Obligaţie de a face. Sentința nr. 1212/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1212/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 1484/40/2014
DOSAR NR._ LITIGIU DE MUNCĂ
ROMANIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 1212
Ședința publică din 28 octombrie 2014
Președinte – L. L.
Asistenți - P. E.
Judiciari - C. D.
Grefier - U. D. – G.
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamantul N. I. domiciliat în B., .. 7, . și pârâtul S. P. Local de Asistență Socială B. cu sediul în .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic P. M. pentru pârât, lipsind reclamantul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedură de citare este legal îndeplinită.
În temeiul art. 131 NCPC, instanța verifică din oficiu competența de soluționare a cauzei.
În temeiul art. 269 Codul muncii, instanța stabilește că îi revine competența de a judeca prezenta cauză.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile deja depuse la dosar.
Reprezentanta pârâtului depune la dosar împuternicirea avocațială și fișa postului. Arată că renunță la proba cu interogatoriul civil. De asemenea, arată că nu este de acord cu înscrisurile depuse de reclamant, respectiv articole din ziare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea contestației ca nefondată pentru motivele arătate în întâmpinare. Arată că comisia de evaluare care a examinat contestația cu privire la fișa de evaluare și a constatat că evaluarea profesională, a fost corectă.
Reclamantul are o atitudine ostilă față de angajator denigrând întreaga activitate a instituției. Și în prezent refuză să primească orice corespondență de la șefii ierarhici.
TRIBUNALUL
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe la 26 martie 2014 reclamantul N. I. a chemat în judecată pe pârâta S. P. Local de Asistență Socială B. solicitând anularea fișei de evaluare a performanțelor profesionale pentru anul 2013 și reluarea procedurii de evaluare cu acordarea punctajului maxim.
În motivarea în fapt a contestației, reclamantul a arătat că depunctarea sa la evaluare este nefondată, observațiile evaluatorului consemnate în fișa de evaluare necorespunzând realității.
Astfel, în fișă s-a menționat următoarele: la criteriul a) - calitatea și cantitatea lucrărilor și sarcinilor realizate: „conform adresei nr. l 118/1272/05.03.2013 face confuzii între termenii de specialitate, creînd riscul transmiterii către Spitalul Județean a unei solicitări nerealiste; raportul nr. 1061/1272/05.02.2013 conține indicatori greșiți; se face confuzie între activități și indicatori".
Cu privire la aceste observații, reclamantul a invocat în apărare:
-Adresa nr. 1118/1272/05.03.2013 la care evaluatorul face referire a fost emisă de către reclamant cu intenția de a se adresa Spitalului Județean de Urgență „Mavromati" B., în sprijinul uneia dintre persoanle fără adăpost cazate în Centrul Social de Urgență B., persoană care suferea de unele afecțiuni cardiace, în vederea obținerii de către respectiva persoană a ajutorului social conform Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat. In acea adresă ar fi menționat că solicită, în scopul arătat anterior, să se efectueze o evaluare medicală de specialitate a persoanei în discuție, în urma căreia să se constate dacă respectiva persoană este sau nu aptă de muncă.
Însă, deși, inițial directorul executiv B. D. G. a semnat și a ștampilat acesta adresă, ulterior, după cum se observă din chiar cuprinsul acesteia, și-a tăiat cu pixul propria semnătură și ștampilă, a tăiat din cuprinsul adresei sus-menționate partea referitoare la solicitarea de a se menționa dacă persoana fără adăpost cazată în Centrul Social de Urgență B. este aptă sau inaptă de muncă și a scris pe aceeași adresă, cu pixul, că „medicul specialist nu poate decide în locul comisiei de expertiză a capacității de muncă".
Reclamantul consideră că nu a comis însă nicio greșeală în ceea ce privește modul de îndeplinire a atribuțiilor sale de serviciu prin modul de redactare a adresei respective sau prin modul de exprimare din cadrul acelei adrese. Mai mult, în ceea ce privește constatarea inițială a incapacității de muncă a unei persoane, pentru primele 3 luni, medicul specialit este pe deplin competent, iar dacă totuși, medicul specialist nu ar fi fost competent în sensul arătat, în ipoteza în care adresa nr. 1118/1272/05.03.2013 ar fi fost comunicată către Spitalul Județean de Urgență „Mavromati" B. -Secția Cardiologie, persoanele îndrituite din cadrul spitalului ar fi urmat să trimită un răspuns prin care să-i recomande cui să se adreseze.
