevăzută de Legea 63 din 2011, salarii inferioare celui calculat pe baza coeficientului 1 de 400 de lei . Aceste creșteri salariale nu au acoperit prejudiciul suferit de membrii de sindicat ca urmare a reducerii inițială a salariilor cu 25 % întrucât reducerea a fost aplicată la salarii mai mari stabilite în baza Legii 221 din 2008 iar creșterile salariale ulterioare au operat la salarii mai mici stabilite în baza Legii 63 din 2011. Prin acțiunea introdusă urmăresc repararea acestui prejudiciu . Termenul de prescripție de 3 ani trebuie calculate de la data la care s-a născut dreptul la acțiune . Aceasta este data la care au constatat în pofida creșterilor salariale care au avut loc prin Legea 285 din 2010 și OUG NR. 19 din 2012 au suferit un prejudiciu prin nerestituirea întregii sume reținute din salarii în urma aplicării Legii nr 118 din 2010, conform art 2523 din Noul cod civil și art 7 alineatul 1 din Decretul 167 din 1958 .
Ei nu puteau anticipa prejudiciul încă din perioada menționată în acțiune deoarece aceste diferențe de drepturi salariale nu era datorate în acea perioadă. Dreptul la acțiune s-a născut la data intrării in vigoare a OUG nr 19 din 2012 pentru că numai începând cu această dată au constatat că a rămas o diferență salarială ce nu a fost și nu va fi acordată de legiuitor . Chiar în ipoteza în care s-ar considera că dreptul la acțiune s-a născut la data menționată în cerere termenul de prescripție de 3 ani început înainte de . Noului Cod Civil a fost întrerupt în condițiile art. 16 litera b din Decretul 167 din 1958 prin introducerea acțiunii în justiție prin care au solicitat în contradictoriu cu această parte restituirea întregului procent de 25 %. În al doilea rând în condițiile art 16 litera a din Decretul 167 din 1958 prin restituirile eșalonate și parțiale acordate prin legea nr. 285 din 2010 și OUG nr. 19 din 2012 statul a recunoscut dreptul membrilor de sindicat de a obține recuperarea procentului de 25 % a luat din salariu.
Tribunalul învestit cu soluționarea cauzei stabilește potrivit art. 248 din NCPC că nu este dată excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului Județean B. . Se reține că potrivit art. 6 din HG 538/2001 în cazul instituțiilor de învățământ special de stat cheltuielile curente și de capital sunt finanțate din bugetul consiliului județean, iar potrivit art.6 din HG 1251/2005 finanțarea învățământului special și special integrat se face din bugetele județelor unde funcționează unitatea de învățământ special, indiferent de domiciliul copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educative speciale, și din bugetele locale ale sectoarelor municipiului București.Ca urmare consiliul are calitate procesual pasivă.
Nici excepția inadmisibilității nu este dată întrucât reclamanții nu au contestat deciziile de reîncadrare emise în baza Legii 63/2011 . Temeiul invocat în susținerea pretențiilor este Legea 221/2008 care nu prevedea o procedură prealabilă obligatorie.
Referitor la prescrierea dreptului la acțiune, contrar celor susținute de reprezentanta reclamanților, tribunalul observă ca potrivit articolului 201 din Legea 71 /2011 prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Noului Cod Civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit . Anterior datei de 1 octombrie 2011 erau în vigoare prevederile Decretului 167 din 1958 care instituia prin art. 18 obligația instanțelor de a cerceta din oficiu excepția prescrierii dreptului la acțiune.
În legătură cu prevederile aplicabile în ceea ce privește excepția prescrierii se retine ca potrivit art 268 litera c din Codul Muncii drepturile salariale pot fi solicitate într-un interval de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune . Pentru fiecare din lunile din intervalul 1 ianuarie 2011- 12 mai 2011 curge un termen de prescripție diferit pentru că angajatorul trebuia să plătească lunar drepturile salariale . Aceasta înseamnă că cel mai târziu la data de 12 iunie 2011 puteau fi plătite drepturile salariale pentru luna mai 2011 . În consecință raportat la prevederile art . 268 litera c din Codul Muncii o acțiune prin care să se solicite diferențe drepturi salariale pentru intervalul menționat putea fi introdusă cel mai târziu la data de 10 iunie 2014 .
Cum acțiunea a fost depusă la Tribunalul B. la data de 14 iulie 2014 rezultă că s-a împlinit termenul de 3 ani stabilit de textul din Codul Muncii invocat mai sus.
