Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 519/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 519/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 318/40/2015
Dosar nr._ Litigiu de asigurări sociale
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.519
Ședința publică din 05.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea litigiului de asigurări sociale privind pe reclamantul Z. V. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii B. și C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice București.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul asistat de avocat F. V., lipsă fiind reprezentanții pârâtelor.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: dosarul are ca obiect principal – contestație decizie de pensionare, iar ca obiect secundar – obligația de a face, se află la primul termen de judecată, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Instanța constată că, potrivit art.149 și următoarele din Legea nr.263/2010 este competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze prezenta cauză.
Se procedează la identificarea reclamantului Z. V. care se legitimează cu CI . nr._, CNP_, cu domiciliul în satul Călinești, ..
Avocat F. V. depune la dosar împuternicire avocațială și precizează că nu are de formulat alte cereri.
Instanța pune în discuție excepția prematurității formulării contestației și acordă cuvântul asupra acesteia și asupra fondului cauzei.
Avocat F. V. solicită respingerea excepției motivat de faptul că reclamantul a formulat contestația după termenul legal respectiv 45 de zile, termen prevăzut de Legea nr.263/2010. Pe fondul cauzei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra litigiului de asigurări sociale de față:
La data de 11 februarie 2015 pe rolul Tribunalului B. – Secția I Civilă, sub nr._ a fost înregistrată contestația formulată de reclamantul Z. V. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii B. și C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice București, prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr._/08.05.2014, obligarea pârâtei la emiterea unei noi Decizii cu luarea in calcul și a perioadei 20.05._89 ca fiind lucrată in grupa a II-a de munca si recalcularea, in consecința a dreptului la pensie, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare a arătat că din adeverința eliberata de angajator si din tabelul nominal cu personalul nominalizat pentru grupa a II-a de munca conform Ordinului 50/1990, eliberat de Stațiunea de Mecanizare a agriculturii Candesti, poziția 15, rezultă că și-a desfășurat activitatea la aceasta societate în calitate de mecanizator (mecanic agricol) și în perioada 20.05._89 și nu doar după data de 31.12.1989, cum s-a reținut in decizie.
Perioada exclusă s-a datorat probabil faptului că în perioada de referința 20.05._89 în carnetul de munca s-a menționat eronat doar ocupația de mecanic și nu mecanic agricol, încadrată în grupa a II-a de munca. Aceasta ultimă activitate a desfășurat-o pe întreaga perioadă menționată însă nu a fost luată în considerare.
Pct. 6 din Ordinul nr.50/1990 prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, iar pct. 15 că dovedirea perioadelor din activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, unitățile având obligația să analizeze și să precizeze situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă începând cu 18 martie 1969 și până în prezent.
Prin urmare, angajatorul (împreună cu sindicatele) avea dreptul nominalizării persoanelor încadrate în grupe de muncă și-i revenea în mod corelativ și obligația înscrierii mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale salariaților.
Neîndeplinirea strictă a acestei obligații de către acest angajator nu-i poate fi imputat, însă societatea a eliberat - în temeiul art. 40 alin.2 din Codul muncii - adeverința în discuție, în care a confirmat că pentru toată perioada de referință a beneficiat de grupa a doua de muncă.
Adeverința a fost eliberată pentru a-i servi la întocmirea dosarului de pensionare astfel încât consideră că îndeplinește condițiile legale pentru recalcularea pensiei.
În plus, potrivit pct.4 din Procedura prevăzută de Ordinul nr. 590/2008: „Angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe care le întocmesc și le eliberează
Practica judiciară este constantă în a aprecia că nu există nicio dispoziție legală care să abiliteze casele teritoriale de pensii să verifice și să cenzureze datele atestate de adeverințele eliberate de angajatori ci doar completarea acestora cu elementele prevăzute în Anexa 1 la procedură.
