Actiune in constatare. Sentința nr. 82/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 82/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 293/40/2014
Dosar nr._ contestație decizie de pensionare
acțiune în constatare
R O M Â NI A
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistenți judiciari - D. C.
Asistenți judiciari – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 82
La ordine pronunțarea asupra litigiului de asigurări sociale dintre reclamantul P. T., cu domiciliul în loc. Răchiți, jud. B. și pârâta C. Județeană de Pensii B., cu sediul în B., Calea Națională nr.85, jud. B..
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 8 ianuarie 2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când;
TRIBUNALUL,
Asupra contestației de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamantul P. T. a formulat contestație împotriva deciziei de pensionare nr. Rl3923/3.09.2013, prin care i s-a respins cererea de pensionare,solicitând admiterea contestației, anularea deciziei contestate și recunoașterea perioadei cuprinsă între 30.01._80 lucrată la fostul CAP B. pe postul de conducător auto ca fiind vechime în muncă în sectorul zootehnic cu încadrare în grupa a II-a de muncă.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Ordinului nr.50/1990, completat cu avizele ulterioare, anexa nr. 2, poziția 179, așa cum a fost precizat prin Scrisoare nr. 155/MB/31.03.1998 de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
În fapt, reclamantul a arătat că, în cursul lunii iulie 2013 a formulat cerere de pensionare, solicitare ce i-a fost respinsă prin decizia contestată.
Nu a fost luată în considerare adeverința nr. 1/25.02.2013 motivând că a fost emisă de o unitate radiată din ONRC. Această adeverință a fost întocmită și semnată de contabilul unității, pe baza documentelor verificabile din arhiva unității, atestă o situație de fapt și anume că în perioada 4.07._93 a fost conducător auto încadrându-se în grupa a II-a de muncă. Anii aceștia a muncit din greu și a apreciat că nu poate fi prejudiciat de susținerea Casei de Pensii B. care refuză să aibă în vedere și acest înscris.
A mai depus și adeverința nr. 1842/13.11.2012, care de asemenea nu a fost luată în considerare, motivându-se că nominalizarea în grupa a II-a este din 1991, reclamantul fiind angajat din 1.02.2000. În mod greșit s-a procedat ca atare, nominalizarea despre care se face vorbire se referă la categorii profesionale ce sunt în grupa a II-a, data de la care se aplică și pentru viitor, fără a se indica nume de angajați.
În perioada 30.01._80 a lucrat la CAP B. în calitate de șofer în sectorul zootehnic. A transportat în această calitate cu tractorul cu remorcă animale, gunoi de grajd, furaje etc. A condus și alte autoutilitare în virtutea obligațiilor de serviciu, inclusiv pe distanțe mari, oriunde era trimis.
În cartea sa de muncă sunt făcute cuvenitele mențiuni cu privire la locul de muncă, postul ocupat, salariul acordat, perioada lucrată.
Reclamantul a precizat și că îndeplinește toate condițiile pentru a ieși la pensie așa încât la începutul anului 2013 s-a deplasat la C. Județeană de Pensii B. pentru a depune dosarul de pensie.I s-au solicitat o . documente între care și o adeverință emisă de fostul CAP B. sau succesorii săi în drepturi în care să îi fie recunoscută perioada mai sus indicată ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă.
Arhiva fostului CAP B. a fost preluată de Primăria mun. B.. S-a adresat acestei instituții, dar i s-a comunicat că nu mai păstrează arhiva sectorului zootehnic pentru perioada 1973-1980 și nu i se poate elibera o atare adeverință.
De la C. Județeană de Pensii i s-a indicat, în aceste condiții, să se adreseze instanței competente cu o acțiune în constatare pentru a i se recunoaște perioada lucrată ca fiind încadrată în grupa a II-a de muncă, urmând ca apoi să depună dosarul în vederea pensionării.
A mai arătat că de la CAP a fost transferat la S.C. Lacto-Vic S.A. B. și a lucrat în perioada 27.04._93, iar în perioada 7.02._00 a fost încadrat la S.C. Transporturi Auto S.A. B., ambele unități recunoscând prin adeverințe grupa a II-a de muncă.
