Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 485/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 485/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 4411/40/2014
Dosar nr._ asigurări sociale
R O M Â NI A
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistenți judiciari - D. C.
Asistenți judiciari – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 485
La ordine judecarea litigiului de asigurări sociale dintre reclamanta A. T. CNP_, domiciliată în B., ., ., jud. B., și pârâta C. Județeană de Pensii B., cu sediul în B., Calea Națională nr.85, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, martora D. L. propusă de reclamantă, lipsind reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Reclamanta depune copia carnetului de muncă pentru martora D. L..
După verificarea identității martorei, sub prestare de jurământ a fost audiată, susținerile acesteia fiind consemnate în proces verbal atașa la dosarul cauzei.
Instanța declară încheiată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului pricinii
Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de asigurări sociale de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamanta A. T. a formulat, în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii B., contestație împotriva deciziei nr.R/_/15.10.2014 emisă de pârâtă, solicitând anularea deciziei și admiterea cererii sale de recalculare a pensiei cu luarea în calcul și a perioadei 8.02.1980-5.01.1987 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, potrivit adeverinței nr. 261G/1.09.2014 emisă de S.C.GALLILEO COMPANY SRL B..
În fapt, reclamanta a arătat că a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 150 pct. 4 din Legea 263/2010 la data de 31.10.2014, formulând contestație la decizia de respingere R._/2014 și, întrucât nu a primit răspuns în termenul prevăzut de lege, s-a adresat instanței, solicitând valorificarea adeverinței privind grupa superioară de muncă.
În drept, reclamanta a invocat disp. art.151 și urm. din Legea 263/2010.
În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu martora D. L..
Pârâta C. Județeană de Pensii B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată ( f.15-18).
În apărare, pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât reclamanta afirma ca a lucrata in grupa a II-a de munca la întreprinderea Textila M..
Or,casa de pensii nu a avut calitatea de angajator al reclamantei și nici de deținător al arhivelor societăților comerciale despre care se face vorbire în acțiune.
În conformitate cu dispozițiile pct 6 din Ordinul nr.50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, tinindu-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc).
Totodată, la pct 15 din Ordin se prevede că dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de munca și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale. Or ,în carnetul de muncă al reclamantei nu se află înregistrări în acest sens.
Așadar, casa de pensii nu poate face aprecieri în ceea ce privește încadrarea persoanelor în grupe de muncă atâta timp cât nu se află în posesia documentației reprezentând nominalizarea salariaților în grupe de muncă,state de plată,dispoziții de plată a contribuțiilor de asigurări sociale sau orice alt înscris care ar duce la concluzia că reclamanta a lucrat în grupa a doua de muncă.
De asemenea,potrivit art.158 din Legea nr.263/2010, perioadele de vechime în muncă realizate în grupele l și a li-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare, cu excepția celor realizate în activitățile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiții speciale.
Adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Or,la dosarul de pensie nu există nici un înscris eliberat din care să rezulte încadrarea în grupa a doua de muncă.
Așadar, CJP B. nu se poate substitui conducerii unității în ceea ce privește nominalizarea persoanelor care au lucrat în grupa a doua de muncă și a timpului în care reclamanta și-a desfășurat activitatea în aceste condiții în vederea stabilirii procentului în care se încadrează în grupa a doua de muncă,așa cum prevede pct 8 și 9 din Ordinul nr.50/1990.
Pe fond, pârâta a menționat că reclamanta a depus, cu nr._/01.09.2014, cerere pentru recalcularea pensiei, cu adeverința nr. 261G/01.09.2014 emisă de societatea . privind grupa a II -a de muncă pentru perioada 08.02._87, lucrată la ÎNTREPRINDEREA TEXTILĂ M., cu meseriile de muncitor necalificat țesătorie, răsucitoare, conducător echipă răsucit, brigadieră răsucit.
Este emisă Decizia nr.R169312/15.10.2014, nefiind luată în calcul adeverința 261G din 01.09.2014 emisă de societatea ., deoarece la nominalizare este trecut „decizia nr. 6/07.01.1992 pe funcții".
