Contestaţie act. Sentința nr. 478/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 478/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 442/40/2015
DOSAR NR._ contestație decizie debit
ROMANIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 478
Ședința publică din 20 aprilie 2015
Președinte – L. L.
Asistenți - P. E.
Judiciari - C. D.
Grefier - U. – G. D.
La ordine pronunțarea asupra contestației împotriva deciziei de recuperare a debitului nr. 27 din 11 februarie 2015 formulată de contestatoare C. A., domiciliată B., .. 4, ., . cu intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B., cu sediul în .. 2.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-a înfățișat nici una dintre părți reclamanta solicitând judecarea cauzei în lipsa sa.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită. Totodată, se evidențiază părțile, obiectul pricinii și că dosarul se află la primul termen de judecată.
Instanța constată că în cadrul procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată pârâta a depus întâmpinare.
În temeiul 95 pct. 1 NCPC și art. 269 Codul muncii, instanța stabilește că îi revine competența materială și teritorială de a judeca prezenta cauză.
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ 24 februarie 2015, contestatoarea C. A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B., anularea deciziei de recuperare a debitului nr. 27/ 11 februarie 2015.
În motivarea cererii sale,contestatoarea a arătat că în luna august 2013 a depus la AJOFM documentația pentru acordarea indemnizației de șomaj în temeiul art. 16 lit. (b) din Legea 76/2002 și că în perioada 1.09.2013 - 21.02.2014 a primit șomaj.
În acest interval a participat lunar la ședințele de mediere, informare și consiliere profesională organizate de pârâtă și s-a înscris la cursurile organizate de Școala Posticeală „Prof. Dr. Doc. E. Longinus” pentru calificarea profesională – asistent medical generalist, formă de învățământ posticeal cu taxă.
La data de 20 februarie 2015, prin Decizia nr. 27 a fost anunțată că a încasat în mod necuvenit indemnizația de șomaj și să ar trebui să restituite această sumă.
Consideră că această decizie este neconstituțională deoarece încalcă prevederile art. 16 alin. 1 din Constituție referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.
A mai arătat contestatoarea că sunt încălcate și reglementările cuprinse în art. 20 – 22 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 168/1988, ratificată prin Legea 112/1992, și că a urmat cursurile unei școli posticeale cu taxă, formă de studii nesubvenționată de stat.
Prin Decizia nr. 217 din 15 mai 2003 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționale a dispozițiilor art. 44 lit. (m) din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Curtea a constatat că forma de învățământ nu este prevăzută ca motiv de refuz sau de diminuare a indemnizației de șomaj.
În dovedirea contestației s-au depus înscrisuri.
În drept, au fost invocate disp. art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, Legea 76/2002, art. 16 alin. 1, art. 32, 47 alin. 2 din Constituția României,m art. 20 – 22 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 168/1988.
Prin întâmpinare Agenția Județeană pentru Ocupare Forței de Muncă a solicitat respingerea contestației întrucât contestatoarea a fost înregistrată în calitate de șomeră în baza carnetului nr._, însă conform art. 44 lit. m din Legea 76/2002: „la data admiterii într-o formă de învățământ, în cazul persoanelor asimilate șomerilor” încetează plata indemnizației de șomaj.
În dovedirea acestor apărări s-au depus probe cu înscrisuri.
Analizând susținerile părților în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și de probele administrate, instanța reține următoarele:
Contestatoarea a fost înregistrată ca șomer indemnizabil în perioada 1.09.2013 - 21.02.2014 la ALOFM B., având carnetul de șomer nr._.
Prin decizia de debit nr. 27/11.02.2015 emisă în temeiul art. 44 lit. (m) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj, s-a dispus recuperarea sumei de 1438 lei, reprezentând indemnizație de șomaj considerată a fi fost încasată necuvenit în perioada 1.09.2013 – 21.02.2014, ca urmare a înscrierii contestatoarei la cursurile organizate de Școala Posticeală Prof. Dr. Doc. E. Longinus” pentru calificarea profesională – asistent medical generalist, formă de învățământ posticeal cu taxă.
La soluționarea cauzei, instanța va avea în vedere că potrivit art. 44 lit. m din Legea 76/2002: „ Încetarea plății indemnizațiilor de șomaj acordate beneficiarilor are loc după cum urmează: (...)
m) la data admiterii într-o formă de învățământ, în cazul persoanelor asimilate șomerilor, prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. a) și b)#
Potrivit art. 17 alin. 2 lit. (a): „ Sunt asimilate șomerilor persoanele aflate în situațiile prevăzute la art. 16 lit. b), dacă îndeplinesc următoarele condiții:
a) sunt absolvenți ai instituțiilor de învățământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale”.