În conformitate cu dispozițiile art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, decizia a fost contestată la C. teritoriala de pensii, însă până în prezent nu a primit nici un răspuns
În susținerea contestației a depus, în copie, înscrisuri: Decizia nr._ din data de 08.05.2014 și anexa la această decizie, Contestația depusă la casa teritoriala de pensii și dovada înregistrării acesteia, tabelul nominal cu personalul nominalizat pentru grupa a II-a de munca conform Ordinului 50/1990, eliberat de Stațiunea de Mecanizare a agriculturii Cândești, carnetul de munca.
A solicitat în dovedirea acțiunii, proba cu înscrisuri, proba testimoniala cu martorii V. I. și C. D..
În drept a invocat Ordinul 50/1990, Legea nr. 263/2010
Pârâta C. Județeană de Pensii B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității formulării cererii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Prematuritatea formulării cererii de chemare în judecată a C.J.P. B.:
În conformitate cu art.149 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice București.
Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
Deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.
Având în vedere dispozițiile legale arătate mai sus, contestatorul a depus la C. Județeană de Pensii B., Contestația nr._/23.05.2014 împotriva Deciziei nr._/08.05.2014, care a fost înaintată Comisiei Centrale de Contestații din cadrul C.N.P.P. București cu Procesul -Verbal nr._/05.06.2014, în vederea emiterii hotărârii comisiei.
În temeiul art.151 din lege, hotărârile Comisiei Centrale de Contestații, se comunică persoanelor în cauză și caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale interesate, după caz, în termen de 5 zile de la adoptare.
Potrivit dispozițiilor art.150, alin.(3) din Legea nr.263/2010 in soluționarea contestațiilor, C. C. de Contestații adoptă hotărâri.
Aceste hotărâri pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de ta comunicare.
(4) Termenul de soluționare a contestației este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia.
Acest termen, în literatura de specialitate, este încadrat ca fiind un termen de recomandare, ori, dacă legiuitorul ar fi intenționat să sancționeze nesoluționarea contestațiilor în termen de 45 de zile, așa cum prevăd dispozițiile art.150 alin. (4) din Legea nr.263/2010, ar fi completat dispozițiile articolului sus-menționat cu norme imperative a căror respectare s-ar fi impus obligatoriu, fără a fi admisă nici o derogare sub amenințarea sancțiunii.
Teoria Generală a Dreptului definește norma de recomandare ca fiind o normă care prevede o anumită conduită pe care statul o recomandă unor organe ale sale sau unor cetățeni.
Interpretarea conform căreia, în cazul neparcurgerii procedurii prealabile obligatorii, titularul dreptului la pensie ar fi împiedicat de a se adresa justiției, cu încălcarea art.21 și, în subsidiar, a art.44 din Constituție, Curtea Constituțională prin Decizia nr.956/13.11.2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.149 și 151 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, reține că, reglementând această procedură, legiuitorul a urmărit degrevarea instanțelor de judecată de o mare parte a cauzelor privind drepturile de asigurări sociale prin interpunerea Comisiei Centrale de Contestații în procedura de soluționare a acestora.
Astfel, pensionarii pot supune deciziile de pensii controlului comisiei de contestații fără a mai parcurge procedura, în principiu de mai lungă durată, din fața instanțelor de judecată și, numai în situația când nu sunt mulțumiți de hotărârile acestei comisii, pot să le supună analizei instanței de judecată.
O astfel de procedură nu poate fi privită ca aducând prin ea însăși atingere dreptului de acces liber la justiție, chiar dacă are caracter obligatoriu, atâta timp cât, ulterior parcurgerii sale, persoana interesată se poate adresa instanței de judecată.
Este evident lacunară interpretarea potrivit căreia pensionarul nu ar putea niciodată supune controlului judiciar hotărârea Comisiei Centrale de Contestații.
Prin Decizia nr.956/13.11.2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.149 și 151 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa, că liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări.
În concluzie, trebuie avut în vedere constatările Curții, care „...apreciază că dispozițiile art.151 alin.(2) din Legea nr.263/2010 sunt constituționale în măsura în care se interpretează că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul M...I. și S.R.I. nu împiedică accesul la justiție".
