Reconstituire vechime. Sentința nr. 335/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 335/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 5606/40/2013
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.335
Ședința publică din 10.03.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol pronunțarea asupra litigiului de muncă privind pe reclamantul L. C. în contradictoriu cu pârâtul Serviciului Județean al Arhivelor Naționale B..
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 3 martie 2014, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, când:
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față:
Prin cererea înregistrată la data de 16.12.2013 sub nr._ pe rolul Tribunalului B. – Secția I Civilă, reclamantul L. C. a chemat în judecată pe pârâtul Serviciului Județean al Arhivelor Naționale B. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se constate că a desfășurat activitate în meseria de muncitor necalificat la fostele Uzine Textile M. B. și ulterior .,în perioada 01.12._80 și ca instrumentist la ICSAPH B. în perioada 01.07._91.
În motivare a arătat că, a fost chemat la Inspectoratul de Muncă B. la data de 06.12.2013 și i s-a înmânat carnetul de muncă ., nr._,unde era păstrat.
Din verificarea acestui document a observat că nu i-au fost înregistrate două perioade de vechime în muncă, respectiv 01.12._80 când a fost încadrat ca muncitor necalificat la fostele Uzine Textile M. B., devenită ulterior S.C. Armonia SA B. și perioada 01.07._91 când a desfășurat activitate ca instrumentist acordeonist la fosta Întreprindere Comercială de Stat de Alimentație Publică și Hoteluri B.. La fostele Uzine Textile M. B. a fost încadrat muncitor necalificat, până a terminat liceul la seral și cu data de 09.04.1980 a fost încadrat ca muncitor calificat în meseria de lăcătuș.
Întrucât ambele unități au fost lichidate și radiate din registrul comerțului, nu are de unde procura acte valabile de vechime, astfel că a fost nevoit să se adreseze instanței de judecată pentru a constata acest lucru în baza mărturiei a doi martori.
A precizat că înțelege să se judece în contradictoriu cu S. Județean B. al Arhivelor Naționale, care potrivit art.18 din Legea nr.l6/1996, în cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, cât și cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate, extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de Arhivele Naționale sau de direcțiile județene ale Arhivelor Naționale. Cum lichidatorii judiciari au fost descărcați de obligații în conformitate cu dispozițiile art.136 din Legea nr.85/2006, dar fiind deținătorul în fapt a arhivei de personal a unității lichidate-creatorul de arhivă-prin predarea acesteia în condițiile art.18 din Legea nr.l6/1996, arhivelor naționale le-ar reveni obligația legală de a elibera adeverințe în calitate de deținător al arhivei așa după cum este stabilit, atât de Ordinul nr.590/2008, cât și de art.125-127 din HG nr.257/2010. Potrivit acestor texte legale, angajatorii sau orice alt deținător de arhivă sunt direct răspunzători,în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în adeverințele pe care le eliberează în vedere stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie.
În dovedirea a atașat copii după cărțile de identitate și carnetele de muncă ale numiților C. T., A. D., A. A. și B. R.. A solicitat audierea acestora în calitate de martori întrucât au în același timp și la același angajator ca și el.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.211 C.p.civ.
Arhivele Naționale au depus la dosar întâmpinare la data de 21.01.2014 prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Județean al Arhivelor Naționale B., iar pe fond au cerut respingerea acțiunii.
În motivare a arătat următoarele:
I.în temeiul art.245-248 coroborate cu art.36 din Legea nr. 134/2010
a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției lor în
acest litigiu;
II.pe fond, în ipoteza în care instanța de judecată va respinge excepția
invocată mai sus, cere respingerea cererii de chemare în judecată față
de instituția lor, ca neîntemeiată.
I. Investită cu judecarea cererii de chemare în judecată, instanța urmează să stabilească, în baza întregului material probator ce se va administra în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, dacă se poate reține vreo culpă sau dacă se poate constata vreun refuz nejustificat, în sarcina Serviciului Județean B. al Arhivelor Naționale, cu privire la un drept sau interes legitim al reclamantului.