Iar conform art. 16:
„ Beneficiari ai prevederilor prezentei legi sunt persoanele în căutarea unui loc de muncă, aflate în una dintre următoarele situații: (...)
b) nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituții de învățământ”.
Prin Decizia nr. 217/2003, Curtea Constituțională a reținut fără echivoc faptul că „Admiterea într-o formă de învățământ nu este prevăzută ca motiv de refuz sau de diminuare a indemnizației pentru șomaj în nici o reglementare cuprinsă în Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 168/1988.”
Referindu-se la dispozițiile art. 44 lit. m) din Legea nr. 76/2002 Curtea
a reținut că „o dispoziție restrictivă similară, însă mai puțin severă, a existat și în legea anterioară, respectiv în Legea nr. 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 14 septembrie 1994. În art. 6 alin. (1) lit. e) din acel act normativ se prevedea că "nu beneficiază de ajutor de șomaj sau de ajutor de reintegrare profesională [...] absolvenții învățământului liceal care urmează forme superioare de pregătire profesională, indiferent de forma acesteia și de durata ei". Aceste dispoziții legale au fost supuse controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 81 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998, a admis excepția ridicată și a constatat că dispozițiile legale respective "sunt neconstituționale în cazul în care se aplică unei persoane care, ca urmare a desfacerii contractului de muncă dintr-o cauză neimputabilă acesteia, a devenit șomer și are, potrivit legii, dreptul la ajutor de șomaj".
În acea decizie Curtea a reținut că dreptul la ajutorul de șomaj este nu numai un drept legal, ci și constituțional, prevăzut în art. 43 alin. (2) din Legea fundamentală, iar privarea de ajutorul de șomaj a șomerilor ce urmează cursurile unei instituții de învățământ superior constituie o discriminare în sensul art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea cetățenilor în fața legii sau a autorităților publice, fără privilegii sau discriminări.
Principiul egalității în fața legii și a autorităților publice se aplică, prin natura lui, tuturor drepturilor și libertăților consacrate prin Constituție sau lege. Acest principiu este, de altfel, prevăzut și în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a fost consacrat și în practica jurisdicțională a Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în cauza Marckx contra Belgiei, 1979, Curtea Europeană a reținut, în temeiul articolului sus-menționat, că orice diferență de tratament făcută de stat între indivizi aflați în situații analoage trebuie să-și găsească o justificare obiectivă și rezonabilă. Faptul că un șomer urmează cursurile unei instituții de învățământ superior nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru decăderea sa din dreptul la plata ajutorului de șomaj, care este un drept constituțional.
De principiu, exercițiul unui drept constituțional, cum este dreptul la învățătură, nu poate reprezenta un motiv de decădere din exercițiul altui drept constituțional care este ajutorul de șomaj. De asemenea, acest motiv nu se încadrează în nici una dintre ipotezele prevăzute la art. 49 alin. (1) din Constituție pentru restrângerea exercițiului unor drepturi.
În cauza de față, textul criticat este mai restrictiv decât cel prevăzut de Legea nr. 1/1991, deoarece vechea reglementare se referea numai la absolvenții învățământului liceal care urmează forme superioare de pregătire profesională, în timp ce textul legal actual nu face nici o distincție între diferitele forme de învățământ la care sunt admiși beneficiarii indemnizației de șomaj, prevăzând încetarea plății acesteia în toate cazurile.
De altfel, această dispoziție apare ca fiind potrivnică și scopului declarat al Legii nr. 76/2002, care prevede, în art. 3 lit. b) și e), că are drept obiectiv "încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă" și "stimularea șomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă", iar în cap. V, denumit "Măsuri pentru stimularea ocupării forței de muncă", se stabilește că formarea și perfecționarea profesională reprezintă una dintre prioritățile politicii de combatere a șomajului.”
Față de aceste considerente ,Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 lit. m) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă și a constatat că acestea sunt neconstituționale
Întrucât această decizie este definitivă și obligatorie, instanța va admite contestația și va anula decizia de dare în debit, constatând nelegalitatea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de reclamanta C. A., domiciliată în B., Pietonalul Transilvaniei nr. 4, ., . nr. 27/11.02.2015 emisă de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B., cu sediul în .. 2.
Anulează Decizia nr. 27/11.02.2015 cu privire la debitul de 1438 lei.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 20.04.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
L. L. P. E., C. D. U. D.
Red. L.L. 6 iulie 2015
Dact. D.U.
Ex. 4/ 6 iulie 2015
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 739/2015.... | Reconstituire vechime. Sentința nr. 361/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