A formulat contestație împotriva deciziei și la Comisia Centrală de Contestații București, dar nu a primit nici o decizie din partea acestei instituții.
În dovedire, reclamantul a depus înscrisuri și a solicitat audierea martorilor Tesculeanu I. A., domiciliat în .. 68, corn. Răchiți, jud. B., C. Măricel domiciliat în mun. B., . F. G., domiciliat în .. 17, corn. Răchiți, jud. B.- înlocuit cu C. N..
Pârâta C. Județeană de Pensii B. a depus întâmpinare împotriva contestației formulate de numitul P. T. ,cu constatarea vechimii in grupa a II-a de munca in perioada 30.01._80 in funcția de conducător auto la fostul CAP B., pe care a solicitat a fi respinsă ca nefondată.
În apărare, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a CJP B. din următoarele considerente.
Reclamantul afirma ca a lucrat in grupa a II-a de munca in perioada 30.01._80 in funcția de conducător auto la fostul CAP B..
Or,pârâta nu a avut calitatea de angajator al reclamantului.
In conformitate cu dispozițiile pct. 6 și 7 din Ordinul nr.50/1990,nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități,- tinindu-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc). încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat focurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
De asemeni,potrivit pct 8 din Ordin perioada de timp în care o persoana are sarcina sa lucreze integral sau o parte din programul de munca în astfel de locuri se stabilește prin dispoziția conducerii unității sau prin prevederile legale care reglementează atribuțiile de serviciu ce revin fiecărei persoane în raport cu funcția îndeplinită.
Anul de munca efectiv lucrat în locuri cu condiții deosebite se stabilește prin totalizarea, pînă la obținerea unui an complet de munca, a perioadelor în care personalul a lucrat efectiv în locuri ce se încadrează în grupele I și II de munca.
Totodată la pct 15 din Ordin se prevede că dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de munca și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
Este evident că pârâta nu poate face aprecieri în ceea ce privește încadrarea persoanelor în grupe de muncă atâta timp cât nu se află în posesia documentației reprezentând nominalizarea salariaților în grupe de muncă,state de plată,dispoziții de plată a contribuțiilor de asigurări sociale sau orice alt înscris care ar duce la concluzia că reclamantul a lucrat în grupa a doua de muncă.
Potrivit art.158 din legea nr.263/2010, perioadele de vechime în muncă
realizate în grupele I și a Il-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de
cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare,iar adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a Il-a de munca sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Așadar, CJP B. nu se poate substitui conducerii unității în ceea ce privește nominalizarea persoanelor care au lucrat în grupa a doua de muncă și a timpului în care reclamantul și-a desfășurat activitatea în aceste condiții în vederea stabilirii procentului în care se încadrează în grupa a doua de muncă,așa cum prevede pct 8 și 9 din Ordinul nr.50/1990.
Conform art.l7 alin3 din legea nr.263/2010 potrivit căruia ,constituie stagiu de cotizare timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.
În conformitate cu dispozițiile art.l59,alin 1 din lege, pentru perioadele prevăzute la art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până Ia data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.
Conform prevederilor legale invocate mai sus, în cazul în care persoana se adresează cu cerere însoțită de acte prin care solicită înscrierea la pensie,CJP B. doar valorifică înregistrările din carnetul de pensii și asigurări sociale pentru membrii cooperatori și din adeverințele eliberate de angajator atât în ceea ce privește stagiul de cotizare cât și în ceea ce privește venitul utilizat în calculul punctajului mediu anual.
Pe fond, reclamantul s-a adresat casei de pensii cu cererea 6196/24.07.2013 pentru obținerea unei pensii pentru limită de vârstă. Este emisă decizia de respingere nr. R13923/03.09.2013 în care se arată că nu au fost luate în calcul adeverințele privind grupa II de muncă:
- nr. 1842 in 13-11-2012 emisă de . B. deoarece persoană este angajată în 2000 iar nominalizarea este din 1991 în grupa a doua de muncă;
- nr. 1/25-02-2013 eliberată de . B. deoarece este nelegal emisă, societatea fiind radiată în 05.07.2002.
