Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale. Sentința nr. 37/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 37/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 216/40/2013*
Dosar_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.37
Ședința publică de la 13.01.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent Judiciar E. P.
Asistent Judiciar D. C.
Grefier P. R.
Pe rol judecarea litigiului de asigurări sociale privind pe contestatorul C. Al.T. și pe intimata C. Județeană de Pensii B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre deliberare.
TRIBUNALUL,
La data de 08.01.2013 pe rolul Tribunalului B. secția a II-a civilă a fost înregistrată sub nr.216/40 E/2013 contestația formulată de contestatorul C. Al.T. împotriva deciziei_ din 04.12.2012 emisă de intimata C. Județeană de Pensii B. prin care a solicitat anularea actului.
În motivare a arătat, în fapt, că decizia contestată nu îndeplinește condițiile de fond și de formă cerute de art.43 C. proc. fiscală și în plus nu clarifică situația de drept, deoarece simpla enumerare a dispoziții legale nu face automat dovada prejudiciului creat și al raportului de cauzalitate dintre acest prejudiciu și persoana contribuabilului.
În speță, temeiul de drept al deciziei atacate îl reprezintă Legea 341/2004 și art. 179 din Legea 263/2010, dar nu rezultă nici explicit și nici implicit de unde provine debitul.
Se invocă drept cauză a apariției debitului aplicarea eronată a dispozițiilor art. 10 alin.1 din Legea nr.285/2010, fără a evidenția și în ce anume a constat eroarea.
C. Județeană de Pensii B. a depus întâmpinare la data de 06.11.2013 prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului B. – Secția contencios administrativ și fiscal, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii arătând că a aplicat greșit majorarea legală de 15% prevăzută de art. 10 din Legea 285/2010 cu privire la indemnizația datorată contestatorului în baza Legii 341/2004, plătindu-i-o într-o sumă mai mare decât cea cuvenită.
Aceasta întrucât, începând cu anul 2011 prin intermediul art. 15 din Legea 287/2010 a fost schimbat calculul indemnizației, acesta raportându-se la „câștigul salarial mediu brut” în locul „salariului mediu brut”, însă cu toate acestea s-a omis aplicarea noilor dispoziții de calcul.
A susținut intimata că petentul beneficiază în baza deciziei nr._ din 01.11.2007 de indemnizația prev. de Legea 341/2004 acordată în baza Certificatului de „Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989 – Luptător remarcat prin fapte deosebite”.
Inițial, indemnizația respectivă a fost calculată în baza art. 3 alin. 1 lit. b) pct. 3 coroborat cu cele ale art. 4 alin. 4 din Legea 341/2004, prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.
Potrivit art. 14 lit. d) din Legea 118/2010, indemnizațiile prevăzute de Legea 341/2004, vor fi reduse cu un procent de 15%.
Ulterior, prin intermediul art. 10 alin. 1 din Legea 285/2010, începând cu luna ianuarie 2011 se majorează cu 15% indemnizațiile prevăzute de Legea 341/2004 față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Iar tot din anul 2011, prin intermediul dispozițiilor art. 15 din Legea 287/2010 este introdusă pentru indemnizațiile respective sintagma „câștig salarial mediu brut”, care este o noțiune total distinctă de aceea de „salariu mediu brut”.
De aceea, prin Decizia nr._ din 04.12.2012 a fost creat un debit în sumă de 516 lei pentru perioada 1.01.2011 – 31.03.2012 .
În drept, și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile Legii 341/2004, Legii 118/2010, Legii 287/2010, Legii 95/2006, Legii 285/2010, OUG 107/2010 si Codului de Procedura Civilă.
Prin încheierea de ședință din 06.11. 2013 Secția a II a Civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Secției a II a Civilă de contencios administrativ și fiscal, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare Secției I Civile – complet specializat conflicte de muncă și asigurări sociale.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Secției I Civile sub nr._ .
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța are în vedere că:
Potrivit art. 4 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, indemnizația reparatorie lunară reglementată de acest act normativ se calculează prin aplicarea unor coeficienți asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului în care se face plata.
Prin art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 s-a stabilit că aceste drepturi se reduc cu 15% de la data intrării în vigoare a acestei legi iar, ulterior, prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, s-a statuat că, începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4), art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Rezultă deci că legea nouă, derogând de la cea anterioară în materie, Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, instituie un alt criteriu în funcție de care să se cuantifice indemnizațiile lunare reparatorii.
În raport cu această reglementare expresă, a susține că, în continuare, determinarea cuantumului indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie realizat după algoritmul prevăzut de acest act normativ, respectiv prin aplicarea unor coeficienți asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului în care se face plata, înseamnă a ignora caracterul normelor temporare și speciale.
Deși Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă, ea însăși, o reglementare specială în materia drepturilor cuvenite eroilor-martiri, luptătorilor în Revoluția din 1989 și a celor din revolta muncitorească anticomunistă de la B., aceasta nu înseamnă că în același domeniu nu pot fi adoptate norme de excepție, cu caracter temporar, determinate, în speță, de condițiile economice generate de criza economică, care să deroge de la o altă normă specială.
Astfel, normele de excepție sunt cele care completează normele generale sau speciale, fără ca excepția prevăzută să fie considerată a aduce atingere ordinii de drept.
