Obligaţie de a face. Sentința nr. 80/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 80/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 80/2015
Dosar nr._ acțiune în constatare
R O M Â NI A
TRIBUNALUL B. SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 14 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. L.
Asistenți - P. E.
Judiciari – C. D.
Grefier – U. G. D.
SENTINȚA NR. 80
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamanta U. M. din B., .. 15, ., . . prin lichidator C. INSOLV IPURL C. M. cu sediul B., Calea Națională nr. 70, .. A, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta lipsă, avocat C. Berențean P. și martora B. E., lipsind reprezentantul pârâtei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinit. Totodată, se evidențiază părțile, obiectul pricinii și că dosarul de află la al treilea termen de judecată.
Martora B. E. se legitimează cu CI . nr._/2013.
După identificarea martorului conform art. 318 și depunerea jurământului conform art. 319 alin. 1 din NCPC, instanța a trecut la ascultarea acesteia și consemnarea susținerilor ei care sau fost trecute în proces – verbal atașat aparte la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului pricinii.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra conflictului de drepturi de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ precizată și completată ulterior( f.33), reclamanta U. M. a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.A. - în faliment, reprezentata de lichidatorul judiciar Ciubara M., solicitând să se constate că perioadele 2.01.1978 – 1.03.1982 și 1.03.1982 – 1.04.2001 în care a lucrat în calitate de instalator și armator la Întreprinderea de Izolatori Electrici B., devenită S.C.A. SA B. constituie vechime în grupa a II a de muncă, în procent de 100%.
În fapt, reclamanta a arătat că, deși munca pe care a prestat-o la aceste două unități se încadrează in grupa a II a de munca, conform Ordinelor nr. 50/1990 si nr. 125/1990, iar în carnetul său de muncă s-a efectuat mențiunea respectivă, cu toate acestea încadrarea nu-i este recunoscută.
Or, celorlalți colegi care au lucrat în aceleași condiții, li s-au valorificat în grupa II perioadele lucrate în aceleași condiții ca și reclamantul.
În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri și a solicitat audierea martorei B. E..
Pârâta . - în faliment, reprezentată legal de lichidatorul judiciar C. INSOLV IPURL, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca fiind neîntemeiată, întrucât mențiunile din carnetul de muncă și cele din adeverințele pe care le-a depus reclamanta la dosar, au fost făcute de personalul angajat al . deschiderii procedurii falimentului societății și desemnării lichidatorului. Cei care au efectuat înscrierile erau specializați în probleme de personal - învățământ - salarizare, cu atribuții în acest sens, respectiv de D-l Codau D. - șef birou P.I.S. până la data de 06.03.1995, de D-na C. L. - Șef compartiment P.I.S. în perioada 20.11._99 și de D-na D. L. - G. - responsabil Resurse Umane până la data de 22.07.2009.
Pe cale de consecință, acestea ar fi și singurele persoane care pot justifica nemenționarea grupei de muncă.
În urma inventarierii arhivei societății, nu au fost identificate actele administrative emise de . Ordinului 50/1990, așa încât lichidatorul nu se poate pronunța cu privire la aceste aspecte și nu poate elibera adeverința solicitată de reclamantă, motivat de lipsa documentelor verificabile.
S-a arătat că în cazul în care instanța consideră necesar, solicită audierea D-lui Codau D. - șef birou Personal învățământ Salarizare până la data de 06.03.1995, a D-nei C. L. - șef compartiment Personal învățământ Salarizare în perioada 20.11._99 și a D-nei D. L. - G. - responsabil Resurse Umane, fiind indicate adresele acestora.
Instanța a audiat pe primii doi martori propuși de pârâtă precum și pe B. E. martora reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Din carnetul de muncă al reclamantei rezultă că a fost angajată la Fabrica de Izolatori Electrici din Sticlă B. începând cu data de 2.01.1982 în calitate de operator instalații până la 1.03.1982 iar apoi în meseria de armator până la data de 1.04.2001 când societatea și-a schimbat denumirea în S.C.A. SA B., lucrând în aceeași meserie până la încetarea raportului de muncă, la data de 22.04.2002.
