Obligaţie de a face. Sentința nr. 1616/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1616/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 21523/3/2013
DOSAR NR._ litigiu de asigurări sociale
ROMANIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA NR. 1616
Ședința publică din 15 decembrie 2014
Președinte – N. T.
Asistent judiciar - D. C.
Asistent judiciar - E. P.
Grefier - C. B.
La ordine judecarea litigiului de asigurări sociale dintre reclamanta P. M., (soția supraviețuitoare a defunctului P. Octav) CNP_, domiciliată în loc. Străteni,., și pârâta C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, cu sediul în București, sector 6, Drumul Taberei nr. 7-9, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședința publică a la prima și a doua strigare a pricinii au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată că este primul termen de judecată cu procedură completă .
În temeiul art. 131 NCPC, se verifică competența generală, teritorială și materială a instanței, și față de obiectul pricinii, instanța constată că este competentă în soluționarea acesteia, în conformitate cu disp. art.95 pct. 4 NCPC și art. 153-154 din Legea 263/2010.
În temeiul art.258 NCPC, instanța admite proba cu înscrisurile depuse de părți.
Instanța invocă excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea contestației împotriva deciziei nr._/11.04.2013 emisă de pârâta C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale București și rămâne în pronunțare cu privire la această excepție și cu privire la fondul cererilor de obligare a pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să se revină la cuantumul pensiei stabilite în baza Legii nr. 164/2001 și de reîncadrare în condiții de muncă pentru întreaga activitate desfășurată de soțul decedat.
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de asigurări sociale de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 22.10.2014, în urma declinării competenței de soluționare a cauzei prin sentința civilă nr.8566/19.09.2014 a Tribunalului București – Secția a VIII a, reclamanta P. M. a chemat în judecată pe pârâta C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, solicitând în principal:
- anularea deciziei de revizuire a pensiei nr._/11.04.2013 emisă de pârâtă în temeiul OUG nr.1/2011;
- emiterea unei noi decizii prin care să se revină la cuantumul pensiei stabilite în baza Legii nr. 164/2001;
- reîncadrarea în condiții de muncă pentru întreaga activitate desfășurată de soțul decedat
În subsidiar, a fost contestat cuantumul pensiei revizuite, întrucât ar fi fost stabilit fără a se lua în considerare în mod corect încadrarea în grupele de muncă.
În fapt, reclamanta a arătat că prin decizia din 26.03.2008 i s-a stabilit o pensie de urmaș în cuantum de 2220 lei, de această pensie beneficiind până la 31.12.2010.
Prin decizia de revizuire nr._ din 14.03.2012, cuantumul pensiei a fost diminuat la suma de 1700 lei, iar contestația formulată împotriva acestei decizii nu a fost soluționată.
Cu toate acestea i s-a comunicat decizia de revizuire din 11.04.2013, ce face obiectul prezentei cauze, prin care pensia revizuită a scăzut la 1670 lei.
Din analiza comparativă a anexelor la cele două decizii, a constatat că pentru perioadele 01.08._74, 01.08._80 și 01.05._84 au fost modificate în mod nejustificat condițiile de încadrare în muncă, cu consecința diminuării stagiului total de cotizare realizat precum și a cuantumului pensiei.
Reclamanta a contestat și data de stabilire a drepturilor revizuite ca fiind 01.01.2011, deoarece plata pensiei pentru anul 2011 s-a făcut în baza art.6 din OUG 18/2011,iar prin Legea 112/2012 a fost absolvită de restituirea sumelor încasate în plus față de nivelul pensiei stabilit prin decizia de revizuire.
Prin cerere, reclamanta a invocat și afectarea dreptului său de proprietate prin revizuire, apreciind că prin art.3 alin.2 din Legea 119/2010 a fost desființat dreptul la pensie de stat acordat în baza Legii 164/2001, fără ca militarii să poată fi înscriși în sistemul public de pensii deoarece nu îndeplinesc condițiile de obligativitate și contributivitate prevăzute de art.2 din Legea 263/2010.
A arătat că decizia de revizuire a fost emisă de Direcția Financiar, deși competența aparținea Casei Sectoriale de P., sens în care a invocat dispozițiile art. 193 alin.l, art. 132, art. 135, art.194 din Legea nr. 263/2010.
A susținut că la emiterea deciziei s-au încălcat și principiul neretroactivității legii precum și stabilitatea și securitatea raporturilor juridice ,precum și dispozițiile Legii 263/2010 ce nu ar permite diminuarea pensiei și cele ale art.180 alin.6 și 7 din Legea 19/2000.