Procesul civil, în regulă generală, este generat de un raport juridic conflictual. În cadrul acestui raport există o persoană, titulară a dreptului subiectiv, sau căruia legiuitorul îi recunoaște legitimare procesuală activă, deși în patrimoniul său nu se află dreptul subiectiv dedus judecății, și care solicită protecția acestui drept - reclamantul, și o a doua persoană, despre care prima pretinde că a tulburat-o în exercițiul normal al dreptului - pârâtul.
Calitatea procesuală, condiție de exercițiu a acțiunii civile, potrivit art.32 alin.(l) lit. b) NCPC, presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice, atât calitatea procesuală activă, cât și pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
În speță, SJAN B. nu deține documentele cu valoare practică create de fostele entități desființate.
Potrivit art.21 din Legea Arhivelor Naționale nr.16/1996, instituția noastră este obligată să elibereze, la cererea persoanelor fizice și a persoanelor juridice, adeverințe, copii, extrase și certificate de pe documentele pe care le are în păstrare.
Or, documentele despre care se face vorbire în acțiune, nu se află în păstrarea BJAN B..
Au mai menționat că, urmare comunicării acțiunii introductive de instanță, instituția lor a procedat la verificarea evidențelor pe care le are în păstrare sub aspectul înregistrării vreunei cereri din partea reclamantului. În urma acestor verificări s-a constatat că în perioada 2010-2013 acesta nu au adresat instituției nici o cerere având ca obiect eliberarea unui document apt să-i servească la reconstituirea vechimii în muncă. Pe cale de consecință, reclamantul nu are nici un temei să invoce vătămarea unui drept sau interes legitim de către SJAN B..
Față de cele de mai sus, a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției lor, și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii îndreptată împotriva SJAN B., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
II. Pe fond, în ipoteza în care instanța de judecată va respinge excepția invocată mai sus, a cerut respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, pentru considerentele de fapt și de drept expuse în continuare.
Potrivit Legii Arhivelor Naționale nr.16/1996 cu modificările și completările ulterioare, instituția lor este obligată să elibereze la cererea persoanelor fizice și a persoanelor juridice, adeverințe, certificate, copii și extrase de pe documentele pe care le deține, dacă acestea se referă la drepturi care îl privesc pe solicitant (art.21 alin.1).
Conform art.3 din Legea precizată, administrarea, supravegherea și protecția specială a Fondului Arhivistic Național al României se realizează de către Arhivele Naționale.
Art.2 din legea menționată arată ce se înțelege prin documente care fac parte din Fondul Arhivistic Național al României.
În litera și spiritul actului normativ invocat mai sus, documentele care aparțin Fondului Arhivistic Național sunt cele cu valoare istorică și nu documentele cu valoare practică.
Statele de plată nu au făcut și nu fac parte din Fondul Arhivistic Național și, prin urmare, nu au constituit nici obiectul preluărilor de către Arhivele Naționale.
Documentele cu valoare practică (state de plată, dosare personale, cărți de muncă etc), se păstrau la instituția creatoare respectivă.
În acest sens, art.16 din Legea Arhivelor Naționale nr.16/1996 prevede că „Documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile individuale ale cetățenilor, vor fi păstrate de către creatorii și deținătorii de documente” (s.n.-ANR).
În speță, din datele și informațiile pe care le dețin rezultă că, în fapt: în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, în Legea nr.3 1/1990 privind societățile comerciale și cu propunerea Consiliului de Administrație al Întreprinderii Textile „M.” B., prin Hotărârea Guvernului nr. 1361/1990 privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni în industrie” și Hotărârea Guvernului nr.1296/1990 privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni în industrie s-a hotărât scindarea întreprinderii menționate mai sus, începând cu 01.07.1991, în trei societăți comerciale, respectiv: S.C. „Filatura B.” SA; - S.C. „M.” SA B.; S.C. „Armonia” S.A. B..
Potrivit actului constitutiv și cererii de înmatriculare, înregistrată sub nr.J/07/154 din 25 martie 1991 la registrul Comerțului de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a județului B., a fost înmatriculată S.C. „Armonia” S.A., societate comercială pe acțiuni cu capital integral de stat, cu un capital social la înființare de 263,6 mii lei.
Datorită reevaluării mijloacelor fixe - în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.26/1992 privind reevaluarea unor active și pasive ca urmare a unificării cursurilor de schimb ale leului și regimului de prețuri și tarife în aceste condiții și Hotărârea Guvernului nr.500/1994 privind reevaluarea imobilizărilor corporale și modificarea capitalului social - capitalul social al societății a fost majorat, în data de 3 1.08.1997, la suma de 17.423,5 mii lei.