În ipoteza analizată, Legea nr. 118/2010 a intervenit cu caracter de excepție, derogatoriu de la norma anterioară, pentru a regla pe o perioadă de timp - intervalul în care a fost activă fiind iunie 2010 - decembrie 2010 - reducerea indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, și, tot astfel, a fost adoptată și și-a produs efectele Legea nr. 285/2010 care, majorând din luna ianuarie 2011, drepturile respective cu 15%, s-a referit, de data aceasta, la cuantumul indemnizațiilor aflate în plată în luna octombrie 2010, iar nu la criteriile consacrate prin Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Faptul că în această materie s-a intervenit cu reglementări speciale, temporare, care își găsesc aplicare atât timp cât se mențin condițiile particulare care le-au impus rezultă, o dată în plus, și din evoluția ulterioară a legislației în acest domeniu.
Astfel, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. II art. 8, așa cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, s-a stabilit că în anul 2012 cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010 se menține la același nivel cu cel acordat în decembrie 2011, iar potrivit art. II art. 18 din aceeași ordonanță de urgență, indemnizația prevăzută la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se mai acordă.
Totodată, conform art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, prevederile art. 18 al art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2012 se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Aceasta înseamnă, în termenii Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 59 - 62), că prin reglementări ulterioare a avut loc o schimbare a conținutului normativ al legii inițiale, cel puțin pentru intervalul de timp pentru care a fost justificată, pe considerente economice, de restabilire a echilibrului bugetar, măsura vizând o altă modalitate de calcul al indemnizațiilor respective.
Nu este vorba, așadar, de o succesiune pur formală a unor legi, care ar avea același conținut juridic în privința aceleiași materii, pentru a nu se pune problema conflictului de legi în timp și a nu se stabili dacă legea care intervine ulterior este sau nu derogatorie, cu caracter special de la cea anterioară, chiar în condițiile în care aceasta din urmă constituie ea însăși o reglementare specială într-un anumit domeniu.
Dimpotrivă, așa cum s-a arătat, introducând elemente noi, diferite de cele existente în Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, actul normativ ulterior derogă de la prima reglementare, neputându-se susține că majorarea de 15%, prevăzută de aceasta din urmă, ar trebui calculată prin luarea în considerare a salariului mediu brut, în condițiile în care, în mod expres, ca element de referință, Legea nr. 285/2010 prevede nivelul indemnizației existente în plată în luna octombrie 2010.
Fără a fi vorba despre o abrogare a dispozițiilor Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nefiind incident principiul după care lex posterior contraria abrogat, în realitate, situația supusă interpretării vizează eficiența unei legi temporare, care, având caracter derogatoriu și excepțional, se aplică pentru intervalul de timp în care îi este justificată activitatea, derogând de la norma anterioară care, deși ea însăși specială, are suspendate efectele pe perioada de timp pentru care se justifică acțiunea legii temporare.
Faptul că legiuitorul nu a apelat la modificarea expresă a textului Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, în privința plății indemnizațiilor nu reprezintă decât o opțiune a acestuia pentru o eventuală revenire la dispozițiile legii atunci când situația economică o va permite.
Aprecierea asupra caracterului special al Legii nr. 285/2010 este în acord cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora "Caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie".
Așadar, nu poate fi considerat corect argumentul conform căruia prin adoptarea Legii nr. 285/2010 s-ar fi intenționat, în realitate, revenirea la modalitatea de calcul al indemnizațiilor prevăzută de Legea nr. 341/2010, cu modificările și completările ulterioare, cu motivarea că textul art. 10 din Legea nr. 285/2010 ar fi realizat "doar o întregire a cuantumului indemnizațiilor, în sensul restituirii diminuării cu 15%, care s-ar aplica la algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 341/2004.”
În realitate, din succesiunea actelor normative adoptate în materie rezultă că această întregire, operată în temeiul Legii nr. 118/2010, a fost recuperată în baza unor măsuri legislative ulterioare Legii nr. 285/2010 întrucât abia în luna iunie 2012 indemnizațiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 118/2010 au atins nivelul avut în luna iunie 2010, fără a-l putea depăși, conform art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.
Rezultă că, la nivelul anului 2011, modalitatea de calcul al indemnizațiilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie determinată prin luarea în considerare a criteriului introdus de Legea nr. 285/2010, care nu mai operează cu criteriul salariului mediu brut asupra căruia să se aplice coeficienții de multiplicare, ci are în vedere, în mod special și derogatoriu, cuantumul indemnizației aflate în plată la nivelul lunii octombrie 2010, asupra căruia trebuie aplicată majorarea de 15%.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.22 pronunțată la 18.11.2013 la recursurile declarate în interesul legii.
Prin Decizia_ din 04.12.2012, C. Județeană de Pensii B. a dispus recuperarea sumelor încasate de contestator cu titlu de ajutor lunar în sumă de 516 lei. Din modalitatea de calcul redată prin buletinul anexă la această decizie rezultă că sumele stabilite prin decizia de debit au fost determinate ca diferență între drepturile achitate efectiv și cele calculate prin aplicarea formulei prevăzută de art.10 alin.1 din Legea 285/2010 respectiv prin luarea în considerare a cuantumului aflat în plată în luna octombrie 2010.
Potrivit art.179 din Legea 263/2010 C. Județeană de Pensii B. a descoperit erorile de calcul privind ajutorul acordat contestatorului, aceasta era obligată să procedeze la recuperarea sumelor încasate necuvenit de către petent.
Ca urmare, tribunalul constată că decizia emisă de intimată este corectă, motiv pentru care acțiunea depusă de petent va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul C. Al.T., domiciliat în B., ..20, ., ., împotriva deciziei nr._/04.12.2012 emisă de intimata C. Județeană de Pensii B., cu sediul în B., Calea Națională, nr.85, jud.B..
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13.01.2014.
Cu aceeași opinie
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI GREFIER
P. I. P. E. C. D. Pasacariu R.
Red.P.I./04.04.2014
Tehnored.P.R./07.04.2014
Ex.4
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1616/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... → |
|---|
