Pretentii. Sentința nr. 267/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 267/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 1815/40/2014
Dosar nr._ Pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 267
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent Judiciar E. P.
Asistent Judiciar D. C.
Grefier R. P.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamantul S. DE N. PODRIGA și pe pârâta B. N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă av.H. E. pentru pârâtă, lipsă fiind reprezentantul reclamantului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul se află la al cincilea termen de judecată.
Reprezentanta pârâtei arată că nu mai insistă în administrarea probei cu expertiză de specialitate.
Depune la dosar un punct de vedere al procurorului general și copii ale unor sentinței și decizii judecătorești.
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată în tem. art.244 (1) NCPC și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii. Solicită să se aibă în vedere că prin răspunsul la interogatoriu reclamantul a arătat că nu a efectuat alte cheltuieli decât cu drepturile salariale. Solicită plata cheltuielilor de judecată.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 17.04.2015 reclamantul S. de N. Podriga a chemat în judecată pe pârâta B. N. solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 196.155 lei reprezentând cheltuieli de personal și tichete de masă de care pârâta a beneficiat în perioada 01.01._13 .
În fapt, a arătat că pârâta a fost angajata Spitalului de N. Podriga în funcția de medic rezident psihiatrie, conform contractului de muncă nr.1/2008. În data de 04.12.2008 s-a încheiat actul adițional nr.1 la contractul nr.1/2008 în care se prevede la art.1 că pârâta se obligă să lucreze la reclamant după terminarea rezidențiatului și obținerea titlului de specialist, cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat iar la art.4 se stipulează în mod imperativ că nerespectarea angajamentelor asumate prin actul adițional o obligă pe pârâtă la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii de rezidențiat, precum și la restituirea primei de instalare, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită.
A mai arătat reclamantul că, după terminarea rezidențiatului pârâta fost înștiințată prin adresa nr.2449/13.12.2013 să se prezinte la post, începând cu data de 01.01.2014, ca urmare a promovării examenului de specialitate în sesiunea octombrie 2013, însă aceasta nu s-a prezentat, solicitând, în schimb, prin adresa nr.2508/23.12.2013 acordarea unui concediu fără plată, pe o perioadă de 30 de zile ( 01-31.01.2014) invocând probleme personale. Cererea d-nei doctor a fost aprobată prin Decizia managerului sanatoriului nr.1 din 06.01.2014.
Ulterior, prin cererea înregistrată la nr. 149 din 28.01.2014, pârâta a solicitat prelungirea concediului fără plată cu 30 de zile, în perioada 01-28.02.2014, motivând faptul că nu a primit răspuns la memoriul adresat Ministerului Sănătății.
Prin Decizia managerului sanatoriului nr. 11 din 28.01.2014 a fost aprobată cererea de prelungire a concediului fără plată, pentru o perioadă de 30 de zile.
La data împlinirii termenului, respectiv 28.02.2014, pârâta a solicitat
prin cererea nr. 328, încetarea contractului de muncă nr. 1/2008 și a actului
adițional nr. 1/04.12.2008, în baza art. 81 din Codul Muncii, prin demisie,
începând cu data de 03.03.2014." .
Cererea a fost aprobată prin Decizia managerului sanatoriului nr. 20 din 28.02.2014, unde la art. 2 se precizează că „pentru nerespectarea punctului nr. 1 din actul adițional nr. 1/2008, în conformitate cu punctul 4 al aceluiași document, d-na B. N. va suporta toate cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională pe perioada rezidențialului".
Prin notificarea nr. 284 din 07.03.2014 ,aceasta a fost înștiințată că în termen de 15 zile de la primirea acesteia să se prezinte în vederea ajungerii la un acord cu privire la achitarea sumei de 196.155 lei. Răspunsul său s-a materializat prin adresa înregistrată la nr. 527/03.04.2014 prin care refuză în mod ferm restituirea sumei solicitate, susținând că actul adițional nr. 1/ 04.12.2008 este nul absolut potrivit dispozițiilor art. 3 alin 4) raportat la art. 3 alin.l) și alin 3), la art. 38 din Codul Muncii, la art. 41 alin.l și art. 53 din Constituție, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.De asemenea, pârâta a susținut că plata s-a făcut din fonduri de la bugetul de stat și nu din fondurile proprii ale Sanatoriului, iar ea a rămas să lucreze în sistemul public având deja un contract de muncă cu Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iași pentru efectuarea de gărzi și că va participa la concursul pentru ocuparea unui post permanent în sistemul de sănătate publică, atunci când acesta va fi disponibil.