Scopul societății era producerea și comercializarea de produse, promovarea și punerea în aplicare a inițiativelor de interes național în domeniul fabricației de țesături din bumbac și tip bumbac.
Obiectul de activitate al acestei societăți era producerea și comercializarea țesăturilor din bumbac și tip bumbac, activități de import - export (în nume propriu sau prin intermediari pe bază de comision) de materii textile și articole din acestea.
La 05 martie 1992, între cele trei societăți indicate mai sus, a fost încheiat un protocol prin care s-a împărțit patrimoniul întreprinderii Textile „M.” B.. Potrivit acestui protocol, S.C. Armonia SA îi reveneau_ posturi de activ și același număr de posturi de pasiv.
În anul 1996, producția de marfă a fost realizată cu 1314 angajați. în perioada 10.01.-3 1.08.1997, producția de marfă a fost realizată cu 931 angajați.
În anul 1997 au fost disponibilizați (șomaj tehnic) 362 salariați, reprezentând 27% din totalul angajaților la acea dată, din cauza; supradimensionării numărului de personal; lipsei de disponibilități bănești pentru procurarea materiilor prime și a materialelor; întreruperii activității productive pe diverse perioade ale anului 1997.
în anul 1997, societatea prezenta la capitolul „pierderi” o curbă ascendentă, în numai 2 luni înregistrând o creștere cu 422 mii. lei.
Urmare a slabelor rezultate economice înregistrate în anul 1997 a început procesul de lichidare judiciară a societății.
Încă din anul 1998 s-au făcut demersuri pentru începerea acțiunii de privatizare a societății. F.P.S. București a fost de acord cu începerea procedurii de privatizare. Astfel, întregul activ și pasiv al . fost preluat de către firma T&G PRODUCTION din Pescara, Italia.
La 14.02.2000, prin încheiere de ședință, a fost numit av. D. C. în calitate de lichidator al ..
În anul 2001, SJAN B. a preluat de la . unități arhivistice (u.a.), 0,90 metri liniari (m.l), documente cu caracter permanent, care acoperă cronologic perioada cuprinsă între 1991 și 1998.
În anul 2002, documentele cu valoare practică create de . fost predate de către lichidator la Casa Județeană de Pensii B..
Cu referire la ICSAPH B., S. județean B. al Arhivelor Naționale nu deține nici un document cu valoare practică creat de respectiva unitate.
În raport cu situația de fapt prezentată anterior, au supus analizei instanței de judecată următoarele:
Arhiva cu valoare practică creată de fosta .. B. a fost preluată, potrivit Legii Arhivelor Naționale nr. 16/1996 în forma în vigoare la data preluării, de către Casa Județeană de Pensii B..
S. județean B. al Arhivelor Naționale nu deține nici un document cu valoare practică creat de ICSAPH B..
Legea Arhivelor Naționale nr. 16/_, de la adoptare și până în prezent, cu referire la obiectul prezentului litigiu, a suferit trei modificări, după cum urmează:
Art.18 din legea sus menționată, în forma sa inițială, avea următorul conținut: „în cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de un altul, documentele cu valoare istorică, în sensul art.2 din prezenta lege, vor fi preluate de către Arhivele Naționale sau de direcțiile județene ale Arhivelor Naționale, iar cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile individuale ale cetățenilor vor fi depuse Ia Ministerul Muncii și Protecției Sociale sau la direcțiile județene ale acestuia”.
Prin Legea nr.358/2002, art.18 din Legea nr. 16/1996 a fost modificat, având următorul conținut: „în cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul art.2, vor fi preluate de către Arhivele Naționale sau de direcțiile județene ale Arhivelor Naționale, iar cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de casele județene de pensii sau ale sectoarelor municipiului București, după caz.”.
Art.18 din Legea nr.16/1996, în forma dată de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.39/2006, are următorul conținut:
„(1) în cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art.2, cât și cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de Arhivele Naționale sau de direcțiile județene ale Arhivelor Naționale.