Reclamantul a mai subliniat că nici măcar nu intră în sfera obligațiilor/ atribuțiilor/îndatoririlor sale de serviciu să cunoască cine este în măsură să constate dacă o persoană este sau nu aptă de muncă.
În plus, noțiunea de „termeni de specialitate" trebuie înțeleasă în sensul de termeni ce sunt specifici profesiei/funcției exercitate/ocupate, pentru că pe aceștia este dator să îi cunoască.
Iar respectiva adresă nici nu a produs vreun fel de efecte, întrucât nu a mai fost expediată la Spitalul Județean B., în condițiile în care pe ea apare corectura domnului B. D. G., cît și având în vedere că acesta a tăiat cu pixul semnătura și ștampila de pe aceeași adresă.
S-a mai arătat că adresa respectivă mai poartă și semnătura asistentului medical C. C., care a confirmat și și-a asumat astfel conținutul acesteia.
Or, reclamantul este depunctat pentru „greșeala" strecurată în acea adresă, „și nu (și) doamna asistent, cea care trebuia ,de fapt, să aibă cunoștință despre cine este competent să constate aptitudinea/inaptitudinea unei persoane pentru a munci”.
În privința observațiilor evaluatorului cu referire la Raportul 1061/1272/05.02.2013, potrivit cărora acesta ar conține indicatori greșiți și că reclamantul ar fi făcut confuzii între activități și indicatori, a menționat că simpla confuzie dintre termenii „activități" și „Indicatori" nu poate conduce la depunctarea sa pentru criteriul a)-„cantitatea și calitatea lucrărilor și sarcinilor realizate”, cum nu poate conduce la depunctarea pentru niciun alt ctiretiu de evaluare.
Aceasta întrucât indicatorii (numărul persoanelor cazate în Centrul Social B. în perioada 01.01._13 - respectiv 196, cât și numărul persoanelor reintegrate în familie/comunitate - 62 persoane) sunt, nu doar reali, dar și confirmați de semnăturile de pe același raport ale asistentului social Ș. S., psihologului M. C. și asistentului medical C. C..
Cu privire la același Raport 1061/1272/05.02.2013, s-a arătat că are în vedere activitatea din cadrul Centrului Social de Urgență pentru persoanele fără adăpost B. din anul 2012. Or, cu ocazia evaluării performanțelor sale profesionale pentru perioada 01.01._12, după cum se poate observa din Fișa de evaluare întocmită pentru acea perioadă, la rubrica „Observații: - „a) cantitatea și calitatea lucrărilor și sarcinilor realizate", a mai fost depunctat o dată.
Prin urmare, consideră că ar fi fost depunctat de două ori, în doi ani consecutivi pentru modul de întocmire a aceluiași raport, deci pentru aceeași/aceleași „greșeală /greșeli".
La criteriul c)”- intensitatea implicării și rapiditatea intervenției în realizarea atribuțiilor + evaluarea nivelului riscului decizional”, s-a menționat observația evaluatorului că potrivit „adresei nr._/04.04.2013 a Inspectoratului de Jandarmi Județean B. se comunică SPLAS următoarele: imposibilitatea de relaționare cu șeful de centru; refuzul inițial al acestuia de a da declarație scrisă; refuzul neîntemeiat de a semna procesul-verbal de constatare a infracțiunii de furt".
Reclamantul arată însă, că prin adresa nr. III 6492/05.04.2013, directorul executiv SPLAS B., B. D. G., i-a pus în vedere să dea o notă explicativă scrisă privind refuzul de a oferi sprijin și cooperare reprezentanților I.J.J. din ziua de 30.03.2013, și de a semna procesul verbal de constatare a infracțiunii din ziua de 01.04.2013, precum și necomunicarea acestora conducerii unității.
Or, prin adresa înregistrată la SPLAS B. sub nr. 6556/08.04.2013, reclamantul susține că a comunicat directorului executiv că în datele de 30 și 31.03.2013 (sâmbătă și duminică) a fost plecat cu familia din localitate, neavând telefonul personal la el întrucât îl uitase acasă, iar luni, în data de 01.04.2013, când s-a prezentat la serviciu, a acordat reprezentanților IJJ B. sprijinul său și le-a înaintat o declarație scrisă în vederea soluționării problemelor legate de infracțiunea de furt comisă. De asemenea, în acel răspuns ar mai fi arătat că procesul verbal a cărui semnare a refuzat-o, conținea referiri la acțiunea de intervenție, audieri, cercetării specifice efectuate de echipa de jandarmi, însă el nu a participat la niciun fel de acțiuni/operațiuni dintre cele menționate, așa încât nu putea să confirme și să-și însușească cele consemnate în respectivul proces-verbal.