În ceea ce privește valabilitatea actului adițional nr. l/din 04.12.2008 a arătat reclamantul că acesta a fost încheiat în conformitate cu prevederile OG nr. 12/2008 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, unde la art. 6 alin 7) se prevede că specialiștii formați în urma promovării concursului de rezidențiat pe post sunt obligați să lucreze la unitatea sanitară publică cu care au încheiat contractul individual de muncă cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat. Obligația se stabilește prin act adițional la contractul individual de muncă, în baza prevederilor art. 193 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare. Nerespectarea de către salariat a obligației asumate îl obligă pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat, precum și la restituirea primei de instalare, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită, conform actului adițional la contractul individual de muncă .
A depus, în copie, adresa Autorității de Sănătate Publică a județului B. nr._/09.12.2008, prin care se face cunoscut faptul că pârâta a fost confirmată medic rezident în specialitatea psihiatrie, ca urmare a promovării examenului din sesiunea 16 noiembrie 2008, pe post vacant, iar formele de încadrare ca medic rezident pe post se vor face cu respectarea prevederilor OG nr. 12/2008, cu modificările și completările ulterioare.
În consecință, având un caracter sinalagmatic, obligațiile stabilite între părțile contractului individual de muncă și a actului adițional sunt interdependente, cauza obligației asumată de salariat constituind-o obligația convenită de angajator cu salariatul de a asigura pregătirea profesională a recurentei - medic rezident, în schimbul activității prestate de aceasta la unitatea spitalicească o perioada de timp.
A mai susținut reclamantul că în perioada 01._13, pârâta și-a desfășurat stagiul practic de psihiatrie, prin detașare, la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Socola" Iași, conform dispozițiilor de repartizare nr. 49/27._, 80/18.05.2010, nr. 125/29.07.2010, nr. 121/29.07.2010.
În ceea ce privește sursa de finanțare a acestor cheltuieli, a susținut că, întreg personalul bugetar din România se plătește din fonduri publice, dar acestea sunt evidențiate în bugetele instituțiilor publice ai căror angajați sunt. D. urmare, plata drepturilor salariale ale medicului B. N. s-a efectuat de către reclamant, din bugetul său, întrucât a avut calitatea de angajator față de pârâtă, conform contractului si actului adițional, astfel încât prejudiciul s-a creat în bugetul instituției.
Mai mult, în dispozițiile de repartizare sus-amintite s-a precizat că „pe durata detașării plata drepturilor salariale se va face de către S. de N. Podriga, pe baza foilor de pontaj trimise lunar de la spitalul Clinic Psihiatrie Socola " Iași.
La cerere au fost anexate înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată ( f.47-58 ds.) pârâta B. N. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat că, în sesiunea din 16 noiembrie 2008 a susținut și promovat examenul de rezidențiat pe post în specializarea psihiatrie și a fost repartizată pentru efectuarea stagiului de pregătire începând cu data de 01.01.2009 la Centrul Universitar B..
La data de 08.12.2008 a încheiat cu reclamantul contractul de muncă nr. 1/2008 pentru funcția de medic rezident psihiatric la Sanatoriu de N. Podriga, urmând ca munca să fie desfășurată prin detașare în cadrul centrului universitar.
La aceeași dată i s-a impus și semnarea actului adițional nr.1, potrivit căruia, după obținerea titlului de medic specialist, era obligată să lucreze cel puțin un număr de ani egal cu durata pregătirii în rezidențiat pe postul de medic specialist în cadrul sanatoriului, în caz contrar urmând să achite o despăgubire echivalentă cu suma totală a cheltuielilor de personal aferente perioadei rezidențiatului. Încheierea actului adițional și stabilirea cuantumului clauzei penale nu a fost rezultatul unei negocieri așa cum impuneau dispozițiile art.37 din Codul Muncii. Conținutul actului adițional a fost stabilit unilateral de către reclamant și semnarea acestuia i-a fost impusă odată cu încheierea contractului de muncă.