Aceasta pretinde că ceilalți colegi cu funcție și atribuții similare au fost încadrați de unitate în grupa II de muncă însă ei nu i s-ar fi recunoscut acest drept. Or, instanța constată în primul rând, faptul că în carnetul de muncă al reclamantei există mențiuni privind grupa a II a de muncă, deși reclamanta susține contrariul.
Astfel, la poziția 21 din carnet (f. 5 dosar) sunt menționate următoarele: „ Conform Ordinului 50/1990 și 125/1990 a MMPS și a procesului verbal nr. 1 din 7.02.1992 a C.I.S – . se încadrează în grupa a II a de muncă începând cu 2.01.1978”. Or, fiind audiat în calitate de martor cel care a efectuat aceste mențiuni – domnul C. D. – acesta a recunoscut scriitura sa și a declarat că: „am avut la bază procesul verbal 7 din februarie 1992, după cum este indicat la rubrica respectivă. Această mențiune este în prelungirea celei de la poziția 21, anterioară, fiind făcută în același context, însă nu a mai fost loc în rubrica de la poziția 21. Prin urmare, grupa de muncă a fost menționată la 1 ianuarie 1992 și am avut în vedere că cel puțin până la acea dată reclamanta se încadra în grupa a II a de muncă, lucrând în aceleași condiții. Iar în cazul în care condițiile nu se schimbau urma să-și păstreze încadrarea până la încetarea contractului de muncă. Îmi amintesc că procesul verbal nr. 7 conținea nominalizări ale persoanelor care se încadrau în grupele de muncă, nu doar locurile de muncă”.
Instanța va mai reține că această declarație se coroborează întrutotul cu depoziția martorei B. E. care a arătat că:
„Eu am lucrat împreună cu reclamanta din anul 1982 – până în anul 2002 sau_. Amândouă am lucrat la secția de armare. Înainte de anul 1982 reclamanta a lucrat într-o altă secție, unde a beneficiat de grupa I, respectiv la turnul de mestec. Ea a beneficiat de grupa a II a de muncă la secția de armare, mai puțin vreo trei ani care nu au fost menționați în carnet. Noi efectuam atât activități specifice muncitorilor calificați cât și necalificați, aduceam izolatorii de afară din zăpadă, lucram cu mănuși de cauciuc pe mâini. Noi spălam izolatorii când ieșeau din cuptor. Când se uscau îi ștergeam de praful care se depunea pe ei, iar apoi îi introduceam pe o bandă unde se producea o scânteie electrică și erau supuși unui șoc termic, în urma căruia emanau gaze de ozon foarte periculos pentru noi.
Știu că determinările de noxe au fost efectuate de către o comisie care au constatat un nivel foarte ridicat al acestor noxe.
La Secția turnul de amestec toate salariatele beneficiau de grupa I de muncă, deoarece acolo se fabrica izolatorii și cu sodă, nisip, dolomită, marmură, prin emanau pulberi foarte toxici. La secția se armare, toți salariații au avut recunoscută grupa I de muncă. Toți îndeplineau aceleași activități de armatori.
Cunosc însă, că vreo patru salariați cu care m-am întâlnit prin oraș nu au avut mențiuni în acest sens”.
Totodată, martorul C. D. a explicat că „S-a efectuat o determinare a noxelor din întreprindere și s-a emis un buletin de măsurare în acest sens și ca urmare a fost întocmit un tabel nominal cu salariații cărora li se recunoștea încadrarea activității lor, în grupele superioare de muncă. Îmi amintesc că în acel tabel erau trecuți salariații din Secția de Armare și cei din Secție de producție, respectiv sticlarii, topitorii. Cele două secții de producție și armare erau distincte, fiind la nivele diferite”.