De asemenea, susține că prin nota explicativă a mai menționat și faptul că a trimis la IJJ B. o adresă prin care a rugat să se comunice modul de soluționare a cazului de furt.
În dovedirea acțiunii s-au depus înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea contestației ca nefondată argumentând detaliat, pentru fiecare criteriu de evaluare motivele pentru care reclamantul a fost depunctat.
În dovedirea apărărilor sale, pârâtul a depus înscrisuri.
Analizând susținerile părților în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și de probele administrate, instanța reține următoarele:
Reclamantul este angajat al pârâtului îndeplinind funcția de șef centru, gradul I, gradația 3.
La data de 31.01.2014, șeful ierarhic al acestuia, D. B. – director executiv – a efectuat evaluarea profesională a reclamantului pentru anul 2013, întocmind fișa de evaluare aflată la fila 11 dosar.
Reclamantul a obținut calificativul „bun” pentru anul 2013, în raport cu cele 25 de puncte obținute conform punctului C di fișă. Acesta a fost evaluat la un nivel slab (nota 1) la criteriul c): „asumarea responsabilității – intensitatea implicării și rapiditatea intervenției în realizarea atribuțiilor”, și la nivel mediu (nota 2) la: - criteriul a) „rezultate obținute - cantitatea și calitatea lucrărilor și sarcinilor realizate; criteriul b) „asumarea responsabilității – evaluarea nivelului riscului decizional”; și d) „capacitatea relațională și disciplina muncii – capacitatea de evitare a stărilor conflictuale și respectarea relațiilor ierarhice”.
Instanța va cerceta mai întâi aspectele de nelegalitate ale evaluării, așa cum au fost invocate de către reclamant prin cererea de chemare în judecată – respectiv inexistența ștampilei și a semnăturii de aprobare precum și lipsa mențiunilor privind necesarul de formare profesională, fapt ce ar contraveni dispozițiilor art. 5 lit. (c) din Regulamentul privind evaluarea performanțelor profesionale, aprobat prin Dispoziția 4030/2010.
Conform acestui text din Regulament: „art. 5: Procedura evaluării se realizează în următoarele etape: a)completarea fișei de evaluare de către evaluator; b) interviul; c) aprobarea fișei de evaluare de către conducătorul autorității sau instituției publice”.
Așadar, într-adevăr, ultima etapă a evaluării este cea a aprobării fișei de către conducătorul instituției.
În speță însă, evaluarea reclamantului a fost efectuată în conformitate cu art. 6 lit. (b) din Regulament, tocmai de către directorul SPLAS B. care este reprezentantul legal al instituției, astfel încât nu mai exista o altă persoană cu funcție de conducere superioară în instituție, care să aprobe evaluarea.
De asemenea, este de observat că potrivit art. 12 alin. 1 din Regulament „Interviul, ca etapă a procesului de evaluare, reprezintă un schimb de informații care are loc între evaluator și persoana evaluată, în cadrul căruia: a)se aduc la cunoștință persoanei evaluate notările și consemnările făcute de evaluator în fișa de evaluare; b) se semnează și se datează fișa de evaluare de către evaluator și de persoana evaluată”.
Așadar, alineatul 1 lit. (b) impune numai cerința semnării și datării fișei (cerințe respectate întocmai), ștampilarea nefiind obligatorie.
Totodată, conform art. 11 lit. d: „stabilește eventualele necesități de formare profesională pentru anul următor perioadei evaluate”.
Prin urmare, această clauză nu impune obligația consemnării necesităților de formare profesională ci, are caracter de recomandare fiind supletivă.
Instanța constată însă, că oricum, prin procesul – verbal încheiat la 27.02.2014 Comisia de rezolvare a contestațiilor împotriva evaluării profesionale a recomandat reclamantului – la fila 6 din procesul verbal – „să studieze legislația aplicabilă angajaților din subordine și beneficiarilor centrului sau să ia legătura cu angajați ai Compartimentului Consiliere din cadrul Departamentului Economic al SPLAS B. sau ai altor compartimente, după caz, în situație în care se confruntă cu situații neprevăzute și nu are siguranță pe legislația aplicabilă”.