Deși inițial a fost repartizată la Centrul Universitar B., a fost nevoită să solicite transferul la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iași și ulterior la Spitalul Clinic de Recuperare Iași, Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. S. Iași, întrucât soțul său, care locuia și avea locul de muncă, s-a îmbolnăvit și avea nevoie de ajutorul său permanent. A menționat că această afecțiune a avut un impact puternic asupra vieții sale de familie și i-a restrâns foarte mult posibilitatea soțului său de a-și găsi un loc de muncă, iar, pe de altă parte, salariul de medic rezident o punea în imposibilitate de a se întreține financiar la Centrul Universitar B..
Transferul i-a fost aprobat pentru perioade succesive de către Direcția de Sănătate Publică a Județului B., de către Direcția de Sănătate Publică a Județului Iași și de către Ministerul Sănătății.
Astfel, în perioada 01.01._09 a fost detașată de la S. de Psihiatrie Podriga la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iași, potrivit deciziei DSP Iași nr.49/27.01.2009.
În perioada 01.01._10 a fost detașată de la S. de Psihiatrie Podriga la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iași, potrivit deciziei DSP Iași nr.80/18.05.2010.
În perioada 01.10._10 a fost detașată de la S. de Psihiatrie Podriga la Spitalul Clinic de Recuperare Iași, potrivit decizie DSP Iași nr. 121/29.07.2010.
În perioada 01.12._10 a fost detașată de la S. de Psihiatrie Podriga la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iași, potrivit deciziei DSP Iași nr.125/29.07.2010.
În perioada 01.01._11 a fost detașată de la S. de Psihiatrie Podriga la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iași, potrivit deciziei nr._/20.04.2011 emisă de Ministerul Sănătății - Direcția Generală de Resurse Umane și Certificare.
Începând cu data de 01.07.2011 a fost detașată definitiv la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iași pentru restul perioadei de rezidențiat, prin decizia DSP Iași nr.6369/27.06.2011, ca urmare a aprobării obținute de la Ministerul Sănătății - Direcția Generală de Resurse Umane și Certificare.
A subliniat faptul că din ianuarie 2009 și până în decembrie 2013 a prestat muncă potrivit contractului de muncă nr. 1/2008 încheiat cu reclamantul și a dispozițiilor de detașare menționate și și-a îndeplinit toate obligațiile care rezultau din contractul de muncă. Potrivit contractului de muncă, durata muncii era de 7 ore pe zi, iar potrivit foilor de pontaj a prestat această muncă.
În sesiunea octombrie 2013 a susținut și promovat examenul pentru medic specialist în specialitatea psihiatrie, potrivit certificatului nr._/06.01.2014 emis de Ministerul Sănătății.
La data de 23.12.2013 a trimis la S. de N. Podriga o solicitare de concediul fără plată pentru o perioadă de 1 lună de zile și totodată a anunțat că se află într-o situație familială specială care nu îi va permite să fie plecată de lângă soțul meu din Iași. Prin decizia din 06.01.2014 i-a fot aprobată solicitarea de concediu fără plată.
La data de 27.12.2013 a formulat un memoriu către Ministerul Sănătății pentru a i se permite să lucreze în continuare în Iași în acest memoriu a explicat situația familială în care se află, faptul că soțul său, datorită afecțiunii pe care o are, are nevoie permanentă de ea lângă el și nu și-ar putea găsi un loc de muncă în B., că plecarea sa la Sanatoriu Podriga i-ar afecta foarte grav viața privată. De asemenea, și-a exprimat disponibilitatea și intenția de a rămâne în continuare să lucreze în sistemul public de sănătate pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și că nu dorește să aducă nici un fel de prejudicii Sanatoriului Podriga.
La data de 28.01.2014, a formulat o nouă cerere de concediu fără plată pentru o perioadă de o lună de zile pentru că se afla în continuare în imposibilitatea de a se prezenta la S. Podriga și încă nu primise răspunsul la memoriul adresat Ministerului Sănătății.
