Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 108/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 108/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 4638/40/2013
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.108
Ședința publică din 27.01.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamantul O. G. în contradictoriu cu pârâta S.C. T. C. S.A. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta reclamantului – avocat M. M. și reprezentantul pârâtei – consilier juridic I. D..
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: dosarul are ca obiect drepturi bănești, se află la al doilea termen de judecată, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Reprezentanta reclamantului depune la dosar procesul-verbal încheiat la 24.01.2014 cu privire la ședința de informare privind avantajele medierii.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au de formulat cereri.
Instanța constată că nu este necesară amânarea soluționării cauzei potrivit art.244 din Noul Cod de procedură civilă întrucât rațiunea edictării acelui text a fost ca dezbaterile asupra cauzei să aibă loc în ședință publică, iar încheierea de constatare a terminării cercetării judecătorești privea situația în care această cercetare avea loc în camera de consiliu. Potrivit Legii 2/2013 această cercetare în camera de consiliu va privi doar dosarele înregistrate începând cu 01.01.2016 și, ca urmare, nu mai este necesară pronunțarea unei încheieri în care să se constate terminată cercetarea judecătorească și respectiv să se acorde termen în vederea dezbaterilor în ședință publică. Întrucât părțile au fost citate pentru dezbateri în ședință publică la acest termen instanța va constata încheiată cercetarea judecătorească și va acorda cuvântul la fond.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată pentru motivele arătate în acțiune și în răspunsul la întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 600 lei conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea în parte a acțiunii. Precizează că reclamantului nu a depus niciodată vreo cerere pentru acordare concediu de odihnă.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. – Secția I Civilă la data de 8 octombrie 2013 sub nr._ reclamantul O. G. în contradictoriu cu pârâta S.C. T. C. S.A. B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună următoarele:
1. obligarea pârâtei la plata diferențelor salariate egale cu contravaloarea tichetelor de masă neacordate, precum și cu impozitul reținut din salariu ca fiind aferent tichetelor de masă începând cu luna septembrie 2012 și până la data introducerii acțiunii;
2. obligarea pârâtei la plata indemnizației de concediu de odihnă neefectuat pentru anii 2010, 2011 și 2012;
3. obligarea pârâtei la plata salariilor pentru perioada ianuarie 2013 - septembrie
2013;
4. obligarea pârâtei la plata de daune interese corespunzătoare devalorizării drepturilor salariale neîncasate solicitate la pct. 1, 2 și 3, daune ce urmează a fi calculate de la dala scadenței și până la plata efectivă a diferenței de drepturi salariale;
5. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că, în fapt, între el și pârâtă s-a încheiat contractul individual de muncă pe durată determinată înregistrat sub nr. 102/1.07.2008. ulterior fiind încheiate actele adiționale anexate prin care durata contractului s-a convenit a fi nedeterminată, salariul brut lunar a fost majorat la 900 lei, iar la salariu s-a adăugat sporul de fidelitate de 7%.
Începând din luna septembrie 2012 și până la data introducerii acțiunii salariul în bani a fost micșorat, în fluturașii de salariu apărând că încasează diferite sume de bani echivalente unor tichete de masă pentru care angajatorul i-a reținut și impozit.
În realitate nici nu a convenit și nici nu a primit tichete de masă, ci salariul a fost diminuat nelegal pe de o parte cu contravaloarea acestor tichete de masă iar pe de altă parte cu impozitul ce i-a fost reținut. În fluturașii de salariu s-a consemnat fictiv acordarea tichetelor de masă .
În anii 2010, 2011 și 2012 nu a beneficiat de concediu de odihnă plătit, drept garantat de art. 144 din Codul muncii. Nu numai că nu a beneficiat efectiv de concediu, dar pârâta nu i-a plătit nici indemnizația de concediu cuvenită potrivii art. 150 din Codul muncii.
Începând cu luna ianuarie 2013 pârâta nu i-a plătit deloc salariul. Așa cum rezultă din răspunsul la sesizarea sa adresată ITM B. până la data de 20.06.2013 avea de încasat suma de 1400 lei, iar pentru restul perioadei pârâta îi datorează în întregime salariile lunare potrivit contractului individual de muncă și actelor adiționale.
Întrucât a fost prejudiciat și prin neachitarea la timp a acestor diferențe de drepturi salariale, în temeiul disp.art.166 alin.4 din Codul muncii, a solicitat actualizarea sumelor datorate cu rata inflației de la data scadenței lor și până la plata lor efectivă.
În dovedirea acțiunii a solicitat probele cu: înscrisuri, respectiv pârâta să depună statele de plată pentru perioada de timp în litigiu. A depus, în copie, înscrisuri: fluturași de salariu, acte adiționale, contract individual de muncă, comunicare, sentința civilă nr.757/17.04.2012, adresă, decizie.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.266, 268, art.39 ( 1 ) lit. a) și
c), art. 159. art. 150 și art. 166 alin.4 Codul Muncii, art.453 Cod procedură civilă.