Documentele cu valoare practică prevăzute la alin.(l) se preiau după înființarea în cadrul Arhivelor Naționale și al direcțiilor județene ale Arhivelor Naționale a unor structuri specializate, cu asigurarea, în condițiile legii, a resurselor umane și logistico-financiare necesare.
Documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile cetățenilor referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, aflate la casele teritoriale de pensii, se preiau, în condițiile alin.(2), pe bază de inventar și proces-verbal de predare-preluare întocmite potrivit modelelor prevăzute în anexele nr.2 și 3.
(4) Asigurarea structurilor specializate prevăzute la alin.(2) se realizează cu încadrarea în numărul de posturi și credite bugetare aprobate Ministerului Administrației și Internelor, prin legile bugetare anuale.”
Art.18 din Legea Arhivelor Naționale nr.16/1996 a fost modificat prin Legea nr.138 din 30 aprilie 2013 pentru modificarea și completarea Legii Arhivelor Naționale nr. 16/1 996 și are următorul conținut:
„(1) în cazul declarării falimentului, în condițiile legii, a unui creator de documente, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art.2, se preiau de Arhivele Naționale sau de serviciile județene/S. Municipiului București ale/al Arhivelor Naționale, iar documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurările sociale ale cetățenilor, se predau, pe bază de contract, operatorilor economici autorizați în prestarea de servicii arhivistice.
În cazul încetării, în condițiile legii, a activității unei persoane fizice autorizate sau a activității unui profesionist care își desfășoară activitatea în baza unei legi speciale, care sunt creatori de documente, sau în cazul în care aceștia solicită, în mod expres, preluarea arhivei deja create, documentele care alcătuiesc arhiva se pot prelua de către persoana fizică asociată, de către profesionistul asociat sau de către organizația profesională din care aceștia fac parte, la solicitarea expresă a acestora.
Documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile cetățenilor referitoare la stagiile de cotizare în sistemul unitar de pensii publice, aflate la casele teritoriale de pensii, se predau cu prioritate, pe bază de contract, operatorilor economici autorizați în prestarea de servicii arhivistice, la cererea acestora.
În cazul persoanelor juridice pentru care s-a declarat falimentul, finanțarea transferului arhivei către un operator economic autorizat să presteze servicii arhivistice se va face, cu prioritate, de către lichidator, din fondul de lichidare, în condițiile art.4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, sau, după caz, din averea debitorului.
(5)în vederea realizării activităților prevăzute la alin. (l)-(4) se
instituie obligația notificării Arhivelor Naționale sau, după caz, a
serviciilor județene/Serviciului Municipiului București ale/al Arhivelor
Naționale, după cum urmează:
a) de către lichidatori: cu privire la deschiderea procedurii insolvenței unui creator sau deținător de documente și, în termen de 15 zile de la încheierea contractelor prevăzute la alin. (1), cu privire la datele de identificare ale operatorilor economici autorizați în prestarea de servicii arhivistice cărora le-au fost predate spre păstrare și administrare documentele creatorilor dizolvați;
b) de către operatorii economici prevăzuți la lit. a), cu respectarea termenului de 15 zile de la încheierea contractelor prevăzute la alin. (1) cu privire la documentele preluate în baza contractelor prevăzute la alin. (1);
c) de către persoane fizice sau juridice, inclusiv casele teritoriale de pensii, ce au în păstrare sau custodie arhivele creatorilor de documente desființați cu privire la predarea arhivei și, în termen de 15 zile de la încheierea contractelor prevăzute la alin. (1), cu privire la datele de identificare ale operatorilor economici autorizați în prestarea de servicii arhivistice cărora le-au fost predate spre păstrare și administrare documentele creatorilor dizolvați.
(6)în scopul informării publice se instituie obligația de a publica
informații relevante privind situația documentelor preluate de la creatorii
dizolvați, astfel:
a) pentru operatorii economici prevăzuți la alin. (1), prin orice mijloace accesibile publicului;
b) pentru Arhivele Naționale, ca urmare a notificării prevăzute la alin. (5), prin pagina proprie de internet.”
În speță, desființarea creatorului de documente este situația juridică ce a generat în mod direct și necondiționat, ope legis, în sarcina Casei Județene de Pensii B. obligația de preluare a arhivei cu valoare practică, obligație pe care această instituție a executat-o.