În prezent, dosarul de pensie al reclamantului se afla Ia Comisia Centrala de Contestații.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.263/2010 și Codului de procedură civila.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul P. T. a formulat contestație împotriva deciziei de pensionare nr. R_/3.09.2013 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii B., prin care i s-a respins cererea de pensionare,solicitând admiterea contestației, anularea deciziei contestate și recunoașterea perioadei cuprinsă între 30.01._80 lucrată la fostul CAP B. pe postul de conducător auto ca fiind vechime în muncă în sectorul zootehnic cu încadrare în grupa a II-a de muncă.
În temeiul art.248 alin. 1 NCPC, a fost soluționată mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de Pensii B., în sensul respingerii excepției, întrucât obiectul acțiunii este reprezentat de contestația formulată împotriva deciziei emisă de această pârâtă.
Așadar, analizând pe fond această contestație, tribunalul apreciază că este întemeiată în parte, în limitele și din considerentele ce urmează.
Prin decizia nr. R_/03.09.2013( f.7), pârâta a respins cererea de pensionare formulată de reclamant pentru acordarea pensiei anticipate parțiale, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.65 alin.1 și 2 din Legea 263/2010, întrucât la data cererii avea stagiul de cotizare mai mic decât cel complet prevăzut de lege.
Conform motivării din decizie, nu au fost valorificate nici una dintre adeverințele nr.1/25.02.2013 și nr.1842/13.11.2012, cea dintâi fiind emisă de o unitate radiată din registrul comerțului din 05.07.2002, iar cea de- a doua, deoarece nominalizarea în grupa aII a este din 1991, iar salariatul este încadrat pe 01.02.2000.
1. Reclamantul a contestat neluarea în considerare a acestor adeverințe, iar instanța apreciază că aceste critici sunt neîntemeiate numai în ceea ce privește adeverința nr.1/25.02.2013 eliberată de . ( f.18) întrucât, la data întocmirii adeverinței, societatea emitentă își încetase ființa, fiind radiată din registrul comerțului începând cu data de 16.11.2007.
Prin urmare, asimilând această adeverință cu un act juridic civil unilateral - întrucât cuprinde manifestarea de voință a societății emitente de a recunoaște dreptul reclamantului la încadrarea activității în grupa a II-a de muncă, drept de natură a produce efecte juridice asupra dreptului său la pensie – se constată că este lovită de nulitate, întrucât a fost întocmită de o persoană juridică fără capacitate de exercițiu.
Aceasta întrucât s-a nesocotit o dispoziție legală ce reglementează o condiție de fond a actului juridic, respectiv capacitatea (art. 1325 NCC raportat la art.1179 alin1 pct.1 NCC) precum și art.209 și 244 din același cod.
Prin urmare această adeverință nu putea fi valorificată la stabilirea stagiului de cotizare pretins a fi realizat de reclamant în grupa a II a de muncă pentru perioada 04.07._93, fiind de remarcat că acesta nu a depus la dosarul de pensie și originalul adeverinței nr.154/4.07.1994 întocmită de același angajator– atașată la concluziile scrise depuse la dosar – astfel încât casa de pensii nu a avut-o în vedere la soluționarea cererii reclamantului.
Prin urmare, acesta este îndreptățit să solicite casei de pensii luarea în considerare a acestei adeverințe urmând ca, numai în măsura în care este nemulțumit de răspunsul acestei instituții, să urmeze căile legale de contestare prevăzute de Legea 263/2010.
2. În schimb,referitor la adeverința nr.1842/13.11.2012 eliberată de . B.( f.14), tribunalul constată că trebuia valorificată de pârâtă întrucât îndeplinește condițiile de valabilitate prevăzute de HG 257/2011.
Aceasta întrucât prin procesul – verbal din 18.01.1991 și decizia consiliului de administrație nr.125/19.01.1991( f.16 și 15), consiliul de administrație al . și sindicatul liber din cadrul societății au hotărât încadrarea în grupa a IIa de muncă în procent de100%, conform Ordinului 50/1990 și a ,, conducătorilor auto de pe autov. cu o capacitate mai mare de 4 tone’’ precum și plata în continuare a ,, CAS corespunzător grupei a II a de muncă conform legii.’’