Pârâta S.C. T. C. S.A. B. a depus întâmpinare la data de 7 noiembrie 2013 prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii, în sensul că sunt de acord să achite drepturile salariale aferente perioadei/lunilor iunie 2013 - septembrie 2013 și să fie respinse celelalte capete de cerere privind obligarea la plata diferențelor salariale egale cu contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadelor invocate precum și impozitul reținut din salariu ca fiind aferent tichetelor de masă începând cu luna septembrie 2012, obligarea la plata indemnizației de concediu de odihna neefectuat pentru anii 2010, 2011, 2012 și obligarea la plata de daunele interese, ca nefondate si netemeinice.
În motivare a arătat următoarele:
a) impozitul reținut din salariu ca fiind aferent tichetelor de masa pentru lunile septembrie 2012 - noiembrie 2012 ( conform fluturașilor de salarii atașați de reclamant), a fost restituit reclamantului, conform documentelor atașate. Însă solicitarea reclamantului este inadmisibilă deoarece conform Codului Fiscal, impozitul pentru tichetele de masă, va fi suportat de către angajat, dar angajatorul va avea obligația de a calcula, reține și plăti impozitul către bugetul de stat. Practic, 16% din valoarea tichetelor acordate va fi reținută de către angajator și plătită către bugetul de stat.
b) În ce privește plata diferențelor salariale egale cu contravaloare tichete de masă, neacordate, a menționat faptul că societatea a avut pierdere fiscală, conform bilanțului atașat și nu a acordat tichete de masă.
Conform Legii nr. 142/1998, art. 10: „Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor. locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.”
Conform art. 37 pct.2 alin b) din Contractul Colectiv de Muncă a . și însușit de angajații societății (nn. și de reclamant): „tichetele de masă. Societatea poate acorda tichete de masă in conformitate cu prevederile legale, numărul acestora putând fi diminuat de firmă în funcție de calitatea prestațiilor
Prin urmare, pentru anul financiar 2012, conform bilanțului contabil societatea a înregistrat o pierdere fiscală, motiv pentru care pe fluturașii din luna ianuarie 2013 până în prezent, nu a mai existat reținerea impozitului aferent tichetelor deoarece nu au fost acordate.
c) În ce privește plata indemnizației de concediu de odihna, sunt de acord cu efectuarea concediului aferent anului 2012 în acest an, conform legii. În ce privește concediile pe anul 2010 si 2011 au cerut respingerea solicitării ca netemeinică și nefondată.
Conform art. 146 din Codul Muncii, art. 4: „Compensarea în bani a concediului neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.”
d) drepturile salariale solicitate au fost achitate inclusiv până în luna mai 2013. Au rămas neachitate drepturile salariale aferente lunilor iunie 2013 - septembrie 2013.
e) au solicitat respingerea cererii privind obligarea societății la plata de daune interese.
În susținerea întâmpinării a depus, în copie, înscrisuri: stat de plată, bilanț.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 25 noiembrie 2013 reclamantul O. G. a confirmat că a încasat sumele de 464 lei și respectiv 81 lei, sens în care și-a micșorat câtimea pretențiilor.
A precizat că își menține restul pretențiilor, după cum urmează:
1. Pârâta i-a reținut din salariile pentru perioada septembrie 2012 – septembrie 2013 impozitul aferent tichetelor cadou deși nu i-a acordat tichete cadou și i-a restituit suma de 81 lei reprezentând impozitul reținut în lunile septembrie, octombrie și noiembrie 2012. În consecință a solicitat obligarea pârâtei să îi restituie și sumele reținute pentru perioada decembrie 2012 – septembrie 2013.
2. Pârâta nu i-a restituit nici o sumă de bani în contul tichetelor cadou înscrise în mod fictiv pe fluturașii de salariu în perioada septembrie 2012 – septembrie 2013.
3. Își menține capătul de cerere având ca obiect plata indemnizațiilor pentru concediile de odihnă neefectuate în anii 2010 – 2012.
4. Din suma de 1400 lei stabilită de ITM prin adresa depusă la dosar a încasat într-adevăr duma de 464 lei, rămânând diferența de 936 lei la care se adaugă salariile pentru perioada iunie 2013 – septembrie 2013.
5. Față de dispozițiile art.166 alin.4 din Codul muncii solicitarea pârâtei de respingere a daunelor interese este neîntemeiată.
