Asigurări sociale. Sentința nr. 172/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 172/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 3284/40/2014
Dosar nr._ acțiune în constatare
R O M Â NI A
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 4 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistenți judiciari - D. C.
Asistenți judiciari – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 172
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamanta L. M., cu domiciliul în loc. B., .. 1, ., jud. B., și pârâta C. Județeană de Pensii B., cu sediul în B., Calea Națională nr.85, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, martorele B. E. și C. E. propuse de reclamantă, lipsind reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Reclamanta depune copiile carnetelor de muncă ale martorelor propuse, adeverința nr. 2787/1998 eliberată de . B. E., copia deciziei de pensionare pentru martora C. E..
După verificarea identității martorilor, sub prestare de jurământ, pe rând, au fost audiați, susținerile acestora fiind consemnate în proces verbal atașat la dosarul cauzei.
Instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă părții prezente cuvântul asupra fondului pricinii.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
Instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra conflictului de drepturi de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ și precizată ulterior (f.12), reclamanta L. M. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii B., solicitând ca, în contradictoriu cu aceasta, să se constate că perioada 01.04._91 în care a lucrat în calitate de tunsătoare în cadrul Întreprinderii Textile ,,M.” B. constituie vechime în grupa a II- a de muncă, în procent de 100%.
În fapt, reclamanta a arătat că deși i s-a eliberat de către . adeverința nr.305/19.02.2014, care atestă încadrarea în grupa a II –a de muncă, în procent de 100%, a activității de tunsătoare desfășurată la . perioada 01.04._91, pârâta a refuzat valorificarea acesteia la recalcularea pensiei deoarece deciziile menționate în cuprinsul adeverinței prevăd nominalizarea posturilor și nu a persoanelor în grupa a II –a de muncă.
În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri - adeverința nr.305/19.02.2014 și decizia nr.R/_ din07.04.2014 a CJP B. – și a solicitat audierea martorilor B. E. și C. E..
Pârâta C. Județeană de Pensii B. a depus întâmpinare împotriva cererii de chemare în judecată formulată de L. M. privind recunoașterea perioadei 01.04._91 ca făcând parte din grupa a II-a de muncă, solicitând respingerea pretenției ca nefondată( f.30-35).
În apărare, pârâta a invocat excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată a C.J.P. B., din următoarele considerente:
Prin cererea nr.1950/20.02.2014, reclamanta a solicitat recalcularea pensiei din Dosarul nr._, prin valorificarea înscrisurilor din Adeverința nr.305/19.02.2014 eliberată de S.C. GALLILEO COMPANY S.R.L. B. - societate cu profil arhivistic care a preluat arhiva fostei I.T. M. B., fosta angajatoare a reclamantei - referitoare la grupa superioară de muncă.
La data de 07.04.2014 în baza prevederilor art.107 alin.3-4 din Legea nr.263/2010, C. Județeană de Pensii B. a emis Decizia nr. R-_ de respingere a cererii de recalculare, pe motivarea acestei decizii precizându-se că nu a fost luată în calcul ca vechime în grupa a II -a perioada evidențiată în Adeverința nr.305/19.02.2014 eliberată de S.C. GALLILEO COMPANY S.R.L. B., întrucât Decizia nr. 1835/31.08.1994 prin care s-a făcut nominalizarea se referă la locuri de muncă și categorii profesionale care se încadrează în grupă de muncă dar nu cuprinde nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă în conformitate cu dispozițiile art.6 din Ordinului MMPS Nr.50/1990.
În conformitate cu art.149 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice București.
Având în vedere dispozițiile legale arătate mai sus, reclamanta nu a depus la C. Județeană de Pensii B. contestație împotriva deciziei de respingere, pentru a fi înaintată Comisiei Centrală de Contestații din cadrul C.N.P.P. București în vederea emiterii hotărârii, așa încât cererea sa la instanță este prematur formulată.
Pe fond, pârâta a arătat că reclamanta a fost înscrisă inițial la pensie de invaliditate gradul III, începând cu data de 01.05.2000 în baza prevederilor Legii nr.3/1977.