Reprezentanta reclamanților a cerut să se aibă în vedere cele consemnate în răspunsul la întâmpinarea și precizări. În acestea s-a consemnat faptul că nu ar fi împlinit termenul de prescripție de 3 ani întrucât ar fi fost introdusă o acțiune prin care au solicitat diferențele de drepturi salariale reprezentând procentul de 25 % stabilit de Legea 118 / 2010. Arată Tribunalul că pentru a se putea constata întreruperea termenului de prescripție nu este suficienta introducerea unei acțiuni . Potrivit Decretului 167/ 1958 este posibilă întreruperea termenului de prescripție numai in situația in care acțiunea respectivă nu a fost respinsă . Nu au fost depuse la dosar hotărâri judecătorești din care să rezulte faptul că acțiunile formulate în temeiul Legii 118/ 2010 vizând restituirea diferențelor salariale de 25 % au fost admise .
Dispozițiile art. 2537 Noul Cod Civil nu sunt aplicabile în ceea ce privește diferențele solicitate pentru intervalul 1 ianuarie 2011 - 12 mai 2011 întrucât Noul Cod Civil a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011 iar prevederile acestui act normativ nu se pot aplica retroactiv unor situații juridice apărute înainte de . legii .
Au mai precizat reclamanții că dreptul la acțiune s-a născut la data publicării OUG 19 /2012 întrucât la acea dată și-au dat seama despre existența unui prejudiciu. Acest punct de vedere este infirmat de dispozițiile legale aplicabile în intervalul 01.01._11 . Astfel în perioada respectivă erau în vigoare dispozițiile Legii 285/2010 . În textul acestuia act normativ nu există nicio mențiune cum că a fost cauzat vreun prejudiciu salariaților din sistemul bugetar și că acesta va fi acoperit ulterior. De asemenea nici în OUG 19/2012 nu se arată că aceasta ar privi un interval de timp anterior intrării în vigoare actului. De altfel potrivit art. 15 alin. 2 din Constituție legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut la momentul încasării drepturilor salariale pentru intervalul dintre 01 ianuarie 2011- 12 mai 2011. Atunci aceștia aveau posibilitatea să constate dacă drepturile salariale sunt acordate potrivit dispozițiilor legale aplicabile și respectiv dacă le-a fost cauzat un prejudiciu.
În ceea ce privește dispozițiile art. 16 lit. a din Decretul 167/1958 potrivit acestui text prescripția se întrerupe:
a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
În OUG 19/2012 nu există nicio dispoziție prin care să se arate că a fost provocat un prejudiciu salariaților ce ar trebui reparat retroactiv . În expunerea de motive al actului se reține că prin Decizia Curții Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, s-a constatat că măsura de restrângere a unor drepturi ale personalului bugetar poate avea doar caracter temporar, fiind obligatorie revenirea la nivelul inițial al acestor drepturi. Ca urmare au fost majorate drepturile salariale începând cu 01.06.2012 și nu de la 01.01.2011. În consecință actul normativ nu constituie o recunoaștere a dreptului la acțiune.
În aceste condiții tribunalul stabilește că este dată excepția prescrierii dreptului la acțiune iar pretențiile vor fi respinse ca atare .
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean B..
Respinge excepția inadmisibilității formulării acțiunii.
Admite excepția prescrierii dreptului material la acțiune privind pretențiile bănești aferente perioadei 01.01._11 și, pe cale de consecință respinge ca fiind prescrise pretențiile reclamanților: A. F., A. S. C., A. G. C., A. C., A. L., A. E., B. G., B. Iuri, B. M., C. I., C. M., C. D. D., C. D., C. F., C. M., D. C. C., F. C. N., F. F., F. G., G. C. A., Ghileschi B. C., G. V., H. A. C., I. A. M., L. C. Didia, L. C. Stelică D., L. V. D., M. S., M. E., M. M., Mintariu L. L., O. V., O. V., P. I. V., P. G., P. C., P. Doinița, P. C. I., R. E. A., S. L. D., S. P., S. L. E., S. F. A., S. C. R., S. T. L., T. T., Taradaciuc R., Tiulea S. V., U. M. și V. D. prin - Sindicatul Învățământului Preuniversitar B., cu sediul în municipiul B., ..10, județul B., C._, în contradictoriu cu pârâții L. T. Special ,,I. Pilat” D., județul B., și C. Județean B., județul B..
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 18.11.2014.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./22.12.2014
Tehnored. C.L./22.12.2014
5 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1455/2014. Tribunalul... | Reconstituire vechime. Sentința nr. 335/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