Pe cale de consecință, consideră că acțiunea formulată împotriva C.J.P. B. este prematură, având în vedere faptul că la instanța competentă se înregistrează contestațiile împotriva Hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, nu împotriva deciziilor de pensionare emise de către instituția noastră, iar contestatorul, fără a lua cunoștință de conținutul hotărârii Comisiei Centrale de Contestații, s-a adresat instanței de judecată.
În fapt, reclamantul solicită instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta C. Județeană de Pensii B., să-i anuleze Decizia nr._/08.05.2014 și să-i emită o nouă decizie prin luarea în considerare a perioadei 20.05._89 ca fiind vechime realizată în grupa a II-a de muncă.
Pe fond, reclamantul a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă la data de 11.12.2013 prin Cererea nr._ adresată Casei Județene de Pensii B., în baza următoarelor documente:
- Carnetul de muncă ..X. Nr._
- Adeverința nr._/12.12.2013 eliberată de Direcția Economic, Stagii de Cotizare și Arhive din cadrul C.J.P. B.
- Adeverința nr.6609/11.12.2013 eliberată de Direcția Economic, Stagii de Cotizare și Arhive din cadrul C.J.P. B.
- Adeverința nr.662/28.11.2012 eliberată de S.C. CONSIR S.A. Suceava
- Adeverința nr.992/21.12.2011 eliberată de S.C. CONSIR S.A. Suceava
- Adeverința nr.318/18.03.2011 eliberată de S.C. Agromec S.A. Cândești
- Adeverința nr.236/17.03.2005 eliberată de S.C. Jijia S.A. B.
- Adeverința nr.235/17.03.2005 eliberată de S.C. Jijia S.A. B.
- Livretul M. ..p.Nr._
- Certificatul de naștere și Certificatul de căsătorie
- Cartea de identitate . Nr._.
După analizarea tuturor înscrisurilor din dosarul administrativ, este emisă Decizia nr._/14.01.2014, prin care este admisă cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, stabilindu-se un punctaj mediu anual de 0,_ puncte și un stagiu total de cotizare de 36 ani 2 luni și 13 zile.
La data de 25.03.2014 reclamantul depune Cererea nr.3290 însoțită de Adeverința nr.1/10.03.2014, emisă de S.C. Agromec S.A. Cândești, referitoare la grupa a II-a de muncă.
C. Județeană de Pensii B. emite Decizia nr._/08.05.2014, contestată în cauză, prin care drepturile de pensie au fost modificate începând cu data de 01.04.2014 prin valorificarea la calculul punctajului mediu anual a perioadei de grupă superioară înscrisă în Adeverința nr.1 /10.03.2014 pentru perioada în care reclamantul a fost angajat în meseria de mecanic " agricol, iar pentru perioadele 15.04._98, respectiv 20.04._99 nu s-a acordat grupă superioară, întrucât nu există avizul Inspectoratului Teritorial de Muncă B., din care să rezulte că în această perioadă salariatul a desfășurat activitate în grupă superioară de muncă, iar angajatorul a reținut și virat contribuție de asigurări sociale corespunzătoare grupei a II-a de muncă.
În ceea ce privește intervalul 15.04._98, respectiv 20.04._99, în care reclamantul a lucrat la S.C. Agromec S.A. Cândești, înregistrările din carnetul de muncă al titularului trebuiau vizate de către Camera de Muncă (n.n. Inspectoratul Teritorial de Muncă) din raza teritorială a unității economice cu statut de angajator, în conformitate cu prevederile art.7 din Legea nr.83/21.07.1995 privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă:
(1)La solicitarea unor angajatori, care au posibilitatea păstrării și completării carnetelor de munca ale salariaților, direcțiile de munca și protecție socială județene și Direcția generală de muncă și protecție socială a municipiului București pot aproba ca aceste operațiuni să fie efectuate de aceștia,
(2)Angajatorii, prevăzuți la alin. (1), au următoarele obligații:
a) să prezinte lunar la direcțiile de muncă și protecție socială județene și la Direcția generală de muncă și protecție socialo a municipiului București actele din care rezultă plata contribuției pentru asigurările sociale de stat, a contribuției la constituirea Fondului pentru pensia suplimentară, precum și a contribuției la constituirea Fondului pentru plata ajutorului de șomaj;
b) să prezinte carnetele de muncă ale salariaților la direcțiile de muncă și protecție socială județene și la la Direcția generală de muncă și protecție socială a municipiului București, la încetarea contractelor individuale de muncă ale acestora, în vederea certificării legalității inscrierilor făcute și pentru a fi contrasemnate.