., prin adresa 764/25.02.2014, a înaintat CJP B. documentele privind grupa de munca pe care le deține pentru . ÎNTREPRINDEREA TEXTILĂ M.) iar din acestea reiese că nu sunt în posesia nominalizării persoanelor care se încadrau în grupele I și a II-a de muncă, ținându-se seama de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective potrivit prevederilor de la pct. 6 din Ordinul MMOS nr. 50/1990.
Din acest motiv adeverința nr. 261G/01.09.2014 emisă de societatea . nu a fost luată în calcul și a fost emisă decizia de respingere nr. R169312/15.10.2014,deoarece decizia nr. 6/07.01.1992 (scrisa la nominalizare) este privitoare la locuri de munca si categorii profesionale care se incadreaza in grupa de munca si nu cuprinde nominalizarea persoanelor incadrate in grupe superioare de munca in sensul art.6 din Ordinul MMOS nr.50/1990.
In acest sens s-a pronunțat și C. Naționala de Pensii Publice prin adresa nr. 1/554/203/27.03,2014 (prin care au fost analizate documentele deținute de .) și se arată că ,, …prin „Lista meseriilor și funcțiilor care lucrează în condițiile de muncă care le dă dreptul la încadrarea în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării" și „Tabelul cu personalul încadrat în grupele I și a II -a de muncă pe meserii și funcții", emise de . au fost nominalizate categoriile profesionale din cadrul unității care se încadrează în grupe superioare de muncă, iar aceste documente nu pot fi considerate acte administrative de nominalizare a persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă în sensul art. 6 din Ordinul MMOS nr. 50/1990.". Deci angajatorii și cu atât mai mult deținătorii de arhive, nu au temei legal pentru a nominaliza noi persoane pentru activități desfășurate anterior datei de 01.04._ în grupe superioare de muncă, ci doar pentru a atesta un fapt consumat anterior acestei date.
În drept,pârâta a invocat dispozițiile Legii nr.263/2010, Ordinul MMOS nr. 50/1990 ,HG nr.257/2011 și Codul de procedură civilă
Analizând probele administrate în cauză precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta A. T. a formulat, în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii B., contestație împotriva deciziei nr.R/_/15.10.2014 emisă de pârâtă, solicitând anularea deciziei și admiterea cererii sale de recalculare a pensiei cu luarea în calcul și a perioadei 8.02.1980-5.01.1987 ca fiind lucrată în grupa a II- a de muncă, în procent de 100%, potrivit adeverinței nr. 261G/1.09.2014 emisă de S.C.GALLILEO COMPANY SRL B..
Prin încheierea de ședință din 24.03.2015, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, pentru considerentele din încheiere, conform cărora obiectul cauzei este reprezentat de o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei emisă de pârâta C. Județeană de Pensii B..
Așadar, pentru soluționarea pe fond a contestației, se va avea în vedere că:
- prin decizia nr.R/_/15.10.2014 ( f.5), pârâta CJP B. a respins cererea de recalculare a pensiei formulată de reclamantă arătând în motivare că: ,,Adeverința nr. 261G/01.09.2014 emisă de societatea . B. nu a fost luată în calcul ,deoarece Decizia nr. 6/07.01.1992 (scrisă la nominalizare) este privitoare la locuri de muncă și nu cuprinde nominalizarea persoanelor încadrate in grupe superioare de muncă în sensul art.6 din Ordinul MMOS nr.50/1990.’’;
- conform adeverinței nr. 261G/01.09.2014 emisă de societatea . B.( f.6), activitatea de răsucitoare, conducător echipă levate răsucit desfășurată de reclamantă la Întreprinderea Textilă M. B. în perioada 08.02._87, se încadrează în grupa a IIa de muncă în procent de 100 %, conform Deciziei nr.6/07.01.1992 a angajatorului și în conformitate cu disp. art.3 din Ordinul 50/1990 și pct.165 din Anexa 2 a aceluiași ordin coroborate cu Scrisorile MMPS nr.5783/1991 și nr._/1992;
- conform mențiunii de la nr.crt.44 din carnetul de muncă al martorei D. L.( f.40) – fostă colegă de serviciu a reclamantei în meseria de răsucitoare și muncitor levată răsucit (f.44) – activitatea desfășurată de martoră în perioada 1980- 1993( ca și în perioadele ulterioare, ce nu interesează prezenta cauză) a fost încadrată de angajator în grupa a IIa de muncă, în procent de 100%.