În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. de P. Sectorială a MApN a invocat excepția necompetenței teritoriale în raport cu disp. art.154 din Legea 263/2010 și a formulat apărări pe fondul cauzei, în sensul respingerii pretențiilor reclamantei ca nefondate.
În apărare,pârâta a arătat în esență că revizuirea pensiei reclamantei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor OUG 1/2011 și că pentru încadrarea activității autorului reclamantei în condiții de muncă au fost avute în vedere înscrisurile depuse la dosarul de pensie. Iar ca urmare a depunerii certificatului nr.CR 996/09.12.1976 eliberat de CMJ B. și a adeverinței nr.98/17.08.1978 eliberată de Școala Generală nr.2 Hudești, jud. B., a fost emisă decizia de revizuire nr._/29.07.2013.
Pârâta a apreciat și că nu s-a adus atingere dreptului de proprietate asupra pensiei deoarece jurisprudența constantă a Curții Constituționale confirmată de cea a CEDO – decizia din 15.05.2012 dată cu privire la cererea introdusă de C. A. ș.a. împotriva României precum și decizia din 07.02.2012 dată în cauza A. M. F. ș.a împotriva României – s-a statuat că reforma sistemului public de pensii nu are efect retroactiv, nu este discriminatorie și nu aduce atingere principiului drepturilor câștigate sau dreptului de proprietate.
În dovedire, pârâta a depus înscrisuri.
În temeiul art.254 alin.5 NCPC,instanța a dispus atașarea la prezenta cauză a dosarului nr._/3/2012 în care a fost pronunțată sentința civilă nr.179/05.02.2014 a Tribunalului B. și a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea contestației împotriva deciziei nr._/11.04.2013 emisă de pârâta C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale București, părțile fiind citate cu mențiunea depunerii de concluzii asupra acestei excepții.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta P. M. a chemat în judecată pe pârâta C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, solicitând în principal:
- anularea deciziei de revizuire a pensiei nr._/11.04.2013 emisă de pârâtă în temeiul OUG nr.1/2011;
- emiterea unei noi decizii prin care să se revină la cuantumul pensiei stabilite în baza Legii nr. 164/2001;
- reîncadrarea în condiții de muncă pentru întreaga activitate desfășurată de soțul decedat
În subsidiar, a fost contestat cuantumul pensiei revizuite, întrucât ar fi fost stabilit fără a se lua în considerare în mod corect încadrarea în grupele de muncă.
În temeiul art.248 alin.1 NCPC, va fi soluționată mai întâi excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea contestației împotriva deciziei de revizuire nr._/11.04.2013 și care, contrar susținerii reclamantei a fost emisă de C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în sensul admiterii excepției, întrucât prin sentința civilă nr.179/05.02.2014 pronunțată în dosarul nr._/3/2012 - irevocabilă prin nerecurare - Tribunalul B. s-a pronunțat și asupra contestației formulată de reclamantă împotriva deciziei de revizuire nr._/29.07.2013.
Or, după cum se poate constata, această decizie de revizuire a pensiei reclamantei este ulterioară celei ce formează obiectul prezentei cauze și, din analiza mențiunilor sale(dosar_/3/2012 al Tribunalului București), rezultă că are aplicabilitate tot de la 01.01.2011, ceea ce determină concluzia că decizia din 11.04.2013 și-a încetat efectele juridice la data emiterii deciziei de revizuire din 29.07.2013, care a și fost supusă controlului instanței, fiind menținută.
În acest context, tribunalul constată ca fiind nefondate capetele de cerere accesorii formulate în prezenta cauză, întrucât modalitatea de încadrare în condiții de muncă a activității autorului reclamantei a fost realizată în conformitate cu înscrisurile din dosarul de pensie, inclusiv procesul verbal din 25.02.2013 a M. și fișele întocmite de UM_ B. la data de 29.03.2013 cu locurile de muncă încadrate în condiții deosebite și cele care nu dau dreptul la asemenea încadrare, și păstrată și la emiterea deciziei din 29.07.2013.
Și cererea de emitere a unei noi decizii de revenire la pensia stabilită în baza Legii 164/2001 este nefondată, mai întâi pentru că decizia de revizuire din 29.07.2013 își produce efectele,fiind verificată de instanță și constatată a fi conformă legislației incidente, inclusiv sub aspectul cuantumului pensiei stabilit în cuprinsul său.