Or, pentru perioada sus menționată, în care reclamantul a lucrat la S.C. Agromec S.A. Cândești, nu există depus la dosarul administrativ nici un înscris referitor la acest aviz, conform prevederilor legale arătate, în baza căruia să se facă dovada vechimii în muncă în grupa a II-a - pentru acest interval de timp, existând avizul I.T.M. doar pentru condiții normale de muncă - întrucât în carnetul de muncă al titularului nu se face nici o mențiune referitoare la încadrarea în grupa a II-a și implicit plata contribuției de asigurări sociale corespunzătoare acestei grupe. Situația în drept:
Conform prevederilor Decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă, art.20 alin.(4): La încetarea raporturilor de muncă ale persoanelor încadrate în muncă se verifică, de către șeful compartimentului care are sarcină evidența personalului din unitate sau, în unitățile care nu au un asemenea compartiment, de către persoana care îndeplinește atribuții de evidența personalului, valabilitatea tuturor înregistrărilor făcute în carnetul de muncă din perioada cât acesta s-a aflat în păstrarea unității. Persoana care a efectuat verificarea va semna după ultima mențiune făcuta în carnet, capitolul închizându-se apoi prin semnătura conducătorului unității sau q persoanei delegate în acest sens de conducerea unității."
În acest sens, Precizările nr.947/10.07.1992 referitoare la aplicarea a dispozițiilor Legii nr.49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, lit.d) stipulează:
Pentru calcularea corectă a contribuției pentru asigurările sociale de stat, persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat vor lua măsuri pentru nominalizarea salariaților pe grupe de muncă.
Pe recapitulația statelor de plată a salariilor, evidențierea se va face pe grupe de muncă, în funcție de timpul efectiv lucrat în locurile de muncă incluse în aceste grupe, potrivit pct.7și8 din Ordinul MMPS Nr.50/1990, astfel:
- numărul de salariați
- fondul de salarii
- contribuția pentru asigurările sociale de stat.
În conformitate cu prevederile art. 158 - art.159 din Legea nr.263/2010, în baza dispozițiilor Ordinului nr.50/1990 cu modificările și completările ulterioare, precum și art.126 alin.(4) și (5) din H.G.nr.257/2011 privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii:
Perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I și a ll-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare, cu excepția celor realizate în activitățile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiții speciale.
Adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. a) și art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.
Așa cum prevede și Scrisoarea MMPS nr. 43G/1242/23.06.1997, metodologia de încadrare în grupa a II-a de munca este prevăzută în Ordinul nr.50/1990 și trebuie respectată cu strictețe.
În conformitate cu dispozițiile pct. 6 și 7 din Ordinul nr.50/1990 nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă, se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc).
Încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa l personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a, cel puțin 70% din programul de lucru.
De asemenea, potrivit pct. 8 din Ordin, perioada de timp în care o persoană are sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilește prin dispoziția conducerii unității sau prin prevederile legale care reglementează atribuțiile de serviciu ce revin fiecărei persoane, în raport cu funcția îndeplinită.
În prezent, angajatorii și deținătorii de arhive, nu au temei legal pentru a nominaliza noi persoane sau pentru a încadra activități desfășurate anterior datei de 01.04.2001 în grupe superioare de muncă, ci doar pentru a atesta un fapt consumat anterior datei de 01.04.2001 prin adeverințe eliberate conform Ordinului MMFES nr.590/15.09.2008, ori prin înscrieri în carnetul de muncă, conform Decretului nr.92/1976. Aceștia pot elibera adeverința prin care să ateste faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 01.04.2001, foștii salariați și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupa I sau a II-a de muncă, numai în situația în care dețin documente cu valoare practică în măsură să certifice acest lucru.