La data de 01.02.2014, a încheiat un contract de muncă cu Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iași pentru efectuarea de gărzi în cadrul acestei unități spitalicești din sistemul public de sănătate.
De asemenea, a menționat că pe data de 09.05.2014 a fost scos la concurs un post de medic specialist în specialitatea psihiatrie la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iași, la care s-a înscris, dovedind astfel intenția sa serioasă de a rămâne să lucreze în sistemul public de sănătate.
A mai susținut pârâta că legalitatea actului adițional nr. 1/04.12.2008 la contractul individual de muncă nr. 1/2008 încheiat între ea și reclamant trebuie analizată prin raportare la legislația în vigoare la acel moment.
A invocat disp.art. 23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, art.41, 53 din Constituția României, art.15,52 din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE, art.8 din Convenția Europeană a Dreptuilor Omului și Libertăților Fundamentale, art.3,11,38,193,194,195 din Codul Muncii, art.5 din OG NR.12/2008 aprobată prin Legea nr.148/2008, lege cu caracter ordinar.
A mai arătat că, Actul adițional încalcă dispozițiile imperative ale Codului Muncii, ale Pactului privind Drepturile Economice și Politice, ale Declarației Universale a Drepturilor Omului și ale Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene din perspectiva dreptului la respectarea libertății muncii și a dreptului la salariu pentru munca prestată.
Având în vedere că O.G.nr.12/2008 aprobată prin Legea nr.148/2008 conține norme care intră în conflict și derogă de la prevederile Legii nr.53/2003 (Codul Muncii), în forma în vigoare în 2008 cu privire la drepturi esențiale ale salariaților și la condițiile în care acestea pot fi restrânse, se impune a aplica cu prioritate dispozițiile legii organice, respectiv ale Codului Muncii.
Potrivit principiilor constituționale privind ierarhia actelor normative și democrația parlamentară, nu se poate deroga de la prevederile imperative ale unei legi organice printr-o lege ordinară.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională, în Decizia nr. 106 din 2 martie 1998, „Prin Decizia nr. 6/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993.
De asemenea, prin decizia nr. 545 din 5 iulie 2006 ( publicată în Monitorul Oficial nr.638 din 25.07.2006), Curtea hotărât „orice intervenție - modificare, completare sau abrogare -[...] nu se poate realiza decât printr-o lege adoptata cu respectarea prevederilor art.76 alin.(l) din Constituție. Soluția contrara ar însemna recunoașterea posibilității modificării unei reglementari adoptate prin votul unei majorități absolute, prin efectul votului unei majorități simple, ceea ce contravine principiului democrației parlamentare, întrucât legea dedusa controlului nu satisface această exigenta, fiind adoptata in conformitate cu prevederile art.75 și ale art.76 alin.(2) din Constituție, Curtea constata că aceasta este viciata de neconstituționalitate, în ansamblu."
În ceea ce privește dispozițiile cuprinse în tratatele internaționale la care Statul român este parte, acestea au întâietate față de orice dispoziții de ordin intern, potrivit art.20 din Constituție.
Actul adițional nr.1/2008 la contractul de muncă nr. 1/2008, care nu este rezultatul unei negocieri sau al unui acord de voință al părților, i-a fost impus spre semnare, este lovit de nulitate întrucât încalcă în mod flagrant dispozițiile art.195 al.l și al.3 raportat art.194 și iar art.3 din Codul Muncii, în forma în vigoare în 2008, și aduce atingere însăși substanței a două drepturi fundamentale - dreptul la respectarea libertății muncii și dreptul la salariu.
A făcut trimitere la prevederile art. 195 al.l și al.3 raportat la dispozițiile art.194 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din Codul Muncii în forma în vigoare în 2008 și la dispozițiile art.194 al.2 lit.a și lit.b din Codul Muncii în forma în vigoare în 2008 .A susținut că formarea sa profesională nu a presupus deloc scoaterea din activitate. Potrivit contractului de muncă era obligată să presteze muncă 7 ore pe zi, iar potrivit fișelor de pontaj a prestat în fiecare zi muncă pe această durată. Angajatorul (reclamantul) nu dovedește că ar fi efectuat cheltuieli pentru formarea sa profesională.