Așadar, s-au făcut în final și recomandări de către comisie.
În privința temeiniciei evaluării profesionale, instanța va avea în vedere următoarele:
În primul rând, se constată că reclamantul a fost depunctat la 4 din cele 10 criterii de evaluare, iar în fișa de evaluare la rubrica „observațiile evaluatorului” – au fost menționate în mod detaliat motivele avute în vedere de către evaluator pentru fiecare depunctare.
De asemenea, comisia de rezolvare a contestațiilor formată de această dată din trei membri, a cercetat amănunțit fiecare apărare a contestatorului, răspunzând pe larg în cuprinsul procesului – verbal încheiat la 27.03.2014.
Or, punctajul acordat de evaluator a fost menținut și de comisie, astfel încât rezultă că este nefondată critica reclamantului în sensul că evaluatorul – director executiv – ar fi fost subiectiv în apreciere.
Mai mult, atât evaluatorul cât și comisia s-au bazat pe înscrisuri întocmite de reclamant iar adresa_/4.04.2013 emanând de la o altă instituție, astfel încât nu se poate pune problema vreunui „abuz” intern.
Iar prin această adresă, Inspectoratul de Jandarmi a încunoștiințat pârâtul în calitate de angajator, tocmai asupra deficiențelor de relaționare date de comportamentul reclamantului. Or, apărarea reclamantului în legătură cu acest aspect este contradictorie în contextul în care inspectoratul a redat în mod fidel în cuprinsul adresei răspunsul reclamantului: „în data de 1 aprilie 2013 s-a reușit luarea legăturii cu șeful de centru, care fiind întrebat de ce nu a răspuns la telefon, a motivat că este liber în week-end și nu este obligat să răspundă la telefon”.
În răspunsul dat șefului său după patru zile cu privire la cest aspect, reclamantul a prezentat însă o justificare cu totul diferită, susținând (f. 19) că a fost plecat din localitate și și-a „uitat” telefonul acasă, nemaifăcînd referire la faptul că nu are obligația de a răspunde la telefon și în zilele de sâmbătă și duminică (persoanele fără adăpost trebuind să fie cazate și în aceste zile).
De asemenea, la evaluare s-a avut în vedere adresa 1118/5.03.2013 întocmită chiar de către reclamant, constatându-se că acesta a solicitat Spitalului județean să efectueze o evaluare a capacității de muncă a unui beneficiar al serviciilor SPLAS, deși competența în acest sens revenea medicului specialist din ambulatoriu.
Iar comisia de rezolvare a contestațiilor a explicat în detaliu gravitatea acestei deficiențe menționând în procesul verbal că „beneficiarul serviciilor sociale a fost îndrumat greșit, urma să piardă timp prețios pentru el și obținea un document ( pentru care trebuia să achite o sumă de bani absolut inutil) care nu-i folosea și nu rezolva problema beneficiarului”.
Apărarea reclamantului că în realitate adresa respectivă ar fi fost redactată de către asistentul medical C. C., nu este justificată întrucât din fișa postului său rezultă că între atribuțiile sale specifice se regăsește și îndrumarea și coordonarea echipei interdisciplinare: „îndrumă și coordonează echipa interdisciplinară care întocmește evaluarea psiho-socio-medicală a beneficiarului Centrului social de urgență B.; - colaborează cu celelalte servicii specializate din cadrul SPLAS și alte instituții abilitate pentru realizarea obiectivelor Centrului; - răspunde de buna desfășurare a serviciilor din cadrul Centrului social de urgență B.; - se documentează permanent în domeniul asistenței sociale, asimilând legislația nou apărută în domeniu”.
Așadar, prin fișa postului său, șeful de centru trebuia să se informeze și să cunoască cine este competent să ateste capacitatea sau incapacitatea de muncă a unei persoane. Mai mult, trebuia să îndrume echipa pe care o coordonează și să răspundă pentru acțiunile acesteia.
Iar faptul că inițial adresa respectivă a fost semnată și de către directorul executiv, este lipsit de importanță atâta vreme cât acesta a fost cel care a anulat ștampila și propria semnătură, atenționându-l pe reclamant prin rezoluția scrisă pe același act, punându-i în vedere că „medicul specialist nu poate decide în locul comisiei de expertiză a capacității de muncă” (f. 20).