În al doilea rând, nu pot fi reținute criticile privind afectarea dreptului său de proprietate asupra pensiei prin revizuire deoarece, așa cum a menționat și pârâta ,în cauză sunt relevante Decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate A. M. F., Judita V. T., E. T., M. M. și L. G. împotriva României precum și Decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 15 mai 2012 în cauza C. A. ș. a. împotriva României.
Astfel, în aceste decizii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul român a dispozițiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010,care sunt aplicabile în cauză întrucât vizează aceeași problemă de drept pusă în discuție de reclamantă.
Decizia din 7 februarie 2012a fost pronunțată ca urmare a plângerilor formulate de reclamantele susmenționate – persoane care s-au pensionat între anii 2006 – 2008, după ce au îndeplinit funcția de grefier la instanțele și parchetele din județul C. mai mult de 30 ani. Reclamantele au beneficiat inițial de pensii de serviciu stabilite în temeiul Legii nr. 567/2004, iar ca urmare a aplicării Legii nr. 119/2010, pensiile lor au fost recalculate, cu consecința diminuării cuantumurilor cu până la 70%.
Iar în decizia din 15 mai 2012,CEDO a analizat situația d-lui C. A. și a altor 306 persoane, reclamanți în acea cauză,care au beneficiat, în calitate de foste cadre militare, de pensii militare de stat, stabilite în temeiul Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Pe durata serviciului lor, au plătit la buget aproximativ 5% din soldă, pentru a se bucura de o pensie complementară. Pensia lunară reprezenta aproximativ 60% din ultima soldă și era achitată în întregime de la bugetul de stat.
În acest context faptic și legislativ, CEDO a stabilit că reducerea pensiilor reclamanților constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie,iar aceste motive nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporționate.
De asemenea, Curtea a considerat că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
Este de remarcat că, prin decizia susmenționată, CEDO a confirmat interpretările succesive ale Curții Constituționale din deciziile nr. 871/25 iunie 2010 și nr. 1237/6 octombrie 2010, prin care aceasta stabilește că dispozițiile Legii nr.119/2010 nu au caracter retroactiv, întrucât afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora, celelalte condiții de acordare, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nefiind afectate de noile reglementări.
Prin urmare, interpretarea Curții Constituționale sub aspectul respectării principiului neretroactivității de către dispozițiile Legii nr. 119/2010 se impune și în cauza de față conform dispozițiilor art. 147 alin.4 din Constituție, așa încât nu poate fi reținută nici această apărare formulată de reclamantă.
De altfel, instanța constituțională a fost constantă în modul de apreciere a caracterului neretroactiv al unei legi, arătând în decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003 că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.”
În acest sens, în ambele decizii de inadmisibilitate ,CEDO a reiterat faptul că, deși art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanelor care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat – statele părți la Convenție beneficiind de o marjă de apreciere destul de amplă atunci când vine vorba de reglementarea politicii lor sociale.
Cu atât mai mult, pensia necontributivă – supusă practic condiției ca statul să dispună de resursele financiare necesare acordării ei – deși integrată în noțiunea de „bun” conform interpretării CEDO, aceasta constituie un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a legii noi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
În ceea ce privește cuantumul pensiei stabilit în urma revizuirii, se va reține că, în ceea ce privește textul art. 180 alin.7 din Legea nr. 19/2000, acesta viza pensiile contributive și era abrogat la data emiterii deciziilor de revizuire, iar Legea nr. 119/2010 și OUG nr. 1/2011 nu cuprind dispoziții normative în acest sens. Cât privește disp. art.102 și 169 alin.5 din Legea 263/2010 nu sunt aplicabile situației de fapt din prezenta cauză, pentru că nu a fost pusă în discuție valoarea punctului de pensie – ce se stabilește prin lege și nu depinde, ca punctajul mediu anual ,de activitatea și veniturile realizate de pensionar – și nici modalitatea de stabilire a drepturilor pentru situația încadrării activității în grupa I sau de II de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei de interes și, pe cale de consecință,respinge ca lipsită de interes contestația formulată de reclamanta Plașca M. împotriva Deciziei nr._/11.04.2013 emisă de pârâta C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale București.
Respinge ca nefondate capetele de cerere având ca obiect:
- obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să se revină la cuantumul pensiei stabilite în baza Legii nr. 164/2001;
- reîncadrarea în condiții de muncă pentru întreaga activitate desfășurată de soțul decedat.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 15.12.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Redt.TN v /Tehnroed. BC 4 ex/5.02. 2015
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 690/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... → |
|---|