Drepturile salariale pe care le-a primit în perioada 2009-2013 reprezintă contravaloarea muncii pe care a prestat-o în baza contractului de muncă. Natura acestor sume rezultă foarte clar din contractul de muncă. Cheltuielile de personal (salariul și contribuțiile aferente) nu reprezintă cheltuieli de formare profesională pentru că în codul muncii legiuitorul face foarte clar diferența dintre cele două categorii de sume și prevede în mod expres că salariatul are dreptul să-și primească drepturile salariale în perioada de formare profesională, răspunderea sa patrimonială putând fi antrenată doar cu privire la cheltuielile efectuate de angajator pentru pregătirea sa profesională.
D. cu privire la cheltuielile cu formarea profesională a salariatului angajatorul poate invoca producerea unui prejudiciu în patrimoniul său în condițiile plecării salariatului mai devreme de perioada convenită, și doar cu privire la aceste cheltuieli se poate naște obligația salariatului de a repara prejudiciul produs.
Nu contestă faptul că neprezentarea sa la S. Podriga pentru a ocupa postul de medic specialist începând cu data de 01._ a putut provoca anumite prejudicii reclamantului și dorește să repare aceste prejudicii în măsura în care ele vor fi dovedite și vor fi evaluate într-un cuantum rezonabil, însă răspunderea sa nu poate fi antrenată în condițiile prevăzute de art.194 - art.195 Codul Muncii. Reclamantul are posibilitatea de a angaja un alt medic pe postul respectiv.
Pe de altă parte, trebuie ținut cont și de faptul că neprezentarea sa la S. Podriga începând cu luna ianuarie 2014 are o justificare. Așa cum a arătat și anterior, situația sa familială nu îi permite să plece de lângă soțul său pentru perioade lungi de timp având în vedere starea de sănătate a acestuia și faptul că are nevoie permanentă de sprijin moral și material. Starea sa de sănătate îi limitează foarte mult posibilitatea de a-și găsi un loc de muncă, astfel încât ipoteza mutării împreună la B. nu este o soluție viabilă. Această situație deosebită a determinat și mutarea sa din Centrul Universitar B. în Centrul Universitar Iași pe perioada rezidențiatului.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.205 NCPC și pe toate celelalte texte de lege menționate în cuprinsul întâmpinării.
În dovedirea susținerilor a solicitat administrarea probei cu înscrisuri ,martori, interogatoriul reclamantului și expertiză.
În cauză s-a considerat utile și s-au administrat probele cu înscrisuri și cu interogatoriul reclamantului.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că:
La data de 04.12.2008,pârâta a încheiat cu reclamantul contractul de muncă nr. 1/2008 pentru funcția de medic rezident psihiatric la S. de N. Podriga (filele 13-14 ds. ). La aceeași dată s-a semnat actului adițional nr.1, potrivit căruia, după obținerea titlului de medic specialist, pârâta urma să lucreze cel puțin un număr de ani egal cu durata pregătirii în rezidențiat pe postul de medic specialist în cadrul sanatoriului, în caz contrar urmând să achite o despăgubire echivalentă cu suma totală a cheltuielilor de personal aferente perioadei rezidențiatului.(filele 17-18 ds) .
Pârâta nu a respectat prevederea inserată prin actul adițional în sensul de a lucra cel puțin un număr de ani egal cu durata pregătirii în rezidențiat pe postul de medic specialist în cadrul Sanatoriului de N. Podriga ,motiv pentru care reclamantul în baza înțelegerii avute și a prevederilor OG 12/2008 cu modificările și completările ulterioare solicită plata sumei de 196 155 lei ,despre care arată că reprezintă drepturile salariale ce au fost achitate ce au fost achitate din bugetul propriu.
Instanța de judecată trebuie să analizeze dacă salariile primite de medicul rezident pentru munca desfășurată în perioada rezidențiatului și ,respectiv tichetele de masă reprezintă cheltuieli de personal .Pornind de la această interpretare – urmează să stabilească dacă drepturile salariale încasate pot fi restituite cu titlu de cheltuieli ocazionate de pregătirea profesională, în situația în care medicul rezident nu își respectă obligația asumată de a continua raporturile de muncă pentru o anumită perioadă cu spitalul în care a desfășurat programul de rezidențiat, în condițiile în care o asemenea clauză a fost prevăzută în actul adițional la contractul individual de muncă.