Având în vedere prevederile legale arătate, Adeverința nr.1/10.03.2014 emisă de S.C. Agromec S.A. Cândești, nu a putut fi valorificată în integralitatea sa la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât perioada 15.04._98, respectiv 20.04._99, în care reclamantul a lucrat la S.C. Agromec S.A. Cândești, înscrisă în adeverința sus menționată și în carnetul de muncă al titularului nu are certificate înregistrările de către conducerea unității în conformitate cu prevederile art.20 alin.(4) din Decretul nr.92/1976 și Ordinul nr. 136/1976 și nici viza Inspectoratului Teritorial de Muncă, conform dispozițiilor Legii nr.83/21.07.1995 privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă.
Mai mult decât atât, au menționat că în nici un moment salariații instituției nu ar putea cenzura încadrarea într-o anumită grupă de muncă, însă aceștia sunt obligați, în conformitate cu prevederile legislației de asigurări sociale și pensii, Statului funcționarilor publici și Statutul Casei Naționale de Pensii Publice ,,...$ă verifice" și să „...valorifice în mod corect " documentele de vechime sau care atestă încadrarea în grupe de muncă.
Emiterea unor astfel de documente cu valoare practică, care sunt întocmite fără a exista înscrisuri justificative, verificabile, pe considerentul că întreagă răspundere revine fostului angajator sau deținătorului de arhivă, întrucât casele teritoriale de pensii nu pot cenzura aceste documente, produc cel mai adesea efecte de natură financiară, care conduc la prejudicierea bugetului asigurărilor sociale și a bugetului de stat, precum și la acordarea unor recompense financiare în mod nejustificat.
Astfel în mod justificat, cu respectarea întocmai a legislației privind sistemul unitar de pensii publice, C. Județeană de Pensii B. a îndepărtat de la calculul punctajului mediu anual această perioadă, până la prezentarea avizului Inspectoratului Teritorial de Muncă B. din care să rezulte legalitate înscrierilor făcute de angajator în carnetul de muncă al titularului, în vederea stabilirii drepturilor de pensie.
În drept, și-au întemeiat susținerile pe dispozițiile Legii nr.263/2010 cu modificările și completările ulterioare, H.G nr.257/2011, Legea nr.83/1995, Ordinul nr.50/1990, Ordinul MMFES nr.590/2008 și Codul de procedură civilă.
Tribunalul stabilește că nu este dată excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată . Astfel potrivit notei de prezentare_ din 5 iunie 2014 reclamantul s-a adresat cu contestație Casei Teritoriale De Pensii B. la data de 23 mai 2014 ,această contestație fiind înregistrată sub numărul_(fila 44 dosar). Reclamantul s-a adresat tribunalului la data de 11 februarie 2015 . Potrivit dispozițiilor art 149 si următoarele din Legea 263 din 2010 contestația depusă la 23 mai 2014 trebuia soluționată de comisia de contestații într-un interval de 45 de zile iar hotărârea trebuie comunicată petentului într-un interval de 5 zile . În condițiile in care reclamantul a respectat acest termen de 50 de zile adresându-se tribunalului la aproximativ 9 luni de la momentul formulării contestației, nu este dată excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește fondul cauzei observa instanța că prin decizia_ din 8 septembrie 2014 C. Județeană de Pensii B. a acordat petentului pensie anticipată parțială . Ulterior prin decizia din 8.05.2014 ,emisă sub același număr, au fost recalculate drepturile de pensie cu luarea în considerare a activității desfășurată în grupa a II a de muncă potrivit adeverinței nr. 1 din 10 martie 2014 . În motivarea deciziei se arată că din adeverința sus menționată nu s-a luat în considerare activitatea desfășurată în grupa a II A de muncă după 15 aprilie 1998 întrucât acest act nu este confirmat de Inspectoratul Teritorial de Muncă B. .