Vechimea totală în muncă a fost de 18 ani 4 luni și 4 zile, realizată în condiții normale de muncă.
În baza H.G. nr.1550/2004 și H.G. nr.1456/2005 drepturile de pensie au fost reevaluare stagiul total de cotizare fiind de 20 ani 6 luni și 19 zile, din care 18 ani 4 luni și 4 zile realizate în condiții normale de muncă și 2 ani 2 luni 15 zile - stagiu asimilat.
Prin Decizia nr._/05.01.2011 pensionara a fost trecută în categoria pensionarilor beneficiari de pensie pentru limită de vârstă, în baza prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, cu un stagiu total de cotizare de 28 ani 10 luni 14 zile(n.n. din care 18 ani 4 luni și 4 zile realizate în condiții normale de muncă și 10 ani 6 luni 10 zile - stagiu asimilat).
Aceste decizii nu au fost contestate sub nici un aspect - nici în privința stagiului de cotizare realizat, al condițiilor de muncă, al datei acordării sau în privința cuantumului drepturilor de pensie - și au rămas definitive.
La data de 20.02.2014, reclamanta a solicitat recalcularea pensiei, prin valorificarea înscrisurilor din Adeverința nr.305/19.02.2014 eliberată de S.C. GALLILEO COMPANY S.R.L. B., dar cererea sa a fost respinsă prin Decizia nr.R-_ /2014, deoarece adeverința nr.305/19.02.2014 nu respectă criteriile prevăzute în Anexa nr.14 din H.G. nr. 257/2011 și nu există nominalizare conform dispozițiilor Ordinului nr.50/1990.
Mai mult decât atât, conform înscrisurilor din carnetul de muncă al titularului ..d. nr._ poziția nr.3-13 rezultă că aceasta nu a beneficiat de grupă superioară de muncă, iar adeverința nr.305/19.02.2014 eliberată de SX. GALLILEO COMPANY S.R.L. B. (n.n. care a preluat arhiva I.T. M. B.) a eliberat acest document fără a exista documente justificative în acest sens (n.n. proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontaje lunare etc).
În același timp, în adeverința depusă de reclamantă nu se menționează dacă aceste date înlocuiesc înregistrările din carnetul de muncă.
Conform dispozițiilor Legii nr.263/2010 și a Normelor Metodologice de aplicare a legii sistemului unitar de pensii publice, principalul document în baza căruia se calculează punctajul mediu anual pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001 este carnetul de muncă, completat conform prevederilor Decretului nr.92/1976 (n.n. art.123 alin.2 din H.G. nr.257/2011).
Pentru perioada 01.04._91 nu există depus la dosarul administrativ nici un înscris referitor la grupa superioară de muncă, întocmit conform prevederilor legale în vigoare la data eliberării, în baza căruia să se facă dovada încadrării reclamantei în grupa a II-a de muncă.
Astfel în mod justificat, cu respectarea întocmai a legislației privind sistemul unitar de pensii publice, C. Județeană de Pensii B. a îndepărtat de la calculul punctajului mediu anual această perioadă, ca perioadă lucrată în grupa a II -a de muncă.
În drept, pârâta a menționat dispozițiile incidente din Ordinul nr.50/1990 și H.G. nr.257/2011 privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010, subliniind că, în prezent, angajatorii și deținătorii de arhive, nu au temei legal pentru a nominaliza noi persoane sau pentru a încadra activități desfășurate anterior datei de 01.04.2001 în grupe superioare de muncă, ci doar pentru a atesta un fapt consumat anterior datei de 01.04.2001 prin adeverințe eliberate conform Ordinului MMFES nr.590/15.09.2008, ori prin înscrieri în carnetul de muncă, conform Decretului nr.92/1976.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.263/2010, H.G nr.257/2011, Ordinului nr. 50/1990 și Codului de procedură civilă.