Niciun text de lege nu instituie în sarcina Arhivelor Naționale o obligație exclusivă de eliberare a adeverințelor necesare valorificării drepturilor izvorâte din legislația pensiilor, după cum, niciun text de lege nu instituie condiția ca aceste adeverințe să poarte ștampila Arhivelor Naționale.
Un argument în plus, în sprijinul celor expuse mai sus este adus de Hotărârea Guvernului nr.257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care instituie în art.125 răspunderea angajatorilor sau a oricăror „alți deținători de arhive” de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, „în baza documentelor deținute” (s.n. - ANR).
În calitate de deținătoare legală a arhivei fostei ., Casa Județeană de Pensii B. se substituie în obligația fostului angajator de a elibera toate documentele care atestă calitatea de salariat a foștilor angajați, respectiv drepturile salariale obținute de aceștia, conform art.40 lit.h) din Codul muncii (Legea nr.53/2003 cu modificările și completările ulterioare), art.125 Hotărârea Guvernului nr.257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, art.21 din Legea Arhivelor Naționale nr.16/1996.
Au mai învederat faptul că, investite cu soluționarea acțiunilor formulate de cetățeni având ca obiect obligarea la eliberarea adeverințelor respective, instanțele de judecată au hotărât definitiv și irevocabil, obligarea actualilor deținători de arhivă (lichidatori, foști lichidatori, prestatori de servicii arhivistice, case județene de pensii, direcții de muncă și protecție socială, alți deținători) la eliberarea acestora.
Mai mult, Legea nr.138/2013 pentru modificarea și completarea Legii Arhivelor Naționale nr.16/1996 reglementează și situația creatorilor de documente desființați la data intrării sale în vigoare și a căror arhivă există. Astfel, conform ART.IV alin.(l) și alin.(2) din Legea nr.138/2013:
„(1) În cazul creatorilor de documente desființați la data intrării în vigoare a prezentei legi și a căror arhivă există, documentele cu valoare istorică în sensul prevederilor art. 2 din Legea nr. 16/1996, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se preiau de către Arhivele Naționale sau de către serviciile județene/S. Municipiului București ale/al Arhivelor Naționale, după caz, iar documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurările sociale ale cetățenilor, se predau, pe bază de contract, operatorilor economici autorizați în prestarea de servicii arhivistice (s.n.ANR).
(2) În cazul creatorilor de documente desființați la data intrării în vigoare a prezentei legi, ale căror documente se află în păstrare sau în custodie la persoane fizice sau juridice, inclusiv la casele teritoriale de pensii, finanțarea transferului arhivei către un operator economic autorizat să presteze servicii arhivistice se va face din bugetul operatorului autorizat de servicii arhivistice” (s.n.ANR).
În dovedirea susținerilor au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum și orice alte probe care se vor impune în condițiile art.254 alin.(2) NCPC.
În ședința publică din 3 martie 2014 au fost audiați martorii A. A., B. R. și A. D.. Primii doi au declarat că au fost salariați la ICSAPH B. și știu că și reclamantul a desfășurat activitate la rândul lui în cadrul ICSAPH în calitate de instrumentist acordeonist. Au mai declarat că reclamantului îi era schimbat locul de muncă în funcție de necesități, lucrând inclusiv la Restaurantul Miorița. B. R. a mai menționat că reclamantul primea salariu pe statul de plată. Martorul A. D. a declarat că a lucrat la Uzinele Textile M. iar reclamantul își desfășura activitatea în cadrul ansamblului de dansuri.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive instanța constată că potrivit art. 279 din Codul Muncii vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă.
După data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanța judecătorească competentă să soluționeze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existența raporturilor de muncă. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogării Decretului nr. 92/1976, cu modificările ulterioare, se vor soluționa potrivit dispozițiilor acestui act normativ.
Precum se observă legiuitorul deși a stabilit că persoana interesată are dreptul de a cere reconstituirea vechimii în muncă nu a arătat în contradictoriu cu ce persoană poate fi soluționată o asemenea solicitare.
Desigur că în măsura în care fostul angajator există în continuare orice litigiu trebuie purtat în contradictoriu cu acesta.
Însă dacă fostul angajator a fost desființat fără a fi preluate drepturile și obligațiile acestuia instituțiile care ar putea să figureze în proces în calitate de pârâți sunt Casa Județeană de Pensii și respectiv Direcția Județeană a Arhivelor Naționale.