Din anexa la decizia din 8 mai 2014 rezulta că pârâta C. Teritoriala de Pensii B. a luat în considerare o activitate în grupa aIIa de muncă de zece ani și 20 de zile (fila 47 dosar).
Din buletinul de calcul aflat în copie la filele 51-55 dosar rezultă că pârâta a luat în considerare ca activitate desfășurată în grupa a doua de muncă intervalele 25 octombrie 1976-1 septembrie 1979, 1 ianuarie 1990-15 decembrie 1995, 16 aprilie 1996 - 16 decembrie 1996 și 1 mai 1997-1 decembrie 1997 .
Din adeverința nr 1 din 10 martie 2014 ,aflată în copie la fila 57 dosar ,rezultă că fostul angajator ,. a confirmat că acesta a desfășurat activitate în grupa a doua de munca in intervalul 20 mai 1980-13 decembrie 1995 .
Prin contestația formulată reclamantul a menționat că pârâta nu a luat în considerare la stabilirea drepturilor de pensie intervalul 20 mai 1980-13 decembrie 1989 .Din verificarea buletinului de calcul rezultă că într-adevăr în intervalul menționat la rubrica numărul 14 ,condiții de muncă, nu există mențiuni în ceea ce privește valorificarea grupei a doua de muncă în intervalul 1 01._90.
În ceea ce privește această perioadă pârâta C. Teritoriala de Pensii B. nu a prezentat nicio explicație în legătură cu înlăturarea intervalului consemnat în adeverința nr 1 din 10 martie 2014 nici prin decizia de modificare drepturilor de pensie, nici în întâmpinarea formulată în cauză .
Potrivit art. 126 din HG 257 din 2011 ,adeverința nr 1 din 10 martie 2014 îndeplinește condițiile de validitate, atâta timp cât C. Teritoriala De Pensii a emis o nouă decizie de recalculare în 2014 în baza acestui document. Atâta timp cât angajatorul a confirmat că în intervalul 20 mai 1980-13 decembrie 1989 reclamantul a lucrat în grupa a II a de muncă rezultă că pârâta ,C. Teritoriala De Pensii B., era obligată să ia în considerare acest interval la stabilirea drepturilor de pensie .
În raport cu cele consemnate tribunalul va admite în parte contestația, va anula Decizia nr._/8.05.2014 emisă de pârâtă și va obliga C. Județeană de Pensii B. să emită pentru reclamant o nouă decizie de recalculare a pensiei cu luarea în calcul și a perioadei 20.05._89 ca fiind lucrată în grupa II de muncă, în procent de 100% potrivit Adeverinței nr. 1/10.03.2014 emisă de A.S. Agromec SA Cândești, drepturile de pensie astfel recalculate urmând a fi plătite reclamantului începând cu data de 1.04.2014.
Capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată va fi respins ca nefondat intrucât reclamantul nu a făcut dovada efectuării unor asemenea cheltuieli.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prematurității formulării contestației.
Admite în parte contestația formulată de reclamantul Z. V., CNP_, cu domiciliul în satul Călinești, ., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii B., CUI_, cu sediul în municipiul B., ..85, județul B., și C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice București, cu sediul în municipiul București, ., sector 2.
Anulează Decizia nr._/8.05.2014 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii B. cu privire la reclamant.
Obligă pârâta, C. Județeană de Pensii B. să emită pentru reclamant o nouă decizie de recalculare a pensiei cu luarea în calcul și a perioadei 20.05._89 ca fiind lucrată în grupa II de muncă, în procent de 100% potrivit Adeverinței nr. 1/10.03.2014 emisă de A.S. Agromec SA Cândești, drepturile de pensie astfel recalculate urmând a fi plătite reclamantului începând cu data de 1.04.2014.
Respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 5.05.2015.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./03.06.2015
Tehnored. C.L./ 03.06.2015
5 ex.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 221/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 56/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