În ceea ce o privește pe martora C. L. se va reține că aceasta a lucrat la societatea pârâtă în perioada nov. 1994/1995 până în ianuarie 1999, la biroul de personal, relatând că: „ din câte îmi amintesc reclamanta a fost salariata acestei unități. Când m-am angajat la unitate am observat că în carnetele de muncă ale unor salariați existau mențiuni referitoare la grupele superioare de muncă. Am dorit să văd acest proces – verbal la care se făcea referire, însă nu mi s-a prezentat și nu îmi dau seama care este temeiul juridic, respectiv punctele din anexele Ordinului 50/90, potrivit cărora se făcea această încadrare. Abia în anul 1997 s-au făcut demersuri pentru încadrarea unor salariați în grupele superioare de muncă și primul contract colectiv de muncă care a cuprins prevederi referitoare la beneficiul grupelor de muncă a fost cel din anul 1998. Din câte știu clauzele contractuale nu conțineau prevederi de recunoaștere a grupei de muncă, retroactiv, asemenea cauze ar fi fost de altfel și nelegale. În anul 1999 au existat discuții la nivelul conducerii în legătură cu necesitatea plății contribuției pentru asigurările sociale în procentul aferent grupelor superioare de muncă și pentru perioada anterioară, anului 1998. Însă nu știu cum s-au finalizat aceste propuneri. După aprecierea mea încadrarea secției de armare în care a lucrat reclamanta se încadra în grupa a II a pentru condițiile deosebite de muncă, produsele din sticlă trebuind să fie de la cald la rece, exista zgomot”.
Se poate observa că această martoră a confirmat faptul că angajatorul a procedat la verificarea activității salariaților și la încadrarea acesteia în grupe superioare de muncă conform Ordinelor 50/1990 și 125/1990, chiar dacă a semnalat și că ar fi existat unele neregularități de formă în întocmirea înscrisurilor doveditoare, (înscrisuri care au stat la baza efectuării mențiunilor în carnetele de muncă ale salariaților productivi, mențiuni efectuate de către C. D. – șef birou resurse umane).
Însă mențiunea din carnetul martorei B. E. (care a avut funcția identică cu a reclamantei ) nu a fost anulată.
Prin urmare, întrucât această mențiune din fișa de pensii a martorei se coroborează cu depozițiile celorlalți martori, și confirmă astfel mențiunea neștampilată privind grupa a II a din propriul carnet de muncă al reclamantei, instanța în temeiul Ordinului 50/90, art. 3, Ordinul 125/1990 – Anexa I, poziția 32, Ordinul 279/1995 a M.M.P.S. și 1517 a Ministerului Industriilor poziția 1 și 2, va constata dreptul reclamantei la încadrarea în grupa II a activității desfășurate în calitate de operator instalații și armator.
Mai mult, instanța constată că acordarea retroactivă a dreptului la grupa superioară de muncă este prevăzută de pct. 13 din Ordinul 50/90 potrivit căruia: „Perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de munca în conformitate cu prevederile prezentului ordin ce înlocuiește ordinele nr. 59/1969, 105/1976 și 210/1977 ale ministrului muncii și ministrului sănătății, care își încetează aplicabilitatea.”
Prin urmare, nominalizarea persoanelor ce se încadrează în grupele de muncă care a fost efectuată conform pct. 6 din ORDIN, putea să aibă în vedere și perioadele anterioare intrării în vigoare a acestui ordin, astfel încât susținerile în sens contrar ale martorei C. L. nu au relevanță.
Așa fiind, tribunalul va constata dreptul reclamantei la aceeași încadrare ca și martora B. E., încadrare înscrisă de altfel în carnetul de muncă al reclamantei, însă viciată de lipsa ștampilei unității.
Admiterea acțiunii va fi însă parțială, întrucât de la 1.01.2001 Ordinul 50/1990 (ce constituie temeiul juridic al acțiunii) a fost abrogat prin Legea 19/2000, iar după această dată reclamanta nu a dovedit mențiunea încadrării în grupa a II a de muncă a celorlalți colegi cu aceeași meserie și același loc de muncă.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea în constatare formulată de reclamanta U. M., CNP_ din B., .. 15, ., . cu pârâta S.C. „A.” S.A.B. - prin lichidator C. INSOLV IPURL-C. M. din B., Calea Națională nr. 70, .. 4.
Constată dreptul reclamantei de încadrare în grupa II de muncă, în procent de 100% a activității desfășurate în perioadele 2.01.1978-1.03.1982 în calitate de operator instalații automate la Întreprinderea de Izolatori Electrici din Sticlă B., și 1.03.1982-1.04.2001 în calitate de armator la Întreprinderea de Izolatori Electrici din Sticlă B. devenită ulterior S.C.A. SA B..
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
L. L. P. E., C. D. U. D.
RED. L.L./31.03. 2015
Dact. D.U.
Ex. 2/31.03.2015
| ← Despăgubire. Sentința nr. 308/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 86/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