Așa cum a menționat pârâta, în principiu instituția era obligată de Legea 16/1996 să elibereze copii după documentele practice ale foștilor angajatori . Dar prin întâmpinarea depusă Arhivele Naționale S. B. a adus la cunoștință că a preluat arhiva Casa Județeană de Pensii B. . Totuși nu a fost administrată nici o dovadă în acest sens .
În plus chiar dacă inițial arhiva ar fi fost preluată de CJP ca urmare a modificării Legii 16/1996 documentele cu valoare practică trebuiau preluate de Arhivele Naționale.
În consecință rezultă că este dată calitatea procesual pasivă a pârâtei atâta timp cât aceasta a negat că ar fi deținut arhiva și implicit ar fi predată operatorilor economici privați menționat în modificarea recentă a Legii Arhivelor Naționale.
Desigur procesul putea să privească în calitatea de pârâtă și CJP B. dar opțiunea reclamantului a fost clar exprimată în cererea de chemare în judecată în sensul că dorește implicarea în cauză a Serviciului Județean al Arhivelor Naționale B..
Cum pârâta are atribuțiuni în ceea ce privește procesul de eliberare a documentelor doveditoare cu privire la activitatea în muncă rezultă că nu este dată excepția lipsei calității procesual pasive.
În ceea ce privește fondul cauzei observă tribunalul că martorul A. D. a confirmat activitatea desfășurată de pentent în Uzina M. B. în intervalul 1.12._80 în cadrul ansamblului de dansuri înființat în cadrul uzinei
La rândul lui martorul a fost angajatul uzinei astfel că va fi admis primul capăt de cerere și se va constata că reclamantul L. C. a desfășurat activitate de muncitor necalificat în perioada 1.12._80 la fostele Uzine Textile M. B..
În ceea ce privește activitatea din cadrul ICSAPH B. au fost audiate în cauză martorele A. A. și B. R..
Ambele au confirmat activitatea desfășurată de reclamant în cadrul ICASPH în calitatea de instrumentist. În plus martora B. R. a mai afirmat că petentul primea salariu pe stat de plată.
În legătură cu activitatea de instrumentist arată tribunalul că nu sunt aplicabile prevederile Legii 109/2005 întrucât în cauză nu s-a invocat faptul că reclamantul ar fi desfășurat activitate în calitate de liber profesionist și nici nu există dovezi din care să rezulte că L. C. ar fi fost doar colaborator al ICASPH. Mai reține tribunalul că indiferent de activitatea prestată în cadrul ICASPH unitatea ar fi trebuit să efectueze mențiuni în carnetul de muncă întrucât petentul a desfășurat o activitate în folosul întreprinderii.
Totuși în legătură cu acest capăt de cerere stabilește instanța că au existat în fapt raporturi de muncă întrucât pe de o parte martorele au menționat în mod expres că unitatea le schimba locul de muncă atât lor cât și petentului în funcție de necesități fără un ordini de serviciu. Atâta timp cât ICASPH avea un drept de dispoziție în legătură cu această chestiune rezultă că exista un raport de subordonare salariat – angajator specific doar raporturilor de muncă.
Pe de altă parte meseria de instrumentist a fost menționată în diferite acte normative anterior anului 1990 respectiv Decretele 207 și 215/1977 fapt care conduce la concluzia că în cadrul unităților puteau fi angajate persoane cu această specializare .
Rezultă deci că reclamantul a desfășurat activitate în intervalul 1.07.1987-1.04.1991 în calitate de instrumentist la ICSAPH B..
În raport cu cele consemnate instanța va admite acțiunea.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Județean al Arhivelor Naționale B., cu sediul în municipiul B., ., nr.9, județul B..
Admite acțiunea formulată de reclamantul L. C., cu sediul în municipiul B., ..48, ..C, ..
Constată că reclamantul L. C. a desfășurat activitate de muncitor necalificat în perioada 1.12._80 la fostele Uzine Textile M. B., iar în intervalul 1.07.1987-1.04.1991 ca instrumentist la ICSAPH B..
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 10.03.2014.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./02.04.2014
Tehnored. C.L./02.04.2014
4 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