Analizând susținerile părților în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și de probele depuse, instanța reține următoarele:
Reclamanta L. M. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii B. solicitând ca, în contradictoriu cu aceasta, să se constate că perioada 01.04._91 în care a lucrat în calitate de tunsătoare în cadrul Întreprinderii Textile ,,M.” B. constituie vechime în grupa a II- a de muncă, în procent de 100%.
Prin încheierea de ședință din 19.01.2015, instanța a constatat că nu are a se pronunța asupra excepția prematurității formulării cererii, invocată de pârâtă, întrucât pretenția reclamantei este de constatare a grupei a II a de muncă în baza adeverinței eliberată de deținătorul arhivei fostului angajator, și nu de contestare a deciziei de respingere a cererii de recalculare a pensiei.
Așadar, analizând pe fond cererea reclamantei, se va reține că:
- prin adeverința nr.305/19.02.2014 eliberată de S.C. GALLILEO COMPANY S.R.L. B., se atestă încadrarea în grupa a II –a de muncă, în procent de 100%, a activității de tunsătoare desfășurată de reclamantă la . perioada 01.04._91( f.3),
- însă, potrivit deciziei nr.R/_ din 07.04.2014, pârâta a respins cererea reclamantei de recalculare a pensiei în baza acestei adeverințe deoarece ,, decizia nr. 1835/31.08.1994 prin care s-a făcut nominalizarea se referă la locuri de muncă și categorii profesionale ce se încadrează în grupă de muncă și nu cuprinde nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă în conformitate cu art.6 din Ordinului MMPS nr.50/1990’’( f.4).
Totodată, se va observa că atât art.158 alin.2 din Legea 263/2010 cât și art.126 alin.1 din HG 257/2011 permit dovedirea încadrării activității în grupe superioare de muncă de muncă nu numai cu mențiuni în carnetul de muncă, ci și cu adeverințe întocmite conform dispozițiilor normative ,, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive’’.
În cauză,adeverința nerecunoscută de pârâtă a fost eliberată de deținătorul legal al arhivei fostului angajator al reclamantei, pe baza documentelor verificabile - ceea cea a și permis efectuarea constatării că decizia consiliului de administrație indicată în adeverință,respectiv nr.1835/31.08.1994, nu prevede nominalizarea persoanelor, ci a locurilor de muncă și categoriilor profesionale.
Însă pentru neîntocmirea de către angajator a documentelor în forma prevăzută de lege nu poate fi sancționat salariatul, căruia nu-i reveneau obligații sub acest aspect, după cum nici lipsa mențiunii corespunzătoare în carnetul de muncă nu-i poate fi imputată, deși pct. 15 alin.2 din Ordinul 50/1990 prevedea că ,,unitățile au obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de munca începând cu 18.03.1969 și până în prezent.’’
Prin urmare, în aceste împrejurări și în condițiile în care pârâta nu a contestat încadrarea meseriei în care a lucrat reclamanta în grupa a II a de muncă,tribunalul apreciază că în baza deciziei angajatorului, a declarațiilor martorelor C. E. și B. E. – cu care reclamanta a lucrat pe aceeași mașină, dar în schimburi diferite – și a înscrisurilor referitoare la activitatea proprie a acestora, care atestă că angajatorul a recunoscut grupa a II a de muncă prin mențiuni în carnetul de muncă și, respectiv adeverință, se poate trage concluzia că a fost dovedită realitatea acestei încadrări și pentru activitatea desfășurată de reclamantă conform adeverinței nr.305/19.02.2014 eliberată de S.C. GALLILEO COMPANY S.R.L. B., așa încât acțiunea acesteia urmează a fi admisă așa cum a fost formulată și precizată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Admite acțiunea în constatare formulată de reclamanta L. M. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii B..
Constată că perioada 01.04._91 în care reclamanta a lucrat în calitate de tunsătoare în cadrul Întreprinderii Textile ,,M.” B. constituie vechime în grupa II de muncă, în procent de 100%.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității, la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din data de 04.02.2015.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Redt.TN v
Tehnroed BC
4 ex/13.03. 2015
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 485/2015.... | Actiune in constatare. Sentința nr. 82/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