6. Față de poziția procesuală a pârâtei a solicitat obligarea acesteia și la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că prin întâmpinarea depusă pârâta a fost de acord să achite reclamantului drepturile salariale aferente perioadei iunie 2013 – septembrie 2013.Totuși reclamantul a solicitat drepturile salariale începând cu data de 1 ianuarie 2013 iar angajatorul conform art.272 din Codul muncii avea obligația să depună la dosar statele de plată din care să rezulte achitarea acestor drepturi inclusiv pentru intervalul ianuarie – mai 2013. Asemenea documente justificative nu au fost însă atașate la dosar. Singurul stat de plată este cel de la fila 25 dosar din care rezultă că la data de 28 septembrie 2013 . B. a plătit reclamantului suma de 464 lei pentru luna mai 2013. În raport cu prevederile 168 și următoarele din Legea 53/2003 instanța va obliga angajatorul să plătească reclamantului salariul pentru perioada 1.01._13, calculat în funcție de salariul de bază brut lunar înscris în contractul individual de muncă din care se va scade suma de 464 lei deja plătită.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea tichetelor de masă reține instanța că în contractul individual de muncă încheiat între părți nu există nici o mențiune privind necesitatea acordării tichetelor de masă. În contractul colectiv de muncă la nivel de societate atașat de pârâtă la dosar la art.37 alin.2 lit.e se consemnează că alte venituri sunt: … b) tichetele de masă. S-a mai consemnat în același act colectiv că societatea poate acorda tichete de masă în conformitate cu prevederile legale numărul acestora putând fi diminuat de firmă în funcție calitatea prestațiilor angajatului.
Din interpretarea celor două acte, respectiv individual și colectiv de muncă rezultă că . B. nu era obligată să acorde salariatului O. G. tichete de masă. Era la latitudinea angajatorului să acorde aceste tichete. La dosarul cauzei la filele 5, 6, 7 reclamantul a atașat state individuale de plată din care rezultă că în lunile septembrie, octombrie și noiembrie 2012 societatea a înțeles să rețină impozitul pentru tichete de masă fapt ce atestă că în temeiul art.37 din Contractul colectiv de muncă salariatul O. G. trebuia să primească tichete de masă în raport cu prevederile Legii 142/1998. Împrejurarea că în luna septembrie 2013 societatea a restituit impozitul pentru tichete de masă reținut nu conduce la concluzia că salariatul nu ar avea dreptul la aceste beneficii în cele trei luni întrucât manifestarea de voință a angajatorului în sensul acordării acestor tichete de masă a fost clar exprimată atâta timp cât . B. a înțeles să rețină impozitul pentru tichete pentru perioada septembrie – noiembrie 2012. În consecință va fi admis în parte și capătul de cerere privind acordare tichete de masă dar doar pentru perioada 1.09.2012 – 30.11.2012.
În temeiul art.164 din Codul muncii va fi acordată și actualizarea pentru aceste sume în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Instanța va respinge ca nefondat capătul de cerere privind plata indemnizației pentru concediul de odihnă aferent anilor 2010, 2011 și 2012.
Conform art.146 din Legea 53/2003 concediul de odihnă se efectuează în fiecare an, iar angajatorul este obligată să acorde acest concediu. În alineatul 4 al articolul menționat se menționează că este permisă compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat numai în cazul încetării contractului individual de muncă. Din probele administrate rezultă însă că numitul O. G. este în continuare salariatul . B. și ca urmare acesta este în drept să solicite acordarea concediului de odihnă inclusiv pentru anii 2010, 2011 și 2012.
Instanța va respinge și capătul de cerere privind plata contravalorii impozitului reținut din salariu pentru tichetele de masă aferente intervalului decembrie 2012 – septembrie 2013. Așa cum s-a arătat mai sus angajatorul a reținut acest impozit doar pentru intervalul septembrie – noiembrie 2012. Din statele individuale de plată atașate chiar de către reclamant rezultă că începând cu decembrie 2012 nu a mai fost reținut un impozit pentru tichete de masă.
Conform art.453 din NCPC tribunalul va obliga pârâta să plătească reclamantului cheltuielile de judecată efectuate de acesta în sumă de 600 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea în pretenții bănești astfel cum a fost precizată, acțiune formulată de reclamantul O. G., cu domiciliul în municipiul B., ..2, ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. T. C. S.A. B., cu sediul în municipiul B., ., județul B..
Obligă pârâta să plătească reclamantului:
- salariul pentru perioada 1.01._13, calculat în funcție de salariul de bază brut lunar înscris în contractul individual de muncă din care se va scade suma de 464 lei deja plătită;
- contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 1.09._12;
- actualizarea în funcție de indicii de inflație, a sumelor dispuse a fi plătite prin prezenta hotărâre, de la data scadenței până la data plății efective;
- suma de 600 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge ca nefondate capetele de cerere având ca obiect:
- plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada cuprinsă în intervalul 1.12._14;
- plata indemnizației pentru concediul de odihnă aferentă anilor 2010, 2011 și 2012;
- plata contravalorii impozitului reținut din salariul pentru tichetele de masă aferent intervalului decembrie 2012-septembrie 2013;
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2014.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./05.03.2014
Tehnored. C.L./05.03.2014
4 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 688/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1054/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