Potrivit art. 6 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 12/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 179/2008*1), specialiștii formați în urma promovării concursului de rezidențiat pe post încheie un contract individual de muncă cu unitatea sanitară în care se găsește postul respectiv, înaintea începerii pregătirii de rezidențiat. Prin acest contract se prevăd:
a) posibilitatea ca rezidentul să fie retribuit suplimentar față de salariul de rezident de către unitatea sanitară respectivă, pe perioada pregătirii în rezidențiat;
b) obligația de a lucra la unitatea sanitară publică cu care a încheiat contractul individual de muncă cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat;
c) negocierea condițiilor salariale pe care unitatea le va asigura medicului pentru perioada prevăzută în contract.
Art. 6 alin. (7^1) din același act normativ stabilește că obligația prevăzută la alin. (7) lit. b) se stabilește prin act adițional la contractul individual de muncă, în temeiul prevederilor art. 193 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare. Nerespectarea de către salariat a obligației asumate îl obligă pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat, precum și la restituirea primei de instalare, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită, conform actului adițional la contractul individual de muncă
Prevederi similare se regăsesc și în art. 18 alin. (7) și (8) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, aprobată prin Legea nr. 103/2012, ,act ce a abrogat OG nr. 12 /2008.
Relevant este că art. art. 38 din Legea nr. 53/2003 stabilește că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Or, salariul reprezintă un drept al salariatului ce prestează muncă ,contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Cheltuielile de personal la care face referire art. 6 alin. (7^1) din Ordonanța Guvernului nr. 12/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 179/2008, respectiv art. 18 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009, aprobată prin Legea nr. 103/2012, cu completările ulterioare nu includ salariul primit de medicul rezident, întrucât acest salariu este o contraprestație pentru munca efectuată în folosul unității sanitare,un drept la care rezidentul ce are calitatea de salariat și pentru care se aplică regulile specifice dreptului muncii ( aspect ce rezultă din chiar împrejurarea încheierii contractului de muncă și a actului adițional ), nu poate renunța.
De altfel ,în cuprinsul actului adițional nr. 1/04 decembrie 2008 pârâta s-a obligat la „ suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională ,respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii de rezidențiat …” fără a indica faptul că prin aceasta s-ar înțelege să achite salariile primite pentru munca prestată în cursul perioadei de rezidențiat .
Pentru aceleași rațiuni ,va reține instanța de judecată că și tichetele de masă reprezintă un drept reglementat de legea nr. 125/2005 ,drept acordat în baza aceluiași statut de salariat care prestează muncă ce nu poate fi inclus în noțiunea de „cheltuieli de personal „ .
Reclamantul nu a făcut dovada unor astfel de cheltuieli de personal ocazionate de pregătirea profesională a pârâtei ,altele decât salariile și tichetele de masă primite de medicul rezident pentru munca desfășurată în perioada rezidențiatului astfel că instanța va respinge ca nefondate pretențiile acestuia .
Cum, potrivit art. 453 C. pr. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată va obliga reclamantul S. de N. Podriga, să plătească pârâtei suma de 4500 lei reprezentând cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului conform chitanțelor 273 din 24.02.2015 ,270 din 23.01.2015 ,265 din 17.11.2014, 257 din 24.09.2014, 255 din 04.07.2014, 245 din 20.05.2014 anexate la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea având ca obiect plata sumei de 196 155 lei reprezentând cheltuieli de personal și tichete de masă aferente intervalului 01.09._13, formulată de reclamantul S. de N. Podriga, jud.B., în contradictoriu cu pârâta B. N., domiciliată în B., Al.T. Callimachi, nr.6, ., ., CNP_ .
Obligă reclamantul S. de N. Podriga, să plătească pârâtei suma de 4500 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2015.
Președinte, Asistenți judiciari Grefier,
P. I. Cu opinie în același sens P. R.
P. E., C. D.
Red.P.I./18.06.2015
Tehnored.P.R./18.06.2015
Ex.4
| ← Despăgubire. Sentința nr. 670/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 602/2015.... → |
|---|