Deși, într-adevăr, reclamantul a lucrat la acest angajator doar în perioada 07.02.2000 – 19.08.2000, această împrejurare nu este de natură să înlăture dreptul său la recunoașterea acestei încadrări, atâta timp cât a desfășurat activitate, confirmată de angajator, în aceleași condiții ca și salariații cu aceleași funcții dar care erau în activitate la data emiterii deciziei de către unitate.
Iar, în aceste condiții, nerecunoașterea dreptului reclamantului ar fi de natură să încalce prevederile constituționale ale art.16 alin.1, care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări –așa cum a stabilit, într-o situație similară, Curtea Constituțională prin decizia nr.87/01.06.1999.
3. În privința activității desfășurată de reclamant la CAP B., se va observa că, din carnetul său de muncă( f.12- 13), rezultă că a lucrat la această unitate în calitate de șofer/ conducător auto în perioadele 31.01._77 și 03.07._80.
Întrucât în carnetul de muncă nu au fost efectuate mențiuni privind încadrarea acestei activități în grupa a IIa de muncă și nici nu a fost depusă la dosarul de pensie vreo adeverință eliberată de fostul angajator cu asemenea mențiuni, nu poate fi admisă cererea reclamantului de constatare a acestei încadrări față de casa de pensii.
Aceasta întrucât formularea unei asemenea acțiuni presupune ca în patrimoniul reclamantului să preexiste dreptul a cărui constatare se cere să se facă, însă este contestat de casa de pensii.
Or, în cauză, reclamantul solicită de fapt reconstituirea vechimii în această grupă de muncă pentru activitatea de la CAP, ceea ce înseamnă că acest drept nu se află în patrimoniul său și nici nu poate fi stabilit decât în contradictoriu cu angajatorul, succesorul în drepturi al acestuia sau deținătorul legal al arhivei fostului CAP B..
Iar, în acest context,certificatul nr.661C/09.08.2013 eliberat reclamantului de către Serviciul județean B. al Arhivelor Naționale( f.22-26), nu dovedește încadrarea activității la CAP în grupa a IIa de muncă, ci doar că arhiva/ sau cel puțin o parte din arhiva angajatorului se află la această instituție.
Așadar, la emiterea deciziei contestate, în mod corect perioadele arătate au fost valorificate ca stagii de cotizare în condiții normale de muncă astfel încât, față de ansamblul celor ce preced, va fi admisă în parte prezenta contestație, iar pârâta C. Județeană de Pensii B. va fi obligată doar să modifice decizia nr. R/_/3.09.2013, în sensul valorificării în grupa II de muncă, în procent de 100% a perioadei 7.02._00 lucrată la S.C.Transporturi Auto SA B., potrivit adeverinței nr. 1842/13.11.2012 emisă de S.C.Transporturi Auto SA B..
Aceasta întrucât doar prin recunoașterea acestui stagiu de cotizare în grupa a IIa de muncă, stagiul de cotizare realizat de reclamant rămâne ca fiind cel de 33 ani 2 luni și 22 zile, mai mic de cât stagiul complet de cotizare de 35 de ani prevăzut de lege, cu consecința neîndeplinirii uneia dintre condițiile prevăzute de art.65 alin1 din Legea 263/2010.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de Pensii B..
Admite în parte contestația formulată de reclamantul P. T. împotriva Deciziei nr. R/_/3.09.2013 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii B..
Obligă pârâta să modifice Decizia nr. R/_/3.09.2013, în sensul valorificării în grupa II de muncă, în procent de 100% a perioadei 7.02._00 lucrată la S.C.Transporturi Auto SA B. potrivit Adeverinței nr. 1842/13.11.2012 emisă de S.C.Transporturi Auto SA B..
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 15.01.2015.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Redt.TN v
Tehnored. BC
4 ex/25.02.2015
| ← Asigurări sociale. Sentința nr. 172/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 530/2015.... → |
|---|