Prin urmare, în mod incorect, pârâta a refuzat valorificarea adeverinței nr. 261G/01.09.2014 – eliberată de deținătorul legal al arhivei fostului angajator – deși stabilește încadrarea în grupa a IIa de muncă în procent de 100 % a activității desfășurată de reclamantă, în conformitate cu decizia angajatorului și cu dispozițiile legale incidente situației concrete a părții.
De altfel, este de remarcat că pârâta nu a contestat aplicabilitatea prevederilor legale înscrise în adeverință și nici desfășurarea efectivă a activității de către reclamantă în meseriile ce justifică acordarea grupei superioare de muncă, invocând doar împrejurarea că decizia angajatorului indicată în adeverință cuprinde doar locurile de muncă și nu nominalizarea persoanelor din aceste locuri de muncă.
Însă acest aspect nu poate fi imputat reclamantei prin nerecunoașterea dreptului atestat de adeverință, deoarece este probată și împrejurarea că angajatorul a respectat dispozițiile Ordinului 50/1990, în sensul verificării împreună cu sindicatul a situației încadrării în grupe superioare de muncă a activităților desfășurate de salariații săi,iar faptul că decizia emisă în acest sens nu prevede nominalizarea personalului nu poate fi opus fostei salariate, căreia nu-i revenea nicio obligație în acest sens.
Deși în carnetul de muncă al martorei D. a fost efectuată mențiunea corespunzătoare grupei a IIa de muncă, în prezenta cauză nu poate fi sancționată salariata nici pentru faptul că fostul angajator nu și-a îndeplinit nici obligația prevăzută de Decretul nr. 92/1976 dar și de pct. 15 din Ordinul 50/1990, potrivit căruia „dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, unitățile având obligația să analizeze și să precizeze situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă ...”.
În acest moment în care este justificat interesul reclamantei în obținerea înscrisurilor doveditoare pentru condițiile de desfășurare a activității, fostul angajator și-a încetat activitatea și nu i se mai pot cere alte lămuriri/ precizări sau eventuale înscrisuri în legătură cu pretenția fostei salariate, iar deținătorul arhivei nu poate elibera adeverințe decât în raport cu arhiva preluată, așa încât, față de cele anterior reținute, tribunalul constată că reclamanta a dovedit îndreptățirea sa la recalcularea pensiei pe baza stagiului de cotizare în grupa a IIa de muncă atestat de adeverința nr. 261G/01.09.2014.
Prin urmare, în temeiul art.107 alin.3 din Legea 263/2010, va fi admisă prezenta contestație, în sensul anulării deciziei nr.R/_/15.10.2014 și al obligării pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie, cu luarea în calcul și a perioadei 8.02.1980-5.01.1987 ca fiind lucrată în grupa II de muncă, în procent de 100% potrivit adeverinței nr. 261G/1.09.2014 emisă de S.C.GALLILEO COMPANY SRL B., drepturile de pensie astfel recalculate urmând a fi plătite reclamantei începând cu data de 1.10.2014 – conform disp. art.107 alin.5 din Legea 263/2010.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Admite contestația formulată de reclamanta A. T. împotriva Deciziei nr. R/_/15.10.2014 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii B..
Anulează Decizia nr.R/_/15.10.2014.
Obligă pârâta să emită pentru reclamantă o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie, cu luarea în calcul și a perioadei 8.02.1980-5.01.1987 ca fiind lucrată în grupa II de muncă, în procent de 100% potrivit Adeverinței nr. 261G/1.09.2014 emisă de S.C.GALLILEO COMPANY SRL B., drepturile de pensie astfel recalculate urmând a fi plătite reclamantei începând cu data de 1.10.2014.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 22.04.2015.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Redt.TN 28.05.2015 v
Tehnored.BC
4 ex/..05.2015
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 484/2015.... | Asigurări sociale. Sentința nr. 172/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