De asemenea, la depunctarea reclamantului s-au avut în vedere și erorile acestuia cu ocazia întocmirii raportului privind acordarea serviciilor sociale ale centrului pe care îl coordonează (raport înregistrat sub nr. 1061/5.02.2013). Astfel, instanța constată că, într-.adevăr, în cuprinsul acestuia reclamantul a menționat greșit mai mulți indicatori statistici referitori la număr de persoane/locuri de muncă ca fiind activități, ca fiind „activități” existând deci o confuzie între termenii de „indicatori” și „activități” Or, termenii respectivi sunt de specialitate întrucât se referă tocmai la elementele ce caracterizează, individualizează serviciile de asistență prestate (f. 22 verso). Apărarea reclamantului că acest raport nu ar fi trebuit să fie luat în considerare la evaluare, întrucât vizează activitatea desfășurată în anul 2012, este nefondată în contextul în care deficiența reproșată reclamantului este pentru modul defectuos de redactare a raportului. Or, acesta a fost întocmit în anul 2013.
Nu în ultimul rând, așa cum rezultă din fișa de evaluare, s-a ținut seama și de referatul_/31.10.2013, iar instanța constată că, într-adevăr, așa cum a argumentat pârâtul, prin referatul respectiv reclamantul a propus sancționarea unei persoane nevinovate, fără să analizeze aprofundat situația și să verifice exact datele și situația de fapt (cine a fost de serviciu dintre agenții de pază în seara în care o persoană a fost cazată în centru fără îndeplinirea formalităților legale, verificarea datei pe calendar urmărindu-se și corespondența pe zilele din săptămână, discuții pe care șeful de centru ar fi trebuit să le poarte cu beneficiarii și angajații centrului anterior redactării referatului, crearea unei stări conflictuale între angajații centrului și a unor tensiuni între salariați, beneficiari, între salariați și între salariați și șeful de centru) Or, din adresa nr._/14.11.2013 reiese că de fapt alt paznic, C. I., a recunoscut în scris faptul că el a fost de serviciu în seara în care s-au produs evenimentele. Deci, reclamantul propusese sancționarea altuia, nerespectând prevederile art. 247 – 252 din Codul muncii cu privire la răspunderea disciplinară a salariaților.
În acest context este justificată susținerea pârâtului că reclamantul nu numai că nu a evitat stările conflictuale, ci le-a provocat, creând disensiuni în colectivul pe care-l conduce și tensiuni între el și angajații din subordine.
Mai este de remarcat că la rezolvarea contestației reclamantului, comisia a avut în vedere și faptul că în urma studierii dosarului de personal al acestuia a constatat că în luna martie 2013 a fost sancționat disciplinar prin Decizia 122 pentru abateri disciplinare legate de un conflict avut cu angajații din subordine. Or, prin sentința civilă nr. 1153/2.09.2013 Tribunalul B. a menținut sancțiunea, iar la 25.03.2014 Curtea de Apel Suceava a respins apelul reclamantului, sentința rămânând definitivă.
Deși evaluatorul nu a reținut și acest lucru, comisia de evaluare l-a luat în considerare întrucât evaluarea pentru 2012 nu surprinsese abaterea disciplinară respectivă.
Prin urmare, tribunalul constată că pretenția reclamantului de a i se acorda punctajul maxim este nefondată în contextul în care i s-a aplicat definitiv o sancțiune disciplinară printr-o decizie emisă în 2013.
În concluzie, rezultă că evaluarea profesională a reclamantului pentru activitatea desfășurată de către acesta în 2013 a fost atât legală - efectuându-se cu respectarea cerințelor de formă prevăzut de Regulamentul de evaluare, cât și temeinică - întrucât depunctarea s-a întemeiat pe înscrisuri emanând de la reclamant și de la alte instituții publice și nu pe simple aprecieri de fapt, subiective.
Iar stabilirea gravității deficiențelor constatate, constituie atributul exclusiv al angajatorului, astfel încât instanța nu i se poate substitui în aprecierea notării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul N. I., domiciliat în B., .. 7, . CNP_ în contradictoriu cu pârâtul S. P. Local de Asistență Socială B., cu sediul în ., acțiune având ca obiect:
- anularea fișei de evaluare a performanțelor profesionale aferentă anului 2013;
- reluarea procedurii de evaluare, cu acordarea punctajului maxim.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 28.10.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
L. L. P. E., C. D. U. D.
Red. L.L./8.12.2014
Dact. D.U.
Ex. 4/9.12.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Constatare nulitate absolută contract de muncă. Sentința nr.... → |
|---|
